Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Asupra apelului de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. JUDECATA ÎN FOND

I. Prin Sentinţa penală nr. 292 din data de 11 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015, s-a dispus:

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., achitarea inculpatului A. (), pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, în formă continuată, prevăzută de art. 326 din C. pen. cu referire la art. 28 din Legea nr. 176/2010, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen. (pe relaţia cu B.).

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 şi art. 5 din C. pen. (pe relaţia cu B.).

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen. (pe relaţia cu C.).

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni economice ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia în scopul obţinerii pentru sine şi pentru altul de bani, bunuri sau foloase necuvenite, prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen.

A constatat că inculpatul A. a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa din 10 martie 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în Dosarul nr. x/2011, începând cu data de 10.03.2015, ora 1135 până la data de 11.03.2015, ora 1135.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B., pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărarea de influenţă, prevăzută de art. 292 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C., pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărarea de influenţă, prevăzută de art. 292 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul D., pentru complicitate la infracţiunea de efectuare de operaţiuni economice ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia în scopul obţinerii pentru sine şi pentru altul de bani, bunuri sau foloase necuvenite, prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul D. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, modificată.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul E., pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., a ridicat măsura asigurătorie a sechestrului instituit prin ordonanţa din data de 22.06.2015 dată în Dosar nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţiei asupra:

- bunurilor mobile sau imobile aflate în proprietatea inculpatului A. până la concurenţa sumelor de 156.070 euro şi 514.897,87 lei;

- bunurilor mobile sau imobile aflate în proprietatea inculpatului B. până la concurenţa sumelor de 56.070 euro şi 33.621,45 RON,

- bunurilor mobile sau imobile aflate în proprietatea inculpatului D. până la concurenţa sumei de 481.276,42 RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., a ridicat măsura asigurătorie a sechestrului instituit prin ordonanţa din data de 23.06.2015 dată în Dosar nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţiei, asupra bunurilor mobile sau imobile aflate în proprietatea inculpatului C. până la concurenţa sumei de 481.276,42 RON.

Conform art. 398 raportat la art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi, în sumă de câte 520 RON, a rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

II. Prin rechizitoriul nr. x/2011 din data de 07 septembrie 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, în temeiul art. 327 lit. a) C. proc. pen. au fost trimişi în judecată inculpaţii:

- A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals în declaraţii în formă continuată, prevăzută de art. 326 din C. pen. cu referire la art. 28 din Legea nr. 176/2010 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (13 acte materiale); trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, cu aplicarea art. 5 din C. pen. trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi cu aplicarea art. 5 din C. pen. (două acte materiale); trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, cu aplicarea art. 5 din C. pen.. efectuare de operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia în scopul obţinerii pentru sine şi pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, modificată, şi constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. (în forma constituirii şi în vederea pregătirii infracţiunii de folosire, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate, prevăzută de art. 273 din Legea nr. 86/2006 - Codul Vamal), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

- B. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 292 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. (în forma constituirii şi în vederea pregătirii infracţiunii de folosire, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate, prevăzută de art. 273 din Legea nr. 86/2006 - Codul Vamal), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

- C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 292 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

- D. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de complicitate la infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia în scopul obţinerii pentru sine şi pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, în forma prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, modificată, şi spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, modificată, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

- E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. (în forma constituirii şi în vederea pregătirii infracţiunii de folosire, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate, prevăzută de art. 273 din Legea nr. 86/2006 - Codul Vamal).

În esenţă, s-a reţinut că inculpatul A., în perioada 2010 - 2015, aflat în exercitarea funcţiei de senator în Parlamentul României (2010 - 2013) şi, ulterior, judecător la Curtea Constituţională (2013 - 2015), a pretins şi primit de la omul de afaceri, inculpatul B., cu titlu de foloase necuvenite, mai multe bunuri, după cum urmează: în perioada 2010 - 2015, folosinţa gratuită, service-ul şi asigurarea pentru autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x (înmatriculat succesiv pe SC F. SRL, SC G. SRL, SC H. SRL şi SC I. SRL - firme controlate de B.), în echivalent de 56.070 euro; folosinţa gratuită a postului telefonic cu numărul x, înregistrat pe SC J. SRL, în cuantum de 24.648,11 RON; la data de 02.11.2011, suma de 1.200 RON (echivalentul a două articole de îmbrăcăminte pentru soţia sa) iar în luna octombrie 2012, materiale electorale pentru campania electorală privind alegerile parlamentare (şase capsatoare, 150.000 de capse, 2/3 km de cordelină de 6 şi alte materiale, toate pentru lipirea a 20.000 de afişe şi alte materiale electorale) în cuantum total de 8.973,34 RON iar în schimbul acestor foloase necuvenite i-a promis inculpatului B. că va interveni şi determina diferiţi funcţionari publici - din cadrul societăţilor şi companiilor naţionale cu capital de stat, ministere, autorităţi publice centrale şi locale - să îndeplinească şi să urgenteze realizarea unor acte ce intrau în atribuţiile de serviciu ale acestora pentru ca firmele controlate de inculpatul B. (cu interese în domenii de activitate diversă - energie, transport fier vechi ş.a.) să obţină contracte comerciale sau alt tip de facilităţi comerciale.

S-a mai reţinut că, în perioada 2008 - 2012 (punctual în legătură cu campaniile electorale din 2008 şi 2012), inculpatul A. a primit foloase electorale necuvenite în cuantum total de 100.000 euro (câte 50.000 de euro pe campanie) de la inculpatul B. în schimbul promisiunii de a interveni şi determina diferiţi funcţionari publici din cadrul companiilor şi societăţilor naţionale, respectiv autorităţi publice centrale şi locale, să îndeplinească şi să urgenteze realizarea unor acte ce intrau în atribuţiile acestora de serviciu în folosul firmelor controlate de cumpărătorul de influenţă.

Totodată, inculpatul A., în perioada 2009 - 2015, în calitate de senator (2008 - 20013) şi ulterior judecător de Curte Constituţională (decembrie 2013 - 2015), a pretins şi primit, direct şi indirect, de la cumpărătorul de influenţă C. mai multe foloase necuvenite în cuantum total de 481.276,42 RON, din care 360.269,42 RON reprezentau investiţii în curs consemnate în lista activelor societăţii K. SA (una bucată tractor HI 504 cu remorcă şi marfă aflată în custodie, respectiv contravaloarea a 80 bucăţi struţi, materiale de tip tâmplărie PVC şi alte materiale de construcţie pentru reabilitarea clădirilor de la ferma din Buduhala - Teleşti, judeţul Gorj) şi 121.007 RON reprezentau cheltuielile salariale pentru un număr de şase angajaţi în perioada 2011 - 2015, pe firma Camera de Comerţ şi Industrie România - Japonia (care lucrau în realitate la ferma din Buduhala - Teleşti), în schimbul promisiunii de a interveni şi determina diferiţi funcţionari publici din cadrul companiilor şi societăţilor naţionale, respectiv autorităţi publice centrale şi locale, să îndeplinească şi să urgenteze realizarea unor acte ce intrau în atribuţiile acestora de serviciu în folosul firmelor controlate de cumpărătorul de influenţă C., cu interese în domeniul energiei.

De asemenea, în perioada 2010 - 2015, aflat în exercitarea funcţiei de senator în Parlamentul României şi ulterior judecător la Curtea Constituţională, inculpatul A. a exercitat în fapt activităţi specifice calităţilor de asociat (perceperea de dividende), administrator (reprezentarea societăţii) şi director general (operaţiuni financiare ca acte de comerţ), astfel cum sunt reglementate de Legea nr. 31/1990, modificată, în mod ocult şi prin interpuşi, încălcând dispoziţiile de incompatibilitate, prevăzute de art. 102 lit. b) şi c) raportat la art. 110 şi art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 (privind incompatibilităţile judecătorului de la Curtea Constituţională şi senatorului).

Referitor la infracţiunea de grup infracţional organizat s-a reţinut că, inculpatul A., începând cu luna august 2014, a constituit un grup infracţional organizat împreună cu inculpatul B. şi inculpatul E., având drept scop crearea unui mecanism de eludare a obligaţiilor faţă de statul român în activitatea comercială de export produse alimentare către Federaţia Rusă prin interpunerea Turciei (stat care nu avea impuse sancţiuni economice de export, aşa cum avea Uniunea Europeană din partea Federaţiei Ruse pentru exportul de produse agro-alimentare), mecanism care avea ca premisă folosirea la autoritatea vamală a documentelor de transport şi comerciale falsificate (în sensul ascunderii provenienţei reale a bunurilor - ţară din Uniunea Europeană).

Tot în sarcina inculpatului A. s-a reţinut că, în exercitarea funcţiilor de senator şi respectiv, judecător la Curtea Constituţională, în perioada 2008 - 2015, a omis să declare în cele 13 declaraţii de avere din datele de 15.12.2008, 21.05.2009, 25.10.2010, 12.05.2011, 30.05.2012, 15.10.2012, 18.12.2012, 13.06.2013, 18.12.2013, 06.01.2014, 11.06.2014, 05.02.2015, 10.02.2015, faptul dobândirii de la fratele său, L., prin contractul de donaţie autentificat sub nr. x/25.02.2008 la BNP, a unui teren în suprafaţă de 10.000 mp, cu nr. cadastral x, situat în extravilanul comunei Teleşti, tarlaua x, parcela x, judeţul Gorj.

Cu privire la activitatea infracţională a inculpatului B. s-a reţinut că în perioada 2010 - 2015, a dat inculpatului A., aflat în exercitarea funcţiei de senator în Parlamentul României (2010 - 2013) şi, ulterior, judecător la Curtea Constituţională (2013 - 2015), foloase necuvenite, respectiv: în perioada 2010 - 2015, folosinţa gratuită, service-ul şi asigurarea pentru autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x (înmatriculat succesiv pe SC F. SRL, SC G. SRL, SC H. SRL şi SC I. SRL - firme controlate de B.), în echivalentul sumei de 56.070 euro; folosinţa gratuită a postului telefonic cu numărul x, înregistrat pe SC J. SRL, în cuantum de 24.648,11 RON; la data de 02.11.2011, suma de 1.200 RON (echivalentul a două articole de îmbrăcăminte pentru soţia acestuia) şi în luna octombrie 2012, materiale electorale pentru campania electorală privind alegerile parlamentare: şase capsatoare, 150.000 de capse, 2/3 km de cordelină de 6 şi alte materiale, toate pentru lipirea a 20.000 de afişe şi alte materiale electorale, în cuantum total de 8.973,34 RON, în schimbul promisiunii inculpatului A. că va interveni şi determina diferiţi funcţionari publici - din cadrul societăţilor şi companiilor naţionale cu capital de stat, ministere, autorităţi publice centrale şi locale - să îndeplinească şi să urgenteze realizarea unor acte ce intrau în atribuţiile de serviciu ale acestora pentru ca firmele controlate de inculpatul B. (cu interese în domenii de activitate diversă - energie, transport fier vechi ş.a.) să obţină contracte comerciale sau alt tip de facilităţi comerciale.

Totodată, începând cu luna august 2014, inculpatul B. a constituit un grup infracţional organizat împreună cu inculpaţii A. şi E., având drept scop crearea unui mecanism de eludare a obligaţiilor faţă de statul român în activitatea comercială de export produse alimentare către Federaţia Rusă prin interpunerea Turciei (stat care nu avea impuse sancţiuni economice de export, aşa cum avea Uniunea Europeană din partea Federaţiei Ruse pentru exportul de produse agro-alimentare), mecanism care avea ca premisă folosirea la autoritatea vamală a documentelor de transport şi comerciale falsificate (în sensul ascunderii provenienţei reale a bunurilor - ţară din Uniunea Europeană).

Referitor la activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul C. s-a reţinut că, în perioada 2009 - 2015, a dat inculpatului A., aflat în exercitarea funcţiei de senator în Parlamentul României (2010 - 2013) şi, ulterior, judecător la Curtea Constituţională (2013 - 2015), direct şi indirect, mai multe foloase necuvenite în cuantum total de 481.276,42 RON, din care 360.269,42 RON reprezentau investiţii în curs consemnate în lista activelor societăţii K. SA (una bucată tractor HI 504 cu remorcă şi marfă aflată în custodie, respectiv contravaloarea a 80 bucăţi struţi, materiale de tip tâmplărie PVC şi alte materiale de construcţie pentru reabilitarea clădirilor de la ferma din Buduhala - Teleşti, jud. Gorj) şi 121.007 RON reprezentau cheltuielile salariale pentru un număr de şase angajaţi în perioada 2011 - 2015, pe firma Camera de Comerţ şi Industrie România - Japonia (care lucrau în realitate la ferma din Buduhala - Teleşti), în schimbul promisiunii inculpatului A. de a interveni şi determina diferiţi funcţionari publici din cadrul companiilor şi societăţilor naţionale, respectiv autorităţi publice centrale şi locale, să îndeplinească şi să urgenteze realizarea unor acte ce intrau în atribuţiile acestora de serviciu în folosul firmelor controlate de cumpărătorul de influenţă, cu interese în domeniul energiei.

În conturarea activităţii infracţionale a inculpatului D. s-a reţinut că, în perioada 2010 - 2015, cu intenţie, i-a înlesnit şi l-a ajutat pe inculpatul A. în săvârşirea faptei de efectuare de operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia (de senator şi judecător de Curte Constituţională) şi a acceptat să acţioneze în mod ocultat şi disimulat în sensul asumării în mod nereal a calităţii de proprietar al fermei, efectuând pentru inculpatul A. diferite acte de gestionare şi administrare a fermei, inclusiv operaţiuni financiare ca acte de comerţ (negocieri, contracte ş.a.), cunoscând realitatea surselor de finanţare şi realitatea proprietarului fermei (exploataţiei agricole), în scopul obţinerii pentru sine a unui folos necuvenit în cuantum total de 34.335 RON, reprezentând contravaloarea beneficiilor salariale necuvenite plătite de inculpatul C. prin M. şi pentru altul (inculpatul A.) a unui folos necuvenit în cuantum total de 481.276,42 RON, din care 360.269,42 RON reprezentau investiţii în curs consemnate în lista activelor societăţii K. SA (una bucată tractor HI 504 cu remorcă şi marfă aflată în custodie, respectiv contravaloarea a 80 bucăţi struţi, materiale de tip tâmplărie PVC şi alte materiale de construcţie pentru reabilitarea clădirilor de la ferma din Buduhala - Teleşti, jud. Gorj) şi 121.007 RON reprezentau cheltuielile salariale pentru un număr de şase angajaţi în perioada 2011 - 2015, pe firma Camera de Comerţ şi Industrie România - Japonia (care lucrau în realitate la ferma din Buduhala - Teleşti).

În sarcina inculpatului D. s-a mai reţinut că, în perioada 2010 - 2015, cu intenţie, a ascuns şi disimulat adevărata natură a provenienţei şi proprietăţii fermei din com. Teleşti, sat Buduhala, şi drepturilor asupra acesteia (care, de facto, era o societate comercială cu răspundere limitată aparţinând inculpatului A.), respectiv a beneficiilor rezultate, în cuantum de 481.276,42 RON, prin asumarea rolului de proprietar ocult al acesteia, cunoscând că provin din infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Cu privire la activitatea infracţională a inculpatului E. s-a reţinut că, începând cu luna august 2014, a constituit un grup infracţional organizat împreună cu inculpaţii A. şi B., având drept scop crearea unui mecanism de eludare a obligaţiilor faţă de statul român în activitatea comercială de export produse alimentare către Federaţia Rusă prin interpunerea Turciei (stat care nu avea impuse sancţiuni economice de export, aşa cum avea Uniunea Europeană din partea Federaţiei Ruse pentru exportul de produse agro-alimentare), mecanism care avea ca premisă folosirea la autoritatea vamală a documentelor de transport şi comerciale falsificate (în sensul ascunderii provenienţei reale a bunurilor - ţară din Uniunea Europeană).

Prin actul de sesizare s-a mai dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 314 alin. (1) lit. a) teza a II-a rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., clasarea prin stingerea acţiunii penale cu privire la inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de efectuare de operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia în scopul obţinerii pentru sine şi pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 modificată (în legătură cu SC N. SRL), favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 din C. pen. şi folosirea în orice mod direct sau indirect de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii dacă este folosită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 314 alin. (1) lit. a) teza I raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. s-a dispus prin actul de sesizare şi clasarea cauzei prin neexercitarea acţiunii penale cu privire la suspecţii O. şi P., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat (în forma constituirii şi în vederea pregătirii infracţiunii de folosire, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate, prevăzută de art. 273 din Legea nr. 86/2006 - Codul Vamal), prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen.

Totodată, în temeiul art. 46 alin. (1) raportat la art. 63 alin. (1) şi la art. 43 alin. (2) lit. c) din C. proc. pen. s-a dispus disjungerea cauzei şi reunirea acesteia pentru continuarea cercetărilor în Dosarul nr. x/2015 faţă de B., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen. (pe relaţia cu Q.) şi cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 292 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. [anterior prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen..] cu aplicarea art. 5 din C. pen. (pe relaţia cu A. - două elemente materiale) şi faţă de Q., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de complicitate la folosirea influenţei de către o persoană care îndeplineşte o funcţie de conducere în partid în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de alte foloase, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000, modificată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. şi luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor într-un nou dosar a fost dispusă prin actul de sesizare, în baza dispoziţiilor art. 46 alin. (1) raportat la art. 63 alin. (1) din C. proc. pen., faţă de R. şi S., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de folosirea influenţei de către o persoană care îndeplineşte o funcţie de conducere în partid în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de alte foloase, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 modificată cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Întemeiat pe aceleaşi dispoziţii procedurale, în cauză s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor într-un nou dosar cu privire la:

- celelalte aspecte de fapt consemnate în procesul-verbal de sesizare din oficiu din 5.10.2011, în vederea verificării aspectelor de legalitate a exproprierilor din timpul mandatelor lui T., U., V. şi W. (directori în cadrul X., ZZZZZZ., JJ. şi respectiv preşedinte al Federaţiei Naţionale Mine Energie), inclusiv în raport cu modificările Legii nr. 85/2003 (Legea minelor) cu privire la noi proceduri de expropriere pentru cauză de utilitate publică;

- elementele materiale ale instigării la fals în înscrisuri sub semnătură privată săvârşită de Y. faţă de martorul - denunţător Z. pe relaţionarea A. - Y. - AA. (consemnate în procesul-verbal din 23.02.2015);

- elementele materiale care fac obiectul sesizării din 12.02.2015 privind posibile fapte de corupţie ale numitului A. legate de deţinerea unor terenuri pe raza comunei Singureni, judeţul Giurgiu;

- elementele materiale ale unei infracţiuni de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., care fac obiectul sesizării din 5.03.2015 formulate de SC BB. SA, prin reprezentant legal CC.;

- elementele materiale ale unei infracţiuni de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., care fac obiectul sesizării din 24.02.2015, formulate de DD. împotriva numiţilor A. şi W., precum şi

- verificarea condiţiilor privind suportarea de către B. a cheltuielilor cu apartamentul lui A. din zona Dristor, Bucureşti.

În ceea ce priveşte sesizările anonime din 11.02.2015, respectiv 15.02.2015 ş.a. din prezenta cauză, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. s-a dispus clasarea, întrucât nu întrunesc condiţiile de fond şi formă esenţiale ale unei sesizări.

Tot prin actul de sesizare s-a dispus în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală -, clasarea elementelor de fapt reclamate de EE. în data de 2.02.2015 şi 3.07.2015 cu privire la legalitatea semnăturii aplicate de numitul A., în calitate de prefect, pe titlul de proprietate nr. x din 10.11.1992, emis pe numele FF. şi respectiv pe Hotărârea nr. 161 a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din 14.09.1992, deoarece infracţiunea de conflict de interese, prevăzută de art. 301 alin. (1) din C. pen., nu era în vigoare la data săvârşirii faptei din 1992.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 9 septembrie 2015, sub nr. x/2015, iar, prin Încheierea nr. 864 din data de 6 noiembrie 2015 Judecătorul de cameră preliminară a respins, ca nefondate, cererile şi excepţiile formulate de inculpaţii A., C., D. şi E., prin apărătorii aleşi, a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi efectuării actelor de urmărire penală în cauză de către procuror şi a dispus începerea judecăţii.

Împotriva încheierii prin care s-a dispus începerea judecăţii au formulat contestaţii, în termen legal, inculpaţii C. şi E., respinse prin Încheierea nr. 1/C din 6 ianuarie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015.

După parcurgerea etapei camerei preliminare a fost fixat prim termen de judecată la data 3 februarie 2016 când, faţă de lipsa de apărare a inculpatului B., cauza s-a amânat la data de 24 martie 2016.

La acest termen de judecată, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 374 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a dat citire actului de sesizare a instanţei, după care a adus la cunoştinţa inculpaţilor prevederile art. 374 alin. (4) şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.. Inculpaţii A., B., E., D. şi C., după consultarea apărătorilor aleşi, au învederat instanţei că nu doresc să beneficieze de dispoziţiile privind judecarea cauzei conform procedurii simplificate.

La acelaşi termen de judecată, în conformitate cu dispoziţiile art. 374 alin. (2) din C. proc. pen., s-a adus la cunoştinţa inculpaţilor A., B., E., D. şi C. acuzaţiile care li se aduc prin actul de inculpare, dreptul de a da o declaraţie, situaţie în care tot ceea ce vor declara va putea fi folosit împotriva lor, precum şi dreptul la tăcere conferit de dispoziţiile art. 10 alin. (4) din C. proc. pen.. Toţi cei cinci inculpaţi au precizat că doresc să dea declaraţii în cauză, audierea acestora fiind realizată pe parcursul mai multor termene.

Totodată, la termenul de judecată din 24 martie 2016, apărătorii aleşi ai inculpatului A. au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale susţinând, în esenţă, că această normă instituie o garanţie a exercitării mandatului de judecător al Curţii Constituţionale, diferită de cea conferită altor demnitari, respectiv magistraţi, parlamentari şi miniştrii, ceea ce impunea necesitatea obţinerii unui aviz pentru arestarea şi trimiterea în judecată a inculpatului A., cu efecte şi asupra neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. a)-d), art. 16 alin. (1) lit. e), art. 96 alin. (6), art. 421 şi art. 448 din C. proc. pen. şi, pe cale de consecinţă, au solicitat înlăturarea mijloacelor de probă obţinute în cursul urmăririi penale şi din perspectiva Deciziei nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale. Ambele cereri formulate de inculpat au fost respinse prin încheierea din data de 31 martie 2016 pentru considerentele arătate pe larg în cuprinsul încheierii, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 123 din 30 mai 2016, pronunţată de Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2016 prin care a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A..

La termenul de judecată din data de 14 octombrie 2016, instanţa a admis, în parte, cererile de probatorii formulate de inculpaţii A., B., D. şi C. de audiere a martorilor, ascultarea în şedinţă publică a conţinutului convorbirii telefonice dintre inculpaţii A. şi B. din data de 8 august 2014, redată în procesul-verbal din data de 23 februarie 2015, a probei cu înscrisuri în circumstanţiere şi în dovedirea împrejurărilor faptice, depuse de inculpaţi la dosarul cauzei, iar la termenul de judecată din data de 4 noiembrie 2016, a admis cererea de probatorii formulată de inculpatul A., prin apărători aleşi, de audiere în şedinţă publică a înregistrării convorbirii telefonice din data de 22 ianuarie 2015, ora 12:05, pretins a fi purtată între inculpat şi martorul Y..

Prin încheierea din data de 5 decembrie 2016, a fost respinsă cererea reiterată de inculpatul A., prin apărător ales, de înlăturare a probatoriului administrat în cursul urmăririi penale şi din perspectiva incidenţei Deciziei nr. 383/2015 a Curţii Constituţionale.

La termenul de judecată din data de 3 martie 2017, instanţa a admis cererea formulată de inculpatul A. şi a dispus efectuarea unei adrese la Direcţia Naţională Anticorupţie - Structura centrală, secţia de combatere a corupţiei şi a infracţiunilor asimilate pentru a comunica transcriptul integral al convorbirilor telefonice efectuate de inculpat în perioada 23 februarie 2015 - 10.03.2015 şi care au legătură cu prezenta cauză. Prin adresa din 30 martie 2017, Direcţia Naţională Anticorupţie - Structura centrală, secţia de combatere a corupţie şi a infracţiunilor asimilate a comunicat instanţei că la dosar se regăsesc toate procesele-verbale de certificare a convorbirilor redate şi că au fost identificate 15 convorbiri telefonice purtate de Z., Y. şi AA. care nu au fost redate şi ar putea avea legătură cu prezenta cauză, redarea acestor convorbiri fiind înaintată, iniţial, instanţei la data de 16 iunie 2017 şi în formă certificată de procuror, împreună cu suportul digital la data de 23 mai 2017.

Prin încheierea din data de 21 iunie 2017 instanţa a respins cererea în completare formulată de inculpatul A., prin apărător ales, de a se efectua o nouă adresă la Direcţia Naţională Anticorupţie în vedere depunerii transcriptului integral al tuturor convorbirilor telefonice şi comunicaţiilor purtate între Z., Y. şi AA., în perioada 23.02.205 - 10.03.2015 şi ascultarea în şedinţă publică.

La termenul de judecată din data de 2 noiembrie 2017, instanţa a procedat la audierea în şedinţă publică a convorbirii telefonice din data 8 august 2014, ora 20:04:32, purtată între inculpaţii A. şi B. şi redată în procesul-verbal din 3 iunie 2015, probă încuviinţată inculpatului A., prin încheierea din 14 octombrie 2016, în dovedirea împrejurării că această convorbire nu a fost redată integral în procesul-verbal şi a vizat alte aspecte decât cele reţinute de acuzare.

După audiere, inculpaţii A. şi B. nu au avut de făcut obiecţiuni cu privire la conţinutul înregistrării, inculpatul A. precizând că îşi recunoaşte vocea dar nu poate preciza dacă la acel moment au existat şi alte replici între cei doi interlocutori sau doar cele din înregistrare, întrucât nu a primit decât procesul-verbal de transcriere.

La acelaşi termen, s-a procedat la audierea în şedinţă publică a convorbirii telefonice din data de 22 ianuarie 2015, ora 12:05, redată în procesul-verbal din data de 30 iulie 2015, când instanţa, reprezentantul Ministerului Public şi inculpaţii au constatat existenţa unei neconcordanţe cu privire la ora la care s-ar fi purtat acea convorbire menţionată în procesul-verbal de redare şi actul de sesizare (12:05) şi cea menţionată pe suportul digital unde se notează intervalul orar 8:24:08 - 08:25:10, inculpatul A. şi apărătorii acestuia susţinând, în plus, existenţa unei erori şi cu privire la data purtării acelei convorbiri telefonice, determinat de faptul că inculpatul s-a aflat între orele 8:00 - 8:15, în ziua de 22 ianuarie 2015, la sediul D.N.A. iar procesul-verbal întocmit la data de 30 iulie 2015, ora 15:40, unde este redată şi convorbirea telefonică din data de 22 ianuarie 2015, cuprinde înregistrări efectuate în baza mandatelor emise de instanţa supremă în perioada 12 septembrie 2014 - 9 ianuarie 2015, prin urmare, acea convorbire a fost înregistrată fără autorizaţie legală.

Prin adresa nr. x/2016 din data de 7 decembrie 2017, Direcţia Naţională Anticorupţie a comunicat instanţei că în urma verificărilor efectuate s-a constatat că în procesul-verbal de redare din data de 30 iulie 2015, în mod eronat a fost menţionată ora 12:05 pentru convorbirea telefonică din 22 ianuarie 2015, eroare preluată şi în actul de sesizare, intervalul orar în care s-a desfăşurat convorbirea este 08:24:08 - 08:25:10, astfel cum se poate constata din conţinutul fişierului "x.xml" aferent fişierului audio "x.wav" .

La termenul de judecată din data de 19 ianuarie 2018, faţă de conţinutul adresei nr. x/2016 din data de 7 decembrie 2017, comunicată de Direcţia Naţională Anticorupţie, inculpatul A., prin apărători aleşi, a formulat o nouă cerere de probatorii, respectiv de emitere a unei adrese către D.N.A. pentru a depune la dosarul cauzei procesul-verbal de punere în executare a mandatului de aducere a inculpatului A. la această instituţie, o copie a registrului de intrări - ieşiri al D.N.A şi a referatului nr. x/2017 la care se face trimitere în cuprinsul adresei, pentru a dovedi că aspectele comunicate de parchet nu sunt reale.

Prin încheierea din data de 7 martie 2018 instanţa a prorogat pronunţarea asupra cererilor formulate de inculpaţii A., B. şi E. referitoare la excepţia nulităţii absolute şi înlăturarea mijloacelor de probă, astfel cum au fost formulate în scris şi susţinute la termenul de judecată din 26 februarie 2018.

Prioritar analizării materialului probator administrat în cauză în cele două etape procesuale (urmărire penală şi cercetare judecătorească) şi fără a se pronunţa expres, prin sentinţă, având în vedere dispoziţiile art. 396 raportat la art. 404 din C. proc. pen. privind rezolvarea acţiunii penale şi sub acest aspect conţinutul dispozitivului, Înalta Curte a analizat cererile inculpaţilor A., B. şi E., astfel cum au fost susţinute la termenul de judecată din data de 26 februarie 2018, reţinând următoarele:

Prin cererile formulate la data de 2 noiembrie 2017 (completată la data de 26 februarie 2018) pentru inculpatul A., la data de 19 februarie 2018 pentru inculpatul B. şi la data de 22 februarie 2018 pentru inculpatul E., apărătorii aleşi ai inculpaţilor au solicitat instanţei, în considerarea Deciziilor nr. 302/2017, nr. 51/2016 şi nr. 22/2018 ale Curţii Constituţionale, să constate nulitatea absolută a probelor obţinute cu încălcarea normelor privind competenţa materială a organelor de urmărire penală, cu referire la art. 143 alin. (1) teza finală şi alin. (4) din C. proc. pen., şi pe cale de consecinţă, excluderea lor din materialul probator.

În esenţă, argumentele invocate de inculpaţi au vizat faptul că mandatele de supraveghere tehnică, inclusiv autorizaţiile de interceptare a convorbirilor tehnice precum şi redarea în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate în cauză au fost puse în executare, respectiv au fost efectuate, urmare dispoziţiilor date de procuror, de către S.R.I. sau M.A.I.-D.G.I.P.I., instituţii care nu fac parte din categoria organelor de cercetare penală sau lucrători specializaţi din cadrul poliţiei judiciare, astfel cum a apreciat Curtea Constituţională în Decizia nr. 51/2016. Criticile inculpaţilor au vizat toate probele administrate în cauză sau relevate de procuror în susţinerea acuzaţiilor aduse inculpaţilor (inclusiv cele obţinute în alte cauze, respectiv Dosarul nr. x/2010, nr. y/2010 şi nr. z/P/2014 dosar conexat la prezenta cauză şi ulterior, disjuns prin rechizitoriul nr. x/2011), efectuate atât sub imperiul normelor penale şi procedurale anterioare cât şi al noului C. pen. şi de procedură penală.

Inculpaţii A. şi B. au invocat şi faptul că, în cauză au fost efectuate înregistrări ale convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi de către Serviciul Român de Informaţii, în baza unor mandate acordate potrivit Legii nr. 51/1991, în condiţiile în care obiectul prezentei cauze nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 51/1991.

În analiza efectelor deciziilor Curţii Constituţionale asupra probelor administrate în cauză, instanţa de fond a apreciat că se impune a fi făcută o primă distincţie între activităţile de strângere de probe prin interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor, realizate anterior datei de 1 februarie 2014 şi întemeiate pe dispoziţiile art. 911 şi următoarele din C. proc. pen. anterior, cele efectuate după intrarea în vigoare a noului C. pen. şi de procedură penală şi activităţile de supraveghere tehnică desfăşurate în baza unui mandat emis în condiţiile Legii nr. 51/1991(anterior sau ulterior datei de 1 februarie 2014).

Astfel, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 190 din data de 14 martie 2016, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că sintagma "ori de alte organe specializate ale statului" din cuprinsul dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din C. proc. pen. este neconstituţională.

Din examinarea considerentelor acestei decizii se constată că activităţile de supraveghere tehnică realizate în baza unui mandat emis în condiţiile Legii nr. 51/1991 (art. 14 - art. 21 din legea specială) nu intră sub incidenţa efectelor acestei decizii, având în vedere atât sediul reglementării (legea specială şi C. proc. pen.) cât şi obiectul acestor activităţi care nu vizează sfera investigaţiilor penale la care se face referire în cuprinsul parag. 34 [singurele organe care pot participa la îndeplinirea procedeelor probatorii la care se referă art. 142 alin. (1) din C. proc. pen. sunt organele de urmărire penală având în vedere limitările impuse de dispoziţiile art. 138 alin. (1) lit. a) - e) din C. proc. pen..], ci o instrucţie penală justificată de apărarea securităţii naţionale.

S-a mai constatat că aspectele relevate de inculpaţii A. şi B. în sensul că, aceste mandate de supraveghere tehnică întemeiate pe dispoziţiile art. 14 - art. 21 din Legea nr. 51/1991 sunt nelegale, întrucât obiectul prezentei cauze nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 51/1991, nu pot face obiectul verificărilor sub aspectul legalităţii administrării probei, în condiţiile în care nu au fost invocate în procedura de cameră preliminară, iar prin hotărârea pronunţată în acea fază procesuală s-a apreciat cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Efectele Deciziei nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale se referă la măsurile de supraveghere tehnică dispuse în baza art. 142 din C. proc. pen. şi, ca atare, nu pot fi extinse şi asupra altor dispoziţii legale, cu atât mai mult la prevederile art. 911 şi următoarele din C. proc. pen. anterior, care limitau sfera organelor ce puteau efectua interceptări, la procuror şi organul de urmărire penală, iar considerentele pentru care s-a apreciat că dispoziţiile art. 142 alin. (1) din C. proc. pen. sunt neconstituţionale au vizat lipsa de predictibilitate şi claritate a legii doar cu referire la sintagma "sau alte organe specializate ale statului ".

Fără a ignora cele statuate de Curte în parag. 52, extinderea efectelor deciziei şi la activităţile de interceptare şi înregistrare a comunicărilor şi convorbirilor executate de către alte organe specializate ale statului anterior datei de 1 februarie 2014, care s-au făcut în temeiul unor norme penale prezumate constituţionale şi apreciate ca atare de către instanţa de contencios constituţional în mai multe decizii, ar conduce la nesocotirea principiului instituit de art. 147 alin. (4) din Constituţie şi acordării unor valenţe mai largi efectelor deciziei sub aspectul întinderii lor în timp decât cele ale abrogării normei. Mai mult, aspectele legate de necompetenţa organului de cercetare penală care a pus în executare mandatele de interceptare putea fi invocată şi anterior pronunţării deciziei Curţii Constituţionale, împrejurare ce nu a fost relevată de niciunul dintre inculpaţii din prezenta cauză.

Faţă de toate aceste argumente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a apreciat că efectele Deciziei nr. 51/2016 nu pot fi extinse şi la activităţile de strângere de probe prin interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor, realizate anterior datei de 1 februarie 2014 şi întemeiate pe dispoziţiile art. 911 şi următoarele din C. proc. pen. anterior, precum şi la activităţile de supraveghere tehnică desfăşurate în baza unui mandat emis în condiţiile Legii nr. 51/1991 (anterior sau ulterior datei de 1 februarie 2014), astfel că aceste probe nu puteau fi excluse şi înlăturate din ansamblul probator administrat, fără a avea relevanţă dacă au fost obţinute în prezenta cauză sau în alte cauze.

Pe cale de consecinţă, pentru aceleaşi argumente, instanţa de fond a apreciat că nici efectele Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 302/04.05.2017 şi nr. 22/18.01.2018 nu pot fi aplicate activităţilor de strângere de probe prin interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor, realizate anterior datei de 1 februarie 2014 şi întemeiate pe dispoziţiile art. 911 şi următoarele din C. proc. pen. anterior şi nici activităţilor de supraveghere tehnică desfăşurate în baza unui mandat emis de în condiţiile Legii nr. 51/1991(anterior sau ulterior datei de 1 februarie 2014).

În ceea ce priveşte activităţile de strângere de probe prin interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate după intrarea în vigoare a noului C. pen. şi a C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a reţinut că efectele Deciziei nr. 51/2016 pot fi analizate şi în cauzele aflate în curs de judecată la momentul publicării deciziei în Monitorul Oficial, chiar dacă a fost depăşită etapa camerei preliminare, ipoteză care se regăseşte şi prezenta cauză.

Astfel, în doctrină s-a apreciat că principiul neretroactivităţii este respectat şi în cazul în care decizia de constatare a neconstituţionalităţii s-ar aplica proceselor în curs, nefinalizate printr-o hotărâre judecătorească întrucât, de efectele declarării neconstituţionale a unui text legal, o instanţă judecătorească învestită cu soluţionarea cauzei nu poate face abstracţie, teză preluată ulterior şi de jurisprudenţa instanţei supreme (Decizia în interesul legii nr. 477/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, publicată în Monitorul Oficial nr. 761/15.10.2012).

În analiza efectelor Deciziei nr. 51/2016 asupra cauzei deduse judecăţii, instanţa de fond a reţinut că în considerentele acesteia se statuează că realizarea supravegherii tehnice, ca procedeu probator, cu încălcarea condiţiilor legale prevăzute de art. 138 - art. 146 din C. proc. pen., inclusiv a celor referitoare la organele abilitate să pună în executare mandatul de supraveghere, are ca efect nulitatea probelor astfel obţinute (...) astfel că neregularitatea determinată de calitatea organului care a executat metodele de supraveghere tehnică nu poate fi încadrată decât în categoria nulităţilor virtuale şi relative, reglementate de art. 282 din C. proc. pen., deoarece nu se regăsesc în niciuna dintre ipotezele prevăzute în dispoziţiile art. 281 alin. (1) din C. proc. pen.

Reţinând că, în cauză, orice activităţi de supraveghere tehnică realizate de către alte organe decât cele de urmărire penală sunt sancţionate cu nulitatea relativă, în raport cu succesiunea în timp a Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 51/2016 şi nr. 302/2017 şi prezumţia de constituţionalitate a oricărei dispoziţii legale, instanţa de fond a apreciat că se impune a se analiza îndeplinirea cerinţelor cerute de norma legală, respectiv producerea unei vătămări a drepturilor părţilor ori ale altor subiecţi procesuali principali şi dacă acea vătămare nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului.

Din conţinutul actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că după data de 1.02.2014, interceptările convorbirilor telefonice şi alte activităţi de supraveghere tehnică efectuate în baza mandatelor nr. x/25.02.2014, nr. y/22.08.2014 emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, declasificate potrivit menţiunilor din adresa din 27.05.2014, au fost realizate de către alte organe decât de procuror sau ofiţerii de poliţie judiciară, respectiv de către S.R.I. sau M.A.I. - D.G.I.P.I., în baza dispoziţiei procurorului (astfel cum rezultă din conţinutul adreselor nr. x/2014 din datele de 09.01.2015, 10.10.2014, 10.11.2014, 10.12.2014 şi 12.09.2014), care nu fac parte din categoria organelor de cercetare penală sau a ofiţerilor de poliţie judiciară în sensul art. 142 alin. (1) din C. proc. pen., prin urmare, mijloacele de probă obţinute în această modalitate sunt sancţionate cu nulitatea relativă potrivit Deciziei nr. 51/2016.

Fiind o nulitate relativă, instanţa de fond a considerat că trebuie analizat dacă prin dispoziţiile legale privind realizarea procedeului probator, ca efect al Deciziei nr. 51/2016, au fost vătămate drepturile inculpaţilor (respectiv, dreptul la un proces echitabil, la viaţă intimă şi familială şi privată precum şi dreptul la secretul corespondenţei), vătămare ce trebuie dovedită de către cel care o invocă şi dacă acea vătămare nu poate fi înlăturată în alt fel decât prin excluderea probatoriului nelegal obţinut.

Referitor la prima cerinţă s-a constatat că, în cauză, în cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă au fost încuviinţate şi administrate în mod nemijlocit în condiţii de oralitate şi contradictorialitate în dovedirea situaţiei de fapt proba cu martori, înscrisuri şi audierea în şedinţă publică a unor convorbiri telefonice purtate între inculpaţii A. şi B. sau între inculpatul A. şi alte persoane al căror conţinut nu a fost contestat de interlocutori şi nici nu au fost formulate alte cereri referitoare la aceste înregistrări (cu excepţia convorbirii telefonice din data de 22 ianuarie 2015 cu privire la care s-a constatat de către instanţă şi a fost confirmat de procuror că aceasta nu a fost purtată la ora 12:01, ci în alt interval orar fără însă a fi contestat conţinutul acelei convorbiri). Totodată, niciunul dintre inculpaţi ori martorii audiaţi în cauză nu au formulat critici în legătură cu purtarea convorbirilor telefonice, a dialogurilor din mediul ambiental sau conţinutul acestora, relevate de procuror în susţinerea acuzaţiilor, punctual fiind făcute precizări de către persoanele audiate în legătură cu împrejurările faptice, natura şi contextul în care au avut loc întâlnirile dintre inculpaţi şi alte persoane audiate ca martori şi au fost purtate acele convorbiri.

Prin urmare, având în vedere că din conţinutul convorbirilor telefonice şi a înregistrărilor efectuate în mediu ambiental nu rezultă alte elemente de fapt decât cele relevate de celelalte probe administrate în cauză sub aspectul acuzaţiilor aduse de procuror, Înalta Curte, secţia penală a constatat că nu este îndeplinită nici cea de-a doua cerinţă cerută de dispoziţiile art. 282 din C. proc. pen., în sensul că vătămarea drepturilor inculpaţilor nu este de natură a determina înlăturarea mijloacelor de probă obţinute nelegal, astfel cum au solicitat apărătorii aleşi ai inculpaţilor.

Instanţa de fond a apreciat că înlăturarea acestor mijloace de probă, în sensul Deciziei nr. 22/18.01.2018, nu se poate realiza nici din perspectiva efectelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 302/04.05.2017, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., determinat de faptul că nu reglementează în categoria nulităţilor absolute încălcarea dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală.

Efectele acestei decizii prin care s-a lărgit sfera nulităţilor absolute prin includerea ipotezei nerespectării dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, se aplică cauzelor aflate în curs de judecată la momentul publicării deciziei, în sensul că fiind vorba de o nulitate absolută poate fi invocată oricând în cursul procesului penal, însă nu poate crea o extindere în timp mai mare decât a unei norme modificatoare/abrogatoare, astfel că, nu poate conduce la nulitatea actelor procedurale întocmite legal sub imperiul legii până la publicarea deciziei instanţei de contencios constituţional, întrucât s-ar încălca principiul statuat de art. 147 alin. (4) din Constituţia României şi coerenţa normelor procedurale apreciate din perspectiva principiului legalităţii încă din etapa camerei preliminare. De altfel, aspectele legate de necompetenţa organului de cercetare penală puteau fi invocate şi anterior pronunţării deciziei Curţii Constituţionale, împrejurare ce nu a fost relevată de niciunul dintre inculpaţi.

În considerarea acestor argumente, instanţa de fond a apreciat că prin Deciziile nr. 51/2016, nr. 302/2017 şi nr. 22/2018 ale Curţii Constituţionale nu au intervenit elemente noi care să înlăture prezumţia de constituţionalitate a normelor procedurale sub imperiul cărora au fost efectuate şi administrate probele din prezenta cauză şi, pe cale de consecinţă, nu pot fi înlăturate din ansamblu probator interceptările şi înregistrările convorbirilor telefonice sau în mediu ambiental ori alte activităţi de supraveghere tehnică, potrivit solicitărilor inculpaţilor A., B. şi E..

Pe fondul cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în urma analizei materialului probator administrat în cauză atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti în fond, a constatat următoarele:

În legătură cu acuzaţia de fals în declaraţii, în formă continuată, faptă prevăzută de art. 326 din C. pen. cu referire la art. 28 din Legea nr. 176/2010, adusă inculpatului A. (pct. 5 rechizitoriu), s-a reţinut că, din probele administrate în cauză, în perioada 2008 - 2015, când inculpatul A. a ocupat succesiv, funcţiile de senator în Parlamentul României (2008 - 2013) şi respectiv judecător la Curtea Constituţională (2013 - 2015) a completat la datele de 15.12.2008, 21.05.2009, 25.10.2010, 12.05.2011, 30.05.2012, 15.10.2012, 18.12.2012, 13.06.2013, 18.12.2013, 06.01.2014, 11.06.2014, 05.02.2015 şi 10.02.2015, un număr de 13 declaraţii de avere, potrivit dispoziţiile art. 1 alin. (1) pct. 3 şi pct. 9 Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea ANI, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, în care a omis să menţioneze că a dobândit de la fratele său, L., prin contractul de donaţie autentificat sub nr. x/25.02.2008 la BNP, un teren în suprafaţă de 10.000 mp, cu nr. cadastral x, situat în extravilanul comunei Teleşti, tarlaua x, parcela x, judeţul Gorj.

În legătură cu această acuzaţie, inculpatul A. a recunoscut, în cursul cercetării judecătoreşti (în cursul urmăririi penale nu a fost audiat sub acest aspect în niciuna din declaraţiile date în faţa procurorului) împrejurarea că, a omis să menţioneze în cele 13 declaraţii de avere terenul în suprafaţă de 10.000 mp, situat în extravilanul comunei Teleşti, judeţul Gorj, dobândit prin donaţie de la fratele său, L., însă nu în scopul de a se sustrage de la o verificare a bunurilor deţinute ci, determinat de faptul că în prima declaraţie de avere pe care a dat-o, după dobândirea funcţiei de senator, au fost preluate de către persoanele abilitate, menţiunile din declaraţia de avere din perioada cât a îndeplinit funcţia de prefect al judeţului Gorj şi când terenul aparţinea fratelui său, situaţie care s-a perpetuat ulterior, până la data de 10 februarie 2015, când acesta şi-a îndeplinit obligaţia impusă de legea specială în virtutea funcţiilor publice deţinute. Totodată, inculpatul nu a negat împrejurarea că deşi aceste declaraţii erau completate de persoanele desemnate în acest sens dintre funcţionarii de la Senat, corectitudinea datelor completate pentru fiecare rubrică din formular era verificată de titularul declaraţiei, respectiv de inculpat.

Martora GG. care, în perioada 2008 - 2013, a îndeplinit în Senatul României funcţiile de: expert parlamentar, director de cabinet al Comisie juridice şi Senat la cărei preşedinte era A., consilier parlamentar şi director de cabinet al acestuia, prin declaraţia dată în faţa instanţei, a arătat că, declaraţiile de avere ale inculpatului A. au fost completate de martoră pe calculator, iar la momentul completării primei declaraţii, după învestirea în funcţia de senator, a preluat conţinutul declaraţiei senatorului de la biroul judeţean electoral Târgu Jiu de unde acesta venea şi al declaraţiei de la ultimul loc de muncă, respectiv Prefectura judeţului Gorj. După completarea formularului acesta era printat şi dat spre verificare senatorului A. care, ulterior, o remitea martorei pentru a fi depusă la Direcţia Secretariat general a Senatului.

Analizând situaţia de fapt, astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, raportat la conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals în declaraţii, instanţa de fond a reţinut că fapta incriminată în dispoziţiile art. 326 din C. pen. se încadrează în categoria infracţiunilor de fals propriu-zis şi presupune o alterare a adevărului care operează asupra unui înscris, respectiv o declaraţie cu însuşiri probatorii stabilite de dispoziţii legale.

În cauză, prin actul de sesizare încadrarea juridică a fost stabilită prin raportare la dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea ANI, care prevăd că, fapta persoanelor prevăzute la art. 1 care cu intenţie, fac declaraţii de avere care nu corespund adevărului, constituie infracţiunea de fals în declaraţii şi se pedepseşte potrivit C. pen.. Potrivit art. 2 şi art. 3 alin. (2) din legea specială, senatorilor şi judecătorilor Curţii Constituţionale, funcţii exercitate succesiv de către inculpat, corelativ obligaţiei înscrise în conţinutul art. 1 alin. (1) pct. 3 şi pct. 9 din acelaşi act normativ, le incumbă şi obligaţia de a declara averea dobândită, în formă scrisă şi corespunzător realităţii.

Pentru existenţa elementului material al laturii obiective a infracţiunii de fals în declaraţii, este necesară verificarea îndeplinirii unei condiţii esenţiale şi anume, dacă declaraţia este aptă să servească potrivit legii sau împrejurărilor la producerea unor consecinţe juridice. Aprecierea producerii acestor consecinţe se face în raport de actul normativ care prevede condiţiile şi scopul pentru care o asemenea declaraţie este necesară.

Depunerea declaraţiilor de avere necorespunzătoare adevărului, are drept consecinţă, în interpretarea şi aplicarea legii speciale, împiedicarea efectuării controlului asupra averii deţinute, respectiv, constatarea unor eventuale diferenţe între averea declarată la data numirii în funcţie şi cea dobândită pe parcursul exercitării funcţiei potrivit art. 7 din Legea nr. 176/2010.

În dispoziţiile art. 4 din legea specială se arată că, verificarea declaraţiilor de avere se face prin compararea datelor din declaraţii pentru a se constata dacă există diferenţă vădită între averea dobândită pe parcursul exercitării funcţiei şi veniturile realizate în aceeaşi perioadă.

Prin urmare, instanţa de fond a apreciat că omisiunea inculpatului A. de a menţiona în cuprinsul celor 13 declaraţii de avere, terenul în suprafaţă de 10.000 mp, situat în extravilanul comunei Teleşti, judeţul Gorj, dobândit prin donaţie de la fratele său, L., se circumscrie laturii obiective a infracţiunii de fals în declaraţii din perspectiva exigenţelor impuse de norma specială privind obligaţiile impuse persoanelor enumerate la art. 1 din lege de a da declaraţii corespunzătoare realităţii în ceea ce priveşte averea deţinută anterior şi ulterior exercitări acestor funcţii publice.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa de fond a apreciat că în raport cu scopul prevăzut de norma specială, imposibilitatea efectuării controlului asupra averii deţinute la data numirii în funcţie şi cea dobândită pe parcursul exercitării funcţiei şi aprecierea asupra existenţei unei diferenţe vădite, acesta nu este realizat.

Astfel, din probele administrate s-a constatat că respectivul teren a fost dobândit de inculpatul A. în baza unui contract de donaţie, autentificat la un notar public, de la fratele său şi înscris în evidenţele cărţii funciare, publicitate care este opozabilă tuturor terţilor, inclusiv instituţiilor abilitate în realizarea controlului asupra averii persoanelor enumerate în conţinutul art. 1 din legea specială, prin urmare, prin omisiunea de a menţiona acest teren în declaraţiile de avere inculpatul A. nu a urmărit împiedicarea controlului asupra averii ci a fost rezultatul unei omisiuni (lipsei de diligenţă) în verificarea rubricilor completate de martora GG. încă de la prima declaraţie, după învestirea sa în funcţia de senator. Or, dacă scopul urmărit de inculpat ar fi fost acela al împiedicării controlului averii, menţionarea acestui teren în declaraţia de avere era în interesul său, în condiţiile în care s-ar fi apreciat în sensul existenţei unei diferenţe vădite între averea dobândită pe parcursul exercitării funcţiilor publice şi veniturile realizate în aceeaşi perioadă.

Instanţa de fond a apreciat că nu este lipsit de relevanţă nici faptul că, potrivit înscrisurilor ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare la gospodăria din comuna Teleşti, inculpatul a formulat mai multe cereri la Primăria comunei pentru a asigura paza şi alte servicii publice pentru terenul de 10.000 m.p. cu vegetaţie forestieră (proces-verbal de percheziţie din 22.01.2015), cereri care confirmă faptul că inculpatul nu a avut în intenţie de a ascunde dobândirea acestui teren, dimpotrivă s-a comportat ca un proprietar al bunului.

În aceste circumstanţe, instanţa de fond a apreciat că activităţile inculpatului A. de a completa în mod necorespunzător cele 13 declaraţii de avere se circumscriu laturii obiective a infracţiunii de fals în declaraţii, însă nu s-a dovedit că fapta a fost săvârşită cu forma de vinovăţie cerută de lege, respectiv intenţia calificată de scopul urmărit de legiuitor prin norma specială - imposibilitatea efectuării controlului asupra averii deţinute la data numirii în funcţiile de senator şi judecător la Curtea Constituţională şi cea dobândită pe parcursul exercitării funcţiilor publice şi aprecierea asupra existenţei unei diferenţe vădită.

În legătură cu acuzaţiile de trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă, fapte prevăzute de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 292 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, aduse inculpaţilor A. şi B., prin actul de sesizare s-a reţinut că, în perioada 2010 - 2015, inculpatul A., aflat în exercitarea funcţiei de senator în Parlamentul României (2010 - 2013) şi, ulterior, judecător la Curtea Constituţională (2013 - 2015), a pretins şi primit de la omul de afaceri, inculpatul B., cu titlu de foloase necuvenite mai multe bunuri, respectiv: folosinţa gratuită, service-ul şi asigurarea pentru autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x (înmatriculat succesiv pe SC F. SRL, SC G. SRL, SC H. SRL şi SC I. SRL - firme controlate de B.), în echivalent de 56.070 euro; folosinţa gratuită a postului telefonic cu numărul x, înregistrat pe SC J. SRL, în cuantum de 24.648,11 RON; la data de 02.11.2011, suma de 1.200 RON (echivalentul a două articole de îmbrăcăminte pentru soţia sa) iar, în luna octombrie 2012, materiale electorale pentru campania electorală privind alegerile parlamentare (şase capsatoare, 150.000 de capse, 2/3 km de cordelină de 6 şi alte materiale, toate pentru lipirea a 20.000 de afişe şi alte materiale electorale), în cuantum total de 8.973,34 RON.

