Şedinţa publică din data de 20 februarie 2020
Asupra excepţiei nulităţii recursului invocată din oficiu;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, sub nr. x/2018, la data de 17.10.2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Afacerilor Interne şi Ministerul Afacerilor Interne, a solicitat obligarea acestora să modifice Ordinul MAI nr. 140/2017, în sensul de a introduce în anexa sa şi arestul IPJ Arad începând cu data de 24.07.2012 între aresturile cu condiţii neconforme de detenţie, să i se acorde recursul compensatoriu, respectiv 6 zile la 30 de zile executate, adică 18 zile în total, pe cele 3 luni cât a fost cazat.
De asemenea, a solicitat ca daunele morale în cuantum de 5000 euro să fie plătite în solidar de cei doi pârâţi şi separat obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne la plata daunelor de 5000 euro pentru că i-a reţinut cererea şi nu i-a înaintat-o celuilalt pârât.
Pârâtul a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Arad, întrucât prin acţiunea introdusă reclamantul a chemat în judecată Ministerul Afacerilor Interne şi Ministrul Afacerilor Interne, solicitând instanţei, printre altele, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună modificarea Ordinului MAI nr. 140/2017 privind situaţia centralizată a clădirilor care sunt necorespunzătoare din punctul de vedere al condiţiilor de detenţie.
Pârâtul a mai invocat excepţia necompetenţei funcţionale a instanţei întrucât capetele de cerere 2 şi 3 nu se circumscriu obiectului specific acţiunilor în contencios administrativ şi fiscal.
Pârâtul a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive cu privire la solicitările de la punctele 2 şi 3 din acţiunea reclamantului, întrucât pentru a fi angajată răspunderea ministerului trebuie îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1357 C. civ. referitoare la răspunderea civilă delictuală.
De asemenea, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pentru perioada 21.08.2013 - 13.09.2013, întrucât în această perioadă, reclamantul nu s-a aflat încarcerat în Centrul de reţinere şi arestare preventivă, din cadrul IPJ Arad, ci la Penitenciarul Spital Colibaşi.
Pârâtul a invocat şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii în ceea ce priveşte solicitările de la punctele 2 şi 3 din acţiuni, întrucât drepturile solicitate pot face obiectul unei alte proceduri, respectiv ale Legii nr. 169/2017.
Pârâtul a invocat şi excepţia prescripţie dreptului material la acţiune, conform art. 2500 C. civ., cu depăşirea termenului de 3 ani prevăzut de art. 2517 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 999/14.12.2018 pronunţată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. x/2018 a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Arad, invocată de către pârâţii Ministrul Afacerilor Interne şi Ministerul Afacerilor Interne, şi în consecinţă s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de către reclamantul A., deţinut în Penitenciarul Timişoara, în contradictoriu cu aceşti pârâţi, la Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2018 la data de 13.02.2019, iar prin notele de şedinţă depuse de ambii pârâţi s-a invocat puterea de lucru judecat în ceea ce priveşte pretenţia reclamantului de acordarea despăgubirilor pentru condiţia de detenţie necorespunzătoare, fiind depuse în acest sens hotărâri judecătoreşti pronunţate în soluţionarea unor cereri similare ale reclamantului.
Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 104 din 21 martie 2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., deţinut în Penitenciarul Timişoara în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Afacerilor Interne şi Ministerul Afacerilor Interne.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A..
Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Înalta Curte va analiza cu prioritate excepţia netimbrării recursului, conform art. 248 din C. proc. civ.
Regularitatea promovării căii de atac
Înalta Curte constată că, deşi recurentului-reclamant i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 100 RON, datorată conform 24 din O.U.G. nr. 80/2013, astfel cum rezultă din dovada primirii procedurii de citare, recurentul nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală.
Potrivit dispoziţiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată i se pune în vedere părţii obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.
Art. 32 din acelaşi act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii.
Prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. arată că menţiunile prevăzute la art. 486 alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
De asemenea, potrivit art. 197 C. proc. civ. "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."
Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru aceste considerente, Înalta Curtea va aplica sancţiunea prevăzută de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. şi va anula recursul, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 104 din 21 martie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 februarie 2020.