În schimbul acestor foloase necuvenite primite, inculpatul A. i-a promis inculpatului B., promisiune reînnoită de fiecare dată după primirea acelor bunuri, că va interveni şi determina diferiţi funcţionari publici din cadrul societăţilor şi companiilor naţionale cu capital de stat, ministere, autorităţi publice centrale şi locale să îndeplinească şi să urgenteze realizarea unor acte ce intrau în atribuţiile de serviciu ale acestora pentru ca firmele controlate de inculpatul B. (cu interese în domenii de activitate diversă - energie, transport fier vechi ş.a.) să obţină contracte comerciale sau alt tip de facilităţi comerciale.

S-a mai reţinut că inculpatul A. a şi realizat promisiunea făcută (satisfacerea intereselor comerciale ale inculpatului B.), concretizată în intervenţii directe sau indirecte faţă de HH. (director general al ZZZZZZ. şi ulterior, DDDDDDD.) cu privire la cumpărarea de energie electrică şi cărbune, respectiv aprobarea stingerii unei creanţe reale - iniţial de 10.000.000 RON şi ulterior de 6.294.000 RON - prin compensare cu un teren supraevaluat şi aparatură electronică inutilă pe relaţia SC II. SA - ZZZZZZ.), W. (preşedinte al CCCCCCC.), T. (director JJ.), V. (director la FFFFFFF.), U. (director ZZZZZZ.) cu privire la cumpărarea de energie electrică şi cărbune, KK. (primar la mun. Constanţa) cu privire la iniţierea unor afaceri în domeniul energiei, LL. (funcţionar în cadrul CNADNR), MM. (funcţionar în cadrul Ministerului Culturii), NN. (secretar de stat la Ministerul Culturii) cu privire la interesele legate de obţinerea unui aviz de descărcare arheologică pentru continuarea lucrărilor de către SC OO. SRL pe autostrada Lugoj - Deva (cu care inculpatul B. avea interese de subcontractare), PP. (primar al municipiului Târgu Jiu, cu privire la obţinerea unor lucrări de reabilitare termică blocuri de către firmele controlate de B.) ş.a.

În legătură cu activitatea desfăşurată de inculpatul B. s-a reţinut că, în perioada 2010 - 2015, a dat inculpatului A., aflat în exercitarea funcţiei de senator în Parlamentul României (2010 - 2013) şi, ulterior, judecător la Curtea Constituţională (2013 - 2015), foloase necuvenite, respectiv, în perioada 2010 - 2015, folosinţa gratuită, service-ul şi asigurarea pentru autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x (înmatriculat succesiv pe SC F. SRL, SC G. SRL, SC H. SRL şi SC I. SRL - firme controlate de B.), în echivalent de 56.070 euro; folosinţa gratuită a postului telefonic cu numărul x, înregistrat pe SC J. SRL, în cuantum de 24.648,11 RON; la 02.11.2011, suma de 1.200 RON (echivalentul a două articole de îmbrăcăminte pentru soţia sa) şi în octombrie 2012, materiale electorale pentru campania electorală privind alegerile parlamentare: şase capsatoare, 150.000 de capse, 2/3 km de cordelină de 6 şi alte materiale, toate pentru lipirea a 20.000 de afişe şi alte materiale electorale, în cuantum total de 8.973,34 RON. Scopul remiterii acestor foloase necuvenite era ca inculpatul A. să-i promită că va interveni şi determina diferiţi funcţionari publici - din cadrul societăţilor şi companiilor naţionale cu capital de stat, ministere, autorităţi publice centrale şi locale - să îndeplinească şi să urgenteze realizarea unor acte ce intrau în atribuţiile de serviciu ale acestora pentru firmele controlate de inculpat.

Analizând materialul probator, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a constatat că acuzaţia penală a fost formulată în mod deficitar şi imprecis sub aspectul activităţilor desfăşurate de inculpatul A. în realizarea actelor de pretindere şi primire a unor foloase necuvenite pentru traficarea influenţei corelativ momentului temporal în care s-a susţinut de acuzare că a realizat aceste acte în îndeplinirea funcţiilor publice deţinute în perioada 2010 - 2015.

S-a reţinut de către procuror, că "în fapt, promisiunea inc. A. făcută inc. B. s-a realizat în perioada cât acesta dintâi avea calitatea de senator, ea fiind reînnoită permanent şi dezvoltându-se în mod concret în zona ilicit-penală odată cu transformarea relaţiei de tip fin-naş într-o relaţie de tip cumpărător de influenţă - traficant de influenţă, această promisiune fiind una "în alb", adică pentru orice fel de "nevoie" comercială pe care inc. B. o va reclama" iar la fila x, că "în schimbul foloaselor necuvenite primite, inc. A., de la nivelul funcţiei de senator şi ulterior judecător la Curtea Constituţională, i-a promis inc. B. - promisiune pe care a reînnoit-o tot timpul pe măsură ce se reînnoia şi primirea foloaselor din partea cumpărătorului de influenţă - că va interveni la nivelul funcţionarilor publici cu funcţii de conducere din cadrul JJ., FFFFFFF., ZZZZZZ., respectiv DDDDDDD., CNADNR, Primăria mun. Constanţa, Ministerul Culturii, Primăria mun. Târgu Jiu, în vederea obţinerii de contracte comerciale pentru firmele controlate de inc. B. şi respectiv satisfacerea intereselor comerciale punctuale şi de moment ale inculpatului" fără a preciza în concret în ce au constat acţiunile inculpatului A. de pretindere la momentul efectuării promisiunii generale "în alb", pentru ca ulterior să primească foloasele necuvenite şi să determine "diverşi funcţionari să-şi îndeplinească sau nu îndatoririle de serviciu".

La fila x s-a reţinut că "un exemplu deosebit de relevant al concretizării promisiunilor făcute de traficantul de influenţă A. cumpărătorului de influenţă B. rezultă şi din depoziţia martorului HH., din care rezultă că inc. A., în anul 2008, i-a reproşat în mod direct faptul că nu este de acord cu compensarea (privind stingerea unei datorii), propusă de o firmă a inc. B., respectiv SC II. SA, având ca obiect stingerea unui debit neachitat la ZZZZZZ., iniţial de 10 milioane RON şi ulterior de 6.294.000 RON", în condiţiile în care se susţine tot de acuzare că activitatea infracţională a fost realizată în perioada infracţională 2010 - 2015, iar aşa cum rezultă din actele dosarului inculpatul A. a deţinut funcţia de senator încă din anul 2008.

Promisiunea despre care acuzarea a reţinut că a fost făcută o singură dată, în cursul anului 2010, faţă de inculpatul B., şi care este concomitentă cu actul de pretindere, ca modalitatea de realizare a elementului material al laturii obiective a faptei de trafic de influenţă, este una "în alb" pentru satisfacerea oricărei nevoi comerciale a lui B. (contracte comerciale sau alt tip de facilităţi comerciale), or, promisiunea vizată de norma de incriminare presupune un angajament, o făgăduială din partea autorului infracţiunii, prin care acesta îşi asumă obligaţia să facă ceva pentru a îndreptăţi speranţele cumpărătorului de influenţă în sensul determinării funcţionarului public să adopte conduita ce formează obiectul vânzării - cumpărării de influenţă.

Totodată, instanţa de fond a reţinut că aspectele relevate de acuzare în sensul că relaţia dintre inculpatul A. şi B., om de afaceri prosper din judeţul Gorj, care controla prin interpuşi mai multe firme (SC G. SRL, SC F. SRL, SC QQ. SRL, SC RR. SRL, SC F. SA, SC I. SRL - fostă SC H. SRL -, SC J. SRL ş.a) cu obiecte de activitate diverse (vânzare - cumpărare energie electrică, lucrări instalaţii electrice, extracţie cărbune inferior, comerţul cu ridicata al altor produse) este una veche (din anul 2000), consolidată în anul 2004 de o relaţie de cumetrie (când A. a devenit naşul de cununie a uneia dintre fiicele cumpărătorului de influenţă) şi care, a dobândit în timp o altă dimensiune, astfel că, relaţia patrimonială dintre cei doi a căpătat aspecte penale pornind de la cointeresarea inculpatului A. de către inculpatul B. în scopul de a obţine contracte pentru firmele pe care le controla, prin exercitarea influenţei celui dintâi asupra unor funcţionari publici din diferite companii şi societăţi de stat, ministere, autorităţi publice locale şi centrale, nu sunt susţinute de probele administrate.

Instanţa de fond a constatat că, potrivit înscrisurilor de la dosar şi declaraţiilor date în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, inculpatul A. a exercitat mai multe funcţii publice cu relevanţă sub aspectul acuzaţiilor aduse acestuia respectiv, în perioada 1990 - 1993 şi 2000 - 2003 a fost prefect al judeţului Gorj, în perioada 2008 - 2013 a fost senator (fiind şi preşedinte/vicepreşedinte al Comisiei juridice numiri, imunităţi şi validări din cadrul Senatului) şi în perioada decembrie 2013 - februarie 2015 judecător la Curtea Constituţională.

Referitor la relaţia cu B., în declaraţiile date (din 29 ianuarie 2015 şi din 23 septembrie 2016), inculpatul A. a arătat că, în perioada cât a fost prefect al judeţului Gorj, s-a implicat, împreună cu reprezentanţii altor instituţii publice din zonă în activităţile de integrare în societate a cetăţenilor de etnie romă, împrejurare în care l-a cunoscut şi pe inculpatul B..

În perioada 2002 - 2003, când B. s-a mutat cu serviciul la Bucureşti, la societatea "Spălarea vagoane de uz general ", inculpatul A., consilier la Asociaţia "SS.", a reluat legătura cu acesta petrecând împreună o parte din timpul liber (jucau table sau serveau masa împreună) iar, în anul 2006, relaţia de prietenie a devenit o relaţie de cumetrie, inculpatul A. acceptând să devină naşul de cununie al uneia dintre fiicele lui B..

În toată această perioadă între inculpaţi nu au fost realizate relaţii comerciale iar, în perioada 2006 - 2008, inculpatul A. a fost angajat ca şi consilier juridic la SC II. SRL, la recomandarea lui B. care deţinea funcţia de director la acea societate.

În acelaşi sens a declarat şi inculpatul B. care în depoziţia dată în cursul cercetării judecătoreşti (din 06 mai 2016) a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul A. din perioada în care acesta era prefect al judeţului Gorj (2000 - 2001), când s-a implicat în soluţionarea problemelor de integrarea în societate a cetăţenilor de etnie romă din judeţ, că a continuat relaţia de prietenie cu acesta după ce s-a mutat în Bucureşti la societatea "Spălarea vagoane de uz general" (2002 - 2003) iar inculpatul A. era consilier la Asociaţia "SS.", relaţie consolidată în anul 2006 printr-o legătură de afinitate, inculpatul A. devenind naşul de cununie al fiicei sale. Totodată, a mai arătat că, în perioada 2006 - sfârşitul anului 2008, inculpatul A. a fost angajat ca şi consilier la firmele deţinute de fiul său TT. şi ceilalţi membri ai familiei sale.

Instanţa de fond a constatat că susţinerile inculpaţilor sunt confirmate de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză. Astfel, martorul PP. (în declaraţia din 8 decembrie 2017), primar al municipiului Târgu Jiu, a arătat că în perioada în care A. a fost prefect al judeţului Gorj s-a implicat în rezolvarea problemelor cetăţenilor de etnie romă din judeţ, fapt ce i-a profitat şi martorului în perioada mandatului de primar. Niciodată A. nu i-a cerut să se întâlnească cu B. pentru satisfacerea intereselor comerciale ale acestuia din urmă, persoană pe care martorul a cunoscut-o din anul 1999, când a îndeplinit funcţia de director la SC UU. Târgu Jiu şi al cărui acţionar majoritar era B.; martorul VV. (în declaraţiile din 15 mai 2015 şi 13 februarie 2017) a arătat că inculpatul A. a lucrat ca şi consilier la SC II., firmă deţinută de martor în perioada 2005 - 2007, iar la întâlnirile cu A. şi B., la care martorul a participat, niciodată nu s-a discutat despre o eventuală intervenţie a lui A. în sprijinul activităţilor comerciale desfăşurate de B.; martorul WW. (în declaraţia din 13 octombrie 2017) a arătat că între B. şi A. era o relaţia familială, cel din urmă fiind naşul de cununie al fetei lui B.; martorul XX. (în declaraţia din 26 februarie 2018) a arătat că relaţiile dintre inculpaţii A. şi B. sunt de naş-fin, A. fiind naşul de cununie al unui dintre copii lui B.; martorul YY. (în declaraţia din 13 februarie 2017) a arătat că inculpatul A. era naşul de cununie al unei dintre fiicele lui B., acesta fiind un motiv de laudă pentru B. însă nu ştie ca A. să fi intervenit pentru B. sau să îl fi ajutat şi martora ZZ. (în declaraţia din 26 februarie 2018) a arătat că, pe A. l-a cunoscut la un eveniment privat al inculpatului B..

Aşadar, instanţa de fond a reţinut că din probele administrate rezultă că, în perioada 2010 - 2015, dar şi anterior acestei perioade, inculpatul B. desfăşura activităţi comerciale, prin intermediul societăţilor deţinute de fiul său şi membrii familiei sale, însă niciunul dintre martorii audiaţi în cauză şi nicio altă probă nu a confirmat împrejurarea că inculpatul A. ar fi intervenit pentru satisfacerea intereselor comerciale ale lui B.. Totodată, probele administrate au făcut dovada că legătura de prietenie şi, ulterior de cumetrie, dintre cei doi inculpaţi s-a realizat şi consolidat în perioada 2005 - 2008 şi a continuat şi după această dată, când inculpatul A. a exercitat funcţiile de senator (2008 - 2013) şi judecător la Curtea Constituţională (2013 - februarie 2015) şi a fost asumată de inculpaţi prin întâlnirile avute în mediu privat şi în locuri publice la care participau şi alte persoane. Prin urmare, aprecierea procurorului că relaţia dintre cei doi inculpaţi "a căpătat o nouă dimensiune" începând cu anul 2010, când s-a realizat şi promisiunea "în alb" a inculpatului A. de a-şi trafica influenţa pentru satisfacerea intereselor comerciale ale inculpatului B. nu este susţinută în plan probator şi nu poate fi justificată nici în contextul existenţei unei relaţii de prietenie şi cumetrie dezvoltate în timp întrucât, inculpatul A. a obţinut primul mandat de senator încă din anul 2008 când relaţiile de prietenie-cumetrie erau deja consolidate, iar până la acea dată (2008), acesta şi-a desfăşurat activitatea ca şi consilier la una dintre firmele deţinute de fiul inculpatului B., astfel că o eventuală promisiune din partea traficantului de influenţă ar fi putut avea o justificare, în sensul aprecieri făcute de procuror, la momentul obţinerii primului mandat de senator.

Instanţa de fond a notat că, prin actul de sesizare s-a reţinut că începând cu anul 2010, în contextul ocupării funcţiei de senator de către inculpatul A. şi creşterii activităţii comerciale a firmelor controlate de B., pentru a-şi respecta promisiunea făcută în anul 2010 acestuia din urmă, pe care a reînnoit-o în timp, a intervenit la diferiţi funcţionari publici din cadrul companiilor şi societăţilor naţionale, respectiv autorităţi publice centrale şi locale, să îndeplinească şi să urgenteze realizarea unor acte ce intrau în atribuţiile acestora de serviciu, primind în schimb de la inculpatul B. folosinţa gratuită, service-ul şi asigurarea pentru autoturismul x, cu numărul de înmatriculare x, folosinţa gratuită a unui post telefonic, înregistrat pe SC J., suma de 1.200 RON, echivalentul a două articole de îmbrăcăminte pentru soţia sa şi materiale electorale pentru campania electorală privind alegerile parlamentare din anul 2012.

În ceea ce priveşte modalitatea în care se realiza intervenţia, prin actul de sesizare s-a reţinut că, în funcţie de natura problemei inculpatul B. îşi trimitea unul din oamenii de încredere, martorul VV., la o întâlnire în Palatul Parlamentului cu A., pentru a avea asigurată confidenţialitatea discuţiilor, iar pentru uşurarea comunicării dintre ei, inculpatul B. a suportat timp de 5 ani costurile legate de utilizarea telefonului cu numărul x, folosit de inculpatul A. precum şi costurile privind folosinţa, service-ul şi asigurarea pentru autoturismul x, cu numărul de înmatriculare x, cumpărat iniţial pe SC F. SRL şi trecut succesiv pe alte societăţi, deţinute de membrii familiei lui B..

Referitor la aceste aspecte relevate de acuzare, instanţa de fond a constatat că interpretarea dată de procuror convorbirilor telefonice şi de tip sms purtate între inculpatul A. şi B. (din datele de 24.09.2010,ora 19:53:27, 09.10.2010, ora 17:17:05, 12.101.2010, ora 14:52:38, 16.10.2010, ora 15:16:07, 17.101.2010, ora 18:07:48, 24.10.2010, ora 10:34:10, 24.10.2010, ora 14:17:38, 09.12.2010, ora 12:11:28, 02.01.2011, ora 17:24, 26.01.2011, ora 13:19:54, 03.11.2012, orele 12:00:49, 12:02:24, 13:10:58 şi 16:35:29, 07.12.2012, ora 19:39:47 şi 10.03.2012, ora 15:32:12) şi între inculpatul B. cu martorul YY. sau cu alţi interlocutori (din datele de 13.101.2010, ora 14:18:21, 21.03.2013 ora 14:35:27, 02.04.2013, ora 13:58:34) nu este susţinută de materialul probator administrat în cauză.

Astfel, din conţinutul convorbirilor telefonice şi de tip sms rezultă că inculpaţii B. şi A. (acesta din urmă folosind postul telefonic cu numărul x ce este înregistrat la societatea J. deţinută de unul din membrii familiei B.) se consultau în legătură cu anumite activităţi şi întâlniri pe care inculpatul B. intenţionează să le facă în derularea activităţilor sale comerciale, sens în care stabilesc să se vadă amândoi la sediul Senatului sau ca inculpatul B. să îl trimită pe VV. la inculpatul A. pentru a discuta în legătură cu problema lui B. ["Auziţi, să nu mă uitaţi şi pe mine dacă vă întâlniţi cu omul ăla pentru (...) Cu treaba aia (...)" " (...) Mâine îl şi sun dar eu cred că..." "(...) Vă întrebai, vă întâlnirăţi cu băiatul ăla de la Văgiuleşti, cumva?, "Nu" " Da, vorbii în schimb cu Târgu Jiu, ăăă... luni, la 9 şi jumătate, să fii acolo (...)" " (...) eu voiam să-ţi spun că mâine, VV., la 9 jumătate, să fie la birou (...)"], totodată, convorbirile telefonice dintre cei doi inculpaţi fac dovada unor discuţii referitoare la folosinţa unui autoturism x de către A. şi la împrejurarea că întreţinerea acestuia era realizată de inculpatul B. ["(...)Da, merge foarte bine, foarte bine (...)" "(...) Păi staţi un pic că am, i-am, v-am pus şi cauciucurile, de le aveaţi acolo, la om, de iarnă. (...) eu vi le-am schimbat. V-am pus tot la punct. Nu mai e de făcut nimic la ea (...)"] însă, astfel cum rezultă din declaraţiile inculpaţilor care se coroborează cu cele ale martorilor audiaţi în cauză, nu se circumscriu ilicitului penal, al materializării promisiunii de traficare a influenţei din anul 2010, aşa cum se susţine de acuzare.

În declaraţiile sale inculpatul A. a arătat, în mod constant, că prin natura relaţiilor de prietenie şi cumetrie pe care le are cu inculpatul B., pe care nu le-a ascuns ci şi le-a asumat prin întâlnirile avute cu acesta în locuri publice şi mediu privat, precum şi în considerarea faptului că, anterior, a asigurat consilierea juridică a firmelor deţinute de membrii familiei lui B., după ce a devenit senator, a avut două întâlniri cu martorul VV. chiar la sediul Parlamentului, în cursul anului 2009, iar la una dintre întâlniri, martorul i-a adus şi o mapă de prezentare a SC II. la care inculpatul şi-a adus anterior contribuţia şi a făcut câteva sugestii privind modul de prezentare dar nu au discutat despre afaceri.

Instanţa de fond a considerat că aspectele relevate de inculpat au fost susţinute şi de către inculpatul B. cu anumite nuanţări, în sensul că, martorul VV. s-a prezentat în mai multe rânduri la Parlament, la biroul lui A. cu ofertele de prezentare întocmite pentru societatea F. SRL pentru a-i fi prezentate şi lui A., însă în scopul verificării acestor oferte şi dacă persoanele care reprezentau instituţiile publice şi private către care urmau a fi trimise aceste prezentări mai erau în funcţie, întrucât site-ul instituţiilor nu era actualizat. Totodată, inculpatul a arătat că, niciodată A. nu a intervenit la vreun reprezentant al unei societăţi de stat sau private ori companie naţională în scopul facilitării activităţilor comerciale pentru societăţile deţinute de membrii familie sale şi reprezentate în fapt de inculpat.

În legătură cu aceste împrejurări, martorul VV., în cursul cercetării judecătoreşti în fond, a declarat că în perioada 2008 - 2012 l-a vizitat pe A. la sediul Parlamentului de circa 4 ori, în scopul de a-i prezenta mapele de oferte pentru societăţile controlate de B. ce urmau a fi date societăţilor naţionale din domeniul energetic, în special cele din Valea Jiului, pentru a primi îndrumări din partea lui A. în legătură cu departamentul şi directorul de departament ce ar putea fi interesat de aceste prezentări. Referitor la menţiunea făcută în declaraţia dată la organul de urmărire penală, în sensul că A. i-ar fi spus lui B. la ce director să meargă, martorul a precizat că se referea la faptul că A. îi spunea cine este directorul departamentului unde urma să lase mapa cu prezentarea.

De asemenea, martorul a arătat că, la întâlnirile la care a participat împreună cu A. şi B., niciodată nu a auzit ca inculpatul A. să îi propună ori inculpatul B. să îi ceară celui dintâi să intervină pentru derularea relaţiilor comerciale pentru firmele controlate de B., dimpotrivă A. îl tempera pe B. atunci când acesta era interesat de anumite activităţi comerciale, unele "extrem de fanteziste".

În acelaşi registru al concretizării promisiunii făcute de inculpatul A. cumpărătorului de influenţă B., prin actul de sesizare s-a reţinut şi intervenţia directă făcută de A. la martorul HH., director la ZZZZZZ., pentru satisfacerea intereselor comerciale ale lui B., în sensul că i-ar fi reproşat martorului, în anul 2008, că nu este de acord cu o compensare privind stingerea unei datorii, propusă de firma SC II. SA pentru un debit neachitat la ZZZZZZ., de 10 milioane RON şi redus ulterior la 6.294.000 lei. Pentru stingerea creanţei s-a oferit de către debitor un teren supraevaluat şi aparatură electronică inutilă pentru compania naţională.

S-a mai reţinut de acuzare că, în anul 2013, martorul HH., a primit ameninţări directe de la inculpatul A. în cadrul unei întâlniri pe holurile Prefecturii Gorj, că va fi demis ca urmare a refuzurilor repetate de a satisface interesele grupului B..

Instanţa de fond a reţinut că pretinsa intervenţie directă a inculpatului A. asupra martorului HH., director la ZZZZZZ., în scopul satisfacerii intereselor comerciale ale cumpărătorului de influenţă, excedează perioadei infracţionale reţinută de procuror în actul de sesizare, 2010 - 2015, astfel că nu poate susţine acuzaţia adusă inculpatului.

Potrivit declaraţiilor inculpaţilor A. şi B., a actelor aflate la dosarul cauzei, depuse chiar de HH. la data de 3 februarie 2015 dar şi declaraţiilor martorului HH. din cursul urmăriri penale şi al cercetării judecătoreşti în fond (din 3 februarie 2015 şi 4 noiembrie 2016) rezultă că, martorul a revenit pe funcţia de director la ZZZZZZ. (devenit în anul 2012 AAAAAAA. din care mai făceau parte JJ., BBBBBBB. şi X.) în anul 2006 şi a constatat că SC II. avea un debit mai mare către societate (aprox. 3.000.000 euro, echivalent a peste 10.000.000 RON), sens în care, a verificat contractul şi, constatând că nu exista o garanţie bancară sau de altă natură, a purtat mai discuţii cu reprezentanţii societăţii debitoare, însă la aceste discuţii nu a participat şi inculpatul B. pe care martorul a arătat că nu îl cunoştea decât din vedere, ca fiind din Târgul Jiu. S-a solicitat de către societatea debitoare amânarea plăţilor şi, întrucât nu s-a respectat acest termen a fost reziliat contractul de furnizare de energie. La plecarea martorului de la conducerea ZZZZZZ., în luna octombrie 2006, contractul era reziliat şi mai exista un debit de 10.000.000 RON, iar la revenirea în funcţie, în mai 2007, a constatat că au avut loc câteva modificări la contractul cu SC II., în sensul că au fost depuse bilete la ordin, existând o datorie de 6,3 milioane RON, iar după 2 - 3 luni de la numirea sa s-a încercat o compensare de plăţi pentru stingerea datoriei dar care nu a fost acceptată de martor, întrucât terenul propus la schimb era supraevaluat, aspect confirmat ulterior şi de un expert în raportul de expertiză depus în instanţă, iar aparatura electronică era uzată, fiind scoasă din garanţie.

Totodată, Înalta Curte, având în vedere susţinerilor inculpaţilor A. şi B. şi actele de la dosar, a constatat că litigiul dintre cele două societăţi a fost soluţionat în faţa instanţei comerciale încă din data de 8 februarie 2007 (Sentinţa comercială nr. 1587 din 08.02.2007), fiind recunoscută creanţa pe care SC ZZZZZZ. o avea faţă de SC II. SA în baza contractului nr. x/10.11.2005, astfel că, pretinsa intervenţie directă a inculpatului A. asupra martorului HH., director la SC ZZZZZZ. chiar dacă s-ar fi realizat, nu poate fi plasată decât în anul 2008, după obţinerea mandatului de senator, perioadă care nu se circumscrie temporal perioadei infracţionale reţinută de procuror în actul de inculpare (2010 - 2015).

Distinct de acest aspect, Înalta Curte a constatat că influenţa ce se pretinde a fi realizată de A. nu era necesară nici după dobândirea calităţii de senator, la sfârşitul lunii decembrie 2008, în considerarea faptului că instanţa comercială s-a pronunţat asupra litigiului dintre părţi încă din anul 2007 şi orice intervenţie în vederea satisfacerii intereselor comerciale ale firmei controlate de B. ar fi fost inutilă şi lipsită de finalitate. Mai mult, în luna ianuarie 2009, martorul HH. a fost revocat din funcţia de director al ZZZZZZ. iar, la revenirea sa pe funcţia de director al AAAAAAA., în cursul anului 2012, o eventuală intervenţie pentru satisfacerea intereselor comerciale ale inculpatului B. în legătură cu acea compensare de plată nu poate fi justificată, în raport cu împrejurarea că SC II. era în procedura de insolvenţă din anul 2007.

Tot pentru a contura activitatea desfăşurată de inculpatul A. în realizarea influenţei promisă inculpatului B. s-a reţinut de către procuror că, în anumite situaţii, acesta a acceptat ca B. să-i folosească numele la diferiţi funcţionari pentru a-şi rezolva punctual interesele comerciale, după ce se consultau, în prealabil, la telefon, fiind relevată în acest sens modalitatea în care martorul AAA. a ridicat o documentaţie de la Ministerul Culturii.

Referitor la această împrejurare, inculpatul A. a arătat în declaraţia dată în faţa instanţei de fond, că îl cunoaşte pe MM. de la Ministerul Culturii şi este posibil să fi participat cu acesta la anumite şedinţe din partea Senatului, însă nu a trimis şi nu a facilitat primirea unor persoane de către acesta, iar dacă a trimis vreo persoană la Ministerul Culturii a fost doar pentru a ridica o documentaţie privind o descărcare arheologică pentru care autorizaţiile se dădeau cu mare întârziere, inculpatul făcând şi propuneri de modificare legislativă pentru a reduce termenul în care se eliberau aceste autorizaţii. În legătură cu faptul că numele său a fost folosit în convorbirile telefonice relevate de acuzare a arătat că este posibil să fi primit în audienţă persoane în legătură cu acele autorizaţii şi să le fi îndrumat la Ministerul Culturii, însă nu a discutat niciodată cu NN. şi nici nu cunoaşte nimic în legătură cu societatea BBB. SRL.

La rândul său inculpatul B. a arătat că, în perioada 2010 - 2011, l-a cunoscut pe CCC., director la SC BBB. SRL, care i-a spus că are de ridicat o documentaţie de la Ministerul Culturii şi pentru că acesta avea locul de muncă în Cluj, inculpatul i-a propus să îi ridice el documentaţia, sens în care a primit de la martor şi o procură, în baza căreia a ridicat şi alte documentaţii de la CNADR, AFER, Ministerul Transportului, etc. A mai arătat că, în timp, s-a împrietenit cu CCC. şi au luat masa împreună cu inculpatul A., context în care, martorul i-a spus naşului său despre problema cu documentaţia pentru descărcarea arheologică de la Ministerul Culturii, iar A. s-a oferit să îl ajute, să o găsească. Ulterior, A. i-a comunicat lui CCC. că documentaţia a fost refuzată şi trebuie să o ridice, astfel că, inculpatul l-a trimis pe martorul AAA. la Ministerul Culturii pentru a ridica actele. Inculpatul a precizat că nu a desfăşurat nicio activitate cu societatea BBB. SRL.

Susţinerile inculpaţilor sunt confirmate de depoziţiile martorilor AAA. (din 19 iunie 2015 şi 02 februarie 2017) şi CCC. (din 27 martie 2018) cu anumite nuanţări care nu infirmă apărările inculpaţilor. Astfel, martorul AAA. a arătat că, în cursul anului 2011, la solicitarea lui VV., director la SC G. SRL, firmă ce aparţinea lui B., a ridicat de la Ministerul Culturii o documentaţie de la MM., persoană pe care a recunoscut-o după planşele foto prezentate de procuror, pe care a predat-o lui VV.. Tot martorul a mai arătat că la Ministerul Culturii, deşi persoana de care a întrebat şi al cărei nume nu şi-l mai aminteşte nu era la birou, a primit acea documentaţie de la persoana identificată din planşele foto. Ceea ce a declarat la urmărire penală în legătură cu conţinutul convorbirii telefonice din data de 13.10.2011, ora 10:50:28, purtată cu martorul VV. corespunde realităţii şi se referă la detalii privind scopul deplasării la Ministerul Culturii, natura documentaţiei, persoana pe care urma să o contacteze şi faptul că vine din partea lui A., însă nu şi-a mai amintit aceste detalii la momentul audierii sale de către instanţa de fond dată fiind perioada de timp care a trecut de la acel moment.

De asemenea, martorul CCC. a arătat că, l-a cunoscut pe A. prin intermediul lui B.. Întrucât a câştigat o licitaţie pentru o porţiune din autostrada Lugoj-Deva, avea nevoie de o documentaţie de descărcarea arheologică cerută de Muzeul Banat la Ministerul Culturii, sens în care B. i-a spus că ştie o persoană ce ar putea face o interpelare în Parlament pe această temă, cu referire la A., care i-a şi fost prezentat martorului. La o lună după întâlnirea cu A., celor de la Muzeul Banatului li s-a comunicat că documentaţia este incompletă şi că a fost găsită cererea; în acest timp martorul a mai purtat o discuţie telefonică cu A. care nu ştia de situaţia cererii sau dacă Ministerul Culturii a dat vreun răspuns.

După completarea documentaţiei de către martor, actele au fost retransmise Ministerului Culturii care, în decurs de o lună şi jumătate, a eliberat autorizaţia de descărcare arheologică, context în care martorul l-a împuternicit pe inculpatul B. să ridice actele de la Ministerul Culturii. Referitor la VV. martorul a arătat că îl cunoaşte, l-a văzut de 2 ori şi au purtat convorbiri telefonice în legătură cu derularea unor relaţii comerciale cu societatea acestuia dar care nu au fost finalizate şi nu cunoaşte vreo persoană cu numele YY. însă cunoaşte o persoană "...".

Deşi cei doi martori au prezentat într-o manieră nuanţată împrejurările în care a fost ridicată documentaţia de la Ministerul Culturii, instanţa de fond a reţinut că depoziţiile martorilor nu susţin interpretarea dată de procuror probelor, în sensul că inculpatul A. ar fi exercitat indirect o influenţă asupra unor funcţionari din cadrul Ministerului Culturii pentru satisfacerea intereselor comerciale ale inculpatului B., având în vedere că din probele administrate nu rezultă care ar fi fost acest interes comercial, în contextul în care nicio societate controlată de B. nu a derulat activităţi comerciale pentru care să fie necesară obţinerea autorizaţiei de descărcare arheologică, după cum nu rezultă că vreuna din societăţile inculpatului ar fi avut raporturi comerciale cu SC BBB. care să fi justificat acest interes de obţinere a autorizaţiei de descărcare, sigura interesată fiind firma unde lucra martorul CCC., care a obţinut lucrarea la autostrada Lugoj-Deva.

Şi martorul YY. a arătat, în depoziţiile din data de 18 iunie 2016 şi 13 februarie 2017, că în luna octombrie 2011 au fost purtate discuţii între VV., angajat la una din societăţile lui B. şi CCC., reprezentantul SC BBB. SRL, pentru subcontractarea unor lucrări la autostrada Lugoj-Deva care însă nu au fost finalizate, iar în legătură cu acea convorbire telefonică din 13.10.2011, ora 10:47:30, purtată cu B. a menţionat că a vizat transmiterea unui mesaj către VV. legat de obţinerea unei documentaţii pentru descărcarea arheologică de la Ministerul Culturii dar nu ştie detalii, aceste aspecte fiind discutate de B. direct cu CCC., la o întâlnire la care a participat şi martorul dar nu cunoaşte nimic concret.

Chiar dacă s-ar aprecia în sensul celor reţinute de procuror, respectiv că a existat o intervenţie indirectă din partea lui A. la Ministerul Culturii, aceasta nu se poate circumscrie sferei ilicitului penal, în realizarea promisiunii făcute inculpatului B., aspect ce rezultă chiar din depoziţia martorului AAA. care a arătat că persoana indicată de VV. de la Ministerul Culturii şi pe care martorul urma să o caute şi să ia legătura nu se afla la birou, astfel că a fost îndrumat la altă persoană pe care a identificat-o după planşele foto, MM., care i-a predat documentaţia. Or, dacă intervenţia indirectă prin folosirea numelui inculpatului A. s-ar fi realizat în scopul reţinut de acuzare, doar acea persoană care se presupune că ar fi cunoscut scopul intervenţiei ar fi putut remite actele şi nu orice alt funcţionar aflat la birou în ziua respectivă.

Aprecierea instanţei este susţinută şi de depoziţia martorului VV. care a arătat că a primit un telefon de la DDD. care i-a transmis că AAA. trebuie să meargă la Ministerul Culturii să ridice o documentaţie şi să spună că vine din partea lui A., era necesar să indice numele lui A. pentru că era o persoană din exterior, altfel acea persoană nu ştia cui să înmâneze documentaţia, prin urmare, faptul că documentaţia a fost înmânată de o un alt funcţionar aflat la serviciu în acea zi confirmă împrejurarea că nu s-a realizat nicio intervenţie în sensul reţinut de acuzare.

S-a mai reţinut de către parchet că materializarea promisiunii făcute inculpatului B. este dovedită şi de intervenţiile realizate în mod direct sau indirect la W. - preşedinte al CCCCCCC., T. - director DDDDDDD.-, V. - director la X., U. - director BBBBBBB.-, pentru a facilita cumpărarea de energie electrică şi cărbune pentru firmele controlate de B., la KK. - primar al mun. X - şi LL. - funcţionar în cadru C.N.A.D.R. - cu privire la iniţierea unor afaceri în domeniul energetic precum şi la PP. - primar al mun. Y - în legătură cu obţinerea unor lucrări de reabilitare blocuri în Târgu Jiu de către firmele controlate de B..

În legătură cu pretinsa intervenţie pe lângă reprezentanţii companiilor naţionale în domeniu pentru a facilita cumpărarea de energie şi cărbune pentru firmele controlate de B., inculpatul A. a susţinut, în mod constant, în declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, că nu a intervenit niciodată pentru a-l ajuta pe B. în derularea relaţiilor comerciale, iar în perioada 2008 - 2015 acesta nici nu a desfăşurat activităţi economice pe raza judeţului Gorj şi nici în domeniul energetic. Inculpatul a arătat că pe W. îl cunoaşte încă din anul 1990, când era preşedinte al CCCCCCC., că nu a deţinut nicio funcţie la ZZZZZZ. devenit ulterior DDDDDDD. SA; în anul 2010 a purtat cu acesta mai multe discuţii legate de înfiinţarea unei asociaţii de dezvoltare regională, ca alternativă la dezvoltarea zonei mono industriale din judeţul Gorj, proiect care nu a fost materializat.

Pe T., director la JJ. îl cunoaşte de 10 - 12 ani, s-au întâlnit de mai multe ori (de circa 3 - 4 ori în perioada cât era senator) la o cafea sau au servit masa, fiind prezent şi B., însă nu au fost purtate discuţii privind activităţile comerciale desfăşurate de B..

Cu privire la V. a arătat că îl cunoaşte de 10 - 20 de ani, din perioada când acesta era director la Societatea Naţională a Lignitului şi s-au întâlnit de mai multe ori în judeţul Gorj, fiind prezent şi B., întâlniri prilejuite de organizarea unui meci de fotbal sau activităţi la nivel local la care au participat mai multe persoane.

Şi pe U. îl cunoaşte de peste 25 de ani, acesta a deţinut mai multe funcţii în cadrul ZZZZZZ., s-au întâlnit de mai multe ori, în perioada 2012 sau 2013, când i-a solicitat numărul de telefon al lui B. pentru a se întâlni şi a discuta probleme personale, însă nu cunoaşte dacă cei s-au întâlnit sau nu. A mai arătat că U. îl ştia bine pe B. doar că îi pierduse numărul de telefon.

LL., a fost preşedinte la C.N.A.D.N.R. şi îl cunoaşte de peste 25 de ani, s-au întâlnit întâmplător în Bucureşti, după 20 de ani, însă, niciodată nu a intervenit la acesta pentru B. sau alte persoane.

Susţinerile inculpatului A. sunt confirmate şi de inculpatul B. care a arătat că îl cunoaşte de aprox. 20 de ani pe W., preşedinte al sindicatelor miniere din Oltenia, este un împătimit al jocului de table şi, în mod frecvent, jucau table împreună şi cu A. dar nu a discutat cu acesta probleme ale cetăţenilor de etnie romă din zonă, deşi era o persoană care l-ar fi putut ajuta.

Pe T. l-a cunoscut în urmă cu patru ani, acasă la A., la o partidă de table, atunci a aflat că este director la JJ. şi l-a întrebat dacă are un excedent de 5 MWh, întrucât avea un prieten interesat, însă T. i-a comunicat doar preţul pentru un megawatt şi nu au mai purtat alte discuţii, de altfel, a fost şi singura dată când s-au întâlnit.

Şi pe U., director la X., îl ştie de circa 10 - 15 ani, mergea la acesta ca reprezentat al romilor din zonă pentru a le rezolva problemele sociale, la un moment dat a fost rugat de cetăţenii de etnie romă să îi ajute în legătură cu un alt rom care era pacient al fiului lui U.. A mai arătat că nu a purtat nicio discuţie cu U. în legătură cu activităţile comerciale desfăşurate de firmele pe care le reprezenta în fapt şi în drept.

Cât priveşte convorbirea telefonică din data de 16.10.2010, ora 15:16:07, a arătat că a fost purtată cu A. iar referirea la "vă întrebai, vă întâlnirăţi cu băiatul ăla la Văgiuleşti, cumva?" şi în care A. a confirmat că a vorbit la Târgu Jiu să fie acolo la 9:30, a vizat schimbul unor jucători de fotbal dintre EEE., unde inculpatul era acţionar şi clubul FFF., unde A. era preşedinte de onoare, ambele echipe fiind în Divizia A.

Referitor la aspectele relevate de procuror privind pretinsa intervenţie a inculpatului A. pentru a facilita cumpărarea de energie şi cărbune pentru firmele controlate de B., martorul T., în depoziţiile date în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti în fond (din 9 martie 2015 şi 2 noiembrie 2017), a precizat că, niciodată A. nu i-a cerut să ajute sau să intermedieze în vreun fel obţinerea unor contracte de cumpărare energie electrică pentru B. sau altă persoană. Îl cunoaşte pe A. din anul 2007, au participat la şedinţe ce vizau dezvoltarea zonei miniere şi se întâlneau frecvent la meciurile de fotbal al echipei FFF..

În perioada 2008 - 2010, în calitate de director al JJ. a participat la 4 - 5 întâlniri cu senatorii şi deputaţii din judeţul Gorj, printre care şi A., reprezentanţii Prefecturii şi Consiliului Local, iar problemele discutate vizau noile legi în domeniul energiei, JJ. şi localităţile afectate.

Atunci când echipa FFF. a jucat pe stadionul Giuleşti s-a întâlnit cu A. la Bucureşti şi împreună cu acesta, GGG., W. şi alte persoane, după meci, au mers la un bar în zona Piaţa Scânteii unde a venit şi B., pe care martorul nu îl cunoştea. În cadrul discuţiilor purtate, B. a părut interesat de cumpărarea de cărbune sau energie electrică însă nu ştia ca acesta să deţină o firmă în domeniu iar prin obiectul de activitate al JJ. nu se puteau derula activităţi comerciale privind vânzarea de cărbune.

Cu B. s-a mai întâlnit de circa 4 - 5 ori la HHH. în Bucureşti iar la una dintre întâlnirile la care au participat A., GGG., III., JJJ. şi alte persoane, B. s-a arătat interesat de cumpărarea de energie electrică dar nu avea potenţial financiar pentru a cumpăra pachetul de 5 MWh, pe care nici nu putea să îl cumpere direct de la ZZZZZZ. ci numai prin bursă, unde se vindeau pachete de peste 100 MWh.

În legătură cu convorbirea telefonică din 9.11.2011, ora 17:54 martorul a recunoscut că a fost purtată cu V. care i-a comunicat că A. i-a trimis un domn interesat să cumpere energie pe care îl va trimite la el iar, ulterior, V. i-a reproşat că "l-a trimis la plimbare".

La rândul său, martorul V. în depoziţiile date (din 9 martie 2015 şi 4 noiembrie 2016) a arătat că, în anul 2005 când şi-a desfăşurat activitatea la X. (în 2006 - 2007, 2007 - 2012 fiind director) l-a cunoscut pe A. iar pe B. l-a văzut în presă dar nu a desfăşurat nicio relaţie economică cu acesta iar A. nu a intervenit pentru acesta. În anul 2011 X. avea excedent de cărbune şi era interesat de vânzarea acestuia.

În legătură cu convorbirile telefonice din 26.10.2011, orele 09:53, 18:24 şi 20:27 şi 09.11.2011, ora 17:54 a arătat că au fost purtate cu A. şi T. şi se referă la faptul că A. i-a solicitat să primească o persoană la birou, lucru pe care l-a şi făcut, persoana respectivă fiind C.. A discutat cu acesta despre calitatea cărbunelui şi că poate fi folosit la termocentrale, i-a comunicat şi preţul dar nu a discutat despre vreo cantitate de care ar fi fost interesat C.. Tot cu această ocazie i-a comunicat lui C. că o procesare a cărbunelui se face la mai multe hidrocentrale printre care şi ZZZZZZ. şi, în acest context, l-a contactat ulterior pe martorul T. pentru a-l primi pe C.. Nu îşi aminteşte dacă i-a spus lui T. că C. a fost trimis de A.. A mai arătat că X. nu a vândut cărbune firmelor lui C. şi firma K. nu îi spune nimic.

Referitor la B., martorul a arătat că nu a purtat nicio discuţie cu A. pentru a-l primi la birou pe B. şi nici pe T. nu l-a sunat în legătură cu acest aspect, de altfel, în opinia martorului s-a făcut o confuzie între C. şi B..

De asemenea, martorul U. în declaraţiile date în cursul procesului penal (9 martie 2015 şi 2 noiembrie 2017) a arătat că, îl ştie pe A. din perioada când era prefect al judeţului Gorj, l-a cunoscut în anul 2004, când acesta era director general la SS. iar martorul era vicepreşedinte la SS. şi director la X. însă, niciodată cât martorul a îndeplinit funcţia de director la ZZZZZZ. sau la X., A. nu a intervenit în vreun fel la acesta pentru a obţine vreo favoare în derularea unor contracte sau favorizarea unor oameni de afaceri.

Pe B. l-a întâlnit de 2 - 3 ori şi atunci când acesta a avut o problemă de sănătate cu mama sa, a fost contactat de A. să îl ajute, pentru că fiul său este medic, dar nu a reuşit acest lucru.

Martorul nu a putut preciza cine era persoana cu care urma să se întâlnească la HHH. din Bucureşti, la solicitarea lui A., însă a recunoscut că a purtat acea convorbire la data de 24.10.2011.

Martorul LL., director la C.N.A.D.N.R., în depoziţiile din data de 9 martie 2015 şi 15 septembrie 2017 a confirmat susţinerile inculpatului A., sens în care a arătat că, îl cunoaşte pe acesta din anii 1990, iar în perioada cât a fost director la C.N.A.D.N.R. nu a purtat cu acesta nicio discuţie, după mult timp, s-au întâlnit întâmplător în Bucureşti fiind implicaţi într-o coliziune uşoară în trafic. După această dată s-au văzut, de două ori, în oraş, pentru a servi masa dar A. nu i-a cerut să îl ajute în vreun fel pe el sau altă persoană.

Pe B. şi nici o altă persoană din dosar nu o cunoaşte.

A mai arătat martorul că în perioada cât a fost director la C.N.A.D.N.R. nu i-a fost solicitat de nicio persoană sprijinul în derularea vreunei activităţi şi care să menţioneze că a fost trimis de A. şi nici acesta nu i-a solicitat vreun serviciu în acest sens.

Referitor la convorbirea telefonică din 31.10.2011, ora 1:55, purtată de A. cu B., în care acesta din urmă îi cere interlocutorului să îl contacteze pe martor ["(...) nenea ăla de la proiectări de la autostrăzi (...) LL. (...)"] pentru a discuta despre "una câte alta", martorul a precizat că în acea perioadă nu mai era director la C.N.A.D.N.R., se afla în Germania şi nu fost contactat de A..

În depoziţiile sale (din 27 ianuarie 2015 şi 2 octombrie 2017) martorul W. a arătat că, se cunoştea cu A. din anul 1990, iar în perioada cât martorul a fost preşedintele Federaţiei Naţionale de Mine Energie şi a CCCCCCC., inculpatul A. nu i-a solicitat niciodată sprijinul pentru el sau altă persoană ori obţinerea unui avantaj de natură comercială sau de altă natură. De altfel, nu avea nicio calitate pentru a-l ajutat în vreun fel. Atunci când se întâlnea cu A. discuţiile vizau situaţia mineritului şi energiei din Oltenia şi vulnerabilitate societăţilor care depindeau de X., JJ. şi ZZZZZZ., având în vedere că acestea asigurau 40% din energia electrică a ţării.

Instanţa de fond a reţinut că, niciuna dintre persoanele la care se susţine de către parchet că inculpatul A. ar fi realizat vreo intervenţie pentru a facilita cumpărarea de energie şi cărbune de către firmele lui B., nu confirmă împrejurările faptice reţinute de procuror şi nici interpretarea dată conţinutului convorbirilor telefonice relevate în susţinerea acuzaţiei. Dimpotrivă, martorii audiaţi în cauză au susţinut apărările inculpaţilor şi au făcut dovada că activităţile desfăşurate de inculpatul A. nu au vizat vreo intervenţie a acestuia pentru satisfacerea intereselor comerciale ale vreunei persoane, ci realizarea unor obiective stabilite în exercitarea mandatului de senator (întâlniri cu reprezentanţii locali pentru a discuta problemele zonei miniere şi a societăţilor naţionale producătoare de energie, cărbune şi lignit din judeţul Gorj), realizarea activităţilor impuse de funcţiile onorifice deţinute (participarea la meciurile de fotbal ale echipei FFF. la nivel local şi în deplasare), după cum unii dintre martorii audiaţi nici nu deţineau o funcţie de natura celei care să justifice traficarea influenţei în scopul reţinut de procuror la momentul când au fost purtate o parte dintre discuţiile telefonice (martorii W. şi LL.).

De asemenea, instanţa de fond a constatat că aspectele reţinute de parchet privind intervenţia pe care A. ar fi realizat-o la martorii T. şi V. îl vizau pe inculpatul C. şi nu pe inculpatul B., astfel cum în mod eronat a fost reţinut de procuror. De altfel, chiar procurorul a reţinut aceleaşi împrejurări faptice şi aceleaşi mijloace de probă în cadrul analizei acuzaţiei aduse inculpatului A. de trafic de influenţă pe relaţia cu C..

Instanţa de fond a apreciat că nici interpretarea dată de procuror probelor privind pretinsa influenţă a inculpatului A. la KK., primar al municipiului Constanţa, în legătură cu iniţierea unor afaceri în domeniul energetic sau la PP., primar al municipiului Târgu Jiu, pentru obţinerea unor lucrări de reabilitare blocuri în Târgu Jiu de către firmele controlate de B., nu poate fi primită.

Astfel, inculpatul A. a arătat că pe KK. l-a cunoscut cu prilejul unei deplasări în municipiul Constanţa, unde urma să se întâlnească cu senatorul LLL.. Întâlnirea a avut loc la un restaurant din Constanţa, a fost de scurtă durată şi a vizat activităţile sportive pe care LLL. le practica. La această întâlnire au participat B. şi alte trei persoane care îl însoţeau pe acesta.

La PP. nu a intervenit niciodată pentru B., având în vedere că acesta a fost acţionar la SC UU., unde martorul era şi el membru al AGA, deci aceştia se cunoşteau şi nu ar fi avut cum sau de ce să intervină la el, iar B. nu a derulat activităţi comerciale cu primăria Târgu Jiu.

Inculpatul B. a confirmat susţinerile inculpatului A. şi în declaraţiile date a arătat, că îl cunoaşte pe LLL. de circa 10 ani, din perioada campaniilor electorale, iar cu KK. s-a întâlnit o singură dată la restaurantul MMM. din Constanţa, în anul 2011 sau 2012, scopul deplasării sale în municipiul Constanţa fiind de a vedea un teren pe care dorea să îl cumpere, despre care a aflat de la martorul NNN.. La întâlnire au participat mai multe persoane, a durat cca. 15 minute, a venit şi KK. care a purtat discuţii de natură politică cu A. şi LLL.. I-a cerut lui A. să îl însoţească la Constanţa pentru a vedea şi el terenul întrucât, îl considera un membru de familie şi dorea să ştie opinia acestuia. A mai arătat că a văzut terenul, avea chiar şi actele primite de la NNN. care îl cunoştea pe proprietar.

Aspectele relatate de inculpaţi şi care prezintă relevanţă sub aspectul acuzaţiei penale au fost confirmate de martorul KK. care a arătat în declaraţiile date (la 18 iunie 2015 şi la 8 decembrie 2017) că a participat la întâlnirea din data de 26 noiembrie 2011, de la restaurantul MMM. din Constanţa, la rugămintea fratelui său OOO., senator, care i-a comunicat că se va întâlni cu un coleg al său, A. şi să treacă să îl salute, lucru pe care l-a şi făcut. Martorul şi fratele său au stat la o altă masă, au mers împreună la masa unde se afla A. şi alte persoane pe care nu le poate identifica, l-a salutat, au schimbat câteva cuvinte în legătură cu situaţia politică şi a municipiului Constanţa, după care s-au retras la masa lor.

În acelaşi sens au fost şi depoziţiile martorului NNN. (din 2 februarie 2015 şi 19 ianuarie 2018), inspector general la EEEEEEE. SA la acel moment, care a arătat că îl cunoaşte pe B. din anul 2011, cu aprox. 2 - 3 luni înainte de face deplasarea în municipiul Constanţa. A acceptat invitaţia întrucât dorea să-l cunoască pe KK.. La masa la care se afla martorul împreună cu B. şi A., la un moment dat au venit KK. şi fratele acestuia, s-a purtat o discuţie care nu a durat mai mult de 20 de minute, în care KK. şi-a exprimat nemulţumirea în legătură cu percepţia publică în ceea ce îl priveşte şi le-a arătat câteva poze cu locurile unde a schiat.

A mai arătat martorul că la acea întâlnire nu i s-a propus şi nici nu a simţit vreo insinuare care să aibă legătură cu atribuţiile sale de serviciu şi nici nu i s-a cerut să aibă vreo intervenţie legat de atribuţiile de serviciu.

În acelaşi cadru se înscrie şi depoziţia martorului PP. (din 8 decembrie 2017) care a arătat, că îl cunoaşte pe B. din anul 1999 când acesta a devenit acţionar la SC UU. SRL, unde martorul era director iar ulterior, după ce a devenit primar al municipiului Târgu Jiu, a colaborat cu B. pentru rezolvarea problemelor cetăţenilor de etnie romă din zonă. A mai relevat că, niciodată, A. nu i-a cerut să se întâlnească cu B. pentru a-i facilita acestuia obţinerea unor avantaje pentru societăţile sale, iar atribuirea contractelor pentru reabilitarea blocurilor din oraş se făcea prin licitaţie publică.

Totodată, în perioada cât a deţinut funcţia de primar al municipiului Târgu Jiu, Primăria nu a derulat nicio activitate comercială cu firmele lui B..

În consecinţă, având în vedere probele administrate în cauză, instanţa de fond a considerat că acestea nu fac dovada că activităţile desfăşurate de inculpatul A. se circumscriu laturii obiective a infracţiunii de trafic de influenţă, aşa cum a reţinut acuzarea, respectiv a pretinderii unor bunuri în scopul realizării promisiunii făcute inculpatului B. în anul 2010, o singură dată şi reînnoită ulterior, pentru satisfacerea intereselor comerciale ale firmelor controlate de acesta, dimpotrivă acţiunile întreprinse de către A. au vizat realizarea unor obiective propuse în exercitarea mandatului de senator, a activităţilor în care era implicat la nivelul judeţului Gorj şi unde deţinea funcţii onorifice.

S-a mai reţinut de către acuzare că pretinsele intervenţii ale inculpatului A. s-au realizat în baza promisiunii din anul 2010, făcute inculpatului B., promisiune care a fost reînnoită pe măsura primirii unor bunuri de la cumpărătorul de influenţă, cu referire la folosinţa autoturismului marca x, service-ul şi asigurarea acestuia, folosinţa unui post telefonic, bunuri înregistrate pe firmele controlate de B., a două articole de îmbrăcăminte pentru soţia sa şi materiale electorale pentru campania privind alegerile parlamentare din 2012.

Infracţiunea de trafic de influenţă poate fi comisă şi în modalitatea primirii de către cel care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public a unor bunuri sau sume de bani în schimbul promisiunii că îl va determina pe acel funcţionar să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, însă, în cauză, s-a apreciat că probele administrate nu fac nici dovada primirii, în perioada 2010 - 2015, de către inculpatul A. a unor foloase necuvenite de la cumpărătorul de influenţă în schimbul promisiunii şi realizării unor intervenţii la diverşi funcţionari publici, în vederea satisfacerii intereselor comerciale ale firmelor controlate de B..

Cât priveşte bunurile pretins a fi primite de către inculpatul A. în schimbul traficării influenţei de la B., instanţa de fond a constatat că inculpaţii s-au aflat într-o relaţie de prietenie şi ulterior de cumetrie, încă din perioada 2004 - 2006, consolidată în timp, inculpatul A. fiind angajat la societatea II. SRL ce a aparţinut membrilor familiei lui B., pe funcţia de consilier, în perioada 2006 - 2008.

În această perioadă, inculpatul A. a beneficiat din partea societăţii de folosinţa unui autoturism marca x, cu numărul de înmatriculare x şi a unui post telefonic cu numărul x, bunuri pe care le-a folosit şi după ce a obţinut mandatul de senator în anul 2008, aspecte confirmate atât de inculpatul A. cât şi de inculpatul B. în declaraţiile lor.

Deşi aceste bunuri au fost folosite de inculpatul A. încă din timpul primului mandat de senator (decembrie 2008), parchetul a apreciat că acestea au dobândit caracterul unor foloase injuste, primite în schimbul traficării influenţei şi au determinat reînnoirea promisiunii făcute cumpărătorului de influenţă abia în perioada 2010 - 2015.

Referitor la folosinţa autoturismului, inculpaţi A. şi B. au arătat că autoturismul marca x, a fost cumpărat în leasing pe firma SC F. SRL, a fost folosit ocazional de inculpatul A., la sfârşit de săptămână pentru a nu îl ţine pe şoferul de la Senat, iar date fiind relaţiile apropiate dintre inculpaţii şi familiile acestora, obişnuiau să îşi împrumute maşinile reciproc, fiii inculpatului B. foloseau autoturismele deţinute de familia lui A. după cum şi membrii familiei lui A. foloseau, câteodată, maşinile deţinute de familia lui B..

În declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti (6 mai 2016) B. a mai arătat că, în Bucureşti locuieşte aproape de A. şi putea schimba uşor autoturismele, uneori plecau împreună la Târgu Jiu. Cât priveşte convorbirile telefonice din data de 3.11.2012. ora 16:35:209 şi următoarele, a arătat că le recunoaşte au fost purtate cu A. în legătură cu autoturismul marca x, folosit ocazional de naşul său şi în care inculpatul era preocupat de starea tehnică a autoturismului. Referirea la "maşina lui PPP." a fost făcută de A. pentru a repera persoana care folosea maşina. A mai arătat că, inculpatul A., atunci când folosea autoturismul, suporta contravaloarea combustibilului (motorina) iar cheltuielile pentru reparaţii erau suportate de societate, întrucât A. folosea maşina ocazional.

La rândul său, inculpatul A. a arătat că, în perioada exercitării mandatelor de senator, când a îndeplinit şi funcţia de preşedinte al Comisiei Juridice a Senatului, avea alocate 2 autoturisme, unul pentru Bucureşti şi altul pentru Târgu Jiu, iar în mandatul de judecător la Curtea Constituţională avea în folosinţă un alt autoturism.

Împrejurările relatate de inculpaţi privind folosinţa ocazională a autoturismului de către inculpatul A. sunt confirmate şi de către martorii XX., QQQ. (declaraţiile din 26 februarie 2018 date în faţa instanţei de judecată) care au arătat că, în perioada 2006 - 2014 au fost angajaţi la mai multe firme a lui B., (G., RRR., RR.), în calitate de conducători auto, iar autoturismul marca x cu nr. x era înregistrat pe una din societăţile lui B.. În perioada cât A. era senator avea un autoturism de la Senat, cu şofer, ambii martori au arătat că mergeau cu maşinile firmei lui B. în parcarea de la HHH. Bucureşti unde stătea A. pentru că li se furau oglinzile. Aceştia au mai arătat că fiii lui B. foloseau şi alte autoturisme cu referire la un x argintiu, x, dar nu cunosc dacă erau deţinute de familia lui A., relaţiile dintre inculpaţii fiind de naş-fin.

În acelaşi sens sunt şi depoziţiile martorului WW. (declaraţiile din 23 ianuarie 2015 şi 13 octombrie 2017), care a arătat că în perioada cât a fost conducător auto la firmele lui B. (SC F. SRL), autoturismul marca x cu nr. x era folosit de B. şi angajaţii firmei (QQQ., PPP., XX.), ocazional de A., la sfârşit de săptămână când mergea la Târgu Jiu sau în vacanţe. A mai relatat că lua cheile de la paznic unde le lăsa A., că reparaţiile erau suportate de firmă, iar atunci când lua autoturismul din parcarea hotelului HHH. nu îl anunţa pe A. ci pe B.. Acesta cunoştea relaţiile dintre A. şi B. ca fiind de naş-fin.

Faptul că inculpatul A. folosea ocazional autoturismul marca x cu nr. x este confirmată de martorul SSS. care a arătat că, la biroul parlamentar din Târgu Jiu exista un autoturism marca x, autoturism folosit uneori şi de A. în deplasările făcute de martor de la Târgu Jiu la Bucureşti, însă acesta folosea autoturismul marca x primit de la Senat iar, ocazional, l-a văzut că utiliza şi autoturismul marca x (declaraţia din 28 noiembrie 2017) şi de martorul GGG. care a arătat că atunci când făcea naveta cu A. la Bucureşti se deplasau cu maşina martorului sau cu ce a lui A. de la Parlament, iar în câteva ocazii l-a văzut pe A. că folosea un autoturism marca x. De asemenea, martorul TTT. a arătat că nu l-a văzut pe A. să conducă un autoturism de culoare neagră, marca x, acesta în perioada cât era senator şi judecător la Curtea Constituţională avea două maşini de serviciu iar atunci când mergeau împreună foloseau autoturismele de serviciu sau autoturismele proprietate personală ale martorului.

Este real că autoturismul marca x, cu nr. x, a fost identificat la data de 22 ianuarie 2015, cu ocazia efectuării percheziţiei, în garajul Senatului României, că planşele foto efectuate cu ocazia activităţilor de supraveghere fac dovada utilizării autoturismului de către A., însă nu sunt suficiente pentru a susţine aprecierea procurorului că acesta ar reprezenta preţul plătit de cumpărătorul de influenţă pentru traficarea influenţei de către A., ci dovedesc doar folosinţa autoturismului de către inculpat care era una ocazională aşa cum au arătat inculpatul B. şi martorii audiaţi în cauză, justificată de relaţiile apropiate, de familie, dintre inculpaţi.

Prin urmare, având în vedere că toţi martorii audiaţi în cauză au arătat că inculpatul A. a folosit autoturismul marca x cu nr. x ocazional, că utilizarea acestuia s-a făcut în considerarea unor relaţii de cumetrie dintre inculpaţi dovedite de probele administrate, împrejurarea că utilizarea autoturismului s-a realizat încă din anul 2008 din perioada când inculpatul A. a dobândit primul mandat de senator, astfel că, folosinţa bunului nu putea căpăta o altă conotaţie în perioada 2010 - 2015 (reţinută ca perioadă infracţională de parchet), decât cea de la momentul când B. a permis folosirea în continuare a acestui bun de către A., instanţa de fond a apreciat că interpretarea dată de procuror, în sensul că folosinţa gratuită a bunului, service-ul şi poliţa de asigurare reprezintă preţul pretinsei traficări de influenţă plătit de cumpărătorul de influenţă, nu poate fi primită, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada unei pretinderi şi nici a traficării de influenţă (materializarea promisiunii făcute în anul 2010 inculpatului B.).

În legătură cu împrejurările în care inculpatul A. a folosit telefonul cu nr. x înregistrat pe firma SC J. controlată de B., acesta a arătat în declaraţiile date în cursul procesului penal că l-a rugat pe B. să-i permită să păstreze acest număr, întrucât a promis alegătorilor că poate fi contactat şi după ce obţine mandatul de senator, iar numărul l-a menţionat pe verso-ul cărţilor de vizită, solicitare acceptată de inculpatul B.. Totodată, a arătat că îi achita lui B. contravaloarea facturilor pentru telefon şi faptul că de la Parlament şi Curtea Constituţională avea spre utilizare două telefoane mobile, fără restricţie a minutelor alocate, astfel că, valoarea facturilor pentru numărul x era mică.

Toate aceste aspecte au fost confirmate şi de inculpatul B. în declaraţia dată în faţa instanţei de fond (6 mai 2016), precizând în plus că, postul telefonic cu numărul x a aparţinut lui A. încă din perioada când era prefect al judeţului Gorj, fiind preluat ulterior pe una dintre societăţile sale, că atunci când facturile de plată erau mari inculpatul A. îi achita contravaloarea acestora. A mai arătat inculpatul că obişnuia să joace table cu inculpatul A. şi când acesta îi datora la joc sume de 2 - 3 milioane RON insista ca B. să primească banii pentru plata facturii de telefon.

Cu privire la acelaşi aspect, martorul VV. a arătat că, firma II. SRL în perioada cât A. era angajat i-a dat un telefon mobil dar nu poate preciza dacă era al societăţii sau al inculpatului A., iar menţiunile pe care le-a făcut în agenda ridicată de către organele de cercetare cu ocazia percheziţiei domiciliare, cu referire la "A. şi sumele de 2.222,0 RON sau 222,0 RON" îi aparţin şi reprezintă facturi neplătite dar sumele erau trecute eronat, în realitate, era vorba de 222 RON, valoare comunicată şi serviciului contabilitate. A mai precizat că acele notiţe erau din perioada când A. era angajat la II.

Prin urmare, instanţa de fond a apreciat că susţinerile inculpaţilor sunt credibile şi nu au fost înlăturate de nicio o altă probă administrată în cauză care să susţină afirmaţia procurorului că folosinţa gratuită a bunului, reprezintă preţul pretinsei traficări de influenţă plătit de cumpărătorul de influenţă, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada unei pretinderi şi nici a traficării de influenţă în scopul reţinut de acuzare, iar folosinţa telefonului în modalitatea descrisă s-a realizat încă din anul 2008 când inculpatul A. a obţinut primul mandat de senator, astfel că, nu putea reprezenta un folos necuvenit începând cu anul 2010.

S-a mai reţinut de procuror că, în perioada 2010 - 2015, în aceleaşi condiţii ale materializării traficului de influenţă la diverşi funcţionari publici, inculpatul A. ar fi primit de la B. la data de 2.11.2011 suma de 1200 RON echivalentul a două articole de îmbrăcăminte pentru soţie iar în luna octombrie 2012 materiale electorale pentru campania privind alegerile parlamentare, (şase capsatoare, 150.000 de capse, 2/3 km de cordelină de 6 mm ş.a.), în sumă de 8.9973,34 RON.

În legătură cu aceste bunuri inculpatul A. a menţionat în declaraţiile date că, în virtutea relaţiilor de prietenie şi cumetrie obişnuia să îşi facă diverse cadouri între familii, aceasta fiind împrejurarea în care de ziua onomastică a soţiei, B. i-a făcut acesteia cadou două rochii.

În toamna anului 2012, în luna octombrie, în perioada campaniei electorale, întrucât candida pentru funcţia de senator şi se afla în municipiul Târgu Jiu, l-a contactat pe B. care se afla în Bucureşti pentru a-i cumpăra materiale pentru campanie: capse, cordelină, capsatoare ş.a. necesare lipirii/fixării materialelor electorale, solicitându-i să ia bon. Materialele au fost cumpărate de B. care le-a adus la Târgu Jiu, nu reţine dacă i-a adus bonul dar i-a plătit contravaloarea lor, suma de 7 - 8 milioane, de faţă fiind şi UUU..

Inculpatul B. în declaraţia dată în faţa instanţei a confirmat susţinerile inculpatului A. şi a arătat că, în toamna anului 2010 sau 2011, a fost sunat de A. pentru a-i da fiului acestuia suma de 1200 RON, întrucât soţia sa şi-a ales două rochii şi trebuia să le plătească urmând să-i dea banii la Târgu Jiu, acesta i-a dat suma respectivă dar nu a mai fost de acord să-i fie restituită, întrucât se apropia ziua de naştere a naşei sale şi a dorit să-i facă cadou cele două rochii.

În ceea ce priveşte materialele electorale pentru campania electorală din anul 2012 a precizat că, în timp ce se afla la Bucureşti a fost sunat de A. pentru a-i cumpăra materiale publicitare, cordelină, capsatoare, capse, materiale pentru lipit, întrucât la magazinele din Târgu Jiu nu erau materialele de calitate şi se dezlipeau afişele electorale. A cumpărat materiale în valoarea totală de 850 - 870 RON pe care le-a şi dus la Târgu Jiu lui A., acesta i-a remis suma de 10.000 RON, fără a verifica bonul pe care i l-a dat pentru că avea încredere în el şi chiar i-a spus că dacă o să mai aibă nevoie de ceva îl va suna, la discuţie fiind prezent şi un colaborator al său.

Apărările inculpaţilor privind împrejurările în care au fost cumpărate materialele electorale şi plata contravalorii lor de către inculpatul A. au fost confirmate şi de martorul UUU. care în declaraţia dată în faţa instanţei de fond, la data de 16 martie 2018, a arătat că îi cunoaşte de mai mulţi ani pe cei doi inculpaţi iar, în anul 2012, l-a însoţit pe B. într-o deplasare de la Bucureşti la Haţeg, în drum s-au oprit şi în municipiul Târgu Jiu, la domiciliul lui A., unde în faţa casei lui A., acesta a purtat o discuţie cu B. în legătură cu achiziţionarea unor materiale publicitare, cu acea ocazie A. i-a dat lui B. suma de 10.000 RON. B. i-a spus că valoarea era mai mică decât suma primită de la A. de 10.000 RON, însă au stabilit ca într-o discuţie ulterioară să se regleze în legătură cu plata făcută de A.; cu acea ocazie B. nu i-a dat vreun document justificativ lui A..

În raport cu aceste împrejurări, instanţa de fond a apreciat că, oferirea celor două rochii pentru soţia inculpatului A. în modalitatea descrisă anterior nu se circumscrie sferei ilicitului penal, astfel cum reţine acuzarea, ci unor relaţii sociale fireşti determinate de natura relaţiilor dintre familiile inculpaţilor. Mai mult, aprecierea procurorului nu este susţinută de niciun alt mijloc de probă decât de interpretarea unor convorbiri telefonice purtate între cei doi inculpaţi şi care nu fac decât dovada că a fost dată o sumă de bani pentru achiziţionarea celor două articole de îmbrăcăminte, aspect ce nu a fost contestat de către inculpaţi şi nu al împrejurării că bunul a constituit preţul pentru cumpărare presupusei influenţe a inculpatului A..

Cât priveşte remiterea şi primirea materialelor publicitare pentru campania electorală, instanţa de fond a constatat că inculpatul A. a achitat contravaloarea acestora, deşi nu i-a fost remis vreun document justificativ, plătind chiar mai mult decât costul lor efectiv, fapt ce denotă că era în relaţii apropiate cu B. şi avea încredere în el, prin urmare, cererea adresată inculpatului B. de a-i achiziţiona din Bucureşti materiale pentru campania electorală şi onorată de acesta în condiţiile menţionate, nu poate fi apreciată ca o pretindere, respectiv primire a unui bun în schimbul traficării vreunei influenţe, ori ca un preţ plătit de cumpărătorul de influenţă pentru satisfacerea intereselor sale comerciale.

Faţă de considerentele expuse şi materialul probator administrat în cauză, instanţa de fond a apreciat că nu s-a dovedit că inculpatul A., în exercitarea mandatelor de senator şi judecător la Curtea Constituţională, în perioada 2010 - 2015, ar fi primit şi pretins de la B. mai multe bunuri, cu titlu de foloase necuvenite, în schimbul promisiunii traficării influenţei pe lângă funcţionari din cadrul societăţilor şi campaniilor naţionale cu capital de stat, ministere, autorităţi publice şi locale pentru satisfacerea intereselor comerciale ale firmelor controlate de B., astfel încât, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen. (pe relaţia cu B.).

Totodată, instanţa de fond a constatat că probele administrate nu fac dovada că inculpatul B., în perioada 2010 - 2015, ar fi comis vreuna dintre acţiunile ce formează elementul material al infracţiunii de cumpărare de influenţă, oferirea acelor bunuri nefiind făcută în schimbul determinării inculpatului A., senator şi ulterior, judecător la Curtea Constituţională, de a promite şi interveni la diverşi funcţionari din cadrul societăţilor şi campaniilor naţionale cu capital de stat, ministere, autorităţi publice şi locale pentru obţinerea unor contracte comerciale sau alt tip de facilităţi pentru firmele pe care le controla.

Ca atare, în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului B., pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărarea de influenţă, prevăzută de art. 292 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În legătură cu acuzaţia de trafic de influenţă, faptă prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, formulată împotriva inculpatului A. (2 acte materiale - pct. 2 rechizitoriu), în actul de sesizare s-a reţinut că, în perioada 2008 - 2012 (punctual în legătură cu campaniile electorale din anii 2008 şi 2012), inculpatul A. a primit foloase electorale necuvenite în cuantum de 100.000 euro (câte 50.000 euro pe campanie) de la inculpatul B., în schimbul promisiunii de a interveni şi determina diferiţi funcţionari publici din cadrul campaniilor şi societăţilor naţionale, respectiv autorităţi publice centrale şi locale, să îndeplinească şi să urgenteze realizarea unor acte ce intrau în atribuţiile acestora de serviciu în folosul firmelor controlate de cumpărătorul de influenţă B., cu interese în domenii de activitate diverse (energie, construcţii, transport, fier vechi etc.).

În formularea acuzaţiei s-a mai reţinut de către Parchet, că foloasele necuvenite sunt diferite de cele menţionate la pct. 1 din actul de sesizare, că inculpatul B. a acţionat pentru sprijinirea lui A. în vederea alegerii acestuia în funcţia de senator în Parlamentul României, chiar dacă interesul şi scopul inculpatului era unul şi acelaşi, respectiv de a se folosi de influenţa senatorului pentru obţinerea de contracte comerciale. În plus, inculpatul A. i-a lăsat impresia cumpărătorului de influenţă că poate interveni oricând în favoarea sa pentru orice problemă, prin determinarea unor funcţionari.

În dovedirea acuzaţiei s-a reţinut de către procuror ca fiind relevante: depoziţia martorului VV., denunţul inculpatului B. din data de 29.01.2015 şi procesele-verbale de certificare a convorbirilor şi comunicărilor telefonice din datele de: 05.10.2011 privind înregistrările efectuate în alte cauze penale (Dosarele nr. x/2010 şi y/2010), 30.07.2015 (efectuate în Dosarul nr. x/2014 conexat la prezenta cauză), 05.04.2014 privind înregistrările efectuate în Dosarul nr. x/2011 pe VV., 04.04.2014 privind înregistrările efectuate în Dosarul nr. x/2011 pe B., 31.03.2014 privind înregistrările efectuate în Dosarul nr. x/2011 pe A., 26.01.2015 privind înregistrări efectuate în baza mandatelor declasificate conform adresei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie x/CDC/27.06.2014 şi 03.06.2015 privind înregistrări efectuate în baza mandatelor declasificate conform adresei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie x/CDC/27.05.2015.

Instanţa de fond a apreciat că acuzaţia penală descrisă la pct. 2 din actul de sesizare este formulată în mod deficitar şi imprecis sub aspectul activităţilor desfăşurate de inculpatul A. în realizarea actelor de primire a unor foloase necuvenite (reprezentând contravaloarea meselor festive organizate în rândul cetăţenilor de etnie romă pentru obţinerea mandatului de senator în cele două campanii electorale, 2008 şi 2012) de la B., în schimbul promisiunii de a interveni şi determina "diferiţi funcţionari publici" din cadrul unor instituţii publice centrale şi locale, societăţi ori companii private (fără a preciza care sunt aceşti funcţionari şi în cadrul căror instituţii îşi desfăşoară activitatea), de a îndeplini şi urgenta realizarea unor acte ce intrau în atribuţiile acestora de serviciu în folosul firmelor controlate de cumpărătorul de influenţă B..

Deşi prin actul de sesizare a instanţei se reţine că rezoluţia infracţională şi foloasele necuvenite sunt diferite de acuzaţia de la pct. 1, iar perioada infracţională este diferită şi circumscrisă punctual campaniilor electorale din anii 2008 şi 2012 în dovedirea acuzaţiei de la pct. 2 sunt relevate aceleaşi convorbiri telefonice sau în mediu ambiental purtate între cei doi inculpaţi sau cu alte persoane (martori în prezenta cauză ori faţă de care cercetările au fost disjunse), din conţinutul lor nu rezultă elemente care să susţină acuzaţia de trafic de influenţă adusă inculpatului A., în modalitatea pretinderii unui folos în scopul cerut de norma de incriminare (exercitarea influenţei).

De asemenea, instanţa de fond a subliniat faptul că faţă de cumpărătorul de influenţă, B., parchetul a dispus disjungerea cauzei, reunirea acesteia la Dosarul nr. x/2015 (conexat, iniţial, la dosarul cauzei) pentru continuarea cercetărilor sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (pe relaţia cu A.) - 2 acte materiale, deşi probele care fundamentează acţiunea de primire a folosului necuvenit, fundamentează şi acţiunea de remitere, fiind acţiuni corelative.

Cu privire la fondul acuzaţiei, instanţa de fond a apreciat că probele administrate nu fac dovada că inculpatul A. a primit, în anii 2008 şi 2012, foloase electorale necuvenite, în cuantum total de 100.000 euro, de la inculpatul B. şi nici că ar fi promis acestuia că va interveni şi determina anumiţi funcţionari publici pentru a îndeplini sau a urgenta realizarea unor acte ce intră în atribuţiile acestora de serviciu, acţiuni ce constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii.

În legătură cu această acuzaţie, inculpatul A. a relevat faptul că, în campaniile electorale din anii 2008 şi 2012, a candidat pentru funcţia de senator şi avea sloganul "eu nu cred în campaniile de 30 de zile", întrucât consideră că ceea ce contează pentru electorat este activitatea desfăşurată anterior, fiind atenţionat de colegii de partid în legătură cu pasivitatea electorală cu referire la martorul TTT., care candida în aceleaşi colegiu. A avut cheltuieli modeste în cele două campanii electorale, şi-a promovat imaginea singur, doar prin postarea de materiale electorale. În colegiul în care a candidat nu are cunoştinţă să fi fost organizată vreo masă festivă de către cetăţenii de etnie romă iar dacă ar fi auzit nu ar fi fost de acord cu ele. Inculpatul B. nu locuia în zona în care era colegiul său electoral şi, prin urmare, nu putea influenţa electoratul să îl voteze. Sumele reţinute de parchet de câte 50.000 euro pe campanie sunt exorbitante şi depăşesc cheltuielile făcute în campaniile electorale de el sau ceilalţi trei colegi de partid. Astfel de mese festive nu au fost organizate, iar dacă ar fi fost organizate, ar fi fost o împrejurare cunoscută de colegii săi care doreau să participe la aceste evenimente şi ar fi ajuns în spaţiul public. Nu a purtat nicio discuţie cu B. sau cu altă persoană pentru a-i fi promovată imaginea şi pentru a obţine votul pentru mandatul de senator. La Târgu Jiu au fost organizate mese festive cu comunităţile de romi încă din anul 1990 când venea B., dar nu în scop electoral, ci pentru a marca întâlnirile din comunităţile rome.

Pe VV. îl cunoaşte încă din perioada cât desfăşura activităţi la SC II., cunoaşte că acesta se afla în relaţii foarte bune cu B.. S-a întâlnit cu VV. şi B. de mai multe ori, au servit masa. Cunoaşte că VV. a purtat cu B. mai multe discuţii în cele două campanii electorale dar în care B. îi reproşa că nu are suficiente materiale publicitare şi nu organizează spectacole dar, niciodată, nu s-a discutat despre organizarea unor mese festive. VV. nu l-a însoţit în jud. Gorj în perioada celor două campanii electorale.

Inculpatul B. în depoziţia din faţa instanţei de fond (6 mai 2016) a arătat că este de notorietate faptul că cetăţenii de etnie romă sunt simpatizanţi ai VVV. şi, de fiecare dată, în perioada campaniilor electorale, au fost organizate mese festive cu întreaga comunitate romă. A organizat aceste mese festive în campaniile electorale din anii 2008 şi 2012, cu cetăţenii de etnie romă, la solicitarea preşedintelui Consiliului judeţean, WWW., inclusiv cu cei din colegiul din care face parte A. şi alţi deputaţi VVV..

După organizarea meselor a discutat cu A. care i-a comunicat că, personal nu este de acord cu aceste evenimente, că au fost cheltuiţi doar bani, că nu îl ajută cu nimic pentru că a avut două mandate de prefect al judeţului Gorj şi oricum ar obţine voturi.

În ceea ce priveşte denunţul formulat de inculpatul B. la data de 29.01.2015 se constată că, în conţinutul acestuia, inculpatul a făcut referire la împrejurarea că în campaniile electorale, din anii 2008 şi 2012, l-a sprijinit financiar pe A., prin suportarea costurilor meselor festive şi a serbărilor organizate în comunităţile cu cetăţeni de etnie romă, din colegiul unde acesta candida, dar: "fără a-i solicita nimic şi fără a-mi promite el un ajutor. L-am ajutat în virtutea relaţiilor de prietenie care ne leagă de mulţi ani" .

Instanţa de fond a apreciat că susţinerea inculpatului B. din cuprinsul denunţului, în sensul că a organizat acele mese festive pentru A. fără a-i solicita nimic şi fără ca acesta să-i promită vreun ajutor, în virtutea relaţiilor de prietenie care îi leagă de mai mult timp, nu vine în contradicţie cu probele administrate, astfel cum susţine procurorul, dimpotrivă, este confirmată de depoziţiile inculpaţilor şi martorilor audiaţi în cauză.

Astfel, martorul VV. în depoziţiile date în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti în fond (din 29 ianuarie 2015 şi 13 februarie 2017) a arătat că ştie de la B., fiind în relaţii apropiate cu acesta, că în perioada campaniilor electorale din anii 2008 şi 2012, când candida şi A., B., a organizat mese festive pentru cetăţenii de etnie romă din judeţul Gorj, contravaloarea acestor mese fiind de câte 50.000 euro pe fiecare campanie.

Martorul a arătat că nu a participat la aceste mese însă, în perioada uneia dintre campaniile electorale a asistat la o discuţie dintre A. şi B., în care A. i-a spus lui B. că nu are nevoie de nicio susţinere din partea nimănui, că îi este suficientă notorietatea şi simpatia de care se bucură în zonă pentru a fi ales. A. i-a spus lui B. că nu mai este necesar să facă niciun fel de cheltuieli.

Astfel, susţinerile martorului nu infirmă aspectele relevate de B. în denunţul formulat privind împrejurarea că organizarea acelor mese festive în cele două campanii electorale şi suportarea contravalorii cheltuielilor s-a realizat fără a-i cere nimic lui A. şi fără ca acesta să-i promită ceva, ci confirmă faptul că A. nu era de acord cu organizarea unor astfel de mese şi că în campaniile electorale se baza pe notorietatea de care se bucura în judeţul Gorj, câştigată din perioada cât a deţinut funcţia de prefect.

În acelaşi sens sunt şi depoziţiile martorului TTT., din data de 28.11.2017, care a arătat că a participat la alegerile parlamentare din anii 2008 şi 2012 pentru obţinerea unui mandat de deputat, în acelaşi colegiu cu A. care dorea obţinerea unui mandat de senator, mandate pe care acesta din urmă le-a şi obţinut. A. în campaniile electorale din 2008 şi 2012 nu a beneficiat de propagandă electorală, întrucât a deţinut anterior funcţii în zonă şi era o persoană cunoscută în comunitate, chiar i-a reproşat acestuia că nu desfăşoară activităţi pentru convingerea electoratului deşi colegiul în care acesta candida era mai mare. Nu cunoaşte să se fi organizat mese festive de către comunitatea de etnie romă în vederea susţinerii candidaturii lui A..

Şi martorul GGG., în declaraţia din data de 15 septembrie 2017, a arătat că, îl cunoaşte pe A. de aproximativ 30 de ani, au fot colegi în Parlament şi au candidat în colegii diferite ale aceleiaşi formaţiuni politice în anul 2012. Nu a auzit să fie organizate mese festive în vederea susţinerii candidaturii lui A. iar dacă ar fi fost organizate ar fi fost invitat.

De asemenea, martorul SSS. în declaraţia dată în faţa instanţei la data de 28 noiembrie 2017 a precizat, că a candidat la alegerile parlamentare din anii 2008 şi 2012, în colegiul 5, pentru mandatul de deputat pe care l-a şi obţinut în ambele alegeri iar, uneori, a luat parte şi la acţiunile din campania electorală a lui A., activităţile care în anumite situaţii s-au suprapus. Nu a avut cunoştinţă despre organizarea unor mese festive de către comunitatea de etnie romă din colegiul 5, pentru susţinerea candidaturii lui A.; în colegiul 5 există o comunitate de etnie romă, care este destul de numeroasă (peste 1500 votanţi).

Şi martorul PP. a arătat în faţa instanţei de fond, la data de 8 decembrie 2017 că, în perioada 2008 - 2012, a îndeplinit funcţia de primar al municipiului Târgu Jiu şi prin prisma funcţiei deţinute în partid, preşedinte al VVV. Gorj, s-a implicat la nivel local în campaniile electorale din anii 2008 şi 2012, cunoştea programul fiecărui candidat pentru funcţia de senator, inclusiv a lui A.. La acţiunile pentru campanie lui A. au participat şi ceilalţi candidaţi, iar datorită reputaţiei de care se bucura A. în rândul populaţiei judeţului Gorj, l-a rugat pe acesta să îl însoţească în acţiunile desfăşurate pentru toţi candidaţii pentru a convinge electoratul să îi voteze. Nu cunoaşte dacă au fost organizate în perioada campaniilor electorale mese festive în comunitatea de etnie romă pentru susţinerea candidaturii lui A., dar nici nu era necesară organizarea unor astfel de activităţi, întrucât candidatul se bucura de o bună reputaţie în rândul acestei comunităţi încă din perioada cât a deţinut funcţia de prefect, prin modalitatea în care a reuşit să le rezolve problemele personale. Respectul de care martorul se bucura în rândul comunităţii de etnie romă s-a datorat şi activităţilor desfăşurate de A., anterior.

Martorul XXX., în declaraţia dată în faţa instanţei de fond la data de 26 februarie 2018, a arătat că îl cunoaşte de mult timp pe B. şi de cca. 8 ani este expert local pe problemele comunităţii de etnie romă în cadrul Primăriei Scoarţa. Ştie că B. a organizat mese festive în cadrul comunităţii de etnie romă din judeţul Gorj, în perioada campaniilor electorale pentru alegerile parlamentare din anii 2008 şi 2012, însă pentru candidatul YYY., activitate în care era implicat şi WWW., preşedintele Consiliului judeţean Gorj, care se ocupa şi de campania electorală a acestuia. Mesele au fot organizate în cartierul Obreja, din colegiul domnului YYY. care cuprinde zona Novaci, Scoarţa, Albeni şi alte localităţi şi nu în colegiul lui A., martorul fiind invitat la aceste activităţi de WWW., activităţi la care a şi participat. Nu cunoaşte să fi fost organizate mese festive la nivelul comunei Scoarţa şi nici nu a auzit ca astfel de mese să fi fost organizate în afara judeţului Gorj.

Prin urmare, instanţa de fond a apreciat că niciunul dintre martorii audiaţi nu a confirmat împrejurarea că organizarea meselor festive de către B., în perioada campaniilor electorale pentru alegerile parlamentare din anii 2008 şi 2012, ar fi reprezentat un preţ plătit de B. pentru cumpărarea influenţei lui A. la diferiţi funcţionari în scopul obţinerii unor contracte pentru firmele pe care le controla, ci susţin precizările făcute de inculpatul B. chiar în denunţ, în sensul că inculpatul A. nu i-a cerut şi nu i-a promis nimic, iar faptul că a organizat şi plătit respectivele mese, în campaniile electorale din anii 2008 şi 2012, s-a datorat relaţiilor de prietenie care îi leagă de foarte mult timp pe cei doi inculpaţi.

Pe cale de consecinţă, având în vedere că depoziţiile martorilor nu susţin interpretarea dată de procuror conţinutului denunţului formulat de B. şi nici a declaraţiei martorului VV., că interceptările convorbirilor telefonice, invocate în susţinerea acuzaţiei, sunt aceleaşi cu cele relevate în susţinerea acuzaţiei de trafic de influenţă adusă inculpatului A. în perioada 2010 - 2015, precum şi considerentele arătate de instanţă în hotărâre cu privire la inaptitudinea acestor convorbiri telefonice şi în mediu ambiental de a susţine o pretinsă intervenţie a inculpatului A. la funcţionarii publici din cadrul companiilor şi societăţilor comerciale de stat şi private, administraţie publică locală şi ministere în scopul satisfacerii intereselor comerciale ale cumpărătorului de influenţă (inculpatul B.), şi împrejurarea că faţă de cumpărătorul de influenţă (şi autor al denunţului din 29 ianuarie 2015), cercetările au fost disjunse şi urmează a fi continuate într-un dosar separat, instanţa de fond a apreciat că, din probele administrate nu rezultă că inculpatul A. a comis vreuna dintre acţiunile ce conturează conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de influenţă, sub aspect obiectiv, în modalitatea primirii de foloase necuvenite, în cuantum total de 100.000 euro de la inculpatul B., în campaniile pentru alegerile parlamentare din anii 2008 şi 2012, în schimbul promisiunii de a interveni la diferiţi funcţionari publici pentru satisfacerea intereselor comerciale ale acestuia.

Ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 din şi art. 5 din C. pen. (pe relaţia cu B.).

Cu privire la acuzaţiile de trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă, fapte prevăzute de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 292 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, acuzaţii formulate împotriva inculpaţilor A. şi C. (pct. 3 rechizitoriu), prin actul de sesizare s-a reţinut că, inculpatul A. că, în perioada 2009 - 2015, în calitate de senator (2008 - 2013) şi, ulterior, judecător la Curtea Constituţională (decembrie 2013 - 2015), a pretins şi primit, direct şi indirect, de la cumpărătorul de influenţă C. mai multe foloase necuvenite în cuantum total de 481.276,42 RON, din care 360.269,42 RON, reprezentând investiţii în curs consemnate în lista activelor societăţii K. SA (una bucată tractor HI 504 cu remorcă şi marfă aflată în custodie, respectiv contravaloarea a 80 bucăţi struţi, materiale de tip tâmplărie PVC şi alte materiale de construcţie pentru reabilitarea clădirilor de la ferma din Buduhala - Teleşti, jud. Gorj) şi 121.007 RON, reprezentând cheltuielile salariale pentru un număr de şase angajaţi în perioada 2011 - 2015, pe firma Camera de Comerţ şi Industrie România - Japonia (care lucrau în realitate la ferma din Buduhala - Teleşti), în schimbul promisiunii de a interveni şi determina diferiţi funcţionari publici din cadrul companiilor şi societăţilor naţionale, respectiv autorităţi publice centrale şi locale, să îndeplinească şi să urgenteze realizarea unor acte ce intrau în atribuţiile acestora de serviciu în folosul firmelor controlate de cumpărătorul de influenţă C., cu interese în domeniul energiei.

În acest sens, inculpatul A., folosindu-se de influenţa pe care o avea în calitate de senator în Parlamentul României, în octombrie - decembrie 2011, a intervenit pe lângă V. (director tehnic X. în anul 2011) şi T. (director general JJ. în 2011 - 2012), pentru a-i facilita cumpărătorului de influenţă C. obţinerea unor contracte pe piaţa energiei.

Pentru inculpatul C. s-a reţinut în actul de sesizare că, în perioada 2009 - 2015, a dat inculpatului A. foloase necuvenite în cuantum total de 481.276,42 RON (aceleaşi bunuri menţionate anterior), în schimbul promisiunii acestuia de a interveni şi determina diferiţi funcţionari publici din cadrul companiilor şi societăţilor naţionale, respectiv autorităţi publice centrale şi locale, să îndeplinească şi să urgenteze realizarea unor acte ce intrau în atribuţiile acestora de serviciu în folosul firmelor controlate de cumpărătorul de influenţă.

Inculpatul C. a încercat disimularea proprietăţii acestor foloase printr-o convenţie (datată 05.10.2009), încheiată cu inculpatul A., care nu a mai fost semnată, în realitate, iar bunurile au fost folosite strict în interesul senatorului/judecătorului de Curte Constituţională, în cadrul fermei din comuna Teleşti, sat Buduhala.

S-a mai reţinut că, interesul inculpatului C. nu are legătură cu acea convenţie, preocupările şi obiectul de activitate al SC K. S.A fiind producerea şi vânzarea de energie electrică, aspect ce transpare şi din modul în care au fost puse bazele unei afaceri în cadrul SC N. SRL, în care C. miza pe sprijinul lui A., astfel că a acceptat să promită, fără justificare, un procent de 6% membrilor familiei A. din dreptul de proprietate al microhidrocentralelor şi din profit, în schimbul sprijinului inculpatului A. în procesul de autorizare al acestora.

În legătură cu modalitatea în care parchetul a formulat acuzaţiile aduse inculpaţilor, instanţa de fond a constatat că, în esenţă, aceasta este identică sub aspectul materializării traficării influenţei pretins a fi realizată de inculpatul A. la cei doi funcţionari (V. şi T.) cu cea reţinută la pct. 1 din rechizitoriu (traficul de influenţă pe relaţia cu B.), doar cumpărătorul de influenţă fiind altă persoană, respectiv inculpatul C..

Imprecizia acuzaţiei rezultă şi din faptul că, deşi se reţine de procuror că interesul inculpatului C. în domeniul energiei transpare şi din modul în care au fost puse bazele unei afaceri în cadrul SC N. SRL, prin care membrilor familie A. (celor doi fii ai inculpatului) le-a fost atribuit un procent de 6% din dreptul de proprietate al hidrocentralelor şi din profit, fără vreo justificare, context în care este evident că C. miza pe sprijinul inculpatului A., sub acest aspect s-a dispus clasarea şi stingerea acţiunii penală faţă de A., întrucât fapta prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 modificată (în legătură cu SC N. SRL) nu există, întrucât nu au fost efectuate acte de comerţ pe această societate iar proiectul energetic propus nu a fost dus la îndeplinire din motive independente de voinţa asociaţilor.

Interesul inculpatului C. era unul real în domeniul energetic, însă pentru realizarea proiectelor pe care acesta şi le-a propus în domeniul regenerării energiei şi nu în considerarea unui eventual sprijin din partea lui A. la diverşi funcţionari publici.

Instanţa de fond a considerat că nici aprecierea parchetului în legătură cu ascendentul pe care A. l-ar fi avut asupra martorilor V. şi T., determinat de implicarea acestuia în modificarea legislativă privind Legea minelor nr. 85/2003, în perioada mandatului de senator, nu poate fi primită având în vedere că, sub acest aspect cauza a fost disjunsă, cercetările fiind continuate faţă de A., într-un alt dosar. Astfel, orice apreciere asupra unor împrejurări circumstanţiale care nu sunt susţinute de elemente probatorii certe şi complete, nu pot contura o situaţie de fapt clară ci, dimpotrivă, conferă acuzaţiei penale caracterul unei supoziţii.

Pornind de la cerinţele normei de incriminare pentru realizarea laturii obiective a traficului de influenţă, referitor la promisiunea făcută de inculpatul A. cumpărătorului de influenţă, instanţa de fond a constatat că parchetul nu a arătat momentul când a fost făcută, reţinând însă că, în perioada 2009 - 2015, în exercitarea funcţiei de senator şi judecător la Curtea Constituţională, a pretins şi primit direct şi indirect de la C. mai multe foloase necuvenite, în cuantum total de 481.276,42 RON, în schimbul promisiunii de a interveni pe lângă diverşi funcţionari publici pentru satisfacerea intereselor comerciale ale firmelor cumpărătorului de influenţă.

Dacă promisiunea din partea inculpatului A. a existat, astfel cum se susţine prin rechizitoriu, aceasta se putea realiza în anul 2009, moment la care se acuzarea menţionează că s-au realizat pretinderea şi primirea de foloase necuvenite (un tractor HI 504 cu remorcă şi marfă aflată în custodie, respectiv contravaloarea a 80 bucăţi struţi, materiale de tip tâmplărie PVC şi alte materiale de construcţie pentru reabilitarea clădirilor de la ferma din Buduhala - Teleşti, judeţul Gorj), aceasta fiind, în opinia parchetului, raţiunea pentru care cumpărătorul de influenţă a întocmit convenţia datată 5 octombrie 2009, nesemnată de inculpaţi, iar pretinsa intervenţie a lui A. pentru satisfacerea intereselor firmelor lui C. s-a realizat abia în toamna anului 2011 (astfel cum rezultă din conţinutul convorbirilor telefonice relevate de procuror), dată după care au fost remise şi alte foloase necuvenite traficantului de influenţă (suma de 121.007 RON, reprezentând cheltuielile salariale pentru un număr de şase angajaţi, în perioada 2011 - 2015, pe firma Camera de Comerţ şi Industrie România - Japonia, persoane care lucrau în realitate la ferma din Buduhala - Teleşti).

În raport cu aceste aspecte, instanţa de fond a apreciat că nu se putea realiza o promisiune în anul 2009 din partea lui A. că va interveni pe lângă cei doi funcţionari (V. şi T.), iar aceasta să se materializeze în anul 2011 în împrejurările relevate de acuzare, la acei doi directori ai companiilor naţionale, în contextul în care, la momentul promisiunii nu se cunoştea de către traficantul de influenţă şi cumpărătorul de influenţă interesul pe care C. l-ar putea avea în satisfacerea intereselor comerciale ale firmelor sale (relevantă fiind şi împrejurarea că în legătură cu realizarea hidrocentralei de la Şuşiţa 1 şi 2 s-a dispus o soluţie de clasare prin stingerea acţiunii penale (fapta nu există) şi s-a reţinut că imposibilitatea realizării proiectului nu s-a datorat părţilor interesate).

Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a constatat că, probele administrate în cauză nu fac dovada că intervenţia inculpatului A. (respectiv, discuţiile telefonice cu V.) pentru stabilirea unei întâlniri ale inculpatului C. cu martorii V., director X. şi T., director la ZZZZZZ., s-a datorat pretinderii şi primirii unor foloase necuvenite de la C. şi a vizat satisfacerea unor interese comerciale ale firmelor acestuia, în domeniul energiei.

În legătură cu acuzaţia adusă inculpatului A. acesta a arătat în declaraţiile date că, în anul 1992, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate a soacrei sale FF., pentru o suprafaţă de 5 ha teren situat în comuna Teleşti, sat Buduhala din judeţul Gorj, teren ce se învecinează cu cel al lui D., vecin şi prieten de familie de mai mult timp. Întrucât, se gospodărea împreună cu soţia şi soacra sa pe acel teren, a hotărât să construiască o casă de locuit, care nu a fost finalizată încă şi, întrucât în zonă exista riscul sustragerii de materiale, l-a rugat pe D. să cultive o parte din teren şi să aibă grijă de gospodărie, acesta având propriile animale, sens în care folosea şi adăposturile de animale de pe terenul soacrei sale, aflate în stare avansată de degradare. Ulterior, D. a construit şi alte adăposturi pentru animale.

Întrucât i-au fost sustrase mai multe bunuri (ferestre, uşi, inclusiv porţiuni din acoperiş) de la casa în construcţie şi cunoscând că C., pe care îl ştia din anul 2005, era interesat să investească în zonă, i-a propus acestuia să se asocieze în vederea exploatării terenului soacrei sale, fără a stabili o formă de asociere, sens în care a fost încheiată şi convenţia datată 5 octombrie 2009, nesemnată, privind organizarea unei ferme (cu obiect activităţi agricole) şi în care se menţiona aportul adus de fiecare dintre inculpaţi.

În anul 2009 C. a achiziţionat 60 de struţi din Ungaria, un tractor şi o remorcă, maşini folosite la lucrări agricole şi depozitate pe terenul soacrei sale. Cunoscând relaţia de prietenie pe care o avea cu C., D. a fost de acord, în baza unei procuri date de C., să achiziţioneze pentru acesta din urmă mai multe terenuri amplasate în jurul terenului deţinut de FF..

A mai precizat că, D. avea 10 vaci, 60 de capre şi alte animale. De îngrijirea animalelor de la fermă (struţi, vaci, capre etc.) se ocupa D. şi alte câteva persoane din sat, cărora C. le-a încheiat contract de muncă pe firma Camera de Comerţ şi Industrie România - Japonia. La această societate şi inculpatul deţinea funcţia onorifică de vicepreşedinte.

Bunurile aduse ca aport la fermă, de către C., figurează în patrimoniul K. SA, societate ce aparţine acestuia.

În anul 2011, C. avea un proiect privind realizarea de energie în cogenerare şi avea nevoie de o documentare în legătură cu calitatea, cantitatea şi eficienţa surselor de combustibil existente în zonă, sens în care, a adresat conducerii X. un e-mail, la care nu a primit un răspuns.

Pentru a-l ajuta în realizarea proiectului, inculpatul A. l-a contactat pe V., director la X. pentru a-l primi în audienţă, context în care i-a spus că C. a trimis un e-mail la care nu a primit niciun răspuns. După 2 - 3 zile, C. a fost primit de V. iar, după întâlnire, i-a povestit de haosul care există pe piaţa energiei după liberalizarea vânzării, deşi există legislaţie în domeniu.

Inculpatul A. a mai precizat că, încă din anul 1990 ştia că X. nu putea vinde energie, astfel că avea cunoştinţă că obiectul discuţiei dintre C. şi V. nu putea viza o eventuală vânzare-cumpărare de energie.

Aspectele relevate de inculpatul A. sunt confirmate şi de C. în declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti în fond (din 23 iunie 2015 şi 6 iunie 2016) în care a arătat că, din anul 1984 până în prezent, a avut o activitate continuă în domeniul cercetării şi producţiei de energie. În anul 1996 a cumpărat pachetul majoritar de acţiuni de la FPS (în prezent AVAS) de la K. SA, societate care avea ca obiect principal de activitate cercetare şi producţie în domeniul energiei electrice. Pentru fiecare proiect iniţiat de către societatea K. SA era necesar înfiinţarea unei alte societăţi, care să fie răspunzătoare pentru realizarea proiectului şi aşa au fost înfiinţate SC N. SRL, unde este asociat alături de ZZZ. SRL, AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE. şi SC FFFF. SRL, precum şi societatea GGGG. SRL unde, de asemenea, are calitatea de acţionar alături de HHHH. şi E..

Pe inculpatul A. l-a cunoscut în anul 2004 la restaurantul IIII. din Drobeta-Turnu Severin, acesta fiind din zona Gorjului. De la acel moment au devenit prieteni şi au ţinut permanent legătura, chiar şi când a deţinut o funcţie publică, cu referire la cea de senator în Parlamentul României şi judecător la Curtea Constituţională. Cu A. nu a desfăşurat nicio activitate comercială, însă în perioada 2008 sau 2009, posibil chiar 2010, când a schimbat statutul societăţii N. SRL, au devenit acţionari cu un procent de 2% şi fiii acestuia, BBBB. şi CCCC., persoane care au venit în firmă împreună cu ceilalţi asociaţi.

La sfârşitul anului 2008 - începutul anului 2009, a iniţiat înfiinţarea Camerei de Comerţ şi Industrie România - Japonia (unde deţine funcţia de preşedinte), membră a Camerei de Comerţ şi Industrie a României. Întrucât la înfiinţare era necesar ca membrul fondator să fie şi o societate comercială care ar fi putut susţine din punct de vedere financiar existenţa Camerei de Comerţ şi Industrie România Japonia, în calitate de acţionar majoritar la K. SA şi iniţiator al proiectului, a adus aceasta societate în acţiunea de înfiinţare a Camerei de Comerţ menţionate.

Având natura juridică a unui ONG, obiectivul acestuia era de a întrajutora persoanele defavorizate din anumite zone, cu referire la Bucureşti, Gorj, Giurgiu, Mehedinţi, dar şi de a iniţia relaţii cu firme din afara spaţiului european, cu referire la Japonia, pentru a derula relaţii comerciale în România sau pentru a facilita locuri de muncă pentru persoanele din aceste zone în spaţiul naţional.

Pentru că avea nevoie de resurse materiale în susţinerea activităţii camerei de comerţ şi industrie s-a gândit că ar putea înfiinţa o fermă pentru "a ajuta cu produse", sens în care s-a consultat şi cu A. pentru că era din aceeaşi zonă şi îi era prieten. Întrucât, au apreciat la acel moment că un avantaj l-ar reprezenta creşterea struţilor, au luat decizia ca la viitoarea fermă să se ocupe şi de acest sector, respectiv creşterea struţilor, sens în care a vorbit cu A. care i-a spus că un anume domn D., are în judeţul Gorj, sat Buduhala, lângă terenul deţinut de A. o suprafaţă de 2 ha de teren, suprafaţa care îi era necesară pentru demararea unei gospodării de tip fermă. În acest context, A. i-a spus că ar putea face o fermă împreună.

Pentru perfectarea acestei afaceri, a încheiat documentul datat 5.10.2009, prin care se consfinţea înfiinţarea unei ferme de către cei doi inculpaţi, prin care C. se obliga să aducă struţi şi alte animale, iar A. venea cu terenul, construcţiile şi culturile respective. Nu a semnat respectiva convenţie pentru că practic a uitat şi a considerat înţelegerea dintre ei ca suficientă, bazată pe încredere.

În anul 2010, a dus la fermă circa 60 de struţi, 20 de pui de struţ şi utilaje agricole, toate aceste bunuri le-a lăsat în custodia lui D., pe care l-a şi angajat la Camera de Comerţ şi Industrie România Japonia. A încheiat contracte, în aceeaşi modalitate, cu alte 4 persoane de etnie romă din zona, care se ocupau de îngrijirea bunurilor sale.

La fermă nu a angajat decât muncitori din zonă pe care i-a plătit conform contractelor de munca încheiate cu aceştia.

Referitor la întâlnirea cu V. a arătat că, în luna septembrie 2011, în calitate de reprezentant al K. SA a transmis un email către direcţie tehnică de la X., în care a solicitat o audienţă pentru informarea în domeniul producţiei de energie electrică de tip cogenerare.

Întrucât nu a primit niciun răspuns la mesajul transmis, a apelat la prietenul său A. care la acea dată era senator şi l-a rugat să îi spună cum poate ajunge să discute cu cineva de la direcţia tehnică, motivat de faptul că era din zonă şi îi cunoştea pe reprezentanţii X..

În aceeaşi zi sau la interval de o zi, a primit un telefon de la A., care i-a spus să meargă a doua zi în audienţă la directorul tehnic al X., aspect ce rezultă şi din conţinutul convorbirii telefonice aflate la dosarul cauzei.

S-a deplasat a doua zi la directorul tehnic al X., V., i-a cerut acestuia să îi pună la dispoziţie documentaţia privind calitatea cărbunelui care se extrage din zona Gorjului şi aflate sub autoritatea X., informaţii care îi erau necesare pentru studiul de fezabilitate pe care îl făcea. Acele informaţii erau publice. Scopul discuţiei cu V. nu a vizat cumpărarea de energie, ci pentru a putea stabili şi alege eventualii furnizori de materie primă, respectiv cărbune. V. i-a comunicat că îi va transmite acele fişe prin email însă, referitor la cantitatea de cărbune care i-ar fi necesară, nu se putea purta o discuţie la acel moment deoarece întreaga producţie era deja atribuită. Documentaţia nu i-a mai fost transmisă de către V. şi nu a mai făcut niciun demers în acest sens.

Pe T., U. şi W. nu îi cunoaşte.

Referitor la întâlnirea pe care ar fi avut-o cu T., ca urmare a intervenţiei lui A., apreciază că este rezultatul unei interpretări eronate de către procuror a convorbirii telefonice dintre V., T. şi A.. Informaţiile în legătura cu calitatea cărbunelui folosit în centrala respectivă şi randamentul obţinut, le-a cerut de la JJ. tot prin e-mail, cunoscând faptul că aveau drept furnizor cărbune oferit de X.. Nu a primit un răspuns nici de această dată, iar, în cursul anului 2011, s-a deplasat la directorul tehnic al complexului, T., al cărui nume l-a aflat în cursul cercetărilor, însa nu poate preciza dacă aceasta este persoana cu care eu s-a întâlnit la acel moment. În urma discuţiilor purtate cu directorul tehnic acesta i-a spus că lucrează la un proiect de îmbunătăţire a coşului de fum, realizat în anul 2010, în baza unui proiect japonez şi că de această lucrare se ocupă JJJJ.. Nu a mai purtat alte discuţii, ulterior, a obţinut aceste informaţii de la JJJJ..

Intenţia sa nu a fost să cumpere energie, astfel cum reţine procurorul în interpretarea convorbirii telefonice aflate la dosarul cauzei, care de altfel nu îi aparţine, în aceea perioadă exista o dispoziţie legală care interzicea cumpărarea directă de energie electrică de la furnizori, achiziţionarea acestui produs putându-se realiza doar prin bursă.

Susţinerile inculpaţilor referitoare la împrejurările în care inculpatul A. i-a solicitat telefonic lui V. să îl primească în audienţă pe inculpatul C. şi obiectul discuţiei dintre cei doi, sunt confirmate şi de martorii V., T., KKKK., AAAA. şi GGG..

Prin urmare, instanţa de fond a apreciat că probele administrate fac dovada că între cei doi inculpaţi a existat o relaţie de prietenie de mai mulţi ani, că inculpatul A. ştia de preocupările lui C. în domeniul construcţiei micro-hidrocentralelor, astfel că, acea intervenţie la martorul V. de a-l primi în audienţă pe C., recunoscută şi de inculpaţi şi confirmată de conţinutul convorbirilor telefonice purtate între cei doi inculpaţi şi între inculpatul A. şi martorul V., nu s-a datorat unei promisiuni făcute în schimbul pretinderii şi primirii unor foloase necuvenite ci a relaţiilor de prietenie şi nu poate fi circumscrisă sferei elementului material al traficării de influenţă.

În ceea ce priveşte bunurile presupus a fi pretinse şi primite (respectiv date de cumpărătorul de influenţă) nu reprezintă decât investiţii făcute de C. la gospodăria lui A. din judeţul Gorj în realizarea unor activităţi agricole în asociere cu A., asociere care însă nu a fost conturată într-o formă juridică, astfel cum rezultă şi din convenţia datată 5.10.2009 şi nesemnată de inculpaţi, tocmai datorită încrederii reciproce dintre cei doi, fundamentată de relaţia de prietenie în care se aflau.

Referitor la susţinerea reprezentantul Ministerului Public, potrivit căreia încheierea convenţiei a fost făcută de C. pentru a disimula proprietatea acestor foloase care profitau în realitate inculpatului A., nu poate fi primită în contextul în care probele administrate fac dovada că aceste bunuri nu au ieşit niciodată din patrimoniul K. SA, unde inculpatul C. era acţionar majoritar, preşedinte al Consiliului de Administraţie şi director general.

Interesul personal al inculpatului C. în efectuarea investiţiilor la ferma Buduhala este confirmat şi de inculpatul D., care în declaraţiile sale (din 15 iunie 2015 şi 19 iulie 2016) a arătat că deţine circa 10 ha teren în satul Buduhala, comuna Teleşti, dobândit în urma reconstituirii dreptului de proprietate şi prin achiziţionarea de pe piaţa liberă, teren care se învecinează cu al numitei FF., soacra lui A.. În anul 2010 a fost rugat de A. să îl ajute pe un prieten al său să crească struţi, a fost de acord, sens în care, a primit de la C., în custodie 60 de struţi, pe care îi îngrijea, struţii fiind ţinuţi şi adăpostiţi pe terenul ce aparţinea gospodăriei martorului şi a lui FF.. A stabilit cu C. să îl angajeze cu contract de muncă la Camera de Comerţ şi Industrie România - Japonia, iar la solicitarea inculpatului au mai fost angajate încă alte patru persoane din sat, tot cu contract legal de muncă la aceeaşi firmă. A mai arătat că, în cursul anului 2012 C. a vândut 20 de struţi unei persoane din Giurgiu, unui anume LLLL., în schimbul unei cantităţi de lucernă necesară pentru hrana celorlalţi struţi, însă, deşi struţi au fost daţi, acea persoană nu a mai livrat lucerna.

În legătură cu remorca, tractorul şi celelalte bunuri aduse de C. în gospodărie a arătat că, potrivit documentelor, sunt bunurile societăţii K. SA, lucru cunoscut de către inculpat, motiv pentru care nu a pretins vreodată că îi aparţin.

În ceea ce priveşte cheltuielile salariale pentru cei 6 angajaţi pe societatea Camera de Comerţ şi Industrie România - Japonia, în perioada 2011 - 2015, instanţa de fond a constatat că, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, M. (unde C. deţine funcţia de preşedinte al Consiliului Director) a fost înfiinţată şi a dobândit personalitate juridică în anul 2009 (Hotărârea Judecătoriei Sector 1 din 29 iunie 2009), membrii fondatori fiind C., AAAA., KKKK. şi K. SA în scopul dezvoltării cooperării economice cu Japonia de către toate judeţele ţării, aspect confirmat atât de inculpatul C. cât şi de martorii AAAA. şi KKKK. în declaraţiile lor.

Potrivit anexei la procesul-verbal de control nr. x din 27.04.2015, efectuat de ITM Gorj la M. a rezultat că, din verificarea, prin sondaj, a dosarelor de personal ale salariaţilor, printre alte persoane angajate figurau şi D. (contract individual de muncă nr. x/20.10.2011, cu începere de la 25.10.2011), MMMM. (contract individual de muncă nr. x/20.10.2011, cu începere de la 25.10.2011), NNNN. (contract individual de muncă nr. x/20.10.2011, cu începere de la 25.10.2011), contracte care se regăsesc şi în d.u.p. iar, în anul 2015, în cadrul M. şi Industrie România - Japonia a fost identificat un singur salariat NNNN. ce figura cu contractul individual de muncă nr. x/20.10.2011 (adresa nr. 10173/din 22.05.2015 a ITM Gorj şi actele anexate).

Inculpatul C. într-o declaraţie nedatată aflată la d.u.p., a menţionat că, în perioada octombrie 2011 - iulie 2012 la M. au fost angajaţi şi soţii OOOO. (în baza contractului de muncă nr. x/20.10.2011 care s-a încheiat la 2 februarie 2012) şi Gheorghe (în baza contractului de muncă nr. x/20.10.2011 care s-a încheiat la 3 iulie 2012) şi PPPP. (în baza contractului de muncă nr. x/07.12.2012 care a încetat la 13 decembrie 2014, prin pensionare.

Fiind audiaţi în legătură cu împrejurările în care au desfăşurat activităţi la ferma din Buduhala, martorii NNNN., QQQQ. şi MMMM. au arătat că au prestat activităţi la ferma din satul Buduhala, judeţul Gorj, care aparţine lui C., acesta fiind persoana care le-a încheiat contractele de muncă pe M., că se ocupau de îngrijirea struţilor ce aparţineau lui C., care a mai adus şi un tractor şi o remorcă.

La un moment dat au fost vânduţi o parte din struţi unei persoane şi că cel care discuta cu C. era D., persoană care avea animale proprii în acea gospodărie.

Niciunul dintre martori nu cunoaşte cui aparţine ferma în acte însă aceştia ştiu că în acel loc avea teren şi FF., iar pe la fermă treceau şi inculpaţii A. şi C.. În plus, martora MMMM. a precizat că după efectuarea percheziţiei în anul 2015 la gospodăria din Buduhala a continuat să aibă grijă de struţii domnului C., fiind însă angajată de fiul acestuia, RRRR., la o altă societate, SSSS..

În raport cu depoziţiile martorilor privind activităţile prestate la ferma Buduhala pentru îngrijirea struţilor ce aparţineau lui C. şi împrejurările în care au fost încheiate contractele de muncă legale pentru cei şase angajaţi în cadrul M. şi Industrie România - Japonia (existenţa unei înţelegeri între cei doi inculpaţi pentru realizarea unor activităţi agricole pe terenul deţinut de soacra lui A.), instanţa de fond a apreciat că nu se poate reţine că prestarea muncii în cadrul gospodăriei de la Buduhala s-a făcut în interesul lui A. şi ar reprezenta preţul plătit de C. pentru cumpărarea de influenţă.

În consecinţă, faţă de împrejurarea că activităţile desfăşurate de inculpatul A. în luna octombrie 2011 pentru primirea în audienţă a inculpatului C. de către directorii X. şi ZZZZZZ. nu a fost determinată de pretinderea şi primirea unor foloase necuvenite ci pentru a-l ajuta pe C. în realizarea unui proiect în domeniu (realizare energie în cogenerare), iar ipoteza susţinută de procuror că scopul intervenţiei ar fi vizat facilitarea cumpărării de energie de către C. este exclusă, în condiţiile în care niciuna dintre cele două companii nu puteau vinde energie pe piaţa liberă decât prin bursă, precum şi de împrejurarea că bunurile pretins a fi date de către C. inculpatului A. în schimbul traficării influenţei, în realitate, nu au ieşit din patrimoniul SC K. SA şi au reprezentat aportul acestuia din urmă la realizarea activităţi agricole care a făcut obiectul înţelegerii cu A., instanţa de fond a apreciat că faptele descrise la pct. 3 din actul de sesizare nu întrunesc, sub aspect obiectiv, elementele de tipicitate ale infracţiunilor de trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă.

Referitor la acuzaţia de efectuare de operaţiuni economice ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia în scopul obţinerii pentru sine şi pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite - reţinută în sarcina inculpatului A. şi de complicitate la efectuare de operaţiuni economice ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia în scopul obţinerii pentru sine şi pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite - reţinută în sarcina inculpatului D. (pct. 4 din rechizitoriu), instanţa de fond a constatat că, prin actul de sesizare s-a reţinut că, în perioada 2010 - 2015, inculpatul A. în exerciţiul funcţiilor de senator şi judecător la Curtea Constituţională, prin nesocotirea dispoziţiilor legale menţionate, a desfăşurat o activitatea infracţională complexă, în realizarea unei rezoluţii infracţionale unice, respectiv a exercitat, în fapt, activităţi specifice calităţilor de asociat (percepere de dividende), administrator (reprezentarea societăţii) şi director general (activităţi comerciale), astfel cum sunt reglementate de Legea nr. 31/1990, în legătură cu ferma agricolă din judeţul Gorj, care de facto, îndeplinea rigorile juridice ale unei societăţi comerciale cu răspundere limitată.

În acest sens, s-a reţinut că inculpatul A. şi-a construit o fermă pe terenul soacrei sale FF., investiţia în această fermă a fost suportată cu titlu gratuit, de inculpatul C. (animale, utilaje şi forţă de muncă pentru a-l capacita pe A. ca prin traficarea influenţei (conferită de exerciţiul funcţiilor de senator şi judecător la Curtea Constituţională) să-l ajute în obţinerea unor contracte importante în domeniul energiei electrice iar pentru a disimula proprietarul şi proprietăţile firmei inculpatul C. a preconstituit convenţia, datată 5.10.2009, nesemnată de părţi, fără ca aceasta să fie înregistrată la Registrul Comerţului, deşi prin activităţile desfăşurate, ferma îmbrăca de facto statutul unei societăţi comerciale cu răspundere limitată.

Pentru disimularea totală a societăţi şi activităţii de comerţ, a fost folosită ca paravan şi Asociaţia Familială - TTTT., reprezentată prin inculpatul D. (devenită ulterior, Întreprinderea Familială TTTT.), sens în care au fost încheiate, în ordine cronologică: contractul de comodat autentificat sub nr. x/16.10.2008 la BNP UUUU. dintre FF. (soacra inculpatului A.) şi Asociaţia Familială TTTT., reprezentată de inculpatul D., prin care FF. preda în folosinţă gratuită pe perioadă de 15 ani de la data contractului Asociaţiei Familiale suprafeţele de 48.100 mp teren arabil, tarlaua x, parcela x şi 10.000 mp pădure situată în tarlaua x parcela x (dată la care s-a făcut predarea terenurilor, aflate în extravilanul comunei Teleşti, sat Teleşti, judeţul Gorj, valoarea folosinţei acestor terenuri a fost apreciată prin comodat la suma de 25.215 RON; convenţia, datată 05.10.2009, între inculpatul A. şi inculpatul C., nesemnată de părţi, prin care fiecare se obliga să pună în comun bani, mijloace şi muncă, pentru realizarea unei exploataţii agricole de creştere şi valorificare a struţilor, în comuna Teleşti, sat Buduhala, judeţul Gorj, pe un teren de aproximativ 9 hectare, cu construcţiile existente pe el la această dată, în plus, A. urma să angajeze personalul necesar, să supravegheze lucrările de investiţii iar C. să asigure finanţarea amenajării fermei şi achiziţionării a 20 de familii de struţi, care vor constitui baza activităţii ulterioare; contract de custodie, datat 24.09.2010 (cu act adiţional datat 22.09.2011 prin care s-a prelungit termenul contractului de la 23.09.2011 la 31.12.2015), încheiat între SC K. prin inculpatul C. şi inculpatul D., ce avea ca obiect lăsarea mărfii (animale) în păstrarea custodelui şi anume 60 de struţi (20 de familii) şi 20 pui de struţi (semnat de părţi), animale achiziţionate de K. de la VVVV., contra sumei de 42.000 euro, potrivit contractului din 4 iulie 2010 şi declarate de D. la Registrul agricol (cod de exploataţie x).

Potrivit menţiunilor din Registrul agricol al Primăriei Teleşti, la ferma din Buduhala, în anul 2014, figurau 200 struţi şi 200 raţe, iar în anul 2015, cu ocazia percheziţiei la sediul fermei, au fost identificate doar şase exemplare de struţi.

La fermă, pe lângă aceste animale, se mai aflau 126 de capre de diferite rase (Alpina Franceză, saanen, murciano granandina şi din rasa românească) achiziţionate de D. la datele de 24.10.2011 şi 15.11.2011 de la exploataţia de provenienţă IF. "YYYY." din Abrud, judeţul Alba şi cu o zi înainte de percheziţia domiciliară, au fost date în exploatare potrivit contractului nr. x/21.01.2015 societăţii ZZZZ. SRL reprezentată de AAAAA., pe o perioadă de 5 ani (unde asociat era şi W. - cu o cotă de 40%).

S-a mai reţinut de către parchet că pe lângă aceste investiţii, inculpatul C. a mai adus ca aport la fermă şi un tractor x cu remorcă, în valoare de 46.051,92 RON, respectiv 10.483,87 RON precum şi cheltuielile salariale pentru cei şase angajaţi pe M., în sumă de 56.535,79 RON.

În legătură cu activităţile concrete de gestionare, administrare şi efectuare a operaţiunilor financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia efectuate de inculpatul A. s-a reţinut de către procuror: alegerea şi angajarea personalului necesar desfăşurării activităţi la fermă şi, care ulterior, a fost încadrat cu carte de muncă la Camera de Comerţ şi Industrie România-Japonia, prin intermediul inculpatului D., persoană de încredere a inculpatului A.; implicarea personală în asigurarea sursei de apă stabilită la fermă prin construcţia unui puţ, lucrarea realizată de firma SC BBBBB. SRL, în valoare de 26.918 RON; asigurarea furajelor pentru animale (şrot) sens în care efectuat demersuri la martorul CCCCC. şi implicarea în vânzarea unor animale lui LLLL.; popularea bălţii de 2.000 mp cu păstrăv, din apropierea fermei, prin intermediul martorului DDDDD.; asigurarea cu lemne ce intră în costul de întreţinere al fermei; asigurarea serviciilor de incubare a ouălor de struţ şi tăbăcirea de piei de struţ prin intermediul martorului EEEEE., negocierea şi încheierea contractului de exploatare animale nr. 1/21.01.2015 dintre D. şi ZZZZ. SRL; împărţirea produselor obţinute la fermă; încercarea de a înstrăina anumite animale de la fermă pe relaţia Y.-AA..

Referitor la activitatea desfăşurată de D. s-a reţinut că, în perioada 2010 - 2015, cu intenţie, i-a înlesnit şi l-a ajutat pe inculpatul A. în săvârşirea faptei de efectuare de operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia (de senator şi judecător de Curte Constituţională), în sensul că, a acceptat să acţioneze în mod ocult şi disimulat în sensul asumării în mod nereal a calităţii de proprietar al fermei, efectuând pentru inculpatul A. diferite acte de gestionare şi administrare a fermei, inclusiv operaţiuni financiare ca acte de comerţ (negocieri, contracte ş.a.) cunoscând realitatea surselor de finanţare şi realitatea proprietarului fermei (exploataţiei agricole), care era inculpatul A., situate în comuna Teleşti, sat Buduhala, judeţul Gorj.

Instanţa de fond a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 modificată, este sancţionată cu pedeapsa închisorii, fapta de efectuarea de operaţiuni financiare ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană, dacă este săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Scopul normei de incriminare constă în sancţionarea încălcării obligaţiei legale de abţinere ce incumbă subiectului activ de a nu se situa într-o stare de incompatibilitate, care în cauză, vizează funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, precum şi la instituţiile publice; calitatea de comerciant persoană fizică (art. 82 alin. (1) lit. a) şi e) din Legea nr. 161/2013), respectiv calitatea de asociat, membru în organele de conducere, administrare sau control la societăţi civile, societăţi comerciale, inclusiv bănci sau alte instituţii de credit, societăţi de asigurare sau financiare, companii naţionale, societăţi naţionale ori regii autonome şi desfăşurarea de activităţi comerciale, direct sau prin persoane interpuse [art. 110 rap. la art. 102 lit. b) şi c) din Legea nr. 161/2013].

Deşi prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că inculpatul A. a exercitat, în fapt, activităţi specifice calităţilor de asociat (percepere de dividende), administrator (reprezentarea societăţii) şi director general (activităţi comerciale), astfel cum sunt reglementate de Legea nr. 31/1990, instanţa de fond a apreciat că probele administrate în cauză nu fac dovada că acea gospodărie din satul Buduhala, a avut natura juridică a unei societăţi comerciale cu răspundere limitată, înregistrată la Registrul Comerţului, în condiţiile impuse de art. 5 alin. (2) şi (7) din Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990.

Or, exercitarea "de facto" a activităţilor de asociat, administrator şi director general presupune ca în drept această societate să existe, să aibă personalitate juridică dobândită în condiţiile Legii societăţilor comerciale nr. 31/1990 republicată, iar atribuţiile respective să fie exercitate de către o altă persoană decât cea care îndrituită în drept (stabilită prin actul constitutiv/statutul societăţii, adunarea generală a asociaţilor şi pentru care au fost îndeplinite condiţiile de publicitate la registrul Comerţului) a le exercita. Astfel, noţiunile folosite de acuzare pentru a contura natura juridică a gospodăriei de la Buduhala ca fiind "de facto" o societate comercială cu răspundere limitată şi activităţile comerciale desfăşurate de inculpatul A., specifice calităţilor de asociat, administrator şi director general, nu au acoperire în legea societăţilor comerciale, doar în conţinutul art. 71 alin. (3) din legea specială se face referire la administratorul de drept şi de fapt, însă în contextul activităţilor ce pot fi realizate în cadrul unei societăţi comerciale organizată în condiţiile legii.

Instanţa de fond a reţinut că, din probele administrate rezultă că, în contextul efectuării unei percheziţii la sediul K. SA a fost ridicată o convenţie datată 5.10.2009, încheiată între A. şi C., nesemnată de părţi şi neînregistrată la Registrul Comerţului, prin care fiecare se obliga să îşi aducă aportul la realizarea unei exploatări agricole la ferma de la Buduhala, judeţul Gorj prin creşterea de struţi (inculpatul A. cu terenul de 9 ha şi implicarea în derularea activităţilor de angajare a personalului, supraveghere a activităţilor, iar C. cu investiţiile financiare şi materiale în realizarea obiectivului propus), convenţie care însă nu stabileşte natura juridică a acestei asocieri şi nu poate susţine interpretarea procurorului că acea gospodărie din satul Buduhala, a avut natura juridică a unei societăţi comerciale cu răspundere limitată sau că au fost realizate activităţile specifice funcţiei de asociat, administrator şi director general.

De asemenea, instanţa de fond a reţinut că pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, norma penală impune două condiţii esenţiale, respectiv, operaţiunile comerciale să fie efectuate ca acte de comerţ şi operaţiunile comerciale să fie incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe o persoană o îndeplineşte.

În lipsa unei definiţii legale, în doctrină şi jurisprudenţă s-a statuat că efectuarea de operaţiuni financiare înseamnă realizarea unor tranzacţii referitoare la bani şi la credite şi vizează desfăşurarea oricărei activităţi care presupune o plată, o circulaţie a banilor sau a creditelor şi care se circumscriu activităţilor şi domeniilor limitativ prevăzute de art. 1 lit. e) din Legea nr. 78/2000, respectiv "operaţiuni care antrenează circulaţia de capital, operaţiuni de bancă, de schimb valutar sau de credit, operaţiuni de plasament, în burse, în asigurări, în plasamentul mutual ori privitor la conturile bancare şi cele asimilate acestora, tranzacţii comerciale interne şi internaţionale".

Totodată, operaţiunea comercială trebuie să fie efectuată ca act de comerţ, să constituie un act sau o acţiune de intermediere în circulaţia banilor, făcută în mod organizat, întrucât, nu orice operaţiune financiară este şi act de comerţ.

Odată cu adoptarea noului C. civ. şi a Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., care operează cu noţiunile de "activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii", actele de comerţ şi activităţile comerciale vizează operaţiunile ce privesc activităţile de producţie, comerţ sau prestări servicii.

Or, în acest context, operaţiunile financiare la care norma de incriminare face referire în conţinutul art. 12 lit. a) din legea specială trebuie să fie efectuate de un profesionist, incluzând aici şi comercianţii [art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011] în exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ (Nota de studiu nr. x/1.775/V-3/2016, secţia Judiciară a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).

În raport cu aceste aserţiuni teoretice, instanţa de fond a apreciat că în cauză nu este îndeplinită niciuna dintre cele două condiţii cerute de norma penală, respectiv inculpatul A. nu a efectuat operaţiuni financiare ca acte de comerţ (activităţi de producţie, comerţ sau prestări servicii) şi care să fie incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o avea în exerciţiul funcţiilor de senator şi judecător la Curtea Constituţională.

În legătură cu acuzaţiile aduse, inculpatul A. în declaraţiile date în cursul procesului penal, a recunoscut încheierea unei convenţii între acesta şi inculpatul C., datată 5.10.2009, pe care însă nu a semnat-o, intenţia lor fiind de a realiza o exploataţie agricolă de creştere şi valorificare a struţilor, însă nu în vederea realizării unei activităţi comerciale şi obţinerii unor foloase, ci întemeiat pe relaţiile de prietenie dintre inculpaţi, cunoscând că inculpatul C. este interesat de a face investiţii în zonă.

A mai arătat că, se gospodărea împreună cu soţia şi cu soacra sa, FF. şi astfel a hotărât să îşi realizeze o construcţie pe terenul acesteia, a început acea construcţie care încă nu este finalizată şi, întrucât i-au fost sustrase mai multe bunuri (geamuri, porţiuni din acoperiş) l-a rugat pe D., vecin şi prieten de mai mulţi ani, să aibă grijă şi de terenul soacrei sale şi de construcţie, acesta din urmă având teren lângă cel al inculpatului, cu o gospodărie în care creştea cu animale (vaci, porci, păsări, capre etc.), necesare pentru asigurarea mijloacelor de subzistenţă. Ştie că în anul 2012 sau 2013 D. a achiziţionat din Transilvania mai multe capre de rasă (60 de capre), achiziţii în care nu a fost implicat.

Cunoscând relaţia de prietenie dintre A. şi C., acesta a acceptat să primească în custodie aceste bunuri şi o procură din partea lui C. pentru cumpărarea de terenuri agricole în zonă, însă din lipsa banilor C. nu a mai cumpărat teren.

În anul 2009, inculpatul C. a achiziţionat 60 de struţi din Ungaria, un tractor şi o remorcă pe care le-a folosit la lucrările agricole şi întreţinerea struţilor, bunuri pe care le-a lăsat în custodie lui D. şi care au fost achiziţionate pe K.. Tot C. i-a angajat pe D. şi alte persoane din zonă, cu contracte legale de muncă, la M., pentru activităţile desfăşurate la gospodărie pentru creşterea şi îngrijirea struţilor.

Produsele obţinute la gospodăria de la Buduhala nu au fost comercializate fiind consumate de angajaţi şi familiile lui D. şi C. dar şi de familia inculpatului A..

La rândul său, inculpatul D. în depoziţiile date în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti (15 iunie 2015 şi 19 iulie 2016) a arătat că, s-a născut şi a crescut în satul Buduhala iar prin reconstituirea dreptului de proprietate şi prin cumpărarea unor terenuri de pe piaţa liberă a dobândit suprafaţa de 10 ha teren, învecinat cu suprafeţele deţinute de FF., soacra lui A., care deţinea 4,8 ha tern arabil şi 1 ha teren forestier. Principala sa activitate o constituie cultivarea terenului şi creşterea animalelor, activităţi din care îşi asigură mijloacele de subzistenţă.

Pe A. îl ştie de mult timp şi în anul 2010 a fost contactat de acesta pentru a-l ajuta pe un prieten de-al său interesat de creşterea struţilor, context în care s-a întâlnit cu C., în toamna anului 2010, când i-a dat în îngrijire circa 60 de struţi. La acel moment înţelegerea a fost ca struţii să îi adăpostească în grajdurile aflate pe terenul lui FF., teren pe care îl folosea din anul 2008 în baza unui contract de comodat.

Pentru activităţile prestate pentru îngrijirea struţilor C. i-a încheiat contract de muncă legal atât inculpatului cât şi altor 4 localnici, au fost remuneraţi cu o sumă egală cu venitul minim pe economie, contracte încheiate pe M..

Pentru derularea activităţii, C. a adus la fermă un tractor, o remorcă şi a efectuat lucrări de reabilitare a grajdurilor aflate pe terenul lui FF.. C. şi A. nu veneau des la fermă, iar produsele de origine animală obţinute în gospodărie şi legumele obţinute pe terenurile exploatate de acesta au fost folosite pentru consumul în familie şi o parte date lui A. şi C. care, din câte ştie, le dădea prin acel ONG copiilor nevoiaşi din zonă.

Din exploatarea struţilor nu au fost obţinute decât ouă care au fost consumate de angajaţii de la fermă iar 50 de ouă au fost trimise la Giurgiu pentru eclozare, dar li s-a comunicat că nu conţin embrioni şi nu au mai trimis altele.

În anul 2012, C. a vândut unei persoane din Giurgiu, numitul LLLL., circa 20 de struţi în schimbul unei cantităţi de lucernă necesară pentru a hrăni ceilalţi struţi, însă acea persoană nu a mai livrat lucerna.

A mai arătat că menţiunile din evidenţele Primăriei Teleşti privind situaţia animalelor din gospodărie comunicate DNA, la solicitarea acestei instituţii nu sunt reale pentru că menţionează existenţa struţilor la fermă din semestrul I al anului 2010, or, aceştia au fost aduşi în luna octombrie 2010. La Primăria Teleşti nu a depus nicio declaraţie privind situaţia animalelor din gospodăria sa, doar la Direcţia Sanitar Veterinară Târgu Jiu.

Referitor la vânzarea caprelor către ZZZZ. a arătat că, iniţiativa i-a aparţinut dată fiind starea sa de sănătate, însă nu a vândut aceste capre ci le-a dat în exploatare lui AAAAA. pe care o ştia din zonă că se ocupă cu creşterea caprelor.

Niciodată nu a pretins că ar fi proprietarul bunurilor reprezentând investiţia făcută de C. (tractorul şi remorca sau a struţilor), întrucât nici nu putea, fiindcă figurau înregistrate pe K. SA. Nu putea să pretindă nici calitatea de proprietar al terenului lui FF. câtă vreme rezulta din acte acest lucru iar impozitele şi dividendele reveneau proprietarului.

În acelaşi sens a fost şi depoziţia inculpatului C. din cursul urmăririi penale şi confirmate, în tot, în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, în care a arătat că, la sfârşitul anului 2008, începutul anului 2009, a avut iniţiativa înfiinţării Camerei de Comerţ şi Industrie România - Japonia (unde avea calitate de preşedinte), membră a Camerei de Comerţ şi Industrie a României. Întrucât, la înfiinţare era necesar ca membrul fondator să fie şi o societate comercială care ar fi putut susţine din punct de vedere financiar existenţa Camerei de Comerţ şi Industrie România - Japonia, în calitate de acţionar majoritar la K. SA şi iniţiator al proiectului, a adus aceasta societate în acţiunea de înfiinţare a Camerei de Comerţ menţionate. Având natura juridica a unui ONG, obiectivul acestuia era de a întrajutora persoanele defavorizate din anumite zone, cu referire la Bucureşti, Gorj, Giurgiu, Mehedinţi, dar şi de a iniţia relaţii cu firme din afara spaţiului european, cu referire la Japonia, pentru a derula relaţii comerciale în România sau pentru a facilita locuri de muncă pentru persoanele din aceste zone în spaţiul naţional. Pentru că avea nevoie de resurse materiale în susţinerea activităţii camerei de comerţ şi industrie al cărui iniţiator era, s-a gândit că ar putea înfiinţa o fermă pentru "a ajuta cu produse", sens în care s-a consultat şi cu prietenul său A., pentru că erau din aceeaşi zonă. A apreciat, la acel moment, că un avantaj l-ar reprezenta creşterea struţilor, au luat decizia ca la viitoarea fermă să se ocupe şi de acest sector, respectiv creşterea struţilor.

Astfel, a purtat o discuţie cu A. pentru a înfiinţa o fermă, acesta i-a comunicat că lângă terenul său din satul Buduhala are teren şi inculpatul D. în suprafaţă de circa 2 ha şi l-ar putea ajuta în realizarea unei gospodării tip fermă. În acest context, s-a încheiat convenţia din 5.10.2009, nesemnată de părţi şi a efectuat investiţiile menţionate la gospodăria din Buduhala.

De asemenea, martora FFFFF. a precizat atât la urmărire penală cât şi în faţa instanţei de judecată, în declaraţiile din data de 16 iunie 2017 şi 28 ianuarie 2018 şi, că a mers în vizită la ferma de la Buduhala împreună cu copiii, la invitaţia lui D., în anul 2013, că a văzut câteva exemplare de capră din rasa alpină franceză şi saanen al căror proprietar ştie că era D., întrucât a acordat consultanţă unui client într-un proiect pe fonduri europene. Nu ştie cine este proprietarul fermei de la Buduhala.

În opinia martorei, la Buduhala era o exploataţie în gospodărie şi nu de tip comercial pentru că nu era o înregistrare la DSVSA.

De asemenea, martorul GGGGG. (19 ianuarie 2018) a arătat că D. deţine terenul învecinat cu FF. că la fermă a văzut câţiva struţi, vaci, porci, găini, raţe, câţiva păuni, animale care se regăsesc într-o gospodărie mai mare. Martorul a mai arătat că D. avea un tractor şi o remorcă de la o firmă din Bucureşti pe care o folosea în exploatarea struţilor, iar D. era proprietarul unui tractor mai mic. Nu ştie să fi fost comercializate produsele de la fermă.

Prin depoziţiile lor, martorii confirmă atât împrejurarea că activitatea desfăşurată la Buduhala era aceea specifică unei gospodării cât şi faptul că inculpatul D. deţinea o parte din animale, că niciun moment acesta nu a încercat să îşi atribuie proprietatea altor bunuri decât a celor care îi aparţineau, astfel cum rezultă şi din evidenţele direcţiei sanitar veterinare.

Martorul LLLL. care a achiziţionat în anii 2009 sau 2010 în jur de 15 struţi a arătat în declaraţiile sale (din 1 iulie 2015 şi 2 februarie 2017) că intenţiona să cumpere struţi şi a discutat cu A., în perioadă când au fost colegi în Parlament, iar A. i-a spus că sunt greu de întreţinut. Fiind pasionaţi amândoi de animale a convenit cu acesta să ia 15 struţi, a luat animalele de la o fermă din Buduhala unde a discutat cu o persoană în vârstă, însă nu ştia că ferma aparţine lui A., urmând să dea lucernă în schimb însă nu a livrat decât o parte din lucernă. Îl ştie pe C. dar nu ştie dacă struţii erau ai acestuia şi nu îşi aduce aminte dacă au purtat vreo discuţie în acest sens.

Împrejurarea relatată în cursul urmăririi penale referitoare la plata sumei de 9.000 - 10.000 RON unei persoane de la ferma de unde a luat struţii, nu este reală şi s-a datorat faptului că la acel moment se afla în executarea unei pedepse şi nu a citit depoziţia, doar a semnat-o.

A mai arătat că, în opinia sa, ferma de la Buduhala era o gospodărie şi nu fermă de producţie, prin comparaţie cu o fermă de creştere a struţilor cunoscută de martor care avea în jur de 1000 - 2000 de struţi şi abatorizare.

În legătură cu aceste împrejurări, instanţa de fond a apreciat ca fiind relevante şi depoziţiile martorilor GGG. şi HHHHH., persoane care au fost implicate în activitatea de identificare a unei surse de apă pentru construcţia unui puţ şi care au arătat, în cursul cercetării judecătoreşti (15 septembrie 2017 şi 2 octombrie 2017) că, la ferma din Buduhala, unde A. avea construită o casă de locuit, nu au văzut ce animale erau şi nici alte persoane care să se ocupe de fermă, singura persoană pe care au văzut-o a fost inculpatul D. dar nu pot preciza ce activităţi desfăşura la fermă.

Totodată, instanţa de fond a reţinut că nu este îndeplinită nici condiţia cerută de norma de incriminarea ca operaţiunile financiare săvârşite ca acte de comerţ să fie incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană şi să fie săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, indiferent dacă scopul a fost sau nu atins, prin urmare, apreciind că realizarea acelor operaţiuni nu se poate contura elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Faţă de toate aceste argumente, instanţa de fond a apreciat că activităţile realizate de A. în cadrul fermei de la Buduhala nu sunt operaţiuni ce privesc activităţile de producţie, comerţ sau prestări de servicii (operaţiuni financiare ca acte de comerţ), incompatibile cu funcţia de senator şi judecător la Curtea Constituţională şi că au fost efectuate în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Totodată, probele administrate nu au făcut dovada că prin acţiunile sale inculpatul D. l-a ajutat pe inculpatul A. să disimuleze proprietatea terenului şi bunurilor aflate în gospodăria din judeţul Gorj, dimpotrivă, acţiunile sale au fost justificate de calitatea de proprietar a unora dintre bunuri (capre, vaci, porci şi alte animale aflate la fermă, cu excepţia struţilor), de custode a altor bunuri (reprezentând investiţiile făcute de C.) sau de realizare a acţiunilor de exploatare a terenului în baza contractului de comodat încheiat cu FF., prin urmare, nu se poate aprecia că realizează conţinutul constitutiv al laturii obiective a complicităţii.

Distinct de aceste acuzaţii, la încadrarea în drept dată faptelor în sarcina inculpatului D. s-a reţinut şi comiterea infracţiunii de spălare de bani, faptă prevăzută de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 modificată, constând în aceea că, în perioada 2010 - 2015, cu intenţie, a ascuns şi disimulat adevărata natură a provenienţei şi proprietăţii fermei din comuna Teleşti, sat Buduhala, şi drepturilor asupra acesteia (care, de facto, era o societate comercială cu răspundere limitată aparţinând inculpatului A.), respectiv a beneficiilor rezultate, în cuantum de 481.276,42 RON, prin asumarea rolului de proprietar ocult al acesteia, cunoscând că provin din săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

În descrierea faptei de la pct. 4 procurorul nu a făcut nicio referire la activităţile concrete întreprinse de inculpatul D. în legătură cu disimularea provenienţei bunurilor şi proprietăţii fermei din Buduhala sau a beneficiilor rezultate, în cuantum de 481.276,42 RON care să contureze elementele de tipicitate ale infracţiunii de spălare de bani, ci a reţinut că disimularea ar fi fost realizată prin asumarea rolului de proprietar ocult al acestor bunuri (mobile şi imobile), cunoscând că provin din infracţiunea prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000. Or, aceleaşi activităţi pretins a fi realizate de inculpat în ascunderea provenienţei proprietăţii fermei de la Buduhala şi a beneficiilor realizate (bunuri reprezentând investiţiile făcute la fermă de C. şi drepturile salariale pentru cei şase angajaţi la fermă, printre care şi inculpatul D.) se regăsesc şi în descrierea actelor de complicitate la infracţiunea prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 modificată, de la pct. 4 din actul de sesizare.

În analiza acuzaţiei adusă inculpatului D., instanţa de fond a reţinut că obiectul material al infracţiunii de spălare de bani îl constituie bunurile asupra cărora se exercită elementul material al infracţiunii şi care provin din comiterea unei infracţiuni. Or, în cauză, bunurile a căror provenienţă se pretinde că a fost disimulată (actele juridice care atestă un titlu ori un drept de proprietate al acestora, investiţiile făcute la ferma din Buduhala de către C. şi beneficiile salariale necuvenite) nu s-a dovedit că au făcut obiectul unei infracţiuni (unde inculpatul D. a avut calitatea de complice), fiind dispusă o soluţie de achitare sub aspectul comiterii unor infracţiuni de corupţie.

Ca atare, instanţa de fond, apreciind că în cauză nu s-a dovedit că bunurile a căror provenienţă se pretinde că a fost disimulată au făcut obiectul unei infracţiuni, a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani.

Referitor la acuzaţiile de constituire de grup infracţional organizat (în forma constituirii şi în vederea pregătirii infracţiunii de folosire, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate, prev. de art. 273 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal), reţinute în sarcina inculpaţilor A., B. şi E. (pct. 5 din rechizitoriu), prin actul de sesizare s-a reţinut că, în luna august 2014, inculpatul A. a constituit un grup infracţional organizat alături de inculpaţii B. şi E., având ca scop crearea mecanismului de eludare a obligaţiilor fiscale faţă de statul român în activitatea comercială de export produse alimentare către Federaţia Rusă prin interpunerea Turciei (stat care nu avea impuse sancţiuni economice de export, aşa cum avea Uniunea Europeană, din partea Federaţiei Ruse pentru exportul de produse agro-alimentare).

Rolul de lider era recunoscut inculpatului A. care, deşi nu avea resursele financiare ale celorlalţi doi inculpaţi, avea demnitatea publică necesară (judecător la Curtea Constituţională) pentru a fi respectat şi ascultat de aceştia.

Scopul grupului era de a specula situaţia juridico-economică dintre Uniunea Europeană şi Rusia, care aveau ridicate în mod reciproc un rând de bariere comerciale, prin găsirea unor soluţii juridice prin care să realizeze un export de produse româneşti în Rusia prin interpunerea în acte a unui partener turc, fapt ce impunea ascunderea în acte a provenienţei bunurilor (tăgăduirea că acestea provin din România, membră a Uniunii Europene) şi a destinaţiei lor în raport cu autorităţile române, care nu trebuia să fie Rusia, ci Turcia.

În realizarea scopului convenit, membrii grupului aveau atribuţii specifice, fiecare dintre ei ocupându-se de găsirea unei soluţii care să răspundă comandamentului grupului de a livra direct produse din România în Rusia prin interpunerea fictivă a unei firme turceşti şi/sau moldoveneşti sau ucrainene, precum şi pe un traseu care putea include tranzitarea acestor ţări. Astfel, inculpatul B. avea conexiunile în mediul de afaceri turc din România, iar la solicitarea inculpatului A., aceste conexiuni urmau să fie făcute şi în mediul de afaceri din Turcia prin intermediul lui O.. Totodată, inculpatul B. avea posibilitatea achiziţionării de produse din cele ce făceau obiectul sancţiunilor şi punerii la dispoziţie a firmelor sale pentru realizarea acestor exporturi.

Inculpatul E. avea contactele necesare în Republica Moldova, Ucraina şi Rusia pentru a pune în practică şi concretiza planul de afaceri.

Între membrii grupului exista o coeziune deosebită, în care confidenţialitatea şi încrederea îşi aveau rădăcinile în relaţiile vechi de prietenie dintre aceştia. Comunicările dintre membrii grupului s-au realizat şi în afara teritoriului României, cu referire la inculpaţii E. şi A. care s-au întâlnit în mod conspirat de două ori cu omul de afaceri IIIII., prima întâlnire având loc în afara ţării, prin august - septembrie 2014, în Republica Macedonia (unde inculpatul A. se afla în legătură cu un seminar pe linie profesională), iar cea de-a doua, a avut loc în data de 11 noiembrie 2014, în Bucureşti, la JJJJJ..

În dovedirea situaţiei de fapt s-a reţinut ca fiind relevante: relaţiilor economice dintre Uniunea Europeană şi Federaţia Rusă la acel moment, când Federaţia Rusă faţă de regimul autonom de sancţiuni impus de Uniune a instituit un embargou unilateral pentru produsele agro-alimentare provenite din ţările europene, declaraţiile inculpaţilor A., B. şi E., declaraţiile suspecţilor O. şi P., ale martorilor KKKKK., LLLLL., convorbirile telefonice dintre inculpaţii A., B. şi E., dintre inculpaţi şi martorii MMMMM., YY., proces-verbal de certificare a convorbirilor şi comunicărilor telefonice din data de 30.07.2015 (efectuate în Dosarul nr. x/2014, conexat la prezentul), proces-verbal de certificare a convorbirilor şi comunicărilor telefonice din data de 03.06.2015, efectuate în baza mandatelor declasificate prin adresa x/27.05.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, proces-verbal de certificare a măsurilor de supraveghere video sau prin fotografiere din data de 30.06.2015 privind pe A., proces-verbal de certificare a măsurilor de supraveghere video sau prin fotografiere din data de 10.07.2015 privind pe inculpatul B. (întâlnirea cu NNNNN. din 04.02.2014), proces-verbal de certificare a măsurilor de supraveghere video sau prin fotografiere din data de 10.07.2015 privind pe inculpatul A. (întâlnirea din 26.11.2014 de la JJJJJ. cu inculpatul E. şi martorul KKKKK.), proces-verbal de certificare a măsurilor de supraveghere video sau prin fotografiere din data de 10.07.2015 privind pe inculpatul A. (întâlnirea din 11.11.2014 de la JJJJJ. cu inculpatul E. şi IIIII.), proces-verbal de certificare a măsurilor de supraveghere video sau prin fotografiere din data de 21.07.2015 privind pe inculpatul A. (întâlnirea din 29.09.2014 de la OOOOO. cu numitul PPPPP. şi posibil QQQQQ.), proces-verbal de certificare a măsurilor de supraveghere video sau prin fotografiere din data de 21.07.2015 privind pe inculpatul A. (întâlnirea din 15.09.2014 din incinta terasei Restaurantului RRRRR. cu inculpatul E. şi alte persoane neidentificate), proces-verbal de certificare a măsurilor de supraveghere video sau prin fotografiere din data de 21.07.2015 privind pe inculpatul A. (întâlnirea din 16.09.2014 din incinta terasei Restaurantului RRRRR. cu inculpatul E. şi posibil inculpatul C., un individ pe nume KKKK.), proces-verbal de certificare a măsurilor de supraveghere video sau prin fotografiere din data de 21.07.2015 privind pe inculpatul B. (întâlnirea din 25.09.2014 din clădirea Aviaţiei Civile Utilitare cu suspectul O.), proces-verbal de certificare a măsurilor de supraveghere video sau prin fotografiere din data de 21.07.2015 privind pe inculpatul A. (întâlnirea din 01.10.2014 din incinta Restaurantului RRRRR. cu inculpatul E.) şi procesele-verbale cu rezultatele percheziţiilor informatice efectuat.

Instanţa de fond a constatat că inculpaţii A., E. şi B. au fost trimişi în judecată sub aspectul comiterii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, al cărui lider era A., iar, pentru realizarea scopului convenit, s-a reţinut că membrii grupării aveau atribuţii specifice, respectiv B. avea conexiuni în mediul de afaceri turc din România, existând posibilitatea achiziţionării de produse agro-alimentare şi punerea la dispoziţie a firmelor sale pentru realizarea exporturilor, iar E. avea contactele necesare în Republica Moldova, Ucraina şi Rusia în vederea concretizării planului de afaceri.

Instanţa de fond a menţionat că acţiunea de constituire, ca variantă alternativă a conţinutului constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) din C. pen., presupune o colaborare şi un consens între anumite persoane în alăturarea eforturilor pentru a se constitui într-o grupare, a se supune unei discipline şi a acţiona potrivit unui plan bine conturat în vederea realizării scopului prevăzut de lege, însă din probele administrate în cauză nu a rezultat că între cei trei inculpaţi a existat o înţelegere.

Din declaraţiile inculpaţilor rezultă că A. şi B. se cunoşteau de mai mult timp, între aceştia exista o relaţie apropiată bazată pe prietenie şi cumetrie (naş-fin), iar între A. şi E. şi între acesta din urmă şi B. o relaţie de prietenie încă din anul 2012, E. şi B. fiind oameni de afaceri interesaţi de dezvoltarea activităţilor comerciale ale firmelor deţinute ori pe care le administrau, fără însă a se constitui în vreun grup infracţional organizat în scopul reţinut de acuzare. De altfel, parchetul nu a făcut dovada activităţilor întreprinse de inculpaţi pentru constituirea şi organizarea efectivă a grupului în vederea realizării scopului infracţional comun, însă a atribuit rolul de lider inculpatului A., determinat de calitatea acestuia de judecător la Curtea Constituţională, fără vreo susţinere în plan probator şi, de executanţi, inculpaţilor B. şi E., prin prisma activităţilor comerciale derulate de aceştia şi interesului lor de a-şi dezvolta afacerile, deziderat urmărit de orice comerciant.

Instanţa de fond a apreciat că împrejurările relevate de inculpaţi privind natura relaţiilor dintre ei şi subiectele discuţiilor purtate în mediul social şi privat sunt susţinute de depoziţiile martorilor O. (din 22 ianuarie 2015, 10 martie 2015 şi 28 noiembrie 2017), NNNNN. (din 3 februarie 2015 şi 16 iunie 2015), GGG. (din 28 ianuarie 2015 şi 15 septembrie 2017), KKKKK. (din 26 ianuarie 2015 şi 13 octombrie 2017), ZZ.(din 26 februarie 2018), EEEEE. (din 28 ianuarie 2015, 1 iulie 2015 şi 16 iunie 2017), QQQQQ. (din 26 ianuarie 2015, 9 martie 2015 şi 16 iunie 2017) şi MMMMM. (din data de 7 mai 2015 dată în cursul urmăririi penale, audierea în cursul cercetării judecătoreşti a martorului nu a fost posibilă, acesta nu a putut fi identificat existând date că se sustrage de la cercetarea penală într-o cauză în care are calitatea de inculpat) care au arătat că, inculpaţii A., B. se cunosc de mai mult timp, fiind în relaţii de cumetrie (naş-fin), că inculpatul B. se consulta cu A. fiind în relaţii apropiate, însă nu în legătură cu derularea unor activităţi comerciale în care să fie implicat A.. Au mai arătat că, inculpaţii A., E. şi B. se cunosc de mai mult timp, fiind în relaţii de amiciţie iar la întâlnirile la care au participat martorii împreună cu inculpaţii sau doar o parte dintre inculpaţi, nu au auzit ca aceştia să discute despre derularea vreunei activităţi comerciale ori să fie interesaţi de exportul de produse agroalimentare din România către Rusia prin intermediul Turciei.

De asemenea, martorii Y., şi AA. au arătat că în cursul anului 2014, inculpatul A. şi prietenul acestuia, E., împreună cu martorul Y. au fost în vizită la ferma lui AA. din Corabia, împrejurare în care nu au fost purtate discuţii privind derularea unor activităţi comerciale, E. fiind cel care a purtat discuţii cu AA. dar în legătură cu producţiile viticole din zonă şi o fabrică de ulei de floarea soarelui din Bulgaria deţinută de acesta din urmă.

Astfel, nu rezultă din nicio probă existenţa unui consens al inculpaţilor A., B. şi E. de a se constitui într-un grup infracţional organizat sau că inculpatul A. avea rolul de lider al grupului. Faptul că cei trei inculpaţi se cunoşteau de o perioadă îndelungată de timp, că inculpaţii B. şi E. au desfăşurat activităţi comerciale, fiind oameni de afaceri, că relaţiile dintre ei se bazau pe încredere câştigată în timp, aşa cum reţine şi procurorul, nu poate susţine aprecierea că a existat un consens al inculpaţilor realizat abia în luna august 2014 şi că întâlnirile dintre inculpaţi în locuri publice şi în mediu privat au fost făcute în mod conspirativ, având în vedere că toate aceste întâlniri au fost asumate de inculpaţi şi au avut loc şi în prezenţa altor persoane audiate ca martori, care au precizat că cei trei se aflau în relaţie de amiciţie, sau de cumetrie (A. cu B.) şi, niciodată, nu au discutat despre vreo intervenţie a inculpatului A. în afacerile derulate de B. sau E. ori că inculpatul A. ar fi implicat în vreo activitate comercială.

Referitor la pretinsele activităţi desfăşurate de cei trei inculpaţi în realizarea scopului grupului, în perioada 2014 - 2015, instanţa de fond a constatat că probele administrate nu susţin această acuzaţie.

S-a arătat în actul de sesizare că, în realizarea scopului grupului, inculpaţii A., B. şi E. s-au întâlnit de mai multe ori atât în ţară cât şi în afară, relevantă fiind deplasarea lui B. la târgul de franciză din Istanbul, din perioada 17 - 18 septembrie 2014, detaliile vizitei fiind puse la punct de A., prin intermediul suspectului O. (martor în cauză) care l-a şi însoţit pe B. în Turcia.

În acelaşi cadru al comunicării dintre membrii grupului se înscriu şi întâlnirile din perioada august- septembrie 2014 dintre A., E. şi omul de afaceri IIIII. din Republica Macedonia şi din 11.11.2014 din Bucureşti de la JJJJJ..

Cât priveşte deplasarea lui B. în Turcia, contrar celor reţinute de procuror, probele administrate susţin apărările inculpatului în sensul că, scopul deplasării la târgul de franciză de la Istanbul a fost acela al dezvoltării relaţiilor comerciale în domeniul import export de conserve legume şi alte produse conservate sau proaspete, pentru ca, ulterior, să le distribuie în marile lanţuri de magazine, respectiv SSSSS., TTTTT.. În acest sens, inculpatul B. a participat şi alte târguri internaţionale din India şi Polonia de unde a adus mostre de produse şi materiale promoţionale.

Faptul că a discutat cu naşul său despre intenţiile sale de viitor în derularea acestor relaţii comerciale a fost recunoscut de către inculpaţii B. şi A., însă nu determinat de intenţia lor de a constitui un grup infracţional organizat în scopul ascunderii provenienţei bunurilor şi a destinaţiei lor în cadrul unor exporturi de produse alimentare din România în Rusia prin intermediul Turciei, ci întemeiat pe relaţiile apropiate dintre cei doi (naş-fin), context în care, l-a şi invitat pe A. să îl însoţească în această deplasare dar şi determinat de faptul că inculpatul B. nu cunoştea nicio limbă străină pentru a purta un dialog cu eventuali parteneri de afaceri din Turcia.

Martorul NNNNN., în declaraţiile date în cursul procesului penal (din 3 februarie 2015 şi 16 iunie 2017), a arătat că, în anul 2014 a participat la un interviu pentru postul de director vânzări la firma UUUUU. SRL, ce aparţine lui B., pe care l-a obţinut. În această calitate ştie că B. dorea să realizeze o activitate de comerţ în România şi martorul a apreciat că pentru a obţine informaţii este necesar să participe la expoziţia organizată în Turcia (Istanbul) de VVVVV.. Tot pentru realizarea activităţii de comerţ, martorul l-a însoţit pe B. şi în alte deplasări la târguri sau expoziţii, cu referire la deplasările efectuate cu 2 - 3 luni înainte de cea din Turcia, în Polonia şi India iar, în ţară, a făcut demersuri în cadrul întâlnirilor cu reprezentanţii SSSSS. şi TTTTT. pentru desfacerea acestor produse, însă nu au reuşit.

Pentru deplasarea de la expoziţia de la Istanbul martorul l-a contactat şi pe LLLLL., persoană care i-a şi însoţit în Turcia, împreună cu WWWWW. şi un domn pe care martorul nu îl cunoaşte. Anterior plecării la târgul de franciză din Turcia, martorul a discutat şi cu un domn "E." care era interesat de a aduce produse din Republica Moldova în scopul comercializării în România. Niciodată cu B. şi E. nu a discutat despre intenţiile inculpaţilor de a realiza vreun export de produse alimentare în vreo ţară iar pe A. nu îl cunoaşte.

Depoziţia martorului se coroborează şi cu declaraţiile martorilor LLLLL. (din 2 mai 2015 şi 16 iunie 2017), preşedinte al XXXXX. la acel moment şi ZZ. (din 26 februarie 2018), contabil al societăţilor deţinute de B., inclusiv al SC UUUUU. SRL, care au arătat că B. era interesat de importul unor produse alimentare pe care să le comercializeze în magazinele supermarket SSSSS., TTTTT. şi YYYYY., sens în care a participat la mai multe târguri din Polonia şi Turcia. Martorul LLLLL. a mai arătat că în timpul vizitei în Turcia în condiţiile menţionate nu s-a discutat despre exportul unor produse în Rusia şi i-a recomandat martorului NNNNN., chiar înainte de plecare, să meargă şi la Camera de Comerţ din Turcia dacă reprezentanţii francizei nu se regăsesc la standul expoziţiei.

Instanţa de fond a apreciat că nici pretinsa intervenţie a inculpatului A. în realizarea acestei întâlniri între membrii grupului, astfel cum a susţinut parchetul, nu este dovedită de niciun mijloc de probă, dimpotrivă, din declaraţiile martorului O. (audiat în cursul urmăririi penale, la data de 22 ianuarie 2015, ca suspect şi în cursul cercetării judecătoreşti, la data de 28 noiembrie 2017, ca martor) rezultă că, acesta a fost rugat de A., pe care îl cunoaşte de mai mult timp, să îl însoţească pe un prieten al acestuia, B., în Turcia la un târg de franciză pentru a efectua traducerea şi a relaţiona cu persoanele oficiale în derularea unor eventuale contracte comerciale. A acceptat propunerea, a fost la Istanbul unde s-a întâlnit cu B. şi împreună cu acesta şi martorul P., care asigura traducerea în şi din limba engleză, s-au deplasat şi la Camera de Comerţ şi Ministerul Economiei din Turcia pentru a pune bazele unei eventuale afaceri. După ce a revenit din Turcia a purtat o discuţie cu A. căruia i-a spus că există posibilitatea unei afaceri pentru obţinerea de energie electrică prin folosirea zăcământului de cărbune, sens în care ulterior, au fost purtate mai multe discuţii între B. şi ZZZZZ., persoană implicată în realizarea centralei de la Săcele, la birourile lui B., întâlniri la care A. nu a participat.

La rândul său martorul P. a arătat, în declaraţiile date (5 februarie 2015 şi 13 octombrie 2017), că pe B. l-a cunoscut în anul 2014, când acesta l-a contactat în legătură cu o intervenţie medicală ce se putea realiza în Turcia (implant de păr) la un prieten al martorului. În luna septembrie 2014, a fost contactat de B. care i-a spus că pleacă în Turcia la o expoziţie şi dacă se pot întâlni, invitaţie onorată de martor. Cei doi s-au întâlnit la o expoziţie, la Istanbul, unde B. promova imaginea firmelor sale intenţionând să vândă energie şi cărbune. B. i-a solicitat martorului să îl însoţească la aeroport de unde l-au luat pe O.. A doua zi l-a însoţit pe B. la Camera de Comerţ şi Industrie din Turcia, acesta fiind însoţit de alte două persoane, la o întâlnire stabilită deja, unde au fost purtate discuţii cu reprezentanţii Camerei, iar inculpatul B. a primit cartea de vizită a lui AAAAAA., om de afaceri important în Turcia, stabilind cu acesta o întâlnire în aceeaşi seară. La întâlnire martorul a stat 10 - 15 minute, timp în care cei doi au discutat despre o posibilă vânzare de cărbune şi energie electrică, B. a promis că se va interesa de calitatea cărbunelui după ce va reveni în ţară. La circa o lună după ce au revenit în ţară, martorul a fost contactat de AAAAAA. care i-a reproşat că, B. nu şi-a respectat promisiunea. Martorul a mai discutat cu directorii firmelor lui AAAAAA. şi cu privire la preţul unei cantităţi de 20.000 tone grâu pe care acesta intenţiona să o cumpere de la B.. Discuţii s-au purtat şi cu NNNNN., director la firma UUUUU., ce aparţine lui B.. A mai arătat martorul că nu îi cunoaşte pe A. şi E..

Aspectele relevate de martor se coroborează cu depoziţiile martorelor BBBBBB. (din 18 martie 2015 şi 16 iunie 2017) şi CCCCCC. (din 18 martie 2015 şi 19 mai 2017) care au arătat că, în perioada iulie- noiembrie 2014, în care au desfăşurat activităţi la societatea DDDDDD. în cadrul CECIDA, în domeniul identificării unor posibili clienţi, au purtat corespondenţă cu un cetăţean turc interesat de cumpărarea unei cantităţi de porumb sau ulei, însă nu cunosc dacă s-au şi realizat respectivele relaţii comerciale; nu îi cunosc inculpaţii din prezenta cauză.

Prin urmare, niciunul dintre martorii audiaţi în cauză nu au confirmat susţinerile procurorului referitoare la motivul deplasării lui B. în Turcia ori al intervenţiei lui A. în realizarea unei comunicări între membrii grupului, dimpotrivă, depoziţiile martorilor au confirmat apărările inculpaţilor A. şi B. referitoare la scopul vizitei lui B. la târgul de franciză ce viza derularea unor activităţi comerciale, altele decât scopul grupului (exportul unor produse din România către Federaţia Rusă prin intermediul Turciei) respectiv, importul de produse alimentare din Turcia şi comercializarea acestora în magazinele supermarket din România (TTTTT., SSSSS.), iar intervenţia inculpatului A. la martorul O. a constat în solicitarea de a-l însoţi pe B. în Turcia.

Instanţa de fond a apreciat că, în cauză, este relevantă împrejurarea că au fost dispuse soluţii de clasare faţă de O. şi P. sub aspectul comiterii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, împrejurările faptice fiind aceleaşi în raport de contribuţia acestora la vizita lui B. în Turcia.

De asemenea, s-a apreciat că nici convorbirile telefonice dintre B. şi A. din 08.08.2014, ora 20:04 şi 12.08.2014, orele 13:40:58 şi 21:15:35, asumate de inculpaţi, nu au susţinut aprecierea procurorului privind calitatea de lider a inculpatului A. în cadrul grupului infracţional organizat, în contextul în care din conţinutul lor rezultă doar împrejurarea că inculpatul A. i-a comunicat lui B. că îl va pune în legătură cu O., persoană care l-a şi însoţit pe inculpat la târgul de franciză, dimpotrivă au confirmat susţinerile inculpaţilor şi ale martorilor în sensul că deplasarea a avut ca scop realizarea unor contacte de către B. cu firme din Turcia pentru importul unor produse ce ar fi putut fi comercializate în supermarketurile din România. Mai mult, din conţinutul acestor convorbiri a rezultat că inculpatul B. nu cunoştea de existenţa unui embargou impus de Federaţia Rusă, astfel că, acţiunile sale nu puteau viza realizarea scopului grupului.

În ceea ce priveşte convorbirile telefonice din 29.04.2014, ora 17:03:16, 1.05.2014, ora 15:24:04, 20.05.2014, ora 10:15:59, 20.05.2014, orele 16:19:28 şi 20:54:20 şi 21:05:2014, ora 14:59:06, apreciate de procuror ca fiind relevante în dovedirea acuzaţiei, instanţa de fond a reţinut că acestea au fost purtate în intervalul de timp, aprilie - mai 2015 şi, excedează perioadei infracţionale de constituire şi acţiune a grupului infracţional organizat (august 2014 - 2015), iar, o analiză a conţinutului acestor convorbiri din perspectiva acuzaţiei aduse inculpaţilor A., B. şi E. nu se justifică.

De asemenea, s-a reţinut că întâlnirile dintre inculpatul B. cu martorii P., O., ZZZZZ. şi C. la sediul biroului său din Băneasa, (din cadrul Aviaţiei Utilitare) după revenirea de la Istanbul, necontestate de niciunul dintre ei, fac dovada că aspectele relatate de martori în legătură cu interesul inculpatului B. de exporta cărbune în Turcia erau reale, de această afacere fiind interesat şi ZZZZZ., infirmând susţinerile procurorului că scopul întâlnirii l-a constituit stabilirea unor relaţii între membrii grupării pentru a realiza importul exportul de produse agroalimentare din România către Federaţia Rusă prin intermediul Turciei şi întocmirea unor documente de transport sau comerciale falsificate care să fie folosite la autoritate vamală.

Referitor la întâlnirile conspirative dintre membrii grupului, cu referire la A. şi E., din ţară şi din afara ţării, instanţa de fond a constatat că din probele administrate rezultă că, în perioada august- septembrie 2014, inculpatul A. s-a deplasat în Republica Macedonia la un seminar pe linie profesională, fiind judecător la Curtea Constituţională, împrejurare în care s-a întâlnit cu inculpatul E. la Skopje, unde acesta din urmă i l-a prezentat pe IIIII., proprietarul societăţii EEEEEE. din Bulgaria, ce avea ca obiect de activitate producerea şi comercializarea de ulei comestibil din floarea soarelui, societate reprezentată de E. în România.

Susţinerile inculpaţilor privind întâlnirea din Republica Macedonia, determinată de relaţiile de amiciţie dintre cei doi şi intenţia inculpatului E. de a-şi impresiona prietenul cu relaţiile pe care acesta le are în rândul oamenilor de afaceri importanţi (în speţă cu IIIII. proprietarul fabricii de ulei din Bulgaria, EEEEEE. SA) sunt credibile, în condiţiile în care parchetul nu a administrat nicio altă probă care să le infirme sau să dovedească că în cadrul acelei întâlniri au fost discutate aspecte legate de realizarea scopului grupului infracţional organizat (importul-exportul de produse agroalimentare din România către Federaţia Rusă prin intermediul Turciei sau pregătirii infracţiunii prevăzute de art. 273 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal).

Instanţa de fond a apreciat că, sub acest aspect, sunt relevante depoziţiile martorilor FFFFFF. (din 3 aprilie 2015 şi 3 aprilie 2017), GGGGGG. (din 1 aprilie 2015 şi 19 mai 2017)şi HHHHHH. (din 3 aprilie 2015 şi 3 aprilie 2017), angajaţi ai unor societăţi comerciale din ţară care au arătat că în derularea activităţilor comerciale cu firma EEEEEE. SA din Bulgaria, producătoare de ulei de floarea soarelui, au cunoscut faptul că societatea aparţine lui IIIII. iar E. se ocupa de activităţile de export, iar o parte din martori l-au cunoscut personal pe inculpat, cu excepţia martorului FFFFFF. care doar a purtat discuţii telefonice cu acesta.

Faptul că inculpatul E. intenţiona să îl însoţească pe A. într-o deplasare în afara ţării rezultă din conţinutul convorbirii telefonice din data de 25.08.2014, ora 17:34:34, însă acesta nu poate susţine acuzaţia că scopul întâlnirii a fost acela de se realiza o comunicare între membrii grupului în condiţiile în care inculpaţii erau prieteni, se cunoşteau de mai mult timp iar o întâlnire între cei trei se putea realiza şi în alte condiţii.

Referitor la convorbirea telefonică din data de 14 august 2014, ora 12:33:34, dintre inculpaţii B. şi E., inculpatul E. a precizat că se referea la exportul unor produse din Turcia către Federaţia Rusă şi nu din România către Federaţie, aspect ce rezultă cu evidenţă din conţinutul convorbirii în sensul că B. îşi exprimă nedumerirea şi teama cu privire la calitatea produselor, împrejurare în care inculpatul i-a explicat că din România nu prea avea ce să exporte.

În legătură cu ce-a de-a doua întâlnire relevată de acuzare care avut loc la JJJJJ. din Bucureşti, în ziua de 11 noiembrie 2014, la care au participat inculpaţii A., E. şi IIIII. probele administrate (activităţile de supraveghere video şi prin fotografiere, depoziţiile inculpaţilor) fac dovada că aceste persoane s-au întâlnit, aspect asumat şi de inculpaţi în declaraţiile lor din cursul procesului penal, dar nu în vederea realizării unei comunicări între membrii presupusului grup infracţional, astfel cum s-a reţinut de procuror, ci la iniţiativa lui E. şi în continuarea relaţiilor de amiciţie între cei trei stabilite în contextul vizitei inculpatului A. în Republica Macedonia, apărările inculpaţilor fiind credibile sub acest aspect în lipsa altor elemente probatorii care să dovedească contrariul.

Prin urmare, nefiind administrată de acuzare nicio dovadă din care să rezulte contrariul, instanţa de fond a apreciat că afirmaţiile inculpaţilor referitoare la scopul întâlnirilor sunt reale, neexistând vreo împrejurare sau un element de probaţiune care să demonstreze caracterul ilicit, infracţional, al respectivei întrevederi.

De altfel, procurorul nu a făcut nici dovada activităţilor întreprinse de inculpaţi pentru a pregăti infracţiunea de folosire, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate. Singurul martor audiat în legătură cu acest aspect fiind IIIIII. (depoziţiile din 6 aprilie 2015 şi 3 aprilie 2015) care a arătat că, fiind de serviciu la vama Bechet, jud. Dolj, la pct. 1 monitorizări transporturi şi tranzite din Bulgaria spre România, a fost anunţată de poliţiştii de frontieră că pe bac, se află 2 camioane care nu au documente de provenienţă a bunurilor şi că urmau să fie controlate. La controlul efectuat de martoră, şoferii camioanelor i-au dat un număr de telefon de la o firmă din Dâmboviţa unde urmau să ducă marfa, martora a sunat la cel număr după care a fost sunată de un domn din Bulgaria, însă cum nu cunoştea limba bulgară nu s-au putut înţelege. Nu cunoaşte ce s-a întâmplat cu cele două camioane şi marfa transportată însă nu îl cunoaşte pe E. şi nu ştie nimic în legătură cu constituirea unui grup infracţional organizat constituit din E., A. şi B..

Referitor la apărările inculpaţilor A., B. şi E. privind autoritatea de lucru judecat a încheierii nr. 176/11.03.2015 în legătură cu împrejurările faptice asupra cărora s-a statuat deja, cu referire la infracţiunile de trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă precum şi constituirea unui grup infracţional organizat, instanţa de fond a constatat că, prin încheierea menţionată au fost analizate probele din perspectiva îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 223 din C. proc. pen., respectiv a existenţei unei suspiciuni rezonabile că inculpatul a săvârşit o infracţiune şi dacă în raport cu natura şi gravitatea acesteia se impune luarea unei măsuri privative de libertate, prin urmare, aprecierile judecătorului în legătură cu inexistenţa unor probe în dovedirea săvârşirii infracţiunii, în contextul în care cercetarea penală nu era finalizată, nu poate consfinţii în mod definitiv asupra existenţei infracţiunii ori a întrunirii elementelor de tipicitate ale faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

În legătură cu solicitările formulate de inculpaţii A., B., C. şi D., în principal sau în subsidiar, privind pronunţarea unor soluţii de achitare întemeiate pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. (inexistenţa faptei) sau art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (nu există probe care să dovedească comiterea ei de către inculpat), instanţa de fond a reţinut că faţă de argumentele expuse la analizarea fiecărei infracţiuni în parte, o reluare a acestora în contrapondere cu solicitările inculpaţilor nu se mai justifică.

B. JUDECATA ÎN APEL

Împotriva Sentinţei penale nr. 292 din data de 11 mai 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015, privind pe inculpaţii B., E., A., D. şi C., a formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi - Completul de 5 judecători la data de 20 iulie 2018 sub nr. x/2018, primul termen fiind stabilit în mod aleatoriu la data de 8 octombrie 2018.

La data de 5 octombrie 2018 au fost depuse la dosar de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie motivele de apel.

La termenul din 8 octombrie 2018, cauza s-a amânat pentru a da posibilitatea intimaţilor inculpaţi să ia cunoştinţă de motivele de apel formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, iar la termenul din data de 5 noiembrie 2018 cauza s-a amânat pentru a da posibilitatea intimaţilor inculpaţi să ia cunoştinţă de cererea de probatorii formulată de reprezentantul Ministerului Public.

La termenul din 3 decembrie 2018, în considerarea Sentinţei civile nr. 4827/23.11.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2018, prin care s-a dispus, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată şi republicată, suspendarea executării Hotărârii Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 137/08.11.2018, prin care s-a aprobat tragerea la sorţi a membrilor Completului de 5 judecători s-a acordat termen administrativ.

Prin rezoluţia vicepreşedintelui din 12 decembrie 2018, în temeiul art. 4 alin. (1) din Hotărârea nr. 1367 din 5 decembrie 2018, adoptată de secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu referire la Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018 a Curţii Constituţionale, cauza a fost scoasă de pe rol în vederea rerepartizării aleatorii către completurile de 5 judecători nou înfiinţate.

La termenul din 19 decembrie 2018, cauza a fost amânată la solicitarea intimatului inculpat A. faţă de imposibilitatea acestuia de a se prezenta în faţa instanţei.

La termenul din 28 ianuarie 2019, cauza s-a amânat în raport cu împrejurarea că la data de 31 ianuarie 2019 era programată şedinţa Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şedinţă în care urma să se decidă asupra modificării jurisprudenţei Completurilor de 5 Judecători cu privire la interpretarea şi aplicarea principiului continuităţii completului de judecată, chestiune ce s-a apreciat că are relevanţă în cauză, precum şi în raport cu împrejurarea că nu a fost realizată procedura de citare cu intimatul inculpat B., încarcerat în Penitenciarul Jilava.

În şedinţa publică din data de 25 februarie 2019, instanţa a pus în discuţie cererea de probe formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, iar în urma deliberării a admis, în parte, proba testimonială, constând în reaudierea martorilor WW., VV., V., T. şi Z., respingând celelalte probe ca nefiind utile cauzei în raport cu tezele probatorii invocate, obiectul judecăţii şi motivele de apel formulate.

La termenele din 25 martie 2019 şi 22 aprilie 2019 a fost administrată proba testimonială, astfel cum a fost admisă, iar la termenul din 27 mai 2019 au avut loc dezbaterile şi susţinerile părţilor şi ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

Prin motivele de apel formulate în cauză, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a criticat hotărârea atacată sub următoarele aspecte:

- greşita achitare a inculpatului A. pentru cele şase infracţiuni deduse judecăţii, respectiv fals în declaraţii, trei infracţiuni de trafic de influenţă, efectuarea de operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia în scopul obţinerii pentru sine şi pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite şi constituirea unui grup infracţional organizat;

- greşita achitare a inculpatului B. pentru infracţiunile de cumpărare de influenţă şi constituirea unui grup infracţional organizat;

- greşita achitare a inculpatului C. pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă;

- greşita achitare a inculpatului D. pentru infracţiunile de spălare de bani şi complicitate la efectuarea de operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia în scopul obţinerii pentru sine şi pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite;

- greşita achitare a inculpatului E. pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat.

Având în vedere că intimatul inculpat A. a invocat nulitatea absolută a interceptărilor convorbirilor telefonice efectuate în cauză, motivat de faptul că au fost efectuate de către angajaţi ai Serviciului Român de Informaţii. sau M.A.I. - D.G.I.P.I., care nu aveau calitatea de organe de urmărire penală, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, prioritar examinării motivelor de apel, în raport cu considerentele Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 302/2017 şi nr. 51/2016, va analiza legalitatea administrării probelor constând în interceptările convorbirilor telefonice.

Prin cererea formulată, intimatul inculpatul A. a solicitat instanţei, în considerarea Deciziilor nr. 302/2017, nr. 51/2016 şi nr. 22/2018 ale Curţii Constituţionale, să constate nulitatea absolută a probelor obţinute nelegal, cu încălcarea normelor privind competenţa materială a organelor de urmărire penală, cu referire la art. 143 alin. (1) teza finală şi alin. (4) din C. proc. pen., şi pe cale de consecinţă, excluderea lor din materialul probator.

În esenţă, argumentele invocate de intimatul inculpat sunt aceleaşi cu cele prezentate la instanţa de fond şi au vizat faptul că mandatele de supraveghere tehnică, inclusiv autorizaţiile de interceptare a convorbirilor tehnice au fost puse în executare, respectiv au fost efectuate, urmare dispoziţiilor date de procuror, de către S.R.I. sau M.A.I.-D.G.I.P.I., instituţii care nu fac parte din categoria organelor de cercetare penală sau lucrători specializaţi din cadrul poliţiei judiciare, astfel cum a apreciat Curtea Constituţională în Decizia nr. 51/2016.

De asemenea, intimatul inculpat A. a invocat şi faptul că în cauză au fost efectuate înregistrări ale convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi de către Serviciul Român de Informaţii, în baza unor mandate acordate potrivit Legii nr. 51/1991, în condiţiile în care obiectul prezentei cauze nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 51/1991.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, apreciază că în mod corect instanţa de fond a considerat că trebuie făcută o distincţie între activităţile de strângere de probe prin interceptarea şi înregistrarea convorbirilor, realizate anterior datei de 01.02.2014 şi întemeiate pe dispoziţiile art. 911 şi urm. Din C. proc. pen. anterior, cele efectuate după intrarea în vigoare a noului C. pen. şi de procedură penală şi activităţile de supraveghere tehnică desfăşurate în baza unui mandat emis de în condiţiile Legii nr. 51/1991(anterior sau ulterior datei de 01.02.2014).

Astfel, din examinarea Deciziei nr. 51/16.02.2016 a Curţii Constituţionale, decizie prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că sintagma "ori de alte organe specializate ale statului" din cuprinsul dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din C. proc. pen. este neconstituţională, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că activităţile de supraveghere tehnică realizate în baza unui mandat emis în condiţiile Legii nr. 51/1991 (art. 14 - 21 din legea specială) nu intră sub incidenţa efectelor acestei decizii, având în vedere atât sediul reglementării (legea specială şi C. proc. pen.) cât şi obiectul acestor activităţi care nu vizează sfera investigaţiilor penale, ci o instrucţie penală justificată de apărarea securităţii naţionale.

În ceea ce priveşte aspectele relevate de intimatul inculpat A., în sensul că aceste mandate de supraveghere tehnică întemeiate pe dispoziţiile Legea nr. 51/1991 sunt nelegale, întrucât obiectul prezentei cauze nu se încadrează în cazurile expres prevăzute de art. 3 din Legea nr. 51/1991, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, apreciază că în mod corect instanţa de fond a considerat că nu pot face obiectul verificărilor sub aspectul legalităţii administrării probei, în condiţiile în care aceste aspecte nu au fost invocate în procedura de cameră preliminară, iar prin hotărârea pronunţată în acea fază procesuală s-a apreciat cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, apreciază că efectele Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 51/2016, nr. 302/04.05.2017 şi nr. 22/18.01.2018 nu pot fi extinse şi la activităţile de strângere de probe prin interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor, realizate anterior datei de 01.02.2014 şi întemeiate pe dispoziţiile art. 911 şi urm. din C. proc. pen. anterior, precum şi la activităţile de supraveghere tehnică desfăşurate în baza unui mandat emis în condiţiile Legii nr. 51/1991, întrucât au fost făcute în temeiul unor norme legale prezumate constituţionale şi apreciate ca atare de către instanţa de contencios constituţional în mai multe decizii şi s-ar nesocoti principiului instituit de art. 147 alin. (4) din Constituţie.

În raport cu aceste considerente, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, consideră că interceptările şi înregistrările convorbirilor sau comunicărilor, realizate anterior datei de 01.02.2014 şi întemeiate pe dispoziţiile art. 911 şi urm. din C. proc. pen. anterior, precum şi cele realizate în baza unui mandat emis în condiţiile Legii nr. 51/1991, nu vor fi excluse din ansamblul probator administrat.

În ceea ce priveşte activităţile de strângere de probe prin interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate după intrarea în vigoare a noului C. pen. şi a C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 190 din 14 martie 2016, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din C. proc. pen. şi s-a constatat că sintagma "ori de alte organe specializate ale statului" din cuprinsul acestora este neconstituţională.

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că "(...) este justificată opţiunea legiuitorului ca mandatul de supraveghere tehnică să fie pus în executare de procuror şi de organele de cercetare penală, care sunt organe judiciare, conform art. 30 din C. proc. pen., precum şi de către lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei, în condiţiile în care aceştia pot deţine avizul de ofiţeri de poliţie judiciară, în condiţiile art. 55 alin. (5) din C. proc. pen.. Această opţiune nu se justifică, însă, în privinţa includerii, în cuprinsul art. 142 alin. (1) din C. proc. pen., a sintagmei "alte organe specializate ale statului", neprecizate în cuprinsul C. proc. pen. sau în cuprinsul altor legi speciale (...)."

De asemenea, prin Decizia nr. 302 din data de 4 mai 2017, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în acest text de lege, care nu reglementează în categoria nulităţilor absolute încălcarea dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, este neconstituţională.

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că "(...) eliminarea din categoria nulităţilor absolute a nerespectării dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală permite aplicarea în procesul penal a unui criteriu subiectiv de apreciere din partea organului de urmărire penală. Astfel, prin nereglementarea unei sancţiuni adecvate în cazul nerespectării de către organul de urmărire penală a competenţei sale materiale şi după calitatea persoanei, legiuitorul a creat premisa aplicării aleatorii a normelor de competenţă pe care le-a adoptat.

(...) prin eliminarea din categoria nulităţilor absolute a nerespectării dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, legiuitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia ce decurge din respectarea principiului legalităţii, ceea ce contravine art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie. (...)"

Referitor la competenţa angajaţilor din cadrul Serviciului Român de Informaţii de a efectua acte de urmărire penală, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că potrivit art. 13 din Legea nr. 14/1992, "Organele Serviciului Român de Informaţii nu pot efectua acte de cercetare penală, nu pot lua măsura reţinerii sau arestării preventive şi nici dispune de spaţii proprii de arest. Prin excepţie, organele Serviciului Român de Informaţii pot fi desemnate organe de cercetare penală speciale conform art. 55 alin. (5) şi (6) din C. proc. pen. pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, conform prevederilor art. 57 alin. (2) teza finală din C. proc. pen.."

Faţă de considerentele Deciziei nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale, precum şi faţă de prevederile art. 3 din Legea nr. 14/1992, privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, raportate la dispoziţiile art. 55 şi următoarele din C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că organele Serviciului Român de Informaţii nu sunt organe de urmărire penală, astfel încât actele efectuate de organele Serviciului Român de Informaţii nu reprezintă mijloace de probă.

În concret, în cauză, din conţinutul actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că şi după data de 1.02.2014, interceptările convorbirilor telefonice şi alte activităţi de supraveghere tehnică efectuate în baza mandatelor nr. x/25.02.2014, nr. y/22.08.2014 emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, declasificate potrivit menţiunilor din adresa din 27.05.2014, au fost realizate de către alte organe decât de procuror sau ofiţerii de poliţie judiciară, respectiv de către S.R.I. sau M.A.I.-D.G.I.P.I., în baza dispoziţiei procurorului (astfel cum rezultă din conţinutul adreselor nr. x/2014 din datele de 09.01.2015, 10.10.2014, 10.11.2014, 10.12.2014 şi 12.09.2014 - d.u.p.), care nu fac parte din categoria organelor de cercetare penală sau a ofiţerilor de poliţie judiciară în sensul art. 142 alin. (1) din C. proc. pen.

În atare situaţie, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că interceptările şi înregistrările convorbirilor telefonice au fost efectuate de către organe care nu aveau în competenţă efectuarea de acte de urmărire penală, astfel încât faţă de aceste probe devin aplicabile dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. (b) din C. proc. pen., cu consecinţa excluderii lor din materialul probator.

În raport cu aceste considerente, în analiza acuzaţiilor, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, nu va avea în vedere interceptările şi supravegherile efectuate ulterior datei de 1 februarie 2014, soluţia urmând a fi fundamentată pe celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv declaraţiile inculpaţilor, declaraţiile martorilor, înscrisurile aflate la dosar şi interceptările convorbirilor telefonice (mai puţin cele realizate anterior datei de 1 februarie 2014).

Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel, cât şi din oficiu, conform prevederilor art. 417 din C. proc. pen., Înalta Curte -Completul de 5 judecători, cu majoritate, apreciază că apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie este nefondat, urmând a fi respins ca atare, apreciind că probele administrate în faţa instanţei de apel sunt insuficiente calitativ (din perspectiva informaţiilor furnizate) pentru a conduce la răsturnarea concluziei primei instanţe.

Astfel, în legătură cu acuzaţia de fals în declaraţii, în formă continuată, faptă prevăzută de art. 326 din C. pen. cu referire la art. 28 din Legea nr. 176/2010 adusă inculpatului A. (pct. 5 rechizitoriu), în actul de sesizare s-a reţinut că, în perioada 2008 - 2015, în care inculpatul a ocupat succesiv funcţiile de senator în Parlamentul României (2008 - 2013) şi respectiv judecător la Curtea Constituţională (2013 - 2015), numit prin Hotărârea nr. 73/16.12.2013 a Senatului României, a omis să declare, în cele 13 declaraţii de avere din datele de: 15.12.2008, 21.05.2009, 25.10.2010, 12.05.2011, 30.05.2012, 15.10.2012, 18.12.2012, 13.06.2013, 18.12.2013, 06.01.2014, 11.06.2014, 05.02.2015 şi 10.02.2015, dobândirea de la fratele său, L., prin contractul de donaţie autentificat sub nr. x/25.02.2008, a unui teren în suprafaţă de 10.000 mp, cu nr. cadastral x, situat în extravilanul comunei Teleşti, tarlaua x, parcela x, judeţul Gorj.

Prin motivele de apel, Ministerul Public a apreciat că instanţa de fond a abordat un punct de vedere greşit, considerând că, deşi omisiunea de a declara în cele 13 declaraţii de avere terenul situat în extravilanul comunei Teleşti, dobândit prin donaţie de către inculpatul A., se circumscrie laturii obiective a infracţiunii de fals în declaraţii, nu este întrunită condiţia laturii subiective. În opinia parchetului, instanţa de fond a reţinut elemente de fapt nereale din cuprinsul declaraţiilor inculpatului A. şi a martorei GG., în contradicţie cu înscrisurile existente la dosarul de urmărire penală şi netăgăduite de inculpat, respectiv primele două declaraţii de avere, consemnate personal şi semnate de intimatul inculpat A..

De asemenea, s-a apreciat că nu este reală nici susţinerea că au fost preluate de martoră menţiunile din declaraţia de avere din perioada când inculpatul deţinea funcţia de prefect şi când terenul aparţinea fratelui său, întrucât din înscrisuri a rezultat în mod clar că era o perioadă îndepărtată de când îndeplinise funcţia de prefect, iar terenul în discuţie nu aparţinuse fratelui său în perioada cât inculpatul A. a fost prefect.

Dacă declararea publică a dobândirii terenurilor în declaraţiile de avere s-ar fi făcut la momentul în care aceste bunuri au intrat în patrimoniul său se puteau declanşa, la nivelul anilor 2008 - 2009, verificări privind legalitatea emiterii titlurilor de proprietate şi realitatea veniturilor declarate, în raport cu împrejurarea că la dosar au fost numeroase sesizări ale persoanelor din respectiva unitate administrativă cu privire la modalitatea în care acest teren a ajuns în proprietatea inculpatului şi, anterior, al familiei sale.

Totodată, s-a mai arătat că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că declaraţiile de avere din 2013, 2014 şi 2015 au fost întocmite cu participarea martorei GG., în condiţiile în care martora nu şi-a asumat răspunderea cu privire la completarea declaraţiilor de avere.

Prin motivele de apel au fost criticate şi aspectele reţinute de instanţa de fond în evaluarea condiţiilor de tipicitate ale infracţiunilor de fals în declaraţii, menţionând că, prin semnarea celor 13 declaraţii nereale, inculpatul a avut reprezentarea caracterului acestora, a consecinţelor juridice pe care declaraţiile aveau aptitudinea să le producă potrivit legii, fiind o persoană avizată, în condiţiile în care formularele tipizate de declarare a averii avertizează asupra consecinţelor penale ale declarării necorespunzătoare.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, apreciază că în mod corect instanţa de fond a considerat că nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de fals în declaraţii, întrucât faptele nu au fost săvârşite cu forma de vinovăţie prevăzută de lege.

Astfel, depunerea declaraţiilor de avere necorespunzătoare adevărului are drept consecinţă în interpretarea şi aplicarea legii speciale, împiedicarea efectuării controlului asupra averii deţinute, respectiv, constatarea unor eventuale diferenţe între averea declarată la data numirii în funcţie şi cea dobândită pe parcursul exercitării funcţiei potrivit art. 7 din Legea nr. 176/2010.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 176/2010, verificarea declaraţiilor de avere se face prin compararea datelor din declaraţii pentru a se constata dacă există diferenţă vădită între averea dobândită pe parcursul exercitării funcţiei şi veniturile realizate în aceeaşi perioadă.

Ca atare, pentru existenţa elementului material al laturii obiective a infracţiunii de fals în declaraţii, este necesară ca declaraţia să fie aptă să servească potrivit legii sau împrejurărilor la producerea unor consecinţe juridice.

Ca atare, omisiunea intimatului inculpat A. de a menţiona în cuprinsul celor 13 declaraţii de avere, terenul în suprafaţă de 10.000 mp, situat în extravilanul com. Teleşti, jud. Gorj, dobândit prin donaţie de la fratele său, L., se circumscrie laturii obiective a infracţiunii de fals în declaraţii din perspectiva exigenţelor impuse de norma specială privind obligaţiile impuse persoanelor enumerate la art. 1, respectiv de a da declaraţii corespunzătoare realităţii în ceea ce priveşte averea deţinută anterior şi ulterior exercitări funcţiilor publice.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, consideră că nu este îndeplinită, întrucât declararea necorespunzătoare a realităţii trebuie să aibă ca rezultat imposibilitatea efectuării controlului asupra averii deţinute la data numirii în funcţie şi cea dobândită pe parcursul exercitării funcţiei şi aprecierea asupra existenţei unei diferenţe vădite.

Or, din probele administrate rezultă că respectivul teren a fost dobândit de inculpatul A. în baza unui contract de donaţie, autentificat la un notar public, de la fratele său şi înscris în evidenţele cărţii funciare, publicitate care este opozabilă tuturor terţilor, inclusiv instituţiilor abilitate în realizarea controlului asupra averii persoanelor enumerate în conţinutul art. 1 din Legea nr. 176/2010.

Ca atare, prin declararea necorespunzătoare a realităţii prin declaraţiile de avere, intimatul inculpat A. nu a urmărit împiedicarea controlului asupra averii, ci a reprezentat o omisiune, întrucât dobândirea terenului a fost anterioară dobândirii calităţii de senator, iar menţionarea acestuia în declaraţiile de avere ar fi fost în avantajul său la un eventual control efectuat asupra averii deţinute la data numirii în funcţiile de senator şi judecător la Curtea Constituţională şi cea dobândită pe parcursul exercitării acestor funcţii publice.

În raport cu aceste considerente, deşi activităţile inculpatului A. de a completa în mod necorespunzător cele 13 declaraţii de avere se circumscriu laturii obiective a infracţiunii de fals în declaraţii, sub aspectul laturii subiective se constată că acestea nu au fost săvârşite cu forma de vinovăţie cerută de lege (intenţia calificată de scopul urmărit de legiuitor prin norma specială), respectiv cu intenţia de a împiedica efectuarea controlului asupra averii deţinute la data numirii în funcţiile de senator şi judecător la Curtea Constituţională şi cea dobândită pe parcursul exercitării funcţiilor publice şi aprecierea asupra existenţei unei diferenţe vădite.

Cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă şi, respectiv infracţiunea de cumpărare de influenţă, fapte prevăzute de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 292 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, acuzaţii formulate împotriva inculpaţilor A. şi B. (pct. 1 rechizitoriu), Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie a menţionat că situaţia de fapt, astfel cum a fost descrisă prin rechizitoriu, este susţinută de mijloacele de probă administrate în cauză.

Prin actul de sesizare s-a reţinut că, în perioada 2010 - 2015, aflat în exercitarea funcţiei de senator în Parlamentul României (2010 - 2013) şi, ulterior, judecător la Curtea Constituţională (2013 - 2015), a pretins şi primit de la omul de afaceri, inculpatul B., cu titlu de foloase necuvenite mai multe bunuri, respectiv: folosinţa gratuită, service-ul şi asigurarea pentru autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, în echivalentul sumei de 56.070 euro; folosinţa gratuită a postului telefonic cu numărul x, în cuantum de 24.648,11 RON; la data de 02.11.2011, suma de 1.200 RON (echivalentul a două articole de îmbrăcăminte pentru soţia sa) iar, în luna octombrie 2012, materiale electorale pentru campania electorală privind alegerile parlamentare (şase capsatoare, 150.000 de capse, 2/3 km de cordelină de 6 şi alte materiale, toate pentru lipirea a 20.000 de afişe şi alte materiale electorale), în cuantum total de 8.973,34 RON.

În schimbul acestor foloase necuvenite primite, inculpatul A. i-a promis inculpatului B., promisiune reînnoită de fiecare dată după primirea acelor bunuri, că va interveni şi determina diferiţi funcţionari publici - din cadrul societăţilor şi companiilor naţionale cu capital de stat, ministere, autorităţi publice centrale şi locale - să îndeplinească şi să urgenteze realizarea unor acte ce intrau în atribuţiile de serviciu ale acestora pentru ca firmele controlate de inculpatul B. (cu interese în domenii de activitate diversă - energie, transport fier vechi ş.a.) să obţină contracte comerciale sau alt tip de facilităţi comerciale.

S-a mai reţinut de către procuror că inculpatul A. a şi realizat promisiunea făcută (satisfacerea intereselor comerciale ale inculpatului B.), concretizată în intervenţii directe sau indirecte, determinate, faţă de HH. (director general al ZZZZZZ. şi ulterior, DDDDDDD.) cu privire la cumpărarea de energie electrică şi cărbune, respectiv aprobarea stingerii unei creanţe reale - iniţial de 10.000.000 RON şi ulterior de 6.294.000 RON - prin compensare cu un teren supraevaluat şi aparatură electronică inutilă pe relaţia SC II. SA - ZZZZZZ.), W. (preşedinte al CCCCCCC.), T. (director JJ.), V. (director la FFFFFFF.), U. (director ZZZZZZ.) cu privire la cumpărarea de energie electrică şi cărbune, KK. (primar la mun. Constanţa) cu privire la iniţierea unor afaceri în domeniul energiei, LL. (funcţionar în cadrul CNADNR), MM. (funcţionar în cadrul Ministerului Culturii), NN. (secretar de stat la Ministerul Culturii) cu privire la interesele legate de obţinerea unui aviz de descărcare arheologică pentru continuarea lucrărilor de către SC OO. SRL pe autostrada Lugoj - Deva (cu care inculpatul B. avea interese de subcontractare), PP. (primar al mun. Y, cu privire la obţinerea unor lucrări de reabilitare termică blocuri de către firmele controlate de B.) ş.a.

Cu privire la inculpatul B. s-a reţinut că, în perioada 2010 - 2015, acesta a dat inculpatului A., aflat în exercitarea funcţiei de senator în Parlamentul României (2010 - 2013) şi, ulterior, judecător la Curtea Constituţională (2013 - 2015), foloase necuvenite, respectiv, în perioada 2010 - 2015, folosinţa gratuită, service-ul şi asigurarea pentru autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, în echivalentul sumei de 56.070 euro; folosinţa gratuită a postului telefonic cu numărul x, în cuantum de 24.648,11 RON; la data de 02.11.2011, suma de 1.200 RON (echivalentul a două articole de îmbrăcăminte pentru soţia inculpatului A.) iar, în luna octombrie 2012, materiale electorale pentru campania electorală privind alegerile parlamentare (şase capsatoare, 150.000 de capse, 2/3 km de cordelină de 6 şi alte materiale, toate pentru lipirea a 20.000 de afişe şi alte materiale electorale), în cuantum total de 8.973,34 RON.

Scopul remiterii acestor foloase necuvenite era ca inculpatul A. să-i promită că va interveni şi determina diferiţi funcţionari publici - din cadrul societăţilor şi companiilor naţionale cu capital de stat, ministere, autorităţi publice centrale şi locale - să îndeplinească şi să urgenteze realizarea unor acte ce intrau în atribuţiile de serviciu ale acestora pentru firmele controlate de inculpat.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, apreciază că, în mod corect, instanţa de fond a constatat că acuzaţia penală este formulată în mod deficitar şi imprecis sub aspectul activităţilor desfăşurate de inculpatul A. în realizarea actelor de pretindere şi primire a unor foloase necuvenite pentru traficarea influenţei corelativ momentului temporal în care se susţine de acuzare că a realizat aceste acte în îndeplinirea funcţiilor publice deţinute în perioada 2010 - 2015.

Astfel, probele administrate în faţa instanţei de control judiciar nu sunt de natură a conduce la răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie şi dovedirea infracţiunilor de trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă.

Referitor la promisiunea făcută de intimatul inculpat A., cu privire la satisfacerea intereselor comerciale ale inculpatului B., concretizată în intervenţii directe sau indirecte, determinate, faţă de HH. cu privire la cumpărarea de energie electrică şi cărbune, respectiv aprobarea stingerii unei creanţe reale - iniţial de 10.000.000 RON şi ulterior de 6.294.000 RON - prin compensare cu un teren supraevaluat şi aparatură electronică inutilă pe relaţia SC II. SA - ZZZZZZ., W. cu privire la cumpărarea de energie electrică şi cărbune, KK. cu privire la iniţierea unor afaceri în domeniul energiei, LL., MM., NN. cu privire la interesele legate de obţinerea unui aviz de descărcare arheologică pentru continuarea lucrărilor de către SC OO. SRL pe autostrada Lugoj - Deva, PP., cu privire la obţinerea unor lucrări de reabilitare termică blocuri de către firmele controlate de B., Înalta Curte, Completul de 5 judecători, apreciază că nu se circumscriu elementului material al infracţiunii de traficare a influenţei sub forma promisiunii făcute în anul 2010 inculpatului B..

Astfel, prin declaraţiile sale inculpatul A. a arătat, în mod constant, că prin natura relaţiilor de prietenie şi cumetrie pe care le are cu inculpatul B., pe care nu le-a ascuns ci şi le-a asumat prin întâlnirile avute cu acesta în locuri publice şi mediu privat, precum şi în considerarea faptului că, anterior, a asigurat consilierea juridică a firmelor deţinute de membrii familiei lui B., după ce a devenit senator, a avut două întâlniri cu martorul VV. chiar la sediul Parlamentului, în cursul anului 2009, iar la una dintre întâlniri, martorul i-a adus şi o mapă de prezentare a SC II. la care inculpatul şi-a adus anterior contribuţia şi a făcut câteva sugestii privind modul de prezentare dar nu au discutat despre afaceri.

Aspectele relevate de inculpat au fost susţinute şi de către inculpatul B. care a precizat că VV. s-a prezentat în mai multe rânduri la Parlament, la biroul lui A. cu ofertele de prezentare întocmite pentru societatea F. SRL pentru a-i fi prezentate şi lui A., însă în scopul verificării acestor oferte şi dacă persoanele care reprezentau instituţiile publice şi private către care urmau a fi trimise aceste prezentări mai erau în funcţie, întrucât site-ul instituţiilor nu era actualizat. Totodată, inculpatul B. a arătat că, niciodată A. nu a intervenit la vreun reprezentant al unei societăţi de stat sau private ori companie naţională în scopul facilitării activităţilor comerciale pentru societăţile deţinute de membrii familie sale şi reprezentate în fapt de inculpat.

Referitor la aceste aspecte, martorul VV., în declaraţia dată în faţa instanţei de fond, a precizat că, în perioada 2008 - 2012, l-a vizitat pe A. la sediul Parlamentului de circa 4 ori, în scopul de a-i prezenta mapele de oferte pentru societăţile controlate de B. ce urmau a fi date societăţilor naţionale din domeniul energetic, în special cele din Valea Jiului, pentru a primi îndrumări din partea lui A. în legătură cu departamentul şi directorul de departament ce ar putea fi interesat de aceste prezentări.

Audiat în faţa instanţei de control judiciar, martorul VV. a menţinut declaraţiile date în cursul procesului penal, iar cu privire la vizitele efectuate la intimatul inculpat A., la sediul Senatului, martorul a precizat următoarele:

"(...) l-am vizitat în mai multe rânduri pe domnul A. la Senat pentru că obişnuiam să mă sfătuiesc cu domnia sa încă de când eram colegi în cadrul firmei II.. Mergeam la dânsul la Senat când aveam nişte materiale de prezentare ale diferitelor firme, pentru a şi da o părere privind conţinutul şi grafica materialului de prezentare."

Referitor la intervenţia directă făcută de inculpatul A. pe lângă martorul HH., director la ZZZZZZ., în sensul că i-ar fi reproşat martorului, în anul 2008, că nu este de acord cu o compensare privind stingerea unei datorii, propusă de firma SC II. SA pentru un debit neachitat la ZZZZZZ., de 10 milioane RON şi redus ulterior la 6.294.000 RON, se constată că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că momentul realizării acesteia excedează perioadei infracţionale reţinute de procuror în actul de sesizare, respectiv perioadei cuprinse între anii 2010 - 2015.

Astfel, potrivit actelor aflate la dosarul cauzei, rezultă că martorul a revenit pe funcţia de director la ZZZZZZ. (devenit în anul 2012 AAAAAAA. din care mai făceau parte JJ., BBBBBBB. şi X.) în anul 2006 şi a constatat că SC II. avea un debit mai mare către societate (aprox. 3.000.000 euro, echivalent a peste 10.000.000 RON), sens în care a verificat contractul şi a constatat că nu exista o garanţie bancară sau de altă natură.

Litigiul dintre aceste două societăţi a ajuns în faţa instanţei comerciale fiind soluţionat prin Sentinţa comercială nr. 1587 din 08.02.2007, hotărâre prin care a fost recunoscută creanţa pe care SC ZZZZZZ. o avea faţă de SC II. SA în baza contractului nr. x/10.11.2005, situaţie în raport cu care pretinsa intervenţie directă a inculpatului A. asupra martorului HH., director la SC ZZZZZZ. chiar dacă s-ar fi realizat, este plasată în afara perioadei infracţionale (2010 - 2015).

Tot pentru a contura activitatea desfăşurată, a fost relevată în acest sens modalitatea în care martorul AAA. a ridicat o documentaţie de la Ministerul Culturii.

Referitor la împrejurarea că inculpatul A., în realizarea influenţei promisă inculpatului B., ar fi acceptat ca inculpatul B. să-i folosească numele la diferiţi funcţionari din cadrul Ministerului Culturii pentru a-şi rezolva interesele comerciale, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că probele administrate în cauză nu au pot dovedi o intervenţie în acest sens.

Astfel, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, inculpatul A. a indicat numele unei persoane din cadrul Ministerului Culturii în vederea ridicării unei documentaţii.

Cu privire la acest aspect, inculpatul A. a precizat că dacă a trimis vreo persoană la Ministerul Culturii a fost doar pentru a ridica o documentaţie privind o descărcare arheologică pentru care autorizaţiile se dădeau cu mare întârziere, însă nu a discutat niciodată cu NN. şi nici nu cunoaşte nimic în legătură cu societatea OO. SRL.

Referitor la acest aspect, inculpatul B. a arătat că a primit o procură de la martorul CCC., director la SC BBB. SRL, pentru a ridica diferite documentaţii de la Ministerul Culturii, CNADR, AFER, Ministerul Transportului, etc.

Susţinerile inculpaţilor sunt confirmate de declaraţia martorului AAA. care a arătat că, în cursul anului 2011, la solicitarea lui VV., director la SC G. SRL, firmă ce aparţinea lui B., a ridicat de la Ministerul Culturii o documentaţie de la MM., precum şi de declaraţia martorului CCC. care a arătat că l-a cunoscut pe A. prin intermediul lui B.. Întrucât a câştigat o licitaţie pentru o porţiune din autostrada Lugoj-Deva avea nevoie de o documentaţie de descărcarea arheologică cerută de Muzeul Banat la Ministerul Culturii, sens în care B. i-a spus că ştie o persoană care ar putea face o interpelare în Parlament pe această temă, cu referire la A., care i-a şi fost prezentat martorului. La o lună după întâlnirea cu A., celor de la Muzeul Banatului li s-a comunicat că documentaţia este incompletă şi că a fost găsită cererea; în acest timp martorul a mai purtat o discuţie telefonică cu A. care nu ştia de situaţia cererii sau dacă Ministerul Culturii a dat vreun răspuns.

Având în vedere că din probele administrate nu rezultă un interes comercial al inculpatului B., precum şi faptul că nicio societate controlată de B. nu a derulat activităţi comerciale pentru care să fie necesară obţinerea autorizaţiei de descărcare arheologică, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, apreciază că folosirea numelui inculpatului A. nu se poate circumscrie sferei ilicitului penal, în realizarea promisiunii făcute inculpatului B..

Referitor la intervenţiile realizate în mod direct sau indirect la W. - preşedinte al CCCCCCC., T. - director DDDDDDD., V. - director la X., U. - director BBBBBBB., pentru a facilita cumpărarea de energie electrică şi cărbune pentru firmele controlate de B., la KK. - primar al mun. X, şi LL. - funcţionar în cadru C.N.A.D.R., cu privire la iniţierea unor afaceri în domeniul energetic precum şi la PP. - primar al mun. Y, în legătură cu obţinerea unor lucrări de reabilitare blocuri în Târgu Jiu de către firmele controlate de B., Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că nicio probă nu este de natură a confirma împrejurările faptice reţinute de procuror şi nici interpretarea dată conţinutului convorbirilor telefonice relevate în susţinerea acuzaţiei (efectuate anterior datei de 1.02.2014). Dimpotrivă, martorii audiaţi în cauză susţin apărările inculpaţilor şi fac dovada că activităţile desfăşurate de inculpatul A. nu au vizat vreo intervenţie a acestuia pentru satisfacerea intereselor comerciale ale vreunei persoane, ci realizarea unor obiective stabilite în exercitarea mandatului de senator (întâlniri cu reprezentanţii locali pentru a discuta problemele zonei miniere şi a societăţilor naţionale producătoare de energie, cărbune şi lignit din jud. Gorj), realizarea activităţilor impuse de funcţiile onorifice deţinute (participarea la meciurile de fotbal ale echipei FFF. la nivel local şi în deplasare), după cum unii dintre martorii audiaţi nici nu deţineau o funcţie de natura celei care să justifice traficarea influenţei în scopul reţinut de procuror la momentul când au fost purtate o parte din discuţiile telefonice (martorii W. şi LL.).

Cu privire la aceste intervenţii, inculpatul A. a precizat că nu a intervenit niciodată pentru a-l ajuta pe B. în derularea relaţiilor comerciale, iar în perioada 2008 - 2015, acesta nici nu a desfăşurat activităţi economice pe raza jud. Gorj şi nici în domeniul energetic. Pe W. îl cunoaşte încă din anul 1990 când era preşedinte al CCCCCCC., nu a deţinut nicio funcţie la ZZZZZZ. devenit ulterior DDDDDDD. SA, iar în anul 2010 a purtat cu acesta mai multe discuţii legate de înfiinţarea unei asociaţii de dezvoltare regională, ca alternativă la dezvoltarea zonei mono industriale din jud. Gorj, proiect care nu s-a mai realizat.

Pe T., director la JJ., îl cunoaşte de 10 - 12 ani, s-au întâlnit de mai multe ori şi de circa 3 - 4 ori în perioada cât era senator, la o cafea sau au servit masa, fiind prezent şi B., însă nu s-au purtat discuţii privind activităţile comerciale desfăşurate de B..

Cu privire la V. a precizat că îl cunoaşte de 10 - 20 de ani, din perioada când acesta era director la Societatea Naţională a Lignitului, şi s-au întâlnit de mai multe ori în jud. Gorj, fiind prezent şi B., întâlniri prilejuite de organizarea unui meci de fotbal sau activităţi la nivel local la care au participat mai multe persoane.

Şi pe U. îl cunoaşte de peste 25 de ani, acesta a deţinut mai multe funcţii în cadrul ZZZZZZ., s-au întâlnit de mai multe ori, în perioada 2012 sau 2013, când i-a solicitat numărul de telefon al lui B. pentru a se întâlni şi discuta probleme personale, însă nu cunoaşte dacă cei s-au întâlnit sau nu. A mai arătat că U. îl ştia bine pe B. doar că îi pierduse numărul de telefon.

LL., a fost preşedinte la C.N.A.D.N.R. şi îl cunoaşte de peste 25 de ani, s-au întâlnit întâmplător în Bucureşti, după 20 de ani, însă, niciodată nu a intervenit la acesta pentru B. sau alte persoane.

Inculpatul B. a confirmat susţinerile inculpatului A., totodată, precizând că îl cunoaşte de aprox. 20 de ani pe W., preşedinte al sindicatelor miniere din Oltenia, este un împătimit al jocului de table şi, în mod frecvent, jucau table împreună şi cu A. dar nu a discutat cu acesta probleme ale cetăţenilor de etnie romă din zonă, deşi era o persoană care l-ar fi putut ajuta.

Pe T. l-a cunoscut în urmă cu patru ani, acasă la A., la o partidă de table, atunci a aflat că este director la JJ. şi l-a întrebat dacă are un excedent de 5 MWh, întrucât avea un prieten interesat, însă T. i-a comunicat doar preţul pentru un megawatt şi nu au mai purtat alte discuţii.

Şi pe U., director la X., îl ştie de circa 10 - 15 ani, mergea la acesta ca reprezentat al romilor din zonă pentru a le rezolva problemele sociale, la un moment dat a fost rugat de cetăţenii de etnie romă să îi ajute în legătură cu un alt rom care era pacient al fiului lui U.. A mai arătat că nu a purtat nicio discuţie cu U. în legătură cu activităţile comerciale desfăşurate de firmele pe care le reprezenta în fapt şi în drept.

Declaraţiile inculpaţilor se coroborează cu declaraţiile martorilor T. şi V., declaraţii date în faţa instanţei de control judiciar, precum şi cu declaraţiile martorilor U., LL. şi W., declaraţii date în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei de fond.

Astfel, în declaraţia dată în faţa instanţei de apel, martorul T. a precizat următoarele: "Menţin declaraţiile date anterior în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa primei instanţe.

Atât eu, în calitate de director economic şi director general al JJ., cât şi martorul V., în calitatea acestuia de director al X. eram interesaţi, eu să vând energie, iar V. să vândă cărbunele pe care-l producea, iar noi urma să-l folosim ca materie primă. Rezultatele JJ. se concretizau în cantitatea de energie pe care o vindeam şi la un preţ cât mai bun.

Pe inculpatul B. l-am cunoscut la un meci de fotbal disputat între echipele JJJJJJ. şi FFF.. Din câte îmi amintesc pe inculpatul B. l-am întâlnit într-un context întâmplător şi înainte de o şedinţă care s-a desfăşurat la Ministerul Energiei şi cred că şi în Târgu Jiu la un meci de fotbal. La niciuna dintre întâlnirile pe care le-am avut cu B. acesta nu mi-a cerut ca societatea pe care eu o conduceam să facă afaceri cu firmele pe care eu le administram. Nici acum şi nici atunci nu am ştiut denumirea vreunei firme a lui B., eu fiind reprezentantul unei societăţi a statului al cărui produs finit, respectiv energia, era vândută la bursă.

Niciodată inculpatul A. nu mi-a cerut să intermediez vânzarea de energie vreunei persoane.

De fiecare dată la întâlnirile oficiale pe care le aveam cu autorităţile locale din Dolj şi Gorj, mă refer şi la întâlnirile la care participa inculpatul A. în calitate de senator, atât eu cât şi directorii celorlalte societăţi (X., ZZZZZZ. şi BBBBBBB.) îi informam cu privire la nivelul vânzărilor de energie prin raportare la bugetul aprobat la începutul fiecărui an. În baza acestor informări au fost promovate iniţiative legislative, cum ar fi în domeniul minerit - energie.

Cu martorul V. eu am avut mai multe discuţii cu privire la procesarea energiei. Nu-mi amintesc ca acesta să mă fi sunat şi să-mi fi spus că trimite pe cineva la mine din partea inculpatului A.."

În declaraţia dată în faţa instanţei de apel, martorul V. a precizat următoarele:

"Menţin declaraţia dată în faţa instanţei de fond la 04 noiembrie 2016. Cu privire la declaraţia dată la procuror în data de 09.03.2015 doresc să fac următoarele precizări:

La parchet mi s-a spus că am avut întâlniri cu inculpatul B., deşi în realitate eu m-am întâlnit cu inculpatul C.. Eu am perceput ca o presiune insistenţa procurorului de a spune în declaraţia pe care am dat-o că m-am întâlnit cu inculpatul B..

Inculpatul A., nu mai reţin dacă telefonic sau dacă m-am întâlnit cu acesta, mi-a cerut să-l primesc pe inculpatul C.. La data respectivă eram directorul X., societate care era interesată să vândă cărbune şi să găsească cumpărători pentru cărbunele pe care-l producea. Inculpatul A. nu mi-a spus problema pentru care C. va veni la mine şi nici nu mi-a cerut să-l ajut cu ceva.

C. era interesat să cumpere energie şi cărbune. X., pe care eu o deţinem nu vindea energie, iar referitor la cărbunele pe care vroia să-l cumpere i-am propus să găsească o modalitate de procesare a acestuia.

Eu am primit şi alte persoane care anterior mergeau în audienţă la inculpatul A. în legătură cu nemulţumirile pe care le aveau legate de exproprieri. Nu l-am primit pe inculpatul B. la mine în birou niciodată.

Eu l-am sunat pe T., care la data respectivă era director la JJ., să-l primească pe C. deoarece eram interesat ca în eventualitatea în care acesta cumpăra cărbune de la X., cărbunele să fie procesat în alte termocentrale.

Nu cred că i-am spus lui T. că inculpatul C. vine din partea inculpatului A..

(...)

Inculpatul A. nu a intervenit niciodată la mine pentru a facilita firmele inculpatului B..

De câte ori mă suna inculpatul A. îmi cerea doar să primesc persoane în audienţă fără a indica problemele pe care acesta le avea. De regulă, problemele erau de natură socială, vizau exproprieri etc."

De asemenea, martorul U. în declaraţiile date în cursul procesului penal a arătat că îl ştie pe A. din perioada când era prefect al judeţului Gorj, l-a cunoscut în anul 2004, când acesta era director general la SS. iar martorul era vicepreşedinte la SS. şi director la X. însă, niciodată cât martorul a îndeplinit funcţia de director la ZZZZZZ. sau la X., A. nu a intervenit în vreun fel la acesta pentru a obţine vreo favoare în derularea unor contracte sau favorizarea unor oameni de afaceri.

Martorul LL., director la C.N.A.D.N.R. (2002 - 2011 şi 2012 - 2016), în depoziţiile date în cursul procesului penal a confirmat susţinerile inculpatului A., sens în care a arătat că îl cunoaşte pe acesta din anii 1990, iar în perioada cât a fost director la C.N.A.D.N.R. nu a purtat cu acesta nicio discuţie, după mult timp, s-au întâlnit întâmplător în Bucureşti fiind implicaţi într-o coliziune uşoară în trafic.

Martorul a mai arătat că în perioada cât a fost director la C.N.A.D.N.R. nu i-a fost solicitat de nicio persoană sprijinul în derularea vreunei activităţi şi care să menţioneze că a fost trimis de A. şi nici acesta nu i-a solicitat vreun serviciu în acest sens.

Martorul W., în declaraţiile date în cursul procesului penal a arătat că se cunoştea cu A. din anul 1990, iar în perioada cât martorul a fost preşedintele Federaţiei Naţionale de Mine Energie şi a CCCCCCC., inculpatul A. nu i-a solicitat niciodată sprijinul pentru el sau altă persoană ori obţinerea unui avantaj de natură comercială sau de altă natură. De altfel, nu avea nicio calitate pentru a-l ajutat în vreun fel. Atunci când se întâlnea cu A. discuţiile vizau situaţia mineritului şi energiei din Oltenia şi vulnerabilitate societăţilor care depindeau de X., JJ. şi ZZZZZZ., având în vedere că acestea asigurau 40% din energia electrică a ţării.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că martorii audiaţi în cauză susţin apărările inculpaţilor şi fac dovada că activităţile desfăşurate de inculpatul A. nu au vizat vreo intervenţie a acestuia pentru satisfacerea intereselor comerciale ale vreunei persoane, ci realizarea unor obiective stabilite în exercitarea mandatului de senator, realizarea activităţilor impuse de funcţiile onorifice deţinute.

Totodată, se constată că martorii W. şi LL., pe lângă care s-a reţinut de către Ministerul Public că inculpatul A. şi-ar fi traficat influenţa, nu deţineau o funcţie de natura celei care să justifice traficarea influenţei.

Şi în ceea ce priveşte pretinsa influenţă a inculpatului A. pe lângă primarul municipiului Constanţa, martorul KK., în legătură cu iniţierea unor afaceri în domeniul energetic, sau pe lângă primarul municipiului Târgu Jiu, martorul PP., pentru obţinerea unor lucrări de reabilitare blocuri în Târgu Jiu de către firmele controlate de B., Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că nu este dovedită.

Astfel, în declaraţiile date în cursul procesului penal, inculpatul A. a arătat că pe KK. l-a cunoscut cu prilejul unei deplasări în municipiul Constanţa, unde urma să se întâlnească cu senatorul LLL., întâlnire ce a avut loc la un restaurant din Constanţa şi la care au participat B. şi alte trei persoane care îl însoţeau pe acesta. Întâlnirea a fost de scurtă durată şi a vizat activităţile sportive pe care Mazăre le practica.

Pe lângă martorul PP., primar al municipiului Târgu Jiu, nu a intervenit niciodată pentru B., având în vedere că acesta a fost acţionar la SC UU., unde martorul era şi el membru al AGA, deci aceştia se cunoşteau şi nu ar fi avut cum sau de ce să intervină la el, iar inculpatul B. nu derula activităţi comerciale cu Primăria Târgu Jiu.

În declaraţiile date în cursul procesului penal, inculpatul B. a confirmat susţinerile inculpatului A., arătând că pe LLL. îl cunoştea de circa 10 ani, din perioada campaniilor electorale, iar cu KK. s-a întâlnit o singură dată la restaurantul MMM. din Constanţa, în anul 2011 sau 2012, scopul deplasării sale în mun. Constanţa fiind de a vedea un teren pe care dorea să îl cumpere, despre care a aflat de la martorul NNN.. La întâlnire au participat mai multe persoane şi a durat cca. 15 minute. Martorul KK. a purtat discuţii de natură politică cu A. şi LLL.. I-a cerut lui A. să îl însoţească la Constanţa pentru a vedea şi el terenul întrucât îl considera un membru de familie şi dorea să ştie opinia acestuia. A mai arătat că a văzut terenul, avea chiar şi actele primite de la NNN., care îl cunoştea pe proprietar.

Aspectele relatate de inculpaţi au fost confirmate de martorul KK. care a arătat în declaraţiile date că a participat la întâlnirea din data de 26 noiembrie 2011, de la restaurantul MMM. din Constanţa, la rugămintea fratelui său OOO., senator, care i-a comunicat că se va întâlni cu un coleg al său, A., şi să treacă să îl salute, lucru pe care l-a şi făcut. Martorul şi fratele său au stat la o altă masă, au mers împreună la masa unde se afla A. şi alte persoane pe care nu le poate identifica, l-a salutat, au schimbat câteva cuvinte în legătură cu situaţia politică şi a mun. Constanţa, după care s-au retras la masa lor.

Martorul NNN., inspector general la EEEEEEE. SA, a precizat că îl cunoaşte pe B. din anul 2011, cu aprox. 2 - 3 luni înainte de a face deplasarea în mun. Constanţa. A acceptat invitaţia întrucât dorea să-l cunoască pe KK.. La masa la care se afla martorul împreună cu B. şi A., la un moment dat au venit KK. şi fratele acestuia, s-a purtat o discuţie care nu a durat mai mult de 20 de minute, în care KK. şi-a exprimat nemulţumirea în legătură cu percepţia publică în ceea ce îl priveşte şi le-a arătat câteva poze cu locurile unde a schiat.

A mai arătat martorul că la acea întâlnire nu i s-a propus şi nici nu a simţit vreo insinuare care să aibă legătură cu atribuţiile sale de serviciu şi nici nu i s-a cerut să aibă vreo intervenţie în legătură cu atribuţiile de serviciu.

Şi martorul PP., în declaraţia dată, a arătat că îl cunoaşte pe B. din anul 1999 când acesta a devenit acţionar la SC UU. SRL, unde martorul era director, iar ulterior, după ce a devenit primar al municipiului Târgu Jiu, a colaborat cu B. pentru rezolvarea problemelor cetăţenilor de etnie romă din zonă. A mai precizat că, niciodată, A. nu i-a cerut să se întâlnească cu B. pentru a-i facilita acestuia obţinerea unor avantaje pentru societăţile sale, iar atribuirea contractelor pentru reabilitarea blocurilor din oraş se făcea prin licitaţie publică.

Totodată, în perioada cât a deţinut funcţia de primar al municipiului Târgu Jiu, Primăria nu a derulat nicio activitate comercială cu firmele lui B..

Având în vedere probele administrate în cauză, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că acestea nu fac dovada că activităţile desfăşurate de inculpatul A. se circumscriu laturii obiective a infracţiunii de trafic de influenţă, respectiv a pretinderii unor bunuri în scopul realizării promisiunii făcute inculpatului B. în anul 2010, o singură dată şi reînnoită ulterior, pentru satisfacerea intereselor comerciale ale firmelor controlate de acesta.

Prin actul de inculpare se reţine că pretinsele intervenţii ale inculpatului A. s-au realizat în baza promisiunii din anul 2010, făcute inculpatului B., promisiune care a fost reînnoită pe măsura primirii unor bunuri de la cumpărătorul de influenţă, cu referire la folosinţa autoturismului marca x, service-ul şi asigurarea acestuia, folosinţa unui post telefonic, bunuri înregistrate pe firmele controlate de B., a două articole de îmbrăcăminte pentru soţia sa şi materiale electorale pentru campania privind alegerile parlamentare din 2012.

Cu privire la aceste bunuri, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că, din probele administrate rezultă că inculpaţii s-au aflat într-o relaţie de prietenie şi ulterior de cumetrie, încă din perioada 2004 - 2006, consolidată în timp, inculpatul A. fiind angajat la societatea II. SRL ce a aparţinut membrilor familiei lui B., pe funcţia de consilier, în perioada 2006 - 2008.

În această perioadă, inculpatul A. a beneficiat din partea societăţii de folosinţa unui autoturism marca x, cu numărul de înmatriculare x, şi a unui post telefonic cu numărul x, bunuri pe care le-a folosit şi după ce a obţinut mandatul de senator în anul 2008, aspecte confirmate atât de inculpatul A. cât şi de inculpatul B. în declaraţiile lor.

Deşi aceste bunuri au fost folosite de inculpatul A. încă din timpul primului mandat de senator, parchetul a apreciat că acestea au dobândit caracterul unor foloase injuste, primite în schimbul traficării influenţei, abia în anul 2010

Referitor la folosinţa autoturismului, inculpaţi A. şi B. au arătat că autoturismul marca x, a fost cumpărat în leasing pe firma SC F. SRL, a fost folosit ocazional de inculpatul A., la sfârşit de săptămână pentru a nu îl ţine pe şoferul de la Senat, iar date fiind relaţiile apropiate dintre inculpaţii şi familiile acestora, obişnuiau să îşi împrumute maşinile reciproc. Astfel, fiii inculpatului B. foloseau autoturismele deţinute de familia lui A., iar membrii familiei A. foloseau, câteodată, maşinile deţinute de familia B..

În acest sens, inculpatul B. a arătat că în Bucureşti locuia aproape de A. şi putea schimba uşor autoturismele, iar uneori plecau împreună la Târgu Jiu.

Inculpatul A., în declaraţiile date în cursul procesului penal, a arătat că în perioada exercitării mandatelor de senator, când a îndeplinit şi funcţia de preşedinte al Comisiei Juridice a Senatului, avea alocate 2 autoturisme, unul pentru Bucureşti şi altul pentru Târgu Jiu, iar în mandatul de judecător la Curtea Constituţională avea în folosinţă un alt autoturism.

Împrejurările relatate de inculpaţi privind folosinţa ocazională a autoturismului de către inculpatul A. sunt confirmate de către martorii XX. şi QQQ., care au arătat că în perioada 2006 - 2014 au fost angajaţi la mai multe firme a lui B., în calitate de conducători auto, iar autoturismul marca x cu nr. x era înregistrat pe una din societăţile lui B.. În perioada cât A. era senator avea un autoturism de la Senat, cu şofer. Martorii au arătat că mergeau cu maşinile firmei lui B. în parcarea de la HHH. Bucureşti unde stătea A. pentru că li se furau oglinzile. Aceştia au mai arătat că fiii lui B. foloseau şi alte autoturisme cu referire la un x argintiu, dar nu cunosc dacă erau deţinute de familia lui A..

În acelaşi sens este şi declaraţia martorului WW., care a arătat următoarele:

"Acest autoturism era al firmei, era folosit în general de aproximativ toţi angajaţii firmei, mă refer la cei care lucrau la birou. De câteva ori, ca să spun exact, de 2,3 ori pe lună, îl mai împrumuta şi domnul A. dat fiind faptul că multe din maşinile firmei le mai parcam la HHH. în parcare deoarece pe stradă la firmă la noi ni se furau oglinzile, ceea ce s-a întâmplat de foarte multe ori." . Cu privire la relaţiile dintre inculpaţii A. şi B., acelaşi martor a precizat că:

"Eu vedeam această relaţie ca şi o relaţie familială. Întâlnirile erau destul de dese, în sensul că poate o dată pe săptămână sau la două săptămâni. Nu pot preciza exact pentru că nici eu nu eram prezent tot timpul la serviciu, dar o vedeam ca o relaţie familială."

Având în vedere că martorii audiaţi în cauză au arătat că inculpatul A. a folosit autoturismul marca x cu nr. x ocazional, că utilizarea acestuia s-a făcut în considerarea unor relaţii de cumetrie dintre inculpaţi dovedite de probele administrate, împrejurarea că utilizarea autoturismului s-a realizat încă din anul 2008 din perioada când inculpatul A. a dobândit primul mandat de senator, folosinţa bunului nu putea căpăta o altă conotaţie începând cu anul 2010 decât cea de la momentul când B. a permis folosirea în continuare a acestui bun de către A..

Referitor la folosirea de către inculpatul A. a telefonului cu nr. x înregistrat pe firma SC J. controlată de B., acesta a arătat în declaraţiile date în cursul procesului penal că l-a rugat pe B. să-i permită să păstreze acest număr, întrucât a promis alegătorilor că poate fi contactat şi după ce obţine mandatul de senator, iar numărul l-a menţionat pe verso-ul cărţilor de vizită, solicitare acceptată de inculpatul B..

Totodată, a arătat că îi achita lui B. contravaloarea facturilor pentru telefon şi faptul că de la Parlament şi Curtea Constituţională avea spre utilizare două telefoane mobile, fără restricţie a minutelor alocate, astfel că, valoarea facturilor pentru numărul x era mică.

Toate aceste aspecte au fost confirmate şi de inculpatul B. în declaraţiile date în cursul procesului penal, menţionând că telefonul cu numărul x a aparţinut lui A. încă din perioada când era prefect al judeţului Gorj, fiind preluat ulterior pe una dintre societăţile sale, că atunci când facturile de plată erau mari inculpatul A. îi achita contravaloarea acestora.

Cu privire la telefonul cu nr. x, martorul VV. a arătat că firma II. SRL în perioada cât A. era angajat i-a dat un telefon mobil dar nu poate preciza dacă era al societăţii sau al lui A.. Menţiunile pe care le-a făcut în agenda ridicată de organele de cercetare cu ocazia percheziţiei domiciliare, cu referire la "A. şi sumele de 2.222,0 RON sau 222,0 RON" îi aparţin şi reprezintă facturi neplătite dar sumele erau trecute eronat, în realitate fiind vorba de 222 RON, valoare comunicată şi serviciului contabilitate. A mai precizat că acele notiţe erau din perioada când A. era angajat la II..

În aceste condiţii, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, în acord cu instanţa de fond, apreciază că susţinerile inculpaţilor sunt credibile şi nu au fost înlăturate de nicio o altă probă administrată în cauză care să susţină varianta potrivit căreia folosinţa gratuită a bunului a reprezentat preţul pretinsei traficări de influenţă plătit de cumpărătorul de influenţă, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada unei pretinderi şi nici a traficării de influenţă, iar folosinţa telefonului în modalitatea descrisă s-a realizat încă din anul 2008 când inculpatul A. a obţinut primul mandat de senator, astfel că nu putea reprezenta un folos necuvenit începând cu anul 2010.

În legătură cu cele două articole de îmbrăcăminte pentru soţia inculpatului A., în sumă de 1200 RON, primite de la inculpatul B. în data de 2 noiembrie 2011, inculpatul A. a menţionat că în virtutea relaţiilor de prietenie şi cumetrie obişnuia să îşi facă diverse cadouri între familii, aceasta fiind împrejurarea în care de ziua onomastică a soţiei sale, inculpatul B. i-a făcut acesteia cadou două rochii.

În ceea ce priveşte materiale electorale pentru campania privind alegerile parlamentare, în perioada campaniei electorale din 2012, în luna octombrie, întrucât inculpatul A. candida pentru funcţia de senator şi se afla în municipiul Târgu Jiu, l-a contactat pe inculpatul B., care se afla în Bucureşti, pentru a-i cumpăra materiale pentru campanie, respectiv capse, cordelină, capsatoare şi alte produse necesare lipirii/fixării materialelor electorale, solicitându-i să ia bon fiscal. Materialele au fost cumpărate de B. care le-a adus la Târgu Jiu, nu reţine dacă i-a adus bonul dar i-a plătit contravaloarea lor, suma de 7 - 8 milioane RON vechi, de faţă fiind şi UUU..

Inculpatul B. a confirmat susţinerile inculpatului A. şi a arătat că, în toamna anului 2010 sau 2011, a fost sunat de A. pentru a-i da fiului acestuia suma de 1200 RON, întrucât soţia sa şi-a ales două rochii şi trebuia să le plătească urmând să-i dea banii la Târgu Jiu, acesta i-a dat suma respectivă dar nu a mai fost de acord să-i fie restituită, întrucât se apropia ziua de naştere a naşei sale şi a dorit să-i facă cadou cele două rochii.

Referitor la materialele electorale pentru campania electorală din anul 2012 a precizat că, în timp ce se afla la Bucureşti a fost sunat de inculpatul A. pentru a-i cumpăra materiale publicitare, cordelină, capsatoare, capse, materiale pentru lipit, întrucât la magazinele din Târgu Jiu nu erau materialele de calitate şi se dezlipeau afişele electorale. A cumpărat materiale în valoarea totală de 850 - 870 RON pe care le-a şi dus la Târgu Jiu lui A., acesta i-a remis suma de 10.000 RON, fără a verifica bonul pe care i l-a dat pentru că avea încredere în el şi chiar i-a spus că dacă o să mai aibă nevoie de ceva îl va suna, la discuţie fiind prezent şi un colaborator al său.

Apărările inculpaţilor privind împrejurările în care au fost cumpărate materialele electorale şi plata contravalorii lor de către inculpatul A. sunt confirmate de martorul UUU. care a arătat că îi cunoaşte de mai mulţi ani pe cei doi inculpaţi, iar în anul 2012, l-a însoţit pe B. într-o deplasare de la Bucureşti la Haţeg, în drum s-au oprit şi în municipiul Târgu Jiu, la domiciliul inculpatului A., aceştia au purtat o discuţie în legătură cu achiziţionarea unor materiale publicitare, cu acea ocazie A. i-a dat lui B. suma de 10.000 RON. B. i-a spus că valoarea era mai mică decât suma primită de la A. de 10.000 RON, însă au stabilit ca într-o discuţie ulterioară să se regleze în legătură cu plata făcută de A.; cu acea ocazie B. nu i-a dat vreun document justificativ lui A..

În raport cu materialul probator administrat în cauză, Înalta Curte - Completul de 5 judecători, în acord cu instanţa de fond, apreciază că relaţiile de cumetrie şi apropiere dintre familiile celor doi inculpaţi justifică oferirea celor două rochii pentru soţia inculpatului A., astfel încât nu se poate circumscrie sferei ilicitului penal.

Cât priveşte remiterea şi primirea materialelor publicitare pentru campania electorală, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că inculpatul A. a achitat contravaloarea acestora, deşi nu i-a fost remis vreun document justificativ, plătind chiar mai mult decât costul lor efectiv, fapt confirmat de martorul UUU., astfel încât nu poate fi apreciată ca o pretindere, respectiv primire a unui bun în schimbul traficării vreunei influenţe, ori ca un preţ plătit de cumpărătorul de influenţă pentru satisfacerea intereselor sale comerciale.

În raport cu considerentele expuse, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, apreciază că în mod corect instanţa de fond a constatat că nu este realizată latura obiectivă a infracţiunii de trafic de influenţă şi, implicit, nici latura obiectivă a infracţiunii de cumpărare de influenţă, apreciind că materialul probator administrat în cursul procesului penal, inclusiv în faţa instanţei de control judiciar, nu confirmă susţinerile Ministerului Public, ci dimpotrivă confirmă susţinerile inculpaţilor A. şi B..

Cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă, faptă prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, acuzaţie formulată împotriva inculpatului A. - 2 acte materiale (pct. 2 din rechizitoriu), Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie a menţionat că situaţia de fapt, astfel cum a fost descrisă prin rechizitoriu, este susţinută de mijloacele de probă administrate în cauză.

În actul de sesizare s-a reţinut că, în perioada 2008 - 2012, inculpatul A. a primit foloase electorale necuvenite în cuantum de 100.000 euro (câte 50.000 euro pe campanie - 2008, respectiv 2012) de la inculpatul B., în schimbul promisiunii de a interveni şi determina diferiţi funcţionari publici din cadrul companiilor şi societăţilor naţionale, respectiv autorităţi publice centrale şi locale, să îndeplinească şi să urgenteze realizarea unor acte ce intrau în atribuţiile acestora de serviciu în folosul firmelor controlate de cumpărătorul de influenţă B., cu interese în domenii de activitate diverse.

În formularea acuzaţiei s-a precizat că foloasele necuvenite sunt diferite de cele menţionate la pct. 1 din actul de sesizare, că inculpatul B. a acţionat pentru sprijinirea lui A. în vederea alegerii acestuia în funcţia de senator în Parlamentul României, chiar dacă interesul şi scopul inculpatului era unul şi acelaşi, respectiv de a se folosi de influenţa senatorului pentru obţinerea de contracte comerciale. În plus, inculpatul A. i-a lăsat impresia cumpărătorului de influenţă că poate interveni oricând în favoarea sa pentru orice problemă, prin determinarea unor funcţionari.

În dovedirea acuzaţiei s-a reţinut de către procuror ca fiind relevante: depoziţia martorului VV., denunţul inculpatului B. din data de 29.01.2015 şi procesele-verbale de certificare a convorbirilor şi comunicărilor telefonice din datele de: 05.10.2011 privind înregistrările efectuate în alte cauze penale (dosarele nr. x/2010 şi y/2010), 30.07.2015 (efectuate în Dosarul nr. x/2014 conexat la prezenta cauză), 05.04.2014 privind înregistrările efectuate în Dosarul nr. x/2011 pe VV., 04.04.2014 privind înregistrările efectuate în Dosarul nr. x/2011 pe B., 31.03.2014 privind înregistrările efectuate în Dosarul nr. x/2011 pe A., 26.01.2015 privind înregistrări efectuate în baza mandatelor declasificate conform adresei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie x/CDC/27.06.2014 şi 03.06.2015 privind înregistrări efectuate în baza mandatelor declasificate conform adresei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie x/CDC/27.05.2015.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, în acord cu instanţa de fond, apreciază că şi acuzaţia penală descrisă la pct. 2 din actul de sesizare este formulată în mod deficitar sub aspectul activităţilor desfăşurate de inculpatul A. în realizarea actelor de primire a unor foloase necuvenite de la B., în schimbul promisiunii de a interveni şi determina "diferiţi funcţionari publici" din cadrul unor instituţii publice centrale şi locale, societăţi ori companii private, de a îndeplini şi urgenta realizarea unor acte ce intrau în atribuţiile acestora de serviciu în folosul firmelor controlate de cumpărătorul de influenţă B..

Deşi în actul de inculpare se menţionează că rezoluţia infracţională şi foloasele necuvenite sunt diferite faţă de cele de la acuzaţia de la pct. 1, în dovedirea acesteia sunt relevate aceleaşi mijloace de probă, deşi perioada infracţională este diferită şi circumscrisă punctual campaniilor electorale din anii 2008 şi 2012, iar din conţinutul lor nu rezultă elemente care să susţină acuzaţia de trafic de influenţă adusă inculpatului A., în modalitatea pretinderii unui folos în scopul cerut de norma de incriminare.

În contextul formulării unei acuzaţii privind infracţiunea de trafic de influenţă, reţinută în sarcina inculpatului A., în modalitatea primirii unor foloase necuvenite, urmare chiar a denunţului formulat de cumpărătorul de influenţă, probele administrate în cauză fundamentează atât acţiunea de primire cât şi de acţiunea de remitere a folosului necuvenit în scopul urmărit de cumpărătorul de influenţă (inculpatul B.), fiind acţiuni corelative, este inexplicabilă soluţia de continuarea cercetărilor faţă de cumpărătorul de influenţă într-un dosar separat.

Analizând probele administrate în cauză, inclusiv cele administrate în faţa instanţei de control judiciar, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, apreciază că acestea nu fac dovada că inculpatul A. a primit, în anii 2008 şi 2012, foloase electorale necuvenite, în cuantum total de 100.000 euro, de la inculpatul B. şi nici că ar fi promis acestuia că va interveni şi determina anumiţi funcţionari publici pentru a îndeplini sau a urgenta realizarea unor acte ce intră în atribuţiile acestora de serviciu, acţiuni ce constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii.

Referitor la această acuzaţie, inculpatul A. a precizat că în campaniile electorale din anii 2008 şi 2012, a candidat pentru funcţia de senator, însă a avut cheltuieli modeste în cele două campanii electorale, întrucât şi-a promovat imaginea singur, doar prin postarea de materiale electorale. De asemenea, a precizat că în colegiul în care a candidat nu are cunoştinţă să fi fost organizată vreo masă festivă de către cetăţenii de etnie romă iar dacă ar fi auzit nu ar fi fost de acord cu ele. Inculpatul B. nu locuia în zona în care era colegiul său electoral şi, prin urmare, nu putea influenţa electoratul să îl voteze. Sumele reţinute de parchet de câte 50.000 euro pe campanie sunt exorbitante şi depăşesc cheltuielile făcute în campaniile electorale de el sau ceilalţi trei colegi de partid. Totodată, a învederat că nu a purtat nicio discuţie cu B. pentru a-i fi promovată imaginea şi pentru a obţine votul pentru mandatul de senator.

De asemenea, a precizat că pe martorul VV. îl cunoaşte încă din perioada cât desfăşura activităţi la SC II., cunoştea că acesta se afla în relaţii foarte bune cu B.. Martorul VV. nu l-a însoţit în judeţul Gorj în perioada celor două campanii electorale.

Inculpatul B. în declaraţia din faţa instanţei de fond a arătat că este de notorietate faptul că cetăţenii de etnie romă sunt simpatizanţi ai VVV. şi, de fiecare dată, în perioada campaniilor electorale, au fost organizate mese festive cu întreaga comunitate romă. A organizat aceste mese festive în campaniile electorale din anii 2008 şi 2012, cu cetăţenii de etnie romă, la solicitarea preşedintelui Consiliului judeţean, WWW., inclusiv cu cei din colegiul din care face parte inculpatul A., însă acesta nu era de acord cu astfel de evenimente.

Chiar prin denunţul formulat la data de 29.01.2015, inculpatul B. a arătat că în campaniile electorale din anii 2008 şi 2012 l-a sprijinit financiar pe A., prin suportarea costurilor meselor festive şi a serbărilor organizate în comunităţile cu cetăţeni de etnie romă, din colegiul unde acesta candida, dar "fără să-i solicite nimic şi fără să-i promită el un ajutor, ajutorul fiind acordat în virtutea relaţiilor de prietenie care ne leagă de mulţi ani".

Susţinerea inculpatului B. din cuprinsul denunţului nu vine în contradicţie cu probele administrate, ci, dimpotrivă, este confirmată de depoziţiile inculpaţilor şi martorilor audiaţi în cauză.

În declaraţiile date în cursul procesului penal, martorul VV. a arătat că în perioada campaniilor electorale din anii 2008 şi 2012, când candida şi A., B., a organizat mese festive pentru cetăţenii de etnie romă din judeţul Gorj, contravaloarea acestor mese fiind de câte 50.000 euro pe fiecare campanie, însă organizarea acestora nu s-a făcut la solicitarea inculpatului A..

Şi prin declaraţia dată în faţa instanţei de control judiciar, martorul VV. a precizat că îşi menţine declaraţiile, menţionând cu privire la infracţiunea supusă analizei următoarele:

"(...) ştiu din ceea ce mi-a relatat B., că s-a implicat în campaniile electorale, dar strict la iniţiativa sa personală a lui B. pentru că îmi povestea că domnul A. i-a şi reproşat privind această implicare susţinând că are suficientă notorietate în zonă şi că nu avea nevoie de tipul acesta de implicare."

Astfel, susţinerile martorului confirmă aspectele relevate de inculpatul B. în denunţul formulat privind împrejurarea că organizarea acelor mese festive în cele două campanii electorale şi suportarea contravalorii cheltuielilor s-a realizat fără a-i cere nimic lui A. şi fără ca acesta să-i promită ceva, precum şi faptul că inculpatul A. nu era de acord cu organizarea unor astfel de mese şi că în campaniile electorale se baza pe notorietatea de care se bucura în judeţul Gorj, câştigată din perioada cât a deţinut funcţia de prefect.

În acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorilor TTT., GGG., SSS., PP. şi XXX. care au confirmat că inculpatul B. a organizat mesele din campaniile electorale din anii 2008 şi 2012 din iniţiativă proprie, fără ca inculpatul A. să-i fi cerut sau să-i fi promis intervenţii pe lângă diferiţi funcţionari publici din cadrul companiilor şi societăţilor naţionale sau autorităţi publice centrale şi locale.

Prin urmare, cum niciunul dintre martorii audiaţi nu confirmă împrejurarea că organizarea acestor mese festive de către B., în perioada campaniilor electorale pentru alegerile parlamentare din anii 2008 şi 2012, ar fi reprezentat un preţ plătit de B. pentru cumpărarea influenţei lui A. la diferiţi funcţionari în scopul obţinerii unor contracte pentru firmele pe care le controla, iar în cauză nu au fost administrate alte probe care să susţină acuzaţia, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, apreciază că inculpatul A. nu a comis vreuna din acţiunile ce conturează conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de influenţă sub aspect obiectiv, în modalitatea primirii de foloase necuvenite, în cuantum total de 100.000 euro, de la inculpatul B. în campaniile pentru alegerile parlamentare din anii 2008 şi 2012, în schimbul promisiunii de a interveni la diferiţi funcţionari publici pentru satisfacerea intereselor comerciale ale acestuia.

Cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă, fapte prevăzute de art. 291 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 292 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, acuzaţii formulate împotriva inculpaţilor A. şi C. (pct. 3 rechizitoriu), Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie a menţionat că situaţia de fapt, astfel cum a fost descrisă prin rechizitoriu, este susţinută de mijloacele de probă administrate în cauză.

Cu privire la această infracţiune, în actul de inculpare s-a reţinut că inculpatul A., în perioada 2009 - 2015, în calitate de senator (2008 - 2013) şi, ulterior, judecător la Curtea Constituţională (decembrie 2013 - 2015), a pretins şi primit, direct şi indirect, de la cumpărătorul de influenţă C. mai multe foloase necuvenite în cuantum total de 481.276,42 RON, din care 360.269,42 RON, reprezentând investiţii în curs consemnate în lista activelor societăţii K. SA (una bucată tractor HI 504 cu remorcă şi marfă aflată în custodie, respectiv contravaloarea a 80 bucăţi struţi, materiale de tip tâmplărie PVC şi alte materiale de construcţie pentru reabilitarea clădirilor de la ferma din Buduhala - Teleşti, jud. Gorj) şi 121.007 RON, reprezentând cheltuielile salariale pentru un număr de şase angajaţi în perioada 2011 - 2015, pe firma Camera de Comerţ şi Industrie România - Japonia (care lucrau în realitate la ferma din Buduhala - Teleşti), în schimbul promisiunii de a interveni şi determina diferiţi funcţionari publici din cadrul companiilor şi societăţilor naţionale, respectiv autorităţi publice centrale şi locale, să îndeplinească şi să urgenteze realizarea unor acte ce intrau în atribuţiile acestora de serviciu în folosul firmelor controlate de cumpărătorul de influenţă C., cu interese în domeniul energiei.

În acest sens, prin actul de inculpare s-a reţinut că inculpatul A., folosindu-se de influenţa pe care o avea în calitate de senator în Parlamentul României, în octombrie - decembrie 2011, a intervenit pe lângă V. (director tehnic X. în anul 2011) şi T. (director general JJ. în 2011 - 2012), pentru a-i facilita cumpărătorului de influenţă C. obţinerea unor contracte pe piaţa energiei.

Referitor la inculpatul C. s-a reţinut că, în perioada 2009 - 2015, a dat inculpatului A. foloase necuvenite în cuantum total de 481.276,42 RON (aceleaşi bunuri menţionate anterior), în schimbul promisiunii acestuia de a interveni şi determina diferiţi funcţionari publici din cadrul companiilor şi societăţilor naţionale, respectiv autorităţi publice centrale şi locale, să îndeplinească şi să urgenteze realizarea unor acte ce intrau în atribuţiile acestora de serviciu în folosul firmelor controlate de cumpărătorul de influenţă.

Inculpatul C. a încercat disimularea proprietăţii acestor foloase printr-o convenţie (datată 05.10.2009), încheiată cu inculpatul A., care nu a mai fost semnată, în realitate, bunurile au fost folosite strict în interesul senatorului/judecătorului de Curte Constituţională, în cadrul fermei din comuna Teleşti, sat Buduhala, judeţul Gorj.

S-a mai reţinut că interesul inculpatului C. nu are legătură cu acea convenţie, preocupările şi obiectul de activitate al SC K. S.A fiind producerea şi vânzarea de energie electrică, aspect ce transpare şi din modul în care au fost puse bazele unei afaceri în cadrul SC N. SRL, în care C. miza pe sprijinul lui A., astfel că acceptă să promită fără justificare un procent de 6% membrilor familiei A. din dreptul de proprietate al microhidrocentralelor şi din profit, în schimbul sprijinului inculpatului A. în procesul de autorizare al acestora.

Elementul material al infracţiunii de trafic de influenţă poate fi săvârşit alternativ în oricare dintre cele trei modalităţii normative constând în pretinderea ori primirea de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul. Acţiunile care alternativ pot constitui elementul material al laturii obiective a infracţiunii trebuie să îndeplinească anumite cerinţe esenţiale: autorul să săvârşească faptele prevalându-se de influenţa reală sau pretinsă pe lângă un funcţionar public şi să promită că va interveni pe lângă acesta, aceste acţiuni să fie săvârşite de autor pe lângă un funcţionar care are competenţa funcţională de a efectua actul solicitat, aceste acţiuni să fie săvârşite mai înainte ca funcţionarul să fi îndeplinit actul cerut şi care intră în atribuţiile sale de serviciu sau cel mai târziu în timpul efectuării lui ori concomitent cu acesta.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că prin actul de inculpare nu s-a arătat momentul când a fost făcută promisiunea din partea inculpatului A. de a interveni şi determina diferiţi funcţionari publici din cadrul companiilor şi societăţilor naţionale, respectiv autorităţi publice centrale şi locale, să îndeplinească şi să urgenteze realizarea unor acte ce intrau în atribuţiile acestora de serviciu în folosul firmelor controlate de cumpărătorul de influenţă C., cu interese în domeniul energiei, deşi se reţine că în perioada 2009 - 2015, în exercitarea funcţiei de senator şi judecător la Curtea Constituţională, inculpatul A. a pretins şi primit direct şi indirect de la C. mai multe foloase necuvenite, în cuantum total de 481.276,42 RON.

Prin noţiunea de promisiune se înţelege un angajament, o făgăduială din partea autorului infracţiunii, prin care acesta îşi asumă obligaţia să facă ceva pentru a îndreptăţi speranţele cumpărătorului de influenţă în sensul determinării funcţionarului public să adopte conduita ce formează obiectul vânzării - cumpărării de influenţă.

În situaţia în care ar fi existat o promisiune din partea inculpatului A., aceasta se putea realiza în anul 2009, respectiv momentul în care s-a realizat atât pretinderea cât şi primirea de foloase necuvenite, în timp ce pretinsa intervenţie a inculpatului A. pentru satisfacerea intereselor firmelor lui C. s-a realizat abia în toamna anului 2011, dată după care au fost remise şi alte foloase necuvenite traficantului de influenţă.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, apreciază că nu se poate considera că în anul 2009 a intervenit o promisiune din partea inculpatului A. că va interveni pe lângă cei doi funcţionari (V. şi T.), doi ani mai târziu, respectiv în anul 2011.

În declaraţiile date în cursul procesului penal, inculpatul A. a arătat că, în anul 1992, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate a soacrei sale FF., pentru o suprafaţă de 5 ha teren situat în comuna Teleşti, sat Buduhala din judeţul Gorj, teren ce se învecinează cu cel al lui D., vecin şi prieten de familie de mai mult timp. Împreună cu soţia şi soacra sa au început construcţia unei case pe acel teren, care nu a fost finalizată încă şi, întrucât în zonă exista riscul sustragerii de materiale, l-a rugat pe D. să cultive o parte din teren şi să aibă grijă de gospodărie, acesta având propriile animale, sens în care folosea şi adăposturile de animale de pe terenul soacrei sale, aflate în stare avansată de degradare.

Întrucât i-au fost sustrase mai multe bunuri de la construcţie, respectiv ferestre, uşi, inclusiv porţiuni din acoperiş, cunoscând că C. era interesat să investească în zonă, i-a propus să se asocieze în vederea exploatării terenului soacrei sale, fără a stabili o formă de asociere, sens în care a fost încheiată şi convenţia datată 5 octombrie 2009, nesemnată, privind organizarea unei ferme (cu obiect activităţi agricole) şi în care se menţiona aportul adus de fiecare dintre inculpaţi.

În anul 2009 C. a achiziţionat 60 de struţi din Ungaria, un tractor şi o remorcă, maşini folosite la lucrări agricole şi depozitate pe terenul soacrei sale. Cunoscând relaţia de prietenie pe care o avea cu C., D. a fost de acord, în baza unei procuri date de C., să achiziţioneze pentru acesta din urmă mai multe terenuri amplasate în jurul terenului deţinut de FF..

D. şi alte câteva persoane din sat, cărora C. le-a încheiat contract de muncă pe firma Camera de Comerţ şi Industrie România - Japonia, se ocupau de îngrijirea animalelor de la fermă (struţi, vaci, capre etc.)

Bunurile aduse ca aport la fermă, de către C., figurează în patrimoniul K. SA, societate ce aparţine acestuia.

Referitor la pretinsa intervenţie în anul 2011, pe lângă directorul X., martorul V., inculpatul A. a arătat că a vrut să-l ajute pe C., întrucât acesta avea un proiect privind realizarea de energie în cogenerare şi avea nevoie de o documentare în legătură cu calitatea, cantitatea şi eficienţa surselor de combustibil existente în zonă şi, deşi se adresase conducerii X. cu un e-mail, nu primise niciun răspuns.

Susţinerile inculpatului A. sunt confirmate atât de inculpatul C., cât şi de martorii audiaţi în cauză.

Astfel, inculpatul C., în declaraţiile date în cursul procesului penal, a arătat că, din anul 1984 până în prezent, a avut o activitate continuă în domeniul cercetării şi producţiei de energie. În anul 1996 a cumpărat pachetul majoritar de acţiuni de la FPS (în prezent AVAS) de la K. SA, societate care avea ca obiect principal de activitate cercetare şi producţie în domeniul energiei electrice. Pentru fiecare proiect iniţiat de către societatea K. SA era necesar înfiinţarea unei alte societăţi, care să fie răspunzătoare pentru realizarea proiectului şi aşa au fost înfiinţate SC N. SRL, unde este asociat alături de ZZZ. SRL, AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE. şi SC FFFF. SRL, precum şi societatea GGGG. SRL unde, de asemenea, are calitatea de acţionar alături de HHHH. şi E..

Pe inculpatul A. l-a cunoscut în anul 2004 şi, devenind prieteni, au păstrat permanent legătura, chiar şi când inculpatul A. a deţinut funcţii publică, respectiv senator în Parlamentul României şi judecător la Curtea Constituţională. A mai arătat că nu a desfăşurat nicio activitate comercială cu inculpatul A., însă în perioada 2008 - 2010, când a schimbat statutul societăţii N. SRL, au devenit acţionari cu un procent de 2% şi fiii acestuia, BBBB. şi CCCC., persoane care au venit în firmă împreună cu ceilalţi asociaţi.

De asemenea, a precizat că, la sfârşitul anului 2008 - începutul anului 2009, a iniţiat înfiinţarea Camerei de Comerţ şi Industrie România - Japonia (unde deţine funcţia de preşedinte), membră a Camerei de Comerţ şi Industrie a României. Întrucât la înfiinţare era necesar ca membrul fondator să fie şi o societate comercială care ar fi putut susţine din punct de vedere financiar existenţa Camerei de Comerţ şi Industrie România Japonia, în calitate de acţionar majoritar la K. SA şi iniţiator al proiectului, a adus aceasta societate în acţiunea de înfiinţare a Camerei de Comerţ menţionate.

Având natura juridică a unui ONG, obiectivul acestuia era de a întrajutora persoanele defavorizate din anumite zone, cu referire la Bucureşti, Gorj, Giurgiu, Mehedinţi, dar şi de a iniţia relaţii cu firme din afara spaţiului european, cu referire la Japonia, pentru a derula relaţii comerciale în România sau pentru a facilita locuri de muncă pentru persoanele din aceste zone în spaţiul naţional.

Pentru că avea nevoie de resurse materiale în susţinerea activităţii camerei de comerţ şi industrie s-a gândit că ar putea înfiinţa o fermă pentru "a ajuta cu produse", sens în care s-a consultat şi cu inculpatul A. pentru că era din aceeaşi zonă şi îi era prieten. La acel moment au apreciat că un avantaj l-ar reprezenta creşterea struţilor, astfel că au luat decizia ca la viitoarea fermă să se ocupe şi de acest sector, respectiv creşterea struţilor. În urma discuţiilor cu inculpatul A., acesta i-a spus că numitul D. are în judeţul Gorj, sat Buduhala lângă terenul deţinut de soacra inculpatului A. o suprafaţă de 2 ha de teren, suprafaţa care îi era necesară pentru demararea unei gospodării de tip fermă. În acest context, A. i-a spus că ar putea face o fermă împreună, iar pentru perfectarea acestei afaceri, a încheiat documentul datat 5.10.2009, prin care se consfinţea înfiinţarea unei ferme de către cei doi inculpaţi, prin care inculpatul C. se obliga să aducă struţi şi alte animale, iar A. venea cu terenul, construcţiile şi culturile respective. Nu a semnat respectiva convenţie pentru că practic a considerat înţelegerea dintre ei ca suficientă, fiind bazată pe încredere.

În anul 2010, inculpatul C. a adus ca aport la fermă circa 60 de struţi, 20 de pui de struţ şi utilaje agricole, toate aceste bunuri fiind lăsate în custodia lui D., pe care l-a şi angajat la Camera de Comerţ şi Industrie România Japonia. A încheiat contracte, în aceeaşi modalitate, cu alte 4 persoane de etnie romă din zona, care se ocupau de îngrijirea bunurilor sale.

La fermă nu a angajat decât muncitori din zonă pe care i-a plătit conform contractelor de munca încheiate cu aceştia.

Referitor la întâlnirea cu V. a arătat că, în luna septembrie 2011, în calitate de reprezentant al K. SA, a transmis un email către direcţie tehnică de la X., în care a solicitat o audienţă pentru informarea în domeniul producţiei de energie electrică de tip cogenerare.

Întrucât nu a primit niciun răspuns la mesajul transmis, a apelat la prietenul său, inculpatul A., la acea dată, rugându-l să îi spună cum poate ajunge să discute cu cineva de la direcţia tehnică, motivat de faptul că era din zonă şi îi cunoştea pe reprezentanţii X.

În aceeaşi zi sau la interval de o zi, a primit un telefon de la inculpatul A., care i-a spus să meargă a doua zi în audienţă la directorul tehnic al X., aspect ce rezultă şi din conţinutul convorbirii telefonice aflate la dosarul cauzei.

S-a deplasat a doua zi la directorul tehnic al X., V., i-a cerut acestuia să îi pună la dispoziţie documentaţia privind calitatea cărbunelui care se extrage din zona Gorjului şi aflate sub autoritatea X., informaţii care îi erau necesare pentru studiul de fezabilitate pe care îl făcea. Acele informaţii erau publice. Scopul discuţiei cu V. nu a vizat cumpărarea de energie, ci pentru a putea stabili şi alege eventualii furnizori de materie primă, respectiv cărbune. V. i-a comunicat că îi va transmite acele fişe prin email însă, referitor la cantitatea de cărbune care i-ar fi necesară, nu se putea purta o discuţie la acel moment deoarece întreaga producţie era deja atribuită. Documentaţia nu i-a mai fost transmisă de către V. şi nu a mai făcut niciun demers în acest sens.

Cunoscând faptul că X. furniza cărbune către JJ., inculpatul C. a solicitat informaţii privind calitatea şi randamentul cărbunelui de la această societate, tot prin e-mail. Întrucât nu a primit un răspuns nici de la JJ., inculpatul C., în cursul anului 2011, s-a deplasat la directorul tehnic al complexului, T.. În urma discuţiilor purtate cu directorul tehnic, acesta i-a spus că lucrează la un proiect de îmbunătăţire a coşului de fum, realizat în anul 2010, în baza unui proiect japonez şi că de aceasta lucrare se ocupă JJJJ.. Nu a mai purtat alte discuţii cu directorul tehnic de la JJ., iar informaţiile privind calitatea şi randamentul cărbunelui le-a obţinut de la JJJJ..

Totodată, inculpatul C. a precizat că nu a avut intenţia să cumpere energie, întrucât în aceea perioadă exista o dispoziţie legală care interzicea cumpărarea directă de energie electrică de la furnizori, achiziţionarea acestui produs putându-se realiza doar prin bursă.

Susţinerile inculpaţilor referitoare la împrejurările în care inculpatul A. i-a solicitat telefonic lui V. să îl primească în audienţă pe inculpatul C. şi obiectul discuţiei dintre cei doi, sunt confirmate şi de martorul V., care în declaraţiile date în cursul procesului penal (din 9 martie 2015 şi 4 noiembrie 2016) a arătat că în anul 2005 l-a cunoscut pe A., iar în anul 2011, X. avea excedent de cărbune şi era interesat de vânzarea acestuia.

În declaraţia dată în faţa instanţei de apel, martorul V. a precizat următoarele:

"Menţin declaraţia dată în faţa instanţei de fond la 04 noiembrie 2016. Cu privire la declaraţia dată la procuror în data de 09.03.2015 doresc să fac următoarele precizări:

La parchet mi s-a spus că am avut întâlniri cu inculpatul B., deşi în realitate eu m-am întâlnit cu inculpatul C.. Eu am perceput ca o presiune insistenţa procurorului de a spune în declaraţia pe care am dat-o că m-am întâlnit cu inculpatul B..

Inculpatul A., nu mai reţin dacă telefonic sau dacă m-am întâlnit cu acesta, mi-a cerut să-l primesc pe inculpatul C.. La data respectivă eram directorul X., societate care era interesată să vândă cărbune şi să găsească cumpărători pentru cărbunele pe care-l producea. Inculpatul A. nu mi-a spus problema pentru care C. va veni la mine şi nici nu mi-a cerut să-l ajut cu ceva.

C. era interesat să cumpere energie şi cărbune. X., pe care eu o deţinem nu vindea energie, iar referitor la cărbunele pe care vroia să-l cumpere i-am propus să găsească o modalitate de procesare a acestuia.

Eu am primit şi alte persoane care anterior mergeau în audienţă la inculpatul A. în legătură cu nemulţumirile pe care le aveau legate de exproprieri. Nu l-am primit pe inculpatul B. la mine în birou niciodată.

Eu l-am sunat pe T., care la data respectivă era director la JJ., să-l primească pe C. deoarece eram interesat ca în eventualitatea în care acesta cumpăra cărbune de la X., cărbunele să fie procesat în alte termocentrale."

De asemenea, martorul T., în declaraţiile date în cursul procesului penal, a precizat că niciodată inculpatul A. nu i-a cerut să ajute sau să intermedieze în vreun fel obţinerea unor contracte de cumpărare energie electrică pentru B. sau altă persoană. Îl cunoaşte pe A. din anual 2007, au participat la şedinţe ce vizau dezvoltarea zonei minier şi se întâlneau frecvent la meciurile de fotbal al echipei FFF..

În perioada 2008 - 2010, în calitate de director al JJ. a participat la 4 - 5 întâlniri cu senatorii şi deputaţii din judeţul Gorj, printre care şi inculpatul A., reprezentanţii Prefecturii şi ai Consiliului Local, iar aspectele discutate vizau JJ. şi localităţile afectate.

De asemenea, a precizat că a purtat o discuţie cu martorul V. care i-a comunicat că A. i-a trimis un domn interesat să cumpere energie pe care îl va trimite la el iar, ulterior, martorul V. i-a reproşat că "l-a trimis la plimbare". În discuţiile telefonice purtate cu martorul V. nu a precizat numele inculpatului C., iar faţa instanţei, martorul a arătat că nu îşi aminteşte să fi văzut vreodată persoana care i s-a indicat ca fiind inculpatul C..

Cât priveşte posibilitatea ZZZZZZ. de a vinde energie, martorul a precizat că vânzarea se făcea doar prin bursă şi pentru pachete mari de 100 MWh.

În ceea ce priveşte relaţia dintre inculpaţii A. şi C., relevante sunt declaraţiile martorilor KKKK., AAAA. şi GGG..

Astfel, martorul KKKK. a arătat că îl cunoaşte pe C. din anul 1997 fiind în relaţii de prietenie şi cunoaşte că acesta era prieten cu A. pe care martorul l-a cunoscut în timpul mandatului de senator.

Martorul AAAA. a precizat că pe inculpatul A. l-a cunoscut prin intermediul inculpatului C., cei doi fiind prieteni, iar martorul GGG. a arătat că C. i-a fost prezentat de A. care se afla în relaţii de prietenie cu acesta, în discuţiile purtate şi la care martorul a participat, cei doi au discutat şi în legătură cu ferma de la Teleşti, Buduhala unde mergea şi C., martorul întâlnindu-l la acea locaţie, de câteva ori.

Potrivit probelor anterior menţionate, instanţa de control judiciar apreciază că acestea fac dovada că între cei doi inculpaţi a existat o relaţie de prietenie de mai mulţi ani şi că inculpatul A. ştia de preocupările lui C. în domeniul construcţiei micro-hidrocentralelor

În atare situaţie, se apreciază că intervenţia pe care inculpatul A. a exercitat-o pe lângă martorul V., respectiv de a-l primi în audienţă pe inculpatul C., recunoscută şi de inculpaţi şi confirmată de conţinutul convorbirilor telefonice purtate între cei doi inculpaţi, între inculpatul A. şi martorul V., nu s-a datorat unei promisiuni făcute în schimbul pretinderii şi primirii unor foloase necuvenite, ci a relaţiilor de prietenie şi nu poate fi circumscrisă sferei elementului material al traficării de influenţă.

În ceea ce priveşte bunurile presupus a fi pretinse şi primite de inculpatul A. de la inculpatul C., Înalta Curte, Completul de 5 judecători, consideră că acestea reprezintă investiţii făcute de C. la ferma din judeţul Gorj, în realizarea unor activităţi agricole în asociere cu A., asociere care însă nu a fost conturată într-o formă juridică, astfel cum rezultă şi din convenţia datată 5.10.2009 şi nesemnată de inculpaţi, datorită încrederii reciproce dintre cei doi, fundamentată pe relaţia de prietenie în care se aflau.

Referitor la susţinerea Ministerului Public, potrivit căreia încheierea convenţiei a fost făcută de C. pentru a disimula proprietatea acestor foloase care profitau în realitate inculpatului A., Înalta Curte, Completul de 5 judecători, consideră că nu poate fi primită, în contextul în care, probele administrate fac dovada că bunuri ce se presupune că ar fi fost pretinse şi primite de A. nu au ieşit niciodată din patrimoniul K. SA, unde inculpatul C. era acţionar majoritar, preşedinte al Consiliului de Administraţie şi director general.

Potrivit listei activelor societăţii K. SA la data de 31.12.2014, fişei analitice cont 231.03 "Investiţii în curs - Buduhala", notei de constatare a Gărzii Financiare nr. 22152/8.04.2011 şi decizia de impunere din 31.12.2014 rezultă că, achiziţionarea celor 60 de struţi şi 20 pui de struţi, a unui tractor HI 504 cu remorcă şi a mărfii aflată în custodie, a materialelor de tip tâmplărie PVC şi alte materiale de construcţie pentru reabilitarea clădirilor de la ferma din judeţul Gorj s-a făcut de K. SA şi au rămas în patrimoniul acesteia, astfel încât aceste bunuri nu puteau constitui foloase necuvenite pretinse şi primite de inculpatul A. în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă cei doi funcţionari sau preţul plătit de cumpărătorul de influenţă pentru presupusa influenţă în scopul satisfacerii intereselor sale comerciale.

Interesul personal al inculpatului C. în efectuarea acestor investiţii la ferma Buduhala este confirmat şi de inculpatul D. care în declaraţiile date în cursul procesului penal a arătat că deţine circa 10 ha teren în satul Buduhala, comuna Teleşti, teren dobândit în urma reconstituirii dreptului de proprietate şi prin achiziţionarea de pe piaţa liberă şi care se învecinează cu al numitei FF., soacra inculpatului A..

Totodată, a precizat că în anul 2010, fiind rugat de inculpatul A. să îl ajute pe un prieten al său să crească struţi, a fost de acord, sens în care, a primit de la C., în custodie 60 de struţi, pe care îi îngrijea, struţii fiind ţinuţi şi adăpostiţi pe terenul ce aparţinea gospodăriei martorului şi a lui FF.. A stabilit cu C. să îl angajeze cu contract de muncă, sens în care a fost încheiat un contract de muncă pe Camera de Comerţ şi Industrie România - Japonia, iar la solicitarea inculpatului D. au mai fost angajate încă a patru persoane din sat, tot cu contract legal de muncă pe aceeaşi firmă.

Inculpatul D. a mai precizat că, în cursul anului 2012, inculpatul C. a vândut 20 de struţi unei persoane din Giurgiu, unui anume LLLL., în schimbul unei cantităţi de lucernă necesară pentru hrana celorlalţi struţi, însă, deşi struţi au fost daţi, acea persoană nu a mai livrat lucerna.

În legătură cu remorca, tractorul şi celelalte bunuri aduse de C. în gospodărie a arătat că, potrivit documentelor, sunt bunurile societăţii K. SA, lucru cunoscut de către inculpat, motiv pentru care nu a pretins vreodată că îi aparţin.

În ceea ce priveşte cheltuielile salariale pentru cei 6 angajaţi pe societatea Camera de Comerţ şi Industrie România - Japonia, în perioada 2011 - 2015, se constată că, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, M. (unde C. deţine funcţia de preşedinte al Consiliului Director) a fost înfiinţată şi a dobândit personalitate juridică în anul 2009 (Hotărârea Judecătoriei Sector 1 din 29 iunie 2009), membrii fondatori fiind C., AAAA., KKKK. şi K. SA în scopul dezvoltării cooperării economice cu Japonia de către toate judeţele ţării.

Susţinerile inculpatului D. sunt confirmate de martorii NNNN., QQQQ. şi MMMM., care au arătat că au prestat activităţi la ferma din satul Buduhala, judeţul Gorj, fermă care aparţinea inculpatului C., acesta fiind persoana care le-a încheiat contractele de muncă pe M., că se ocupau de îngrijirea struţilor ce aparţineau lui inculpatului C., precum şi faptul că acesta a adus un tractor cu remorcă.

Având în vedere declaraţiile martorilor privind activităţile prestate la ferma Buduhala pentru îngrijirea struţilor ce aparţineau inculpatului C. şi împrejurările în care au fost încheiate contractele de muncă legale pentru cei şase angajaţi în cadrul M. şi Industrie România - Japonia, precum şi existenţa unei înţelegeri între cei inculpaţii A. şi C. pentru realizarea unor activităţi agricole pe terenul deţinut de soacra lui A.), Înalta Curte, Completul de 5 judecători, consideră că nu se poate reţine că prestarea muncii în cadrul gospodăriei de la Buduhala s-a făcut în interesul lui A. şi ar reprezenta preţul plătit de C. pentru cumpărarea de influenţă.

Cu privire la infracţiunea de efectuare de operaţiuni economice ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia în scopul obţinerii pentru sine şi pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite - reţinută în sarcina inculpatului A. şi de complicitate la efectuare de operaţiuni economice ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia în scopul obţinerii pentru sine şi pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite - reţinută în sarcina inculpatului D. (pct. 4 din rechizitoriu), Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie a menţionat că situaţia de fapt, astfel cum a fost descrisă prin rechizitoriu, este susţinută de mijloacele de probă administrate în cauză.

Prin actul de sesizare s-a reţinut că, în perioada 2010 - 2015, inculpatul A., în exerciţiul funcţiilor de senator şi judecător la Curtea Constituţională, prin nesocotirea dispoziţiilor Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, a exercitat, în fapt, activităţi specifice calităţilor de asociat (percepere de dividende), administrator (reprezentarea societăţii) şi director general (activităţi comerciale), astfel cum sunt reglementate de Legea nr. 31/1990, în legătură cu ferma agricolă din judeţul Gorj, care de facto, îndeplinea rigorile juridice ale unei societăţi comerciale cu răspundere limitată.

În acest sens, s-a reţinut că inculpatul A. şi-a construit o fermă pe terenul soacrei sale FF., investiţia în această fermă a fost suportată cu titlu gratuit de inculpatul C. (animale, utilaje şi forţă de muncă) pentru a-l capacita pe A. ca prin traficarea influenţei (conferită de exerciţiul funcţiilor de senator şi judecător la Curtea Constituţională) să-l ajute în obţinerea unor contracte importante în domeniul energiei electrice, iar pentru a disimula proprietarul şi proprietăţile firmei, inculpatul C. a preconstituit convenţia, datată 5.10.2009, nesemnată de părţi, fără ca aceasta să fie înregistrată la Registrul Comerţului, deşi prin activităţile desfăşurate, ferma îmbrăca de facto statutul unei societăţi comerciale cu răspundere limitată.

Pentru disimularea totală a societăţii şi activităţii de comerţ a fost folosită ca paravan şi Asociaţia Familială - TTTT., reprezentată prin inculpatul D. (devenită ulterior, Întreprinderea Familială TTTT.), sens în care au fost încheiate, în ordine cronologică: contractul de comodat autentificat sub nr. x/16.10.2008 la BNP UUUU. dintre FF. (soacra inculpatului A.) şi Asociaţia Familială TTTT., reprezentată de inculpatul D., prin care FF. preda în folosinţă gratuită pe o perioadă de 15 ani de la data contractului Asociaţiei Familiale suprafeţele de 48.100 mp teren arabil, tarlaua x, parcela x şi 10.000 mp pădure situată în tarlaua x parcela x, dată la care s-a făcut predarea terenurilor, aflate în extravilanul comuna Teleşti, sat Teleşti, judeţul Gorj, valoarea folosinţei acestor terenuri a fost apreciată prin comodat la suma de 25.215 RON; convenţia, datată 05.10.2009, între inculpatul A. şi inculpatul C., nesemnată de părţi, prin care fiecare se obliga să pună în comun bani, mijloace şi muncă, pentru realizarea unei exploataţii agricole de creştere şi valorificare a struţilor, în comuna Teleşti, sat Buduhala, judeţul Gorj, pe un teren de aproximativ 9 hectare, cu construcţiile existente pe el la acea dată, în plus, A. urma să angajeze personalul necesar, să supravegheze lucrările de investiţii iar C. să asigure finanţarea amenajării fermei şi achiziţionării a 20 de familii de struţi, care urma să constituie baza activităţii ulterioare; contract de custodie, datat 24.09.2010 (cu act adiţional datat 22.09.2011 prin care s-a prelungit termenul contractului de la 23.09.2011 la 31.12.2015), încheiat între SC K. prin inculpatul C. şi inculpatul D., ce avea ca obiect lăsarea mărfii (animale) în păstrarea custodelui, şi anume 60 de struţi (20 de familii) şi 20 pui de struţi (semnat de părţi), animale achiziţionate de K. de la VVVV., contra sumei de 42.000 euro, potrivit contractului din 4 iulie 2010 şi declarate de D. la Registrul agricol (cod de exploataţie x).

Potrivit menţiunilor din Registrul agricol al Primăriei Teleşti, la ferma din Buduhala, în anul 2014, figurau 200 struţi şi 200 raţe, iar în anul 2015, cu ocazia percheziţiei la sediul fermei, au fost identificate doar şase exemplare de struţi.

La fermă, pe lângă aceste animale, se mai aflau 126 de capre de diferite rase (Alpina Franceză, saanen, murciano granandina şi din rasa românească) achiziţionate de D. la datele de 24.10.2011 şi 15.11.2011 de la exploataţia de provenienţă IF. "YYYY." din Abrud, jud. Alba şi cu o zi înainte de percheziţia domiciliară au fost date în exploatare potrivit contractul nr. x/21.01.2015 societăţii ZZZZ. SRL reprezentată de AAAAA., pe o perioadă de 5 ani (unde asociat era şi W. - cu o cotă de 40%).

Prin actul de inculpare s-a mai reţinut că pe lângă aceste investiţii, inculpatul C. a mai adus ca aport la fermă şi un tractor x cu remorcă, în valoare de 46.051,92 RON, respectiv 10.483,87 RON, precum şi cheltuielile salariale pentru cei şase angajaţi pe M., în sumă de 56.535,79 RON.

În legătură cu activităţile concrete de gestionare, administrare şi efectuare a operaţiunilor financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia efectuate de inculpatul A., prin actul de inculpare s-au reţinut: alegerea şi angajarea personalului necesar desfăşurării activităţi la fermă şi care ulterior a fost încadrat cu carte de muncă la Camera de Comerţ şi Industrie România-Japonia, prin intermediul inculpatului D., persoană de încredere a inculpatului A.; implicarea personală în asigurarea sursei de apă stabilită la fermă prin construcţia unui puţ, lucrarea realizată de firma SC BBBBB. SRL, în valoare de 26.918 RON; asigurarea furajelor pentru animale (şrot) sens în care a efectuat demersuri la martorul CCCCC. şi implicarea în vânzarea unor animale lui LLLL.; popularea bălţii de 2.000 m.p. cu păstrăv, din apropierea fermei, prin intermediul martorului DDDDD.; asigurarea cu lemne ce intră în costul de întreţinere al fermei; asigurarea serviciilor de incubare a ouălor de struţ şi tăbăcirea de piei de struţ prin intermediul martorului EEEEE., negocierea şi încheierea contractului de exploatare animale nr. 1/21.01.2015 dintre D. şi ZZZZ. SRL; împărţirea produselor obţinute la fermă; încercarea de a înstrăina anumite animale de la fermă pe relaţia Y.-AA..

Referitor la activitatea desfăşurată de D. s-a reţinut că, în perioada 2010 - 2015, cu intenţie, i-a înlesnit şi l-a ajutat pe inculpatul A. în săvârşirea faptei de efectuare de operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia (de senator şi judecător de Curte Constituţională), în sensul că a acceptat să acţioneze în mod ocult şi disimulat în sensul asumării în mod nereal a calităţii de proprietar al fermei, efectuând pentru inculpatul A. diferite acte de gestionare şi administrare a fermei, inclusiv operaţiuni financiare ca acte de comerţ (negocieri, contracte ş.a.) cunoscând realitatea surselor de finanţare şi realitatea proprietarului fermei (exploataţiei agricole), care era inculpatul A., situate în comuna Teleşti, Sat Buduhala, judeţul Gorj.

Potrivit dispoziţiilor art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 modificată, este sancţionată cu pedeapsa închisorii, fapta de efectuarea de operaţiuni financiare ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană, dacă este săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Scopul normei de incriminare constă în sancţionarea încălcării obligaţiei legale de abţinere ce incumbă subiectului activ de a nu se situa într-o stare de incompatibilitate, care în cauză vizează funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, precum şi la instituţiile publice; calitatea de comerciant persoană fizică [art. 82 alin. (1) lit. a) şi e) din Legea nr. 161/2013], respectiv calitatea de asociat, membru în organele de conducere, administrare sau control la societăţi civile, societăţi comerciale, inclusiv bănci sau alte instituţii de credit, societăţi de asigurare sau financiare, companii naţionale, societăţi naţionale ori regii autonome şi desfăşurarea de activităţi comerciale, direct sau prin persoane interpuse [art. 110 rap. la art. 102 lit. b) şi c) din Legea nr. 161/2013].

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, apreciază că probele administrate în cauză nu fac dovada că acea gospodărie din satul Buduhala a avut natura juridică a unei societăţi comerciale cu răspundere limitată, înregistrată la Registrul Comerţului, în condiţiile impuse de art. 5 alin. (2) şi (7) din Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990.

Exercitarea "de facto" a activităţilor de asociat, administrator şi director general presupune ca în drept această societate să existe, să aibă personalitate juridică dobândită în condiţiile Legii societăţilor comerciale nr. 31/1990 republicată, iar atribuţiile respective să fie exercitate de către o altă persoană decât cea care este îndrituită în drept a le exercita. Astfel, noţiunile folosite de acuzare pentru a contura natura juridică a gospodăriei de la Buduhala ca fiind "de facto" o societate comercială cu răspundere limitată şi activităţile comerciale desfăşurate de inculpatul A., specifice calităţilor de asociat, administrator şi director general, nu au acoperire în legea societăţilor comerciale.

Doar în art. 71 alin. (3) din Legii societăţilor comerciale nr. 31/1990 se face referire la administratorul de drept şi de fapt, însă în contextul activităţilor ce pot fi realizate în cadrul unei societăţi comerciale organizată în condiţiile legii.

Or, din probele administrate rezultă că în contextul efectuării unei percheziţii la sediul K. SA a fost ridicată o convenţie datată 5.10.2009, încheiată între A. şi C., nesemnată de părţi, prin care fiecare se obliga să îşi aducă aportul la realizarea unei exploatări agricole la ferma de la Buduhala, judeţul Gorj prin creşterea de struţi. Inculpatul A. cu terenul de 9 ha şi implicarea în derularea activităţilor de angajare a personalului şi supravegherea activităţilor, iar inculpatul C. cu investiţiile financiare şi materiale în realizarea obiectivului propus - exploataţie agricolă de creştere şi valorificare a struţilor. Prin această convenţie nu s-a stabilit natura juridică a asocieri, nu a fost semnată de părţi şi nu a fost înregistrată la Registrul Comerţului, astfel încât nu se poate considera că gospodăria din satul Buduhala a avut natura juridică a unei societăţi comerciale cu răspundere limitată sau că au fost realizate activităţile specifice funcţiei de asociat, administrator şi director general.

Tot pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, norma penală impune două condiţii esenţiale, respectiv operaţiunile comerciale să fie efectuate ca acte de comerţ şi operaţiunile comerciale să fie incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe o persoană o îndeplineşte.

În doctrină şi în jurisprudenţă s-a statuat că efectuarea de operaţiuni financiare înseamnă realizarea unor tranzacţii referitoare la bani şi la credite şi vizează desfăşurarea oricărei activităţi care presupune o plată, o circulaţie a banilor sau a creditelor şi care se circumscriu activităţilor şi domeniilor limitativ prevăzute de art. 1 lit. e) din Legea nr. 78/2000, respectiv "operaţiuni care antrenează circulaţia de capital, operaţiuni de bancă, de schimb valutar sau de credit, operaţiuni de plasament, în burse, în asigurări, în plasamentul mutual ori privitor la conturile bancare şi cele asimilate acestora, tranzacţii comerciale interne şi internaţionale".

Totodată, operaţiunea comercială trebuie să fie efectuată ca act de comerţ, adică să constituie un act sau o acţiune de intermediere în circulaţia banilor, făcută în mod organizat, întrucât, nu orice operaţiune financiară este şi act de comerţ.

Odată cu adoptarea noului C. civ. şi a Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., care operează cu noţiunile de "activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ", actele de comerţ şi activităţile comerciale vizează operaţiunile ce privesc activităţile de producţie, comerţ sau prestări servicii.

Or, operaţiunile financiare la care dispoziţiile art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 fac referire trebuie să fie efectuate de un profesionist, incluzând aici şi comercianţii [art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011] în exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ.

În acest context, se apreciază că în cauză nu este îndeplinită niciuna dintre cele două condiţii cerute de norma penală, respectiv inculpatul A. nu a efectuat operaţiuni financiare ca acte de comerţ (activităţi de producţie, comerţ sau prestări servicii) şi care să fie incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o avea în exerciţiul funcţiilor de senator şi judecător la Curtea Constituţională.

Cu privire la aceste acuzaţii, inculpatul A. a precizat că, la data de 5.10.2009, a încheiat o convenţie cu inculpatul C., pe care însă nu a semnat-o, intenţia lor fiind de a realiza o exploataţie agricolă de creştere şi valorificare a struţilor ori înstrăinarea cu titlu gratuit (pentru întrajutorarea persoanelor din anumite zone defavorizate) şi întemeiat pe relaţiile de prietenie dintre inculpaţi, iar nu în vederea realizării unei activităţi comerciale şi obţinerii unor foloase.

A mai arătat că împreună cu soţia şi cu soacra sa, FF., au hotărât să realizeze o construcţie pe terenul din judeţul Gorj, construcţie care încă nu este finalizată şi de la care au fost sustrase mai multe bunuri (geamuri, porţiuni din acoperiş). În acest context, l-a rugat pe inculpatul D., vecin şi prieten de mai mulţi ani, să aibă grijă şi de terenul soacrei sale şi de construcţie, întrucât acesta din urmă avea un teren lângă cel al soacrei inculpatului, cu o gospodărie în care creştea animale (vaci, porci, păsări, capre etc.) necesare pentru asigurarea mijloacelor de subzistenţă.

Cunoscând relaţia de prietenie dintre A. şi C., inculpatul D. a acceptat să primească în custodie aceste bunuri şi o procură din partea lui C. pentru cumpărarea de terenuri agricole în zonă, însă din lipsa banilor C. nu a mai cumpărat teren.

În anul 2009, inculpatul C. achiziţionat 60 de struţi din Ungaria, un tractor şi o remorcă pe care le-a folosit la lucrările agricole şi întreţinerea struţilor, bunuri pe care le-a lăsat în custodie lui D. şi care au fost achiziţionate pe K.. Tot C. i-a angajat pe D. şi alte persoane din zonă, cu contracte legale de muncă, la M., pentru activităţile desfăşurate la gospodărie pentru creşterea şi îngrijirea struţilor.

Produsele obţinute la gospodăria de la Buduhala nu au fost comercializate, o parte fiind consumate de angajaţi şi familiile lui D. şi C. dar şi de familia inculpatului, iar altă parte fiind înstrăinate cu titlu gratuit unor persoane din zone defavorizate.

În declaraţiile date în cursul procesului penal, inculpatul D. a confirmat susţinerile inculpatului A. şi a arătat că prin reconstituirea dreptului de proprietate şi prin cumpărarea unor terenuri de pe piaţa liberă a dobândit suprafaţa de 10 ha teren, învecinat cu suprafeţele de teren deţinute de FF., soacra lui A., principala sa activitate fiind cultivarea terenului şi creşterea animalelor, activităţi din care îşi asigura mijloacele de subzistenţă.

Pe A. îl ştie de mult timp şi, în anul 2010, a fost contactat de acesta pentru a-l ajuta pe un prieten de-al său interesat de creşterea struţilor, context în care s-a întâlnit cu C., în toamna anului 2010, când i-a dat în îngrijire circa 60 de struţi. La acel moment înţelegerea a fost ca struţii să îi adăpostească în grajdurile aflate pe terenul lui FF., teren pe care îl folosea din anul 2008 în baza unui contract de comodat.

Pentru activităţile prestate pentru îngrijirea struţilor C. i-a încheiat contract de muncă legal atât inculpatului cât şi altor 4 localnici, au fost remuneraţi cu o sumă egală cu venitul minim pe economie, în baza contractelor de muncă încheiate pe M..

La momentul când se ocupa de struţii lui C. avea în gospodăria sa mai multe animale: vaci, porci, oi, capre şi cai, în anul 2011 achiziţionase din jud. Alba 60 de capre de rasă (alpină franceză, saanen, murciano granandina) pe care le îngrijea şi le-a declarat la Direcţia Sanitară a jud. Gorj.

Pentru derularea activităţii, inculpatul C. a adus la fermă un tractor cu remorcă şi a efectuat lucrări de reabilitare a grajdurilor aflate pe terenul lui FF.. Inculpaţii C. şi A. nu veneau des la fermă, iar produsele de origine animală obţinute în gospodărie şi legumele obţinute de pe terenurile exploatate de acesta au fost folosite pentru consumul familie, iar o parte erau date inculpaţilor A. şi C., care erau donate, prin ONG, copiilor nevoiaşi din zonă.

Din exploatarea struţilor nu au fost obţinute decât ouă care au fost consumate de angajaţii de la fermă iar 50 de ouă au fost trimise la Giurgiu pentru eclozare, dar li s-a comunicat că nu conţin embrioni şi nu au mai trimis altele.

În anul 2012, C. a vândut unei persoane din Giurgiu, numitul LLLL., circa 20 de struţi în schimbul unei cantităţi de lucernă necesară pentru a hrăni ceilalţi struţi, însă acea persoană nu mai livrat lucerna.

A mai arătat că menţiunile din evidenţele Primăriei Teleşti privind situaţia animalelor din gospodărie comunicate DNA, la solicitarea acestei instituţii, nu sunt reale pentru că menţionează existenţa struţilor la fermă din sem I al anului 2010; or, aceştia au fost aduşi în luna octombrie 2010. La Primăria Teleşti nu a depus nicio declaraţie privind situaţia animalelor din gospodăria sa, doar la Direcţia Sanitar Veterinară Târgu Jiu, pe care o avea şi medicul veterinar din satul Buduhala.

Referitor la vânzarea caprelor către ZZZZ. a arătat că iniţiativa i-a aparţinut dată fiind starea sa de sănătate, însă nu a vândut aceste capre, ci le-a dat în exploatare numitei AAAAA. despre care ştia că se ocupă cu creşterea caprelor.

Totodată, a precizat că niciodată nu a pretins că ar fi proprietarul bunurilor reprezentând investiţia făcută de C. (tractorul şi remorca sau a struţilor), întrucât nici nu putea, fiindcă acestea figurau înregistrate pe K. SA Nici cu privire la terenurile ce aparţineau numitei FF. nu putea să pretindă că este proprietar, deoarece din acte rezulta proprietarul, iar impozitele şi dividendele reveneau proprietarului.

Susţinerile inculpaţilor A. şi D. au fost confirmate de inculpatul C. în declaraţia dată în faţa instanţei de fond, declaraţie în care a arătat că, la sfârşitul anului 2008 - începutul anului 2009, a avut iniţiativa înfiinţării Camerei de Comerţ şi Industrie România - Japonia (unde avea calitate de preşedinte), membră a Camerei de Comerţ şi Industrie a României. Întrucât la înfiinţare era necesar ca membrul fondator să fie şi o societate comercială care ar fi putut susţine din punct de vedere financiar existenţa Camerei de Comerţ şi Industrie România - Japonia, în calitate de acţionar majoritar la K. SA şi iniţiator al proiectului, a adus aceasta societate în acţiunea de înfiinţare a Camerei de Comerţ menţionate. Având natura juridica a unui ONG, obiectivul acestuia era de a întrajutora persoanele defavorizate din anumite zone, cu referire la Bucureşti, Gorj, Giurgiu, Mehedinţi, dar şi de a iniţia relaţii cu firme din afara spaţiului european, cu referire la Japonia, pentru a derula relaţii comerciale în România sau pentru a facilita locuri de muncă pentru persoanele din aceste zone în spaţiul naţional. Pentru ca avea nevoie de resurse materiale în susţinerea activităţii camerei de comerţ şi industrie al cărui iniţiator era, s-a gândit că ar putea înfiinţa o fermă pentru "a ajuta cu produse", sens în care s-a consultat şi cu prietenul său A., pentru că erau din aceeaşi zonă. A apreciat, la acel moment, că un avantaj l-ar reprezenta creşterea struţilor, au luat decizia ca la viitoarea fermă să se ocupe şi de acest sector, respectiv creşterea struţilor.

Astfel, a purtat o discuţie cu A. pentru a înfiinţa o fermă, acesta i-a comunicat că lângă terenul său din satul Buduhala are teren şi inculpatul D. în suprafaţă de circa 2 ha şi l-ar putea ajuta în realizarea unei gospodării tip fermă. În acest context, s-a încheiat convenţia din 5.10.2009, nesemnată de părţi, de care inculpatul a şi uitat având în vedere că era prieten cu A. şi fiind făcută o înţelegere nu mai avea importanţă acel act.

Inculpatul a arătat că a cumpărat 60 de struţi (20 de familii) şi 20 pui de struţ, un tractor şi o remorcă, că a făcut reparaţii la adăposturile pentru struţi şi că a lăsat în custodie aceste bunuri lui D., bunuri care au fost achiziţionate pe societatea K. SA şi în patrimoniul căreia au rămas. A mai arătat că a încheiat D. şi alte cinci persoane contracte de muncă legale, înregistrate pe M., pentru activităţile desfăşurate la fermă şi îngrijirea struţilor.

Referitor la produsele obţinute în gospodărie a precizat că o parte au fost date sub formă de ajutoare sociale persoanelor defavorizate din zonă şi o parte au fost împărţite între cei care lucrau la fermă şi familiile lor.

De asemenea, cu privire la activităţile desfăşurate în cadrul gospodăriei de la Buduhala, locaţia acesteia, proprietarul animalelor şi al bunurilor folosite la activităţile agricole şi pentru îngrijirea animalelor, martorul KKKKKK., medic veterinar, în declaraţiile date în cursul procesului penal, a arătat că inculpatul D. avea o exploataţie zootehnică în satul Buduhala, că a apelat la serviciile sale o sigură dată când a cumpărat din judeţul Alba mai multe capre de rasă şi, în acest context, martorul a făcut înregistrările în exploataţia lui D. pentru animale mature fiind necesar acel marcaj, însă nu cunoaşte dacă caprele au fost vândute ulterior şi nici nu i-a solicitat acel aviz sanitar veterinar necesar pentru vânzare. De altfel, nici nu a emis vreun aviz sanitar lui D. pentru vânzarea vreunui produs agricol de la ferma acestuia.

Totodată, a precizat că, anterior anului 2000, D. a deţinut mai multe vaci (vreo 30 de vaci) şi atunci martorul a înregistrat aceste animale în exploataţia lui D.. Din zvon public a auzit că terenul folosit de D. nu ar aparţine acestuia, ci inculpatului A., iar în legătură cu ferma unde inculpatul D. avea animalele, a arătat că era de dimensiunea unei gospodării ţărăneşti mai extinse.

Şi declaraţiile martorului LLLLLL., medic veterinar din anul 2012 în cadrul circumscripţiei veterinare a comunei Teleşti, în declaraţiile date în cursul procesului penal, a precizat că a fost la gospodăria lui D. în câteva rânduri pentru a vaccina animalele, că în acea gospodărie, despre care ştie că aparţinea inculpatului D., se aflau 3 cai, două exemplare de rasă comună şi un ponei, 2 bovine, aproximativ 60 de capre din 3 rase: alpina, franceză, saanen şi murciano şi aproximativ 20 de capre tinere (din anul 2012), porci vietnamezi, din care două exemplare adulţi şi 10 - 15 pui, între 7 - 10 porci obişnuiţi, păsări, respectiv găini, raţe, gâşte, câţiva păuni şi struţi, aproximativ 3 familii (o familie fiind formată dintr-un mascul şi 2 - 3 femele), însă pentru struţi nu a acordat asistenţă veterinară.

Pe inculpatul A. l-a cunoscut la fermă şi i-a fost prezentat de inculpatul D. ca fiind un prieten al său. Singura discuţie despre struţi purtată cu D. a vizat faptul că animalele îşi răneau ciocul într-un gard de sârmă şi trebuiau sacrificate şi că ar fi trimis ouă la eclozat, în Giurgiu.

La fermă lucrau şi alte persoane din sat dar nu ştie cine era angajatorul şi nu a emis niciodată vreo autorizaţie sanitar veterinară lui D. necesară în cazul comercializării produselor agricole şi animale din gospodărie.

Referitor la vânzarea unor capre către SC ZZZZ., proprietatea inculpatului D., a precizat că a întocmit acele formulare de mişcare F2, ce cuprindeau menţiuni diferite, în sensul că proprietarul animalelor rămânea acelaşi pe perioada exploatării animalelor într-o altă locaţie.

Martora FFFFF. a precizat că a mers în vizită la ferma de la Buduhala împreună cu copiii, la invitaţia lui D., în anul 2013, că a văzut câteva exemplare de capră din rasa alpină franceză şi saanen al căror proprietar ştie că este D., dar nu ştie cine este proprietarul fermei de la Buduhala.

În opinia martorei, la Buduhala era o exploataţie în gospodărie şi nu de tip comercial pentru că nu era o înregistrare la DSVSA.

De asemenea, martorul GGGGG. a precizat că inculpatul D. deţine un teren învecinat cu FF., că la fermă a văzut câţiva struţi, vaci, porci, găini, raţe, câţiva păuni, animale care se regăsesc într-o gospodărie mai mare. Martorul a mai arătat că D. avea un tractor şi o remorcă de la o firmă din Bucureşti pe care o folosea în exploatarea struţilor, iar D. era proprietarul unui tractor mai mic. Nu ştie să fi fost comercializate produsele de la fermă.

Prin depoziţiile lor, martorii confirmă atât împrejurarea că activitatea desfăşurată la Buduhala era aceea specifică unei gospodării cât şi faptul că inculpatul D. deţine o parte din animale, că niciun moment acesta nu a încercat să îşi atribuie proprietatea altor bunuri decât a celor care îi aparţineau, astfel cum rezultă şi din evidenţele direcţiei sanitar veterinare.

Martorul LLLL. a precizat că a achiziţionat în anii 2009 sau 2010 în jur de 15 struţi, că intenţiona să mai cumpere struţi, iar din discuţiile purtate cu inculpatul A., în perioada când au fost colegi în Parlament, a convenit cu acesta să ia 15 struţi de la o fermă din Buduhala unde a discutat cu o persoană în vârstă, însă nu ştia că ferma aparţine inculpatului A.. Ca preţ pentru struţii achiziţionaţi de la ferma din Buduhala, martorul urma să livreze lucernă.

A mai arătat că, în opinia sa, ferma de la Buduhala era o gospodărie şi nu fermă de producţie, prin comparaţie cu o fermă de creştere a struţilor cunoscută de martor care avea în jur de 1000 - 2000 de struţi şi abatorizare.

În legătură cu activităţile desfăşurate la ferma din Buduhala martorii NNNN., MMMM., QQQQ. au arătat, în mod constant, în cursul procesului penal, că cel care i-a angajat la ferma de la Buduhala a fost C., contractul fiind încheiat pe M., că la fermă se ocupau de creşterea şi îngrijirea struţilor, că în gospodărie avea animale şi D. iar produsele de origine animală (lapte, brânză, ouă de struţ ş.a.) şi produsele vegetale erau împărţite între ei şi familiile lui D., A. şi C., aceştia veneau mai rar la fermă. Au mai arătat martorii că parte din produse erau folosite de C. pentru a fi împărţite copiilor nevoiaşi din zonă, prin M.. În plus, martorul NNNN. a arătat că ştie că un tractor şi o remorcă de la fermă aparţin lui C., iar D. avea şi el o platformă şi două căruţe.

Şi martorii AAAAA., W. şi MMMMMM. în depoziţiile lor au arătat că la Buduhala era o gospodărie, existau animale fiind o fermă de agrement, martorul MMMMMM., primar al comunei Teleşti, precizând că terenurile din gospodăria de la Buduhala aparţin numitei FF., că pe aceste terenuri există o construcţie şi câteva anexe, iar unul dintre vecini este inculpatul D., persoană ce deţine şi mai multe parcele în zonă. Ştie că animalele de la fermă aparţin inculpatului D. pentru că a verificat telefonic registrele agricole pe anii 2013, respectiv 2010, atunci când a fost audiat la DNA, aspect confirmat şi de înscrisurile transmise ulterior, dar nu ştie cui aparţine gospodăria de la Buduhala.

La locaţia de la Buduhala erau animale puţine (un cal, o vacă, câteva păsări, câţiva struţi), astfel că nu se poate aprecia că este o fermă.

În raport cu probele administrate în cauză, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că folosinţa de către inculpatul D. a terenului, aparţinând numitei FF. s-a realizat în baza contractului de comodat autentificat sub nr. x/16.10.2008 la BNP UUUU. încă din anul 2008, fapt ce face credibile susţinerile inculpatului A. referitoare la împrejurările în care l-a rugat pe inculpatul D. să se ocupe de gospodăria soacrei sale, cât şi ale inculpatului D., conform cărora interesul său era de a obţine mai mult teren, întrucât la acel moment deţinea în jur de 50 de vaci.

Referitor la investiţia făcută de inculpatul C. la gospodăria de la Buduhala, aceasta este dovedită de înscrisurile aflate la dosar, respectiv documentele contabile ale SC K. SA în legătură cu achiziţionarea la 4.07.2010 de către societate, de la VVVV., a unui număr de 60 struţi şi 20 pui de struţi, în valoare totală de 42.000 euro (contractul de vânzare-cumpărare din 4.07.2010), animale înregistrate de D. în Registrul agricol al Primăriei Teleşti (cod de exploataţie x), pe care le-a primit în custodie de la C. potrivit contractului de custodie din 24.09.2010, semnat de părţi, documentele privind investiţiile în curs la ferma de la Buduhala cu referire la un tractor, o remorcă şi materiale necesare refacerii adăposturilor, cheltuielile cu forţa de muncă a celor şase persoane ce prestau activităţi la gospodăria din Buduhala, angajate la M..

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că probele administrate în faţa instanţei de control judiciar nu sunt de natură a modifica situaţia de fapt, astfel încât concluziile la care a ajuns instanţa de fond se menţin, apreciind că investiţia nu a fost făcută ca preţ al traficului de influenţă pe care ar fi urmat să-l exercite inculpatul A. în vederea obţinerii unor contracte comerciale în domeniul energiei pentru inculpatul C., ci pentru buna desfăşurare a activităţii în ferma comună, pentru valorificarea intereselor propriilor familii, precum şi din dorinţa de a ajuta persoanele defavorizate din anumite zone, cu referire la Bucureşti, Gorj, Giurgiu, Mehedinţi, în condiţiile în care inculpatul C. dorea să îşi asigure un vad comercial pentru activităţile proprii.

Totodată, se apreciază că nu este îndeplinită nici condiţia cerută de norma de incriminarea ca operaţiunile financiare săvârşite ca acte de comerţ să fie incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană şi să fie săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, indiferent dacă scopul a fost sau nu atins, astfel că realizarea acelor operaţiuni nu poate contura elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Astfel, niciunul dintre martorii audiaţi în cauză nu susţine implicarea inculpatului A. în activităţile de gestionare, administrare şi efectuare a unor operaţiuni financiare ca acte de comerţ. Aşa cum s-a arătat, martorii NNNN., MMMM., QQQQ. şi inculpatul D. au arătat că persoana care i-a angajat a fost numitul C., în contextul investiţiilor făcute şi a interesului pe care acesta îl avea în dezvoltarea relaţiilor comerciale în zonă.

Implicarea inculpatului A. în realizarea lucrărilor de foraj pentru identificarea unei surse de apă a nu poate avea natura unei gestionări şi administrări a fermei, câtă vreme nu s-a dovedit existenţa unei societăţi comerciale în vreuna din formele de organizare prevăzute de legea specială, iar interesul inculpatului era justificat şi firesc în condiţiile în care a început construcţia unei case de locuit pe acel teren şi folosinţa apei este necesară oricărei gospodării.

Cât priveşte implicarea inculpatului A. în obţinerea serviciilor de incubare şi eclozare a ouălor de struţi şi tăbăcirea pieilor de struţ, apreciate de acuzare ca fiind operaţiuni comerciale ca acte de comerţ, se constată că probatoriul administrat nu a dovedit nicio implicare a inculpatului în astfel de activităţi.

În acest sens, martorii EEEEE. şi QQQQQ. au arătat în declaraţiile date în cursul procesului penal că l-au cunoscut pe inculpatul A. în urmă cu 10 ani fiind implicaţi în proiectul "Repopularea României cu dropii" proiect care nu s-a mai finalizat. Deţin în comuna Răsuceni, jud. Giurgiu o societate care se ocupă şi de tăbăcirea pieilor de struţi dar, în principal, de eclozarea ouălor de struţ. Nu au eclozat ouă pentru A. pentru că au primit doar câteva ouă de la acesta şi nu conţineau embrioni. Martorul EEEEE. a arătat că îl cunoaşte pe C., au participat împreună la seminarii pentru valorificarea energiei regenerabile, nu ştie dacă avea struţi. A primit de la C. sau D. câteva ouă de struţ şi au ieşit 5 - 7 pui pe care i-a dat la fermă, dar nu au încheiat vreun contract de prestări servicii. A mai arătat martorul că, a fost la ferma lui A. din Buduhala dar era o mini gradină zoologică şi nu o fermă sau gospodărie.

Referitor la discuţiile purtate de inculpatul A. privind popularea unei bălţi cu păstrăv, martorul DDDDD. a precizat că a fost la ferma de la Buduhala la solicitarea unor prieteni, pentru a-şi exprima o opinie cu privire la posibilitatea populării unei bălţi cu păstrăv, în condiţiile în care martorul se ocupa cu creşterea şi comercializarea păstrăvului pe piaţă. A verificat sursa de apă şi a constatat că balta nu oferea condiţii pentru populare cu păstrăv, i-a comunicat acest lucru inculpatului D.. La fermă s-a întâlnit şi cu inculpatul A. căruia i-a transmis acelaşi lucru. În opinia martorului locaţia de la Buduhala nu era o fermă organizată, ci o locaţie unde se creşteau câteva animale.

În legătură cu pretinsa negociere realizată de inculpatul A. în încheierea contractului de exploatare a animalelor dintre D. şi SC ZZZZ. privind darea în exploatare a unui număr de 100 capre de rasă, pe o perioadă de 5 ani, se constată că probele administrate nu fac dovada că activităţile pretins a fi desfăşurate de inculpat se circumscriu sferei operaţiunilor economice ca acte de comerţ.

În legătură cu acest aspect, inculpatul D. a precizat că a achiziţionat aceste capre în cursul anului 2011, când a cumpărat un număr de 60 de capre de diferite rase (rasa saanen, alpină franceză murciano granandina) din jud. Alba, aspect confirmat şi de martorii KKKKKK. şi LLLLLL., medici veterinari în comuna Teleşti.

Din cauza problemelor medicale, inculpatul D. a încheiat contractul x/21.01.2015 cu SC ZZZZ. SRL, însă inculpatul A. nu a avut nicio implicare, aspecte confirmate de martora AAAAA..

În acest sens, martora AAAAA. a arătat în declaraţiile date în cursul procesului penal că din anul 2012 a fost administrator la SC ZZZZ. şi asociat, împreună cu W. şi NNNNNN., iar pe inculpatul D. l-a cunoscut în perioada 2013 - 2015, în timpul derulării unei afaceri personale a martorei. Cunoştea că inculpatul D. avea o exploataţie de animale în satul Buduhala, în jur de 80 - 100 capre de rase diferite, iar,în anul 2014, datorită unor probleme de sănătate ale acestuia, a fost de acord să preia în exploataţie caprele, sens în care s-a încheiat contractul de exploataţie nr. x/2015. Contractul prevedea ca societatea ZZZZ. să exploateze animalele.

Martorul W. a arătat că nu cunoaşte nimic în legătură cu modalitatea în care s-a negociat contractul de exploataţie şi dacă acest contract a fost încheiat de AAAAA. cu D..

În legătură cu ferma de la Buduhala, acesta a precizat că a fost de mai multe ori la acea locaţie, îi cunoaşte pe inculpaţii D. şi A., însă nu ştie cui aparţine ferma, a văzut mai multe rase de animale, în număr redus (găini, capre, aprox. 30 de struţi, gâşte, porumbei etc), dar nu era o fermă care să realizeze o activitate economică, ci o gospodărie.

Având în vedere că niciuna din probele administrate nu face dovada implicării inculpatului A. în negocierea şi încheierea contractului privind exploataţia animalelor dintre societate ZZZZ., reprezentată de AAAAA. şi D., se apreciază că nu poate fi susţinută acuzaţia privind exercitarea de activităţi comerciale ca acte de comerţ de către A. şi nici a realizării actelor de complicitate de către inculpatul D. în sensul ajutorului dat inculpatului A. de a disimula dreptul de proprietate asupra acestor bunuri.

În ceea ce priveşte denunţul formulat de martorul Z. la data de 23.02.2015, precum şi declaraţiile date de către acest martor în cursul procesului penal, inclusiv în faţa instanţei de control judiciar, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că nu sunt susţinute de niciun mijloc de probă.

Prin denunţul formulat, martorul Z. a arătat că inculpatul A., intenţionând să înstrăineze capre, i-a solicitat să încheie un contract de vânzare-cumpărare în acest sens între A. şi AA., prin intermediul martorului Y..

Audiat de instanţa de control judiciar, martorul Z. a arătat că îşi menţine declaraţii date şi cauză şi a precizat că înainte cu câteva săptămâni de a formula denunţul, numitul Y. i-a solicitat să redacteze un contract de vânzare-cumpărare pentru un număr de animale (capre), vânzător fiind inculpatul A., iar cumpărător martorul AA..

Martorul a arătat că Y. i-a solicitat să redacteze contractul pe baza unor copii ale unor acte de identitate privind persoane pe care nu le cunoştea, să ateste data, identitatea şi conţinutul draft - ului de contract.

Din informaţiile puse la dispoziţie de Y. rezulta că era vorba de un contract de vânzare-cumpărare a unui număr de 50 de capre, în valoare de 300 euro fiecare, preţul total al celor 50 de capre fiind de 15.000 de euro, cu plata în două rate, un avans de 5000 de euro la încheierea contractului, iar diferenţa de 10.000 de euro urma să fie plătită la data la care caprele ajungeau la firma lui AA. din Braşov. Martorul mai a arătat că AA. a confirmat condiţiile în care urma să fie încheiat contractul.

Susţinerile martorului denunţător Z. nu sunt de natură a contura latura obiectivă a infracţiunii de efectuare de operaţiuni economice ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia în scopul obţinerii pentru sine şi pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, reţinută prin rechizitoriu în sarcina inculpatului A..

Astfel, cu privire la această acuzaţie reţinută în sarcina inculpatului A., martorul AA. a precizat că pe Z. l-a văzut o sigură dată când a fost însoţit de Y., pe care îl ştie de 5 ani de zile. Nu ştie care sunt relaţiile dintre inculpatul A. şi Y., dar acesta din urmă, în cursul anului 2014, l-a contactat să îi comunice că este în zonă cu inculpatul A. şi dacă ar putea să treacă pe la ferma din Corabia a martorului. A doua zi, martorul Y. împreună cu inculpatul A. şi o persoană, E., au venit la ferma martorului, s-au purtat mai multe discuţii cu inculpatul A., cu caracter general, posibil şi legate de struţi.

După câteva săptămâni a fost sunat de Y. care i-a comunicat că inculpatul A. ar avea capre de vânzare, că acesta are probleme financiare şi că preţul unei capre este de 500 euro. Martorul nu a intenţionat să cumpere capre iar, ulterior, când s-a întâlnit cu Y., acesta insista în încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, martorul a cerut anumite informaţii legate de animale, pe care Y. nu le cunoştea. Tot în legătură cu achiziţionarea caprelor a fost sunat şi de martorul Z. care i-a comunicat că se va ocupa de încheierea contractului dintre martor şi inculpatul A.. Martorului i s-a părut nejustificată insistenţa lui Z. şi, din experienţă, ştie că pentru o asemenea vânzare nu avea nevoie de un contract. Mai mult, avea angajaţi consilieri la societatea sa şi se putea consulta cu aceştia, nu avea nevoie de serviciile martorului Z..

Martorul a mai arătat că nu a discutat niciodată cu inculpatul A. despre încheierea acestui contract iar dacă era necesar să îl împrumute pe A. cu bani ar fi făcut un contract de împrumut cu acesta.

Totodată, martorul a precizat că în perioada cât s-a discutat de încheierea contractului a fost citat la DNA unde s-a întâlnit cu Z., care, încercând să îl intimideze, i-a spus că este cercetat pentru grup infracţional organizat şi trebuie să facă declaraţii cu privire la A..

Faptul că în legătură cu încheierea acestui contract de vânzare-cumpărare despre care martorul Z. a relatat în conţinutul denunţului, nu s-a discutat niciodată cu A., în contextul arătat de denunţător, este confirmat şi de martorul Y. în declaraţiile date.

Relevant este şi aspectul că inclusiv martorul Z. a precizat că nu a purtat o asemenea discuţie cu A., însă a apreciat că Y. şi AA. au discutat cu A. şi intenţionează să îl ajute pe acesta, date fiind dificultăţile financiare prin care trecea, fără a se baza în această apreciere pe un element cert care să o confirme.

Pretinsa intenţie de vânzare a caprelor în scopul ascunderii proprietăţii bunurilor de la ferma din Buduhala, vizează exemplare de rasă, or potrivit actele şi lucrările dosarului rezultă că singurele capre aflate la gospodăria din Buduhala erau ale inculpatului D., potrivit menţiunilor din registrul agricol şi evidenţelor sanitar veterinare, animale care au fost date în exploataţie de D. societăţii ZZZZ. din data de 25 ianuarie 2015, pe o perioadă de 5 ani. În acest context, aspectele relevate de martorul denunţător Z. cu referire la intenţia de încheiere a unui contract în luna februarie 2015 de către A., nu sunt susţinute de materialul probator administrat în cauză.

Ca urmare, în raport cu probele administrate în cauză, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, apreciază că activităţile realizate de A. în cadrul fermei de la Buduhala nu sunt operaţiuni ce privesc activităţile de producţie, comerţ sau prestări de servicii (operaţiuni financiare ca acte de comerţ), incompatibile cu funcţia de senator şi judecător la Curtea Constituţională şi că nu au fost efectuate în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

De asemenea, probele administrate nu au făcut dovada că prin acţiunile sale inculpatul D. l-a ajutat pe inculpatul A. să disimuleze proprietatea terenului şi bunurilor aflate în gospodăria din judeţul Gorj, ci acţiunile sale au fost justificate de calitatea de proprietar a unora dintre bunuri (capre, vaci, porci şi alte animale aflate la fermă, cu excepţia struţilor), de custode a altor bunuri (reprezentând investiţiile făcute de C.) sau de realizare a acţiunilor de exploatare a terenului în baza contractului de comodat încheiat cu FF., astfel încât nu se poate considera că realizează conţinutul constitutiv al laturii obiective a complicităţii.

În sarcina inculpatului D. se reţine şi comiterea infracţiunii de spălare de bani, faptă prevăzută de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002, modificată, constând în aceea că, în perioada 2010 - 2015, cu intenţie, a ascuns şi disimulat adevărata natură a provenienţei şi proprietăţii fermei din comuna Teleşti, sat Buduhala, şi drepturilor asupra acesteia, respectiv a beneficiilor rezultate, în cuantum de 481.276,42 RON, prin asumarea rolului de proprietar ocult al acesteia, cunoscând că provin din săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Prin actul de inculpare se reţine că activităţile pretins a fi realizate de inculpat în ascunderea provenienţei proprietăţii fermei de la Buduhala şi a beneficiilor realizate, activităţi ce ar realiza conţinutul laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002, se regăsesc şi în descrierea actelor de complicitate la infracţiunea prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 modificată, de la pct. 4 din actul de sesizare.

Potrivit art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, infracţiunea de spălare de bani constă fie în schimbarea sau transferul de bunuri cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestora ori în scopul de a ajuta persoana care a comis infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire penală, judecată sau executarea pedepsei, fie în ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni. Doctrina şi practica judiciară au definit acţiunea de schimbare ca fiind orice activitate prin intermediul căreia se substituie bunul provenit din săvârşirea unei infracţiuni cu altul de origine licită, iar cea de transfer ca reprezentând orice operaţiune prin care drepturile asupra unor fructe ilicite sunt transmise către o altă persoană, în timp ce acţiunea de ascunderea sau disimulare constă în mascarea provenienţei nelegale a acestora prin operaţiuni complexe de natură juridică, economică sau financiară.

Sub aspect subiectiv, infracţiunea de spălare de bani este condiţionată de reprezentarea mentală a subiectului activ cu privire la faptul ca bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni, în lipsa cunoaşterii acestui aspect neputându-se angaja răspunderea penală a acestuia.

Pentru a exista infracţiunea de spălare de bani este obligatoriu ca activităţile de schimbare sau transfer de bunuri ori cele de ascundere sau disimulare să fie precedate de comiterea unei infracţiuni din care să provină bunurile supuse spălării, aceste modalităţi alternative ale elementului material fiind, prin urmare, întotdeauna acţiuni distincte şi situate în timp la un moment ulterior de cele ce formează latura obiectivă a conţinutului constitutiv al infracţiunii premisă, dar care însă pot fi săvârşite şi de acelaşi subiect activ.

Ca atare, obiectul material al infracţiunii de spălare de bani îl constituie bunurile asupra cărora se exercită elementul material al infracţiunii şi care provin din comiterea unei infracţiuni.

Or, în cauză, nu s-a dovedit că bunurile a căror provenienţă se pretinde că a fost disimulată (actele juridice care atestă un titlu ori un drept de proprietate al acestora, investiţiile făcute la ferma din Buduhala de către C. şi beneficiile salariale necuvenite) au făcut obiectul unei infracţiuni (unde inculpatul D. a avut calitatea de complice), fiind dispusă o soluţie de achitare sub aspectul comiterii infracţiunii de corupţie prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 modificată.

Întrucât, prin probele administrate în cauză nu s-a dovedit că bunurile a căror provenienţă se pretinde că a fost disimulată au făcut obiectul unei infracţiuni, se constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani.

Cu privire la acuzaţiile de constituire de grup infracţional organizat (în forma constituirii şi în vederea pregătirii infracţiunii de folosire, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate, prev. de art. 273 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal), reţinute în sarcina inculpaţilor A., B. şi E. (pct. 5 din rechizitoriu), Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie a menţionat că situaţia de fapt, astfel cum a fost descrisă prin rechizitoriu, este susţinută de mijloacele de probă administrate în cauză.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că, în încercarea de a-şi "desăvârşi" activitatea infracţională, inculpatul A. a constituit un grup infracţional organizat, în luna august 2014, alături de inculpaţii B. şi E. (oameni de afaceri între care exista o relaţie de încredere dobândită în timp), având ca scop crearea mecanismului de eludare a obligaţiilor fiscale faţă de statul român în activitatea comercială de export produse alimentare către Federaţia Rusă prin interpunerea Turciei (stat care nu avea impuse sancţiuni economice de export, aşa cum avea Uniunea Europeană, din partea Federaţiei Ruse pentru exportul de produse agro-alimentare).

Rolul de lider era recunoscut inculpatului A. care, deşi nu avea resursele financiare ale celorlalţi doi inculpaţi, avea demnitatea publică necesară (judecător la Curtea Constituţională) pentru a fi respectat şi ascultat de aceştia.

Scopul grupului era de a specula situaţia juridico - economică dintre Uniunea Europeană şi Rusia, care aveau ridicate în mod reciproc un rând de bariere comerciale, prin găsirea unor soluţii juridice prin care să realizeze un export de produse româneşti în Rusia prin interpunerea în acte a unui partener turc, fapt ce impunea ascunderea în acte a provenienţei bunurilor (tăgăduirea că acestea provin din România, membră a Uniunii Europene) şi a destinaţiei lor în raport de autorităţile române, care nu trebuia să fie Rusia, ci Turcia.

În realizarea scopului convenit, membrii grupului aveau atribuţii specifice, fiecare dintre ei ocupându-se de găsirea unei soluţii care să răspundă comandamentului grupului de a livra direct produse din România în Rusia prin interpunerea fictivă a unei firme turceşti şi/sau moldoveneşti sau ucrainene, precum şi pe un traseu care putea include tranzitarea acestor ţări. Astfel, inculpatul B. avea conexiunile în mediul de afaceri turc din România, iar la solicitarea inculpatului A., aceste conexiuni urmau să fie făcute şi în mediul de afaceri din Turcia prin intermediul lui O.. Totodată, inculpatul B. avea posibilitatea achiziţionării de produse din cele ce făceau obiectul sancţiunilor şi punerii la dispoziţie a firmelor sale pentru realizarea acestor exporturi (una dintre ele fiind UUUUU. SRL).

Inculpatul E. avea contactele necesare în Republica Moldova, Ucraina şi Rusia pentru a pune în practică şi concretiza planul de afaceri.

Între membrii grupului exista o coeziune deosebită, în care confidenţialitatea şi încrederea îşi aveau rădăcinile în relaţiile vechi de prietenie dintre aceştia. Comunicările dintre membrii grupului s-au realizat şi în afara teritoriului României, cu referire la inculpaţii E. şi A. care s-au întâlnit în mod conspirat de două ori cu omul de afaceri IIIII., prima întâlnire având loc în afara ţării, prin august - septembrie 2014, când s-au întâlnit în Republica Macedonia (unde inculpatul A. se afla în legătură cu un seminar pe linie profesională), iar cea de-a doua, a avut loc în data de 11.11.2014 în Bucureşti, la JJJJJ..

Cu privire la această acuzaţie, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, nu va avea în vedere interceptările convorbirilor telefonice, întrucât acestea au fost realizate ulterior datei de 1 februarie 2014, iar faţă de acestea au devenit aplicabile dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, în raport cu celelalte probe administrate în cauză, constată că nu se face dovada existenţei unui grup infracţional ce ar fi fost constituit în scopul pregătirii comiterii infracţiunii prevăzute de art. 273 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal sau realizării exportului de produse agroalimentare din România către Federaţia Rusă prin intermediul Turciei.

Potrivit art. 367 din C. pen., sunt sancţionate actele de iniţiere sau constituire unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui astfel de grup. Infracţiunea ce intră în scopul grupului infracţional are un sens larg, putând fi orice infracţiune care realizează scopul pentru care grupul a fost constituit.

Acţiunea de constituire, ca variantă alternativă a elementului material în conţinutul normei de incriminare, implică asocierea efectivă, în scopul de a fiinţa în timp şi de a pregăti, organiza şi duce la îndeplinire săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni grave, fiecare membru urmând să se supună unei discipline interne şi anumitor reguli privind ierarhia, rolurile şi planul de activitate.

Astfel, pentru existenţa infracţiunii este necesar să existe minim trei persoane, grupul infracţional trebuie să fie structurat, să existe pentru o perioadă şi să acţioneze, în mod coordonat, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni. Conceptul de "structură determinată" folosit de legiuitor porneşte de la o coordonare în plan vertical a grupării constituite, caracterizată printr-o ierarhie clară, în care liderul dă ordine, directive infracţionale, iar membrii le execută, acţiunile fiind convergente în îndeplinirea obiectivelor comune tuturor celor ce compun grupul.

Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat a fost incriminată prin art. 367 din C. pen. ca infracţiune, în considerarea periculozităţii sale, decurgând din chiar scopul grupării, şi anume, săvârşirea de infracţiuni. Pentru existenţa faptei este, aşadar, suficient ca infracţiunea să fi fost planificată, nefiind necesar să fi fost efectiv comisă, astfel că legiuitorul incriminează şi actele de pregătire care iau forma iniţierii grupului infracţional organizat. Dacă infracţiunea ce intră în scopul grupării a fost însă efectiv comisă, va exista un concurs de infracţiuni între grupul infracţional organizat şi respectiva infracţiune ce a intrat în scopul grupării.

Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. se comite numai sub forma intenţiei directe, calificată prin scopul prevăzut în conţinutul elementului subiectiv al incriminării, respectiv în scopul săvârşirii de infracţiuni.

Cu privire la scopul constituirii grupului infracţional organizat, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că nu este îndeplinit, deoarece inculpaţii nu aveau interesul de a constitui un grupul infracţional organizat, în luna august 2014, în vederea realizării exportului de produse agroalimentare din România către Federaţia Rusă prin intermediul Turciei (stat care nu avea impuse sancţiuni economice de export din partea Federaţie aşa cum avea Uniunea Europeană), prin crearea unui mecanism de eludarea a obligaţiilor fiscale faţă de statul român în activitatea comercială de export, întrucât situaţia juridico - economică dintre Uniunea Europeană şi Federaţia Rusă nu putea determina crearea unui mecanism de eludare a obligaţiilor fiscale faţă de statul român, deoarece embargoul pentru exportul de produse agroalimentare era impus de Rusia ţărilor din Uniunea Europeană. Prin urmare, legislaţia naţională nu interzicea exportul unor asemenea produse către Federaţia Rusă, astfel încât nu era necesară întocmirea unor documente nereale (transport sau comerciale) pentru activităţile de export din România către această ţară.

Sancţiunile impuse Federaţiei Ruse de către Uniunea Europeană, determinat de acţiunile Rusiei de destabilizare a situaţiei din Ucraina, nu vizau comerţul cu produse agroalimentare, ci produse şi tehnologii cu dublă utilizare, servicii pentru furnizarea, în mod direct sau indirect, necesare pentru exploatarea şi extracţia petrolului marin de mare adâncime sau a petrolului din zona arctică sau proiectele legate de petrolul de şist în Rusia, explorarea forestieră şi servicii de finisare, furnizarea de ambarcaţiuni specializate etc. (astfel cum rezultă şi din adresa din 14.01.2015 a MEF, Direcţia Generală a Vămilor încuviinţată de instanţă şi depusă de inculpatul A., aflată şi în Dosarul nr. x/2014 conexat la prezentul dosar).

În caza de faţă, se constată că inculpaţii A., E. şi B. au fost trimişi în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, al cărui lider era A., iar, pentru realizarea scopului convenit, membrii grupării aveau atribuţii specifice, B. avea conexiuni în mediul de afaceri turc din România cu posibilitatea achiziţionării de produse agro-alimentare şi punerea la dispoziţie a firmelor sale pentru realizarea exporturilor, iar E. avea contactele necesare în Republica Moldova, Ucraina şi Rusia în vederea concretizării planului de afaceri.

Constituirea, ca variantă alternativă a conţinutului constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) din C. pen., presupune o colaborare şi un consens între anumite persoane în alăturarea eforturilor pentru a se constitui într-o grupare, a se supune unei discipline şi a acţiona potrivit unui plan bine conturat în vederea realizării scopului prevăzut de lege, or, din expunerea situaţiei de fapt şi analiza ansamblului probator, nu rezultă o asemenea înţelegere între cei trei inculpaţi şi nici un interes.

În declaraţiile date în cursul procesului penal, inculpatul A. a arătat că nu a discutat cu E. sau B. şi nici cu altă persoană despre vreun export de produse ori realizarea vreunui export de produse alimentare din România spre Federaţia Rusă, prin intermediul Turciei sau altei ţări, deşi legislaţia română permitea acest lucru, în Federaţia Rusă nu se puteau efectua exporturi cu produse provenind din ţările Uniunii Europene, existând un embargou unilateral impus de Federaţie. În niciuna dintre discuţiile pe care le-a purtat cu B. sau cu E. nu se face referire la cuvântul "vamă", prin urmare, scopul organizării grupului nu era acela de a prezenta documente false la vamă, de altfel, nu exista un grup infracţional organizat.

Pe fondul unor discuţii pe care le-a avut cu B., care se plângea de faptul că întâmpina dificultăţi în derularea activităţilor comerciale, sens în care a renunţat la a mai a face afaceri cu statul, într-o discuţie telefonică purtată cu acesta în anul 2014, i-a sugerat că ar avea posibilitatea ca prietenii lui din Turcia, despre care îi povestise anterior, să facă exporturi în Federaţia Rusă de produse agroalimentare. Cu acea ocazie, B. a apreciat ca fiind o afacere bună şi i-a spus că ar putea să exporte carcase de porc.

A mai arătat că, la începutul lunii septembrie 2014, a fost rugat de B. să îl însoţească într-o deplasare în Turcia, la Istanbul, la un târg sau la o expoziţie, scopul pentru care i-a făcut această invitaţie a fost acela de a se plimba şi a-i asigura traducerea, întrucât nu cunoştea nicio limba străină. Nu a putut onora invitaţia, întrucât urma să se deplaseze în Republica Macedonia, în interes de serviciu, însă l-a sunat pe generalul O., care a fost de acord să îl însoţească pe B. la Istanbul. A avut o discuţie telefonică cu generalul O., care a fost de acord, urmând ca cei doi să se întâlnească pentru a stabili detaliile deplasării. Nu cunoaşte care au fost persoanele care l-au însoţit pe B. în Turcia şi nici detalii în legătură cu această deplasare. După 2 - 3 săptămâni, a fost contactat de O., care i-a spus că a fost în Turcia şi a făcut aprecieri pozitive în legătura cu B., fără a-i comunica alte detalii.

În perioada 2007 - 2008 l-a cunoscut pe E. prin intermediul lui C., cei doi cunoscându-se de mai mult timp. Cu E. s-a întâlnit de mai multe ori, fiind de faţă şi alte persoane, nu reţine dacă au fost situaţii în care s-a întâlnit doar cu E. şi B., însă cu nicio ocazie nu s-a discutat despre exportul unor mărfuri de orice natură din România pentru Federaţia Rusă, care să treacă prin Moldova. Referitor la actele pretins a fi falsificate sau care ar fi trebuit sa fie falsificate în vamă pentru exportul unor astfel de produse, acuzaţia nu are o susţinere în plan real, având în vedere că produsele puteau ieşi din România legal, problema care s-ar fi pus ar fi doar la intrarea în Federaţia Rusă. De altfel, nu s-a discutat acest aspect în convorbirile avute cu interlocutorii săi sau cu ocazia întâlnirilor precizate.

Inculpatul B., în declaraţiile date în cursul procesului penal, a confirmat cele susţinute de inculpatul A. şi a arătat că aspectele reţinute în actul de sesizare privind constituirea unui grup infracţional organizat nu sunt reale. Astfel, în anul 2014 a hotărât împreună cu familia şi cu ceilalţi colaboratori, sfătuindu-se în acelaşi timp şi cu inculpatul A., că nu este profitabil să facă afaceri cu statul, sens în care colaboratorii firmei l-au sfătuit să se axeze pe import-exportul de conserve legume şi alte produse conservate sau proaspete. În acest context, a plecat în Turcia, unde, prin intermediul unui prieten, al cărui nume nu şi-l aminteşte, a contactat mai multe firme într-o perioadă de aproximativ 6 luni, a obţinut şi a trimis oferte, întrucât dorea să desfacă aceste produse în marile supermarketuri (SSSSS., OOOOOO., TTTTT. etc.).

A prezentat ofertele lanţurilor de magazine menţionate, însă nu a reuşit să obţină un contract cu acestea, a angajat chiar şi un director comercial cu experienţă, în persoana lui NNNNN.. A adus produse pentru promovarea mărfurilor pe care intenţiona să le vândă, pentru care a achitat taxele vamale, însă nu a reuşit să încheie un contract.

La iniţiativa lui NNNNN., care a făcut un plan privind activitatea viitoare a firmelor, a început să participe la târguri internaţionale, sens în care a participat la târguri din India, Polonia, de unde au adus materiale publicitare şi mostre de produse. A hotărât să participe şi la un târg internaţional la care a prezentat produse din România, care s-a desfăşurat în Turcia, în toamna anului 2014. La acest eveniment, a participat împreună cu soţia, NNNNN., directorul de franciză din România şi soţia acestuia, al cărui nume nu şi-l aminteşte, generalul O. şi un cetăţean turc PPPPPP., care locuia în Piteşti şi care l-a însoţit în Turcia şi cu alte ocazii. L-a rugat şi pe A. să meargă cu ei, întrucât era o persoana reprezentativă pentru acest eveniment însă acesta a refuzat, dar după câteva zile, l-a contactat telefonic şi i-a spus că va merge generalul O., persoana reprezentativă, cunoscător de limbi străine. Cu această ocazie i-a comunicat ca generalul O. trebuie să promoveze o centrală pe baza de deşeuri menajere a unui prieten din Braşov.

La târgul din Turcia a promovat şi produse din grâu şi porumb, cărbune, găsind posibili parteneri interesaţi de astfel de produse, cu referire la un cetăţean turc, al cărui nume nu îl cunoaşte. În această deplasare, l-a însoţit pe O. la Camera de Comerţ din Turcia, unde a făcut câteva poze, însă nu au discutat cu acesta despre embargoul impus de Federaţia Rusă.

După ce a revenit din Turcia, s-a întâlnit cu E., pe care l-a cunoscut în urmă cu 2 ani, tot prin intermediul naşului său A., care, de multe ori, bea cafeaua cu acesta la un restaurant din apropierea locuinţei sale. Lui E. i-a povestit despre intenţia sa de a desface produsele pentru care a primit oferte din Polonia şi Turcia, în cadrul reţelei de magazine tip supermarket menţionate şi l-a rugat, cunoscând că acesta are deja un contract cu SSSSS. pentru comercializarea de ulei floarea soarelui, să introducă şi produsele sale în anexele la contract. Pentru furnizorii existenţi în reţea nu era necesară încheierea unui nou contract la livrarea unor produse noi, ci acestea erau menţionate în anexele contractului şi supuse spre aprobare de către beneficiari, doar în ceea ce priveşte tipul produsului şi preţul acestuia.

În cadrul unei discuţii pe care a avut-o cu E., i-a spus acestuia că este interesat de achiziţionarea unor produse din Republica Moldova, produse din carne, pentru că sunt de o calitate superioară. Acesta i-a promis că vor face o vizită în Republica Moldova şi i-a cerut să îi comunice numele firmelor din Turcia care pot livra produse pentru a le înscrie la Camera de Comerţ din Federaţia Rusă şi ei să devină comisionari (intermediari). Atunci i-a propus să devină ei titularii afacerii, însă E. i-a spus ca Federaţia Rusă a impus un embargou ţărilor din UE. Nu a mai discutat cu E. după ce a aflat acest lucru în legătură cu afacerea pe care i-a propus-o şi nici nu a mai înscris acele produse în anexele la contractul pe care acesta le avea cu SSSSS..

Este posibil ca, la una dintre aceste discuţii, pe care le-a purtat cu E. la o cafea, să fi participat şi naşul de cununie al fiicei sale, A.. Nu a intenţionat să încalce vreun embargou impus de Federaţia Rusă şi nici nu a falsificat vreun document pentru a fi folosit la vamă pentru importul/exportul unor mărfuri.

Pe generalul O. îl cunoaşte de mai mult timp, fiind tot din zona Târgu Jiu, era o persoana glumeaţă, s-a mai văzut cu acesta şi după revenirea din Turcia, de vreo 2 ori, când a venit împreună cu prietenii din Braşov la biroul său de la Băneasa pentru a prezenta centrala. Despre afacerile sale îi povestea lui A. ca unui tată şi i-a relatat şi modul în care a decurs participarea la evenimentul din Turcia. Nu a discutat cu A. ceea ce aflase de la E. în legătură cu embargoul impus de Federaţia Rusă.

Şi inculpatul E., în declaraţiile date în cursul procesului penal, a confirmat susţinerile inculpaţilor A. şi B. şi a precizat că are dublă cetăţenie, română şi moldovenească, a avut mai multe societăţi comerciale la care a fost acţionar sau administrator, care au funcţionat doar în Republica Moldova, cu excepţia SC QQQQQQ. SRL, unde era acţionar şi care a exercitat activităţi şi în România, respectiv în perioada 2007 - 2012.

Din anul 2012 a devenit reprezentantul societăţii EEEEEE. din Bulgaria, ce aparţine cetăţeanului macedonean IIIII., firmă ce avea ca obiect de activitate producerea şi comercializarea ulei comestibil din floarea soarelui.

Pe A. l-a cunoscut în cursul anului 2012 prin intermediul lui C. care era asociat în cadrul GGGG. SRL însă cu A. nu a avut afaceri comerciale, ci doar o relaţie de prietenie.

Pe B. l-a cunoscut prin intermediul lui A. în cursul anului 2013 sau începutul anului 2014 şi nici cu acesta nu a desfăşurat relaţii comerciale.

La începutul anului 2014, B. i-a relatat despre intenţia sa de a importa produse din Republica Moldova, cu referire la carne şi produse din carne, însă existau unele probleme la import întrucât veneau din spaţiul limitrof UE şi existau dificultăţi la obţinerea avizelor la introducerea în ţară. Toate aspectele relatate au rămas la nivelul de discuţie şi nu s-au concretizat în derularea unor activităţi comerciale. Nu a discutat cu B. sau cu A. nimic în legătură cu constituirea vreunui grup privind exportul de produse agroalimentare către Federaţia Rusă prin intermediul Turciei.

A mai arătat că s-a întâlnit cu A. şi cetăţeanul macedonean IIIII., fiind o întâlnire care nu avea ca scop derularea sau consolidarea vreunei relaţii comerciale, iar A. se afla în aceeaşi perioadă într-o delegaţie în interes de serviciu. Nu îşi aduce aminte dacă la întâlnirea din Macedonia s-au deplasat şi în altă ţară sau localitate decât locurile în care s-au întâlnit. Ştia că A. urma să vină într-o delegaţie în interes de serviciu în Macedonia şi pentru că IIIII. era o persoană importantă şi voia să îi arate lui A. că îl cunoaşte, a stabilit acea întâlnire comună.

După aprox. 1 - 2 luni, s-a întâlnit din nou cu IIIII. şi A. însă, de data aceasta în Bucureşti, la JJJJJ., invitaţia fiind făcută tot de el. Şi cu această ocazie, discuţiile au avut un caracter personal, cu referire la familie şi prieteni, nu s-au discutat afaceri şi nici nu s-a discutat despre pornirea sau derularea unor activităţi comerciale.

Din probele administrate în cauză rezultă că inculpaţii A. şi B. se cunoşteau de mai mult timp, exista o relaţie apropiată între ei bazată pe prietenie şi cumetrie (naş-fin) iar între A. şi E. exista o relaţie de prietenie, Între E. şi B. exista o relaţie de prietenie încă din anul 2012, fiind oameni de afaceri interesaţi de dezvoltarea activităţilor comerciale ale firmelor deţinute ori pe care le administrau, fără însă a se constitui în vreun grup infracţional organizat în scopul reţinut de acuzare.

Relatările inculpaţilor privind natura relaţiilor dintre ei, subiectul discuţiilor purtate în mediul social şi privat sunt susţinute de depoziţiile martorilor O., NNNNN., GGG., KKKKK., ZZ., EEEEE., QQQQQ. şi MMMMM., care au arătat că inculpaţii A. şi B. se cunosc de mai mult timp, fiind în relaţii de cumetrie (naş-fin), inculpatul B. se consulta cu A. fiind în relaţii apropiate, însă nu în legătură cu derularea unor activităţi comerciale în care să fie implicat A.. Au mai arătat că inculpaţii A., E. şi B. se cunosc de mai mult timp, fiind în relaţii de amiciţie iar la întâlnirile la care au participat martorii împreună cu inculpaţii sau doar o parte dintre inculpaţi, nu au auzit ca aceştia să discute despre derularea vreunei activităţi comerciale ori să fie interesaţi de exportul de produse agroalimentare din România către Rusia prin intermediul Turciei.

De asemenea, martorii Y., şi AA. au arătat că, în cursul anului 2014, inculpatul A. şi prietenul acestuia, E., împreună cu martorul Y. au fost în vizită la ferma lui AA. din Corabia, împrejurare în care nu au fost purtate discuţii privind derularea unor activităţi comerciale, E. fiind cel care a purtat discuţii cu AA. dar în legătură cu producţiile viticole din zonă şi o fabrică de ulei de floarea soarelui din Bulgaria deţinută de acesta din urmă.

Instanţa de control judiciar constată că parchetul nu a făcut dovada activităţilor întreprinse de inculpaţi pentru constituirea şi organizarea efectivă a grupului în vederea realizării scopului infracţional comun, însă atribuie rolul de lider inculpatului A., determinat de calitatea acestuia de judecător la Curtea Constituţională, fără vreo susţinere în plan probator şi, de executanţi, inculpaţilor B. şi E., prin prisma activităţilor comerciale derulate de aceştia şi interesului lor de a-şi dezvolta afacerile, deziderat urmărit de oricare dintre comercianţi.

Niciuna din probele administrate în cauză cu privire la acuzaţia de constituire de grup infracţional organizat nu este de natură a conduce la existenţa unui consens al inculpaţilor A., B. şi E. de a se constitui un astfel de grup sau că inculpatul A. avea rolul de lider al grupului. Faptul că cei trei inculpaţi se cunoşteau de o perioadă îndelungată de timp, că inculpaţii B. şi E. au desfăşurat activităţi comerciale, fiind oameni de afaceri, că relaţiile dintre ei se bazau pe încredere câştigată în timp, nu poate susţine existenţa unui consens al inculpaţilor intervenit abia în luna august 2014 şi nici că întâlnirile dintre inculpaţi, în locuri publice şi în mediu privat, au avut caracter conspirativ, în condiţiile în care toate aceste întâlniri au fost asumate de inculpaţi şi au avut loc şi în prezenţa altor persoane audiate ca martori, care au precizat că cei trei se aflau în relaţie de amiciţie sau de cumetrie (A. cu B.) şi niciodată nu au discutat despre vreo intervenţie a inculpatului A. în afacerile derulate de B. sau E. ori că inculpatul A. ar fi implicat în vreo activitate comercială.

Cu privire la deplasarea de la expoziţia de la Istanbul, martorul NNNNN. în declaraţiile date în cursul procesului penal a arătat că, în anul 2014, în raport cu împrejurarea că inculpatul B. dorea să realizeze o activitate de comerţ în România, i-a propus acestuia să participe la târgurile şi expoziţiile internaţionale. În acest sens, inculpatul B. a participat la mai multe târguri şi expoziţii în Polonia, India şi Turcia.

Pentru deplasarea la expoziţia de la Istanbul, martorul a precizat că l-a contactat şi pe LLLLL., persoană care i-a şi însoţit în Turcia, împreună cu WWWWW. şi un domn pe care martorul nu îl cunoaşte. Anterior plecării la târgul de franciză din Turcia, martorul a discutat şi cu un domn "E." care era interesat de a aduce produse din Republica Moldova în scopul comercializării în România. Niciodată nu a discutat cu inculpaţii B. şi E. despre intenţiile acestora de a realiza export de produse alimentare în vreo ţară iar pe A. nu îl cunoaşte.

În acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorilor LLLLL., preşedinte al XXXXX. la acel moment, şi ZZ., contabil al societăţilor deţinute de B., inclusiv al SC UUUUU. SRL, care au arătat că B. era interesat de importul unor produse alimentare pe care să le comercializeze în magazinele supermarket SSSSS., TTTTT. şi YYYYY.. Pentru realizarea acestei activităţi comerciale inculpatul B. participat la mai multe târguri din Polonia şi Turcia. Martorul LLLLL. a mai arătat că în timpul vizitei în Turcia nu s-a discutat despre exportul unor produse în Rusia şi i-a recomandat martorului NNNNN., chiar înainte de plecare, să meargă şi la Camera de Comerţ din Turcia dacă reprezentanţii francizei nu se regăsesc la standul expoziţiei.

În ceea ce priveşte pretinsa intervenţie a inculpatului A. în realizarea acestei întâlniri între membrii grupului, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, consideră că nu este dovedită de niciun mijloc de probă, dimpotrivă martorul O. (audiat în cursul urmăririi penale ca suspect şi în cursul cercetării judecătoreşti ca martor) a precizat că, inculpatul A. l-a rugat să îl însoţească pe un prieten al acestuia, B., în Turcia la un târg de franciză pentru a efectua traducerea şi a relaţiona cu persoanele oficiale în derularea unor eventuale contracte comerciale. A acceptat propunerea, a fost la Istanbul unde s-a întâlnit cu B. şi împreună cu acesta şi martorul P., care asigura traducerea în şi din limba engleză, s-au deplasat şi la Camera de Comerţ şi Ministerul Economiei din Turcia pentru a pune bazele unei eventuale afaceri. După ce a revenit din Turcia a purtat o discuţie cu A. căruia i-a spus că există posibilitatea unei afaceri pentru obţinerea de energie electrică prin folosirea zăcământului de cărbune, sens în care ulterior, au fost purtate mai multe discuţii între B. şi ZZZZZ., persoană implicată în realizarea centralei de la Săcele, întâlniri la care A. nu a participat.

De asemenea, martorul P. în declaraţiile date în cursul procesului penal a precizat că, în anul 2014, l-a cunoscut pe inculpatul B., când acesta l-a contactat în legătură cu o intervenţie medicală ce se putea realiza în Turcia (implant de păr) la un prieten al martorului. În luna septembrie 2014 a fost contactat de B. care i-a spus că pleacă în Turcia la o expoziţie şi dacă se pot întâlni, invitaţie onorată de martor. Cei doi s-au întâlnit la o expoziţie, la Istanbul, unde B. promova imaginea firmelor sale intenţionând să vândă energie şi cărbune. B. i-a solicitat martorului să îl însoţească la aeroport de unde au luat o persoană O., un general. A doua zi l-a însoţit pe B. la Camera de Comerţ şi Industrie din Turcia, acesta fiind însoţit de alte două persoane, la o întâlnire stabilită deja, unde au fost purtate discuţii cu reprezentanţii Camerei, iar inculpatul B. a primit cartea de vizită a lui AAAAAA., om de afaceri important în Turcia, stabilind cu acesta o întâlnire în aceeaşi seară. La întâlnire martorul a stat 10 - 15 minute, timp în care cei doi au discutat despre o posibilă vânzare de cărbune şi energie electrică, B. a promis că se va interesa de calitatea cărbunelui după ce va reveni în ţară. La circa o lună după ce au revenit în ţară, martorul a fost contactat de AAAAAA. care i-a reproşat că B. nu şi-a respectat promisiunea. Martorul a mai discutat cu directorii firmelor lui AAAAAA. şi cu privire la preţul unei cantităţi de 20.000 tone grâu pe care acesta intenţiona să o cumpere de la B.. Discuţii s-au purtat şi cu NNNNN., director la firma UUUUU., ce aparţine lui B.. A mai arătat martorul că nu îi cunoaşte pe A. şi E..

Aspectele relevate de martor se coroborează cu declaraţiile martorelor BBBBBB. şi CCCCCC. care au arătat că, în perioada iulie- noiembrie 2014, în care au desfăşurat activităţi la societatea DDDDDD. în cadrul CECIDA, în domeniul identificării unor posibili clienţi, au purtat corespondenţă cu un cetăţean turc interesat de cumpărarea unei cantităţi de porumb sau ulei, însă nu cunosc dacă s-au şi realizat respectivele relaţii comerciale.

În ceea ce priveşte întâlnirile dintre membrii grupului, cu referire la A. şi E., din ţară şi din afara ţării, instanţa de control judiciar, în acord cu instanţa de fond, constată că acestea nu au avut un caracter conspirativ.

Din probele administrate rezultă că, în perioada august- septembrie 2014, inculpatul A. s-a deplasat în Republica Macedonia la un seminar pe linie profesională, fiind judecător la Curtea Constituţională, împrejurare în care s-a întâlnit cu inculpatul E. la Skopje, unde acesta din urmă i l-a prezentat pe IIIII., proprietarul societăţii EEEEEE. din Bulgaria, ce avea ca obiect de activitate producerea şi comercializarea de ulei comestibil din floarea soarelui, societate reprezentată de E. în România.

Întâlnirea din Republica Macedonia a fost determinată de relaţiile de amiciţie dintre cei doi inculpaţi, în cauză nefiind administrată nicio probă din care să rezulte că în cadrul acestei întâlniri au fost discutate aspecte legate de realizarea scopului grupului infracţional organizat.

În legătură cu întâlnirea dintre inculpaţii A. şi E. şi IIIII. din 11 noiembrie 2014 de la JJJJJ. din Bucureşti, instanţa de control judiciar apreciază că nu poate fi considerată conspirativă în condiţiile în care probele administrate nu fac dovada că întâlnirea a avut loc în scopul realizării unei comunicări între membrii presupusului grup infracţional.

În aceste circumstanţe, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, apreciază că probele administrate în cauză, astfel cum au fost restrânse ca urmare a constatării nulităţii interceptărilor realizate ulterior datei de 1 februarie 2014, nu sunt apte să dovedească acuzaţia privind constituirea unui grup organizat (în forma constituirii şi în vederea pregătirii infracţiunii de folosire, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate, prevăzute de art. 273 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal), reţinută în sarcina inculpaţilor A., B. şi E..

Faţă de toate consideraţiile expuse anterior, Înalta Curte - Completul de 5 judecători, cu majoritate, va respinge, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Sentinţei penale nr. 292 din data de 11 mai 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015, privind pe inculpaţii A., B., C., D. şi E..

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie vor rămâne în sarcina statului, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi pentru intimaţii inculpaţi A., B., C. şi D., în sumă de câte 313 RON, precum şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat E., în sumă de 1253 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate,

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Sentinţei penale nr. 292 din data de 11 mai 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015, privind pe inculpaţii A., B., C., D. şi E..

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi pentru intimaţii inculpaţi A., B., C. şi D., în sumă de câte 313 RON, precum şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat E., în sumă de 1253 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2019.

Cu opinie separată, numai în ceea ce priveşte infracţiunile de trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă (pct. 1 şi 2 din rechizitoriu x relaţia A. - B.), în sensul schimbării încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A., în baza art. 386 din C. proc. pen., din două infracţiuni de trafic de influenţă, prevăzute de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., respectiv de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. (două acte materiale), într-o infracţiune unică de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. menţinerii încadrării juridice pentru inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 292 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., cu consecinţa condamnării inculpaţilor A. şi B. la pedepse principale în cuantumul minimului special de 2 ani închisoare, pedepse complementare pe o perioadă de 5 ani şi pedepse accesorii, ambele în conţinutul prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

În opinie separată se consideră că acuzaţiile de trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă sunt susţinute şi dovedite cu recunoaşterile parţiale ale inculpaţilor, care au achiesat la primirea şi remiterea bunurilor, negând caracterul de folos necuvenit şi promisiunea de intervenţie; cu interceptările comunicaţiilor (convorbirile telefonice ori transmiteri de tip sms), care demonstrează legătura dinte cei doi participanţi şi conivenţa infracţională; cu declaraţii de martori. Aceştia din urmă, chiar dacă şi-au schimbat poziţia de-a lungul procesului penal, uitând ori minimizând anumite date relevate anterior, au relatat elemente suficiente şi utile în legătură cu infracţiunile de trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă. De asemenea, acestui probatoriu i se adaugă şi proba cu înscrisuri, respectiv cele referitoare la situaţia plăţilor în considerarea utilizării autoturismului şi telefonului mobil, dar şi planşele foto obţinute în procedura autorizată a filajului. Amintim, în acest ultim context, că cererile vizând nulităţi ale probatoriului administrat în cursul urmăririi penale au fost respinse în procedura de cameră preliminară.

Ansamblul probator enunţat este apt a face dovada elementelor de tipicitate specifice infracţiunilor de corupţie cercetate.

Potrivit art. 291 alin. (1) C. pen., traficul de influenţă constă în pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Potrivit art. 292 alin. (1) C. pen., cumpărarea de influenţă constă în promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

În actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, că inculpatul A., în perioada 2010 - 2015, aflat în exercitarea funcţiei de senator (2010 - 2013) şi, ulterior, judecător la Curtea Constituţională (2013 - 2015), a pretins şi primit de la omul de afaceri B., cu titlu de foloase necuvenite mai multe bunuri: în perioada 2010 - 2015, folosinţa gratuită, service-ul şi asigurarea pentru autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x (înmatriculat succesiv pe SC F. SRL, SC G. SRL, SC H. SRL şi SC I. SRL - firme controlate de B.), în echivalentul sumei de 56.070 euro; folosinţa gratuită a postului telefonic cu numărul x, înregistrat pe SC J. SRL, în cuantum de 24.648,11 RON; la data de 02.11.2011, suma de 1.200 RON (echivalentul a două articole de îmbrăcăminte), iar în luna octombrie 2012, materiale electorale pentru campania electorală privind alegerile parlamentare (şase capsatoare, 150.000 de capse, 2/3 km de cordelină de 6 şi alte materiale, toate pentru lipirea a 20.000 de afişe şi alte materiale electorale) în cuantum total de 8.973,34 RON. În perioada 2008 - 2012, punctual în legătură cu campaniile electorale din 2008 şi 2012, inculpatul A. a primit foloase electorale necuvenite în cuantum total de 100.000 euro (câte 50.000 de euro pe campanie) de la inculpatul B.. În schimbul acestor foloase necuvenite i-a promis inculpatului B. că va interveni pentru a determina diferiţi funcţionari publici - din cadrul societăţilor şi companiilor naţionale cu capital de stat, ministere, autorităţi publice centrale şi locale - să îndeplinească şi să urgenteze realizarea unor acte ce intrau în atribuţiile de serviciu ale acestora pentru ca firmele controlate de inculpatul B. (cu interese în domenii de activitate diversă - energie, transport fier vechi ş.a.) să obţină contracte sau alt tip de facilităţi comerciale.

Cu privire la activitatea infracţională a inculpatului B. s-a reţinut, corelativ, că, în perioada 2010 - 2015, a dat inculpatului A., aflat în exercitarea funcţiei de senator în Parlamentul României (2010 - 2013) şi, ulterior, judecător la Curtea Constituţională (2013 - 2015), foloase necuvenite, respectiv: în perioada 2010 - 2015, folosinţa gratuită, service-ul şi asigurarea pentru autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x (înmatriculat succesiv pe SC F. SRL, SC G. SRL, SC H. SRL şi SC I. SRL - firme controlate de B.), în echivalent de 56.070 euro, folosinţa gratuită a postului telefonic cu numărul x, înregistrat pe SC J. SRL, în cuantum de 24.648,11 RON; la data de 02.11.2011, suma de 1.200 RON (echivalentul a două articole de îmbrăcăminte pentru soţia acestuia) şi în luna octombrie 2012, materiale electorale pentru campania electorală privind alegerile parlamentare: şase capsatoare, 150.000 de capse, 2/3 km de cordelină de 6 şi alte materiale, toate pentru lipirea a 20.000 de afişe şi alte materiale electorale, în cuantum total de 8.973,34 RON. În perioada 2008 - 2012, în legătură cu campaniile electorale din 2008 şi 2012, inculpatul B. a remis inculpatului A. foloase electorale necuvenite în cuantum total de 100.000 euro (câte 50.000 de euro pe campanie). În schimbul acestor foloase necuvenite, inculpatul B. a primit promisiunea de la inculpatului A. că va interveni în favoarea sa pentru a obţine contracte sau alt tip de facilităţi comerciale, determinând în acest sens diferiţi funcţionari publici.

Instanţa de fond a dispus, în baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achitarea inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen. (pe relaţia cu B.); şi a inculpatului B., pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., reţinându-se că fapta nu este prevăzută de legea penală.

În considerente instanţa de fond a arătat, fără a antama aspectele de legalitate a mijloacelor de probă asupra cărora a apreciat deja judecătorul de cameră preliminară şi pentru respectarea dreptului inculpaţilor şi a părţilor la un proces echitabil pentru argumentele expuse pe larg în încheierea din 31 martie 2016, că a analizat valoarea probatorie a tuturor mijloacelor probatorii administrate în cursul urmăririi penale şi judecăţii, evaluând în ce măsură se coroborează cu alte elemente probatorii şi relevanţa în susţinerea acuzaţiilor.

În calea de atac a apelului cei doi inculpaţi au invocat şi valorificat dreptul la tăcere, astfel că nu au reluat ori explicitat conţinutul ori semnificaţiile celor relatate şi consemnate în procesele-verbale transcrise a comunicaţiilor interceptate (încheierea din 25 februarie 2019). Poziţiile acestora de recunoaştere a primirii, respectiv şi remiterii bunurilor trebuie plasate în contextul caracterului indubitabil ori complet al probelor pe acest aspect. Circumstanţele ce au fost negate, respectiv caracterul de folos necuvenit şi promisiunea intervenţiei vor face obiectul evaluării în continuare.

Caracterul de folos necuvenit

Inculpaţii s-au aflat într-o relaţie de prietenie şi ulterior de cumetrie, încă din perioada 2004 - 2006, consolidată în timp, inculpatul A. fiind angajat al societăţii II. SRL ce a aparţinut membrilor familiei lui B., pe funcţia de consilier, în perioada 2006 - 2008. În această perioadă, inculpatul A. a beneficiat din partea societăţii de folosinţa a unui autoturism marca x şi a unui post telefonic, bunuri pe care le-a folosit şi după ce a obţinut mandatul de senator în anul 2008, cărora li se adaugă unele cadouri ori sprijinul financiar electoral, aspecte confirmate, atât de inculpatul A., cât şi de inculpatul B. în declaraţiile date, chestiuni reţinute şi de instanţa de fond.

Apărările formulate au vizat caracterul ocazional al folosirii autoturismului, la sfârşit de săptămână, în condiţiile în care inculpatul în calitate de demnitar, beneficia de autoturism alocat. Amintim că autoturismul a fost folosit, chiar şi ocazional, o perioada îndelungată, a fost percheziţionat fiind parcat în garajul Senatului României. Inculpatul A. a declarat în cadrul audierii sale din cursul cercetării judecătoreşti în fond că: autoturismul marca x seria x cu nr. de înmatriculare x l-am folosit ocazional pentru deplasări în locuri mai greu accesibile fiind un 4X4, la fel cum şi eu la rândul meu împrumutam autoturismul proprietate personală prietenilor mei, printre care şi lui B. (declaraţii din 23 septembrie 2016, p. 3). Nu cunosc faptul că atât autoturismul pe care l-am folosit ocazional marca x, cât şi telefonul mobil cu numărul menţionat ar fi fost trecute succesiv, respectiv înmatriculate pe mai multe societăţi comerciale.

Acestor probatorii li se adaugă procesele-verbale ori înscrisurile strânse în faza de urmărire penală:

- filajul autorizat ce a relevat prezenţa autoturismului în oraşe, în preajma unor magazine, hoteluri ori restaurante, însă a fost observat rulând şi către un imobil situat pe un drum neasfaltat. Planşele foto efectuate cu ocazia activităţilor de supraveghere autorizate de către un judecător de drepturi şi libertăţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fac dovada utilizării autoturismului de către A. . Astfel, e.g., inculpatul a folosit autoturismul în datele de 10.11.2011 (joi), 6 şi 14.10.2011 (joi, vineri);

- procesul-verbal privind consemnarea activităţii de percheziţie a vehiculului marca x, cu nr. x, aflat în garajul Senatului României, efectuată la data 22.01.2015 potrivit căruia autoturismul marca x a fost identificat la data de 22 ianuarie 2015 (o zi de joi), cu ocazia efectuării percheziţiei, în garajul Senatului României;

- procesul-verbal din data de 13.01.2015 cu privire la tarifele de închiriere a unui autoturism similar în raport de care s-a apreciat că pentru cele 1.446 de zile de folosinţă costul de închiriere ar fi fost de 56.070 euro;

În legătură cu împrejurările în care inculpatul A. a folosit telefonul cu nr. x înregistrat pe firma SC J. controlată de B., apărările susţinute personal în declaraţiile date de inculpaţi au vizat faptul că A. l-ar fi rugat pe B. să-i permită să păstreze numărul telefonic, întrucât a promis alegătorilor că va putea fi contactat şi după învestirea ca senator, iar numărul l-ar fi menţionat pe verso-ul cărţilor de vizită, solicitare acceptată de inculpatul B. în condiţiile în care i se achita contravaloarea facturilor pentru telefon. Inculpatul B. a arătat că postul telefonic cu numărul x, i-a aparţinut numitului A. încă din perioada când era prefect al judeţului Gorj, fiind preluat ulterior pe una dintre societăţile sale, că atunci când facturile de plată erau mari inculpatul A. îi achita contravaloarea acestora (declaraţii din 6 mai 2016, p. 4). Inculpatul A. a declarat în cursul judecăţii în fond că: i-am solicitat lui B. să păstrez acel număr de telefon întrucât dacă s-ar fi schimbat titularul abonamentului nu mai puteam păstra numărul respectiv şi nu doream să îmi încalc promisiunea făcută alegătorilor (declaraţii din 23 septembrie 2016, p. 2).

Păstrarea numărului alocat putea fi utilă din punctul de vedere al inculpatului A.. Totuşi, deşi exista posibilitatea facilă a portării sau preluării numărului telefonic, cum de altfel părţile mai operaseră în trecut, conform propriilor susţineri, şi era necesară asigurarea unor condiţii de transparenţă, specifice funcţiilor de demnitate publică, în ceea ce priveşte obligaţiile de plată, inculpatul A. a lăsat abonamentul şi plata în sarcina altei persoane, fie şi înrudită, dar cu patrimoniu complet diferit, B., pentru o perioadă lungă de timp, în care valoarea abonamentului/serviciului cumulată a devenit importantă.

Prin procesul-verbal din 9 februarie 2015 s-a determinat beneficiul financiar în favoarea inculpatului prin însumarea celor 61 de facturi emise pentru postul telefonic utilizat de inculpatul A. şi înregistrat pe SC J. SRL.

În ceea ce priveşte materialele electorale pentru campania electorală din anul 2012, părţile au afirmat remiterea şi primirea acestora, dar şi achitarea contravalorii. În actul intitulat denunţ, inculpatul B. arăta că l-a sprijinit financiar pe A., atât în campania din 2008, cât şi în 2012, cu sume de aproximativ 50000 euro, pentru fiecare campanie. În declaraţiile ulterioare a afirmat că materialele electorale, evaluate la cca 8700 RON, i-ar fi fost achitate, fiindu-i remisă suma de 10.000 RON de către A. (cca. 2500 euro, curs 4,45). Chiar şi în această ultimă ipoteză beneficiul financiar obţinut de inculpatul A. rămâne important.

Se constată exprimarea unor poziţii similare de către inculpaţi, declaraţiile acestora fiind concordante în privinţa primirii foloaselor, în condiţiile dovedirii ori găsirii bunurilor în folosinţa ori posesia inculpatului A.. Această primire a foloaselor nu are altă justificare sau explicaţie în apărările inculpaţilor decât relaţiile apropiate, de cumetrie sau prietenie.

Conţinutul proceselor-verbale de transcriere a interceptărilor autorizate ale comunicaţiilor (convorbiri telefonice ori transmiteri de tip sms), demonstrează existenţa unei legături de inter-determinare, caracterizată de un anumit nivel de formalism, menţinut şi indubitabil. Chiar şi în condiţiile unei legăturii de rudenie sau cumetrie ori similare concluzia conivenţei ilicite nu este negată. Conţinutul dialogurilor, fără a fi direct ori tranşant pe problematica urmărită, constituie un început de dovadă ce se completează cu ansamblul datelor furnizate de alte mijloace de probă. Astfel, se vor reţine următoarele convorbiri telefonice relevante pe aspectul caracterului necuvenit al folosului, mai exact referitoare la folosirea autoturismul cu titlu gratuit de către traficantul de influenţă, cheltuielile aparţinând cumpărătorului de influenţă:

- discuţia purtată în 24.10.2010, ora 10:34:10,:

"(...)

B.: Aaa, e foarte bine. Păi dacă vă apucaţi să plecaţi înainte să ajung eu le (...) îl trimit pe (...) la dumneavoastră

A.: Când îmi aduce ăla (...) 12 - unu

B.: Maşina, sigur

A.: Maşina, îi zic lu (...) alea

B.: Cel mai bine aşa, auziţi domnu prefect aţi plecat cu altă maşină la Telej, nu?

A.: Da

B.: Ăăă ... ce fac cu (...) ăsta de la Deva, îl trimit la Târgu Jiu?

A.: Nu ştiu RRRRRR., dar hai să treacă săptămâna asta să vedem şi cum să ...

- discuţia din 26.01.2011, ora 13:19:54:

"(...) B.: Bine, domnul prefect.

A.: Vezi că aia e gata. Sunară ăia şi ziseră ca, întrebară pe ce nume să facă.

B.: Maşina! Păi, pe firmă, sigur. Lăsaţi că iau eu legătura cu... Da. (...)

- convorbirea din data de 03.11.2012, la ora 16:35:29: (...)

B.: Aţi mers cu maşina aia, a dumneavoastră, vreun pic?

A.: Cu x-u?

B.: Da.

A.: Da, merge foarte bine, foarte bine. Adică merge ...

B.: Păi staţi un pic că am, i-am, v-am pus şi cauciucurile, de la aveaţi acolo, la om, de iarnă. Aţi văzut?

A.: A, sunt alea de iarnă, puse?

B.: Da.

A.: A, păi numai bine atunci.

B.: ... (neinteligibil), eu vi le-am schimbat. V-am pus tot la punct. Cum! Nu mai e nimic de făcut, la ea.

A.: Bravo!

B.: E luată de la un cap, la altu.

A.: Nu, mergea, adică merge foarte bine. Foarte bine merge.

B.: Păi ştiu domnu prefect! Cum! E lux făcută.

A.: Aha. Bine coane, ce să ...

În data de 02.04.2013, la ora 13:58:34, B. discută cu utilizatorul postului telefonic cu numărul x:

INTERLOCUTOR: Alo!

B.: Iar nu răspunzi, bă?

INTERLOCUTOR: Ei nu răspunsei, răspunsei, da se închise.

B.: Făcuşi la x, programarea, la maşina lu’ A.?

INTERLOCUTOR: Păi am făcut tot la băieţii ăia pentru lichidu’ de frână şi pentru ălea.

B.: Gata. Hai c-o trimit acolo. Hai!

INTERLOCUTOR: Am, vorbit şi cu acesta, am vorbit şi cu şoferu’.

B.: Da, bine.

În opinie separată se consideră relevantă pe aspectul caracterului necuvenit al folosului şi convorbirea telefonică referitoare la furnizarea şi lipirea afişelor electorale, în favoarea traficantului de influenţă, convorbirea din data de 03.11.2012, la ora 16:35:29: (...)

A.: Vin un pic mai devreme, că pe 8 să şi plec. Noaptea avem treabă la 12 noaptea, că huhurezii, începe campania ...

B.: Da.

A.: Şi trebuie să punem un afiş, un acesta, un acesta.

B.: Am înţeles.

A.: Aha.

B.: Deci nu veniţi mai devreme pe 7 dimineaţa sau 6 seara?

A.: Pe 7 vin cam pe la 2 aşa.

B.: Aha. Bine domnu’ Prefect! (...)"

Prin încheierea din 25 februarie 2019, cu relevanţă asupra infracţiunilor de trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă (pct. 1 şi 2 din rechizitoriu), instanţa de control judiciar a dispus reaudierea martorilor WW. şi VV. - în legătură cu activitatea societăţilor controlate de inculpatul B. şi cu privire la relaţiile dintre inculpaţii B. şi A..

Martorul WW., audiat în şedinţa publică din data de 22 aprilie 2019, a arătat, evaluând relaţia dintre cei doi participanţi: vedeam această relaţie ca şi o relaţie familială. Întâlnirile erau destul de dese, în sensul că poate o dată pe săptămână sau la două săptămâni, Nu pot preciza exact pentru că nici eu nu eram prezent tot timpul la serviciu, dar o vedeam ca o relaţie familială. În legătură cu maniera în care a fost folosit autoturismul x de către domnul A., martorul a arătat: acest autoturism era al firmei, era folosit în general de aproximativ toţi angajaţii firmei, mă refer la cei care lucrau la birou. De câteva ori, ce să spun exact, de 2, 3 ori pe lună, îl mai împrumuta şi domnul A. dat fiind faptul că multe din maşinile firmei le mai parcam la HHH. în parcare deoarece pe stradă la firmă la noi ni se furau oglinzile, ceea ce s-a întâmplat de foarte multe ori. (...) Întreţinerea acestui autoturism era suportată de către firmă, I. (nu ştiu înainte pe ce firmă a fost înmatriculată, nu-mi amintesc). Despre combustibil nu pot să vă spun exact dacă alimenta domnul A. sau probabil era deja alimentat de la firmă. Aceasta nu puteam să ţin cont pentru că nu eram singurul care circulam cu acest autoturism. (...) Părerea mea personală este că îl folosea tocmai datorită relaţiei familiale ce exista intre cei doi. (...) acest autoturism nu era folosit numai de A., era folosit şi în cadrul firmei foarte des, inclusiv de mine, de domnul B., de copiii domnului B.. (...)

Martorul VV., audiat în şedinţa publică din data de 22 aprilie 2019, a arătat, evaluând relaţia dintre cei doi participanţi, A. şi B.: iniţial, a fost o relaţie de amiciţie intre două persoane care veneau din acelaşi oraş, Târgu Jiu, şi care ajunseseră să lucreze în Bucureşti. Ştiu că nici unul nici celălalt nu aveau familiile în Bucureşti şi mergeau să-şi vadă familiile la a sfârşit de săptămână. Se întâlneau în cursul săptămânii destul de des, luând masa împreună. După un timp ştiu că au devenit prieteni, ba chiar s-au şi înrudit, domnul A. cununând unul din fiii lui B., relaţia dintre ei continuând la fel printr-o relaţie de prietenie, desigur fiind şi rude. În legătură cu maniera în care a fost folosit autoturismul x şi telefonul mobil de către domnul A., martorul a arătat că menţine cele relatate în declaraţiile anterioare (referitoare la plata telefonului mobil, a materialelor de construcţii şi la maniera în care a fost folosit autoturismul x de către domnul A.). (...) Despre factura aferentă telefonului mobil, atâta timp cât domnul A. a fost angajat la firma II., al cărei administrator eram, era achitată de firma respectivă ca pentru toţi cei 4, 5 salariaţi. De asemenea, cheltuielile aferente automobilului, care era înregistrat pe firma II., erau achitate de firmă, respectiv cheltuielile de întreţinere şi combustibilul pentru utilizările în interesul firmei. (...)

A. a folosit autoturismul x începând cu anul 2006, cât timp era angajat la firma II. şi această firmă a achiziţionat autoturismul. După anul 2007, cred, autoturismul a fost vândut şi nu mai ştiu regimul de utilizare.

(...) ştiu din ceea ce mi-a relatat B., că s-a implicat în campaniile electorale, dar strict la iniţiativa sa personală a lui B. pentru că îmi povestea că domnul A. i-a şi reproşat privind această implicare susţinând că are suficientă notorietate în zonă şi că nu avea nevoie de tipul acesta de implicare. (...)

Aceste probatorii sunt suficiente şi utile dovedirii caracterului de folos necuvenit şi valorii sale.

Promisiunea intervenţiei

Prin încheierea din 25 februarie 2019, cu relevanţă asupra infracţiunilor de trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă (pct. 1 şi 2 din rechizitoriu), instanţa de control judiciar a dispus reaudierea martorilor V. şi T. - în legătură cu intervenţiile efectuate de inculpatul A. în favoarea inculpatului B., martorii neputând releva astfel de elemente.

Martorul V., audiat în şedinţa publică din data de 25 aprilie 2019, a arătat, referitor la intervenţiile inculpatului A., că acesta nu ar fi intervenit niciodată pentru a facilita firmele inculpatului B.: De câte ori mă suna inculpatul A. îmi cerea doar să primesc persoane în audienţă fără a indica problemele pe care acestea le aveau. De regulă, problemele erau de natură socială, vizau exproprieri etc. Din câte îmi amintesc, înainte de primirea în audienţă a lui C., a existat o corespondenţă pe email, dar nu-mi amintesc detalii cu privire la conţinutul acestuia. (...) Nu cred că în calitatea mea de director al X. am semnat vreun contract cu vreuna din firmele inculpatului B..

Martorul T., audiat în şedinţa publică din data de 25 aprilie 2019, referitor la relaţiile cu inculpatul A., a arătat: Atât eu, în calitate de director economic şi director general al JJ., cât şi martorul V., în calitatea acestuia de director al X. eram interesaţi, eu să vând energie, iar V. să vândă cărbunele pe care-l producea, iar noi urma să-l folosim ca materie primă. Rezultatele JJ. se concretizau în cantitatea de energie pe care o vindeam la un preţ cât mai bun.

Pe inculpatul B. l-am cunoscut la un meci de fotbal disputat intre echipele JJJJJJ. şi FFF.. Din câte îmi amintesc pe inculpatul B. l-am întâlnit într-un context întâmplător şi înainte de o şedinţă care s-a desfăşurat la Ministerul Energiei şi cred că şi în Târgu Jiu, la un meci de fotbal. La niciuna dintre întâlnirile pe care le-am avut cu B. acesta nu mi-a cerut ca societatea pe care eu o conduceam să facă afaceri cu firmele (n.n. sale)... Nici acum şi nici atunci nu am ştiut denumirea vreunei firme a lui B., eu fiind reprezentantul unei societăţi a statului al cărui produs finit, respectiv energia, era vândută la bursă.

Niciodată inculpatul A. nu mi-a cerut să intermediez vânzarea de energie vreunei persoane.

De fiecare dată, la întâlnirile oficiale pe care le aveam cu autorităţile locale din Dolj şi Gorj, mă refer şi la întâlnirile la care participa inculpatul A. în calitate de senator, atât eu cât şi directorii celorlalte societăţi (X., ZZZZZZ. şi BBBBBBB.) îi informam cu privire la nivelul vânzărilor de energie prin raportare la bugetul aprobat la începutul fiecărui an. În baza acestor informări au fost promovate iniţiative legislative, cum ar fi în domeniul minerit - energie.

Cu martorul V. eu am avut mai multe discuţii cu privire la procesarea energiei. Nu-mi amintesc ca acesta să mă fi sunat şi să-mi fi spus că trimite pe cineva la mine din partea inculpatului A..

Afirmaţia pe care am făcut-o la instanţa de fond în sensul că "V. m-a contactat telefonic, mi-a spus că A. a trimis un domn la acesta şi că dorea să cumpere energie, context în care V. la rândul său l-a trimis la mine" a fost urmare a faptului că la sediul DNA mi s-a pus o înregistrare pe care am ascultat-o. (...)

În ceea ce priveşte condiţia promisiunii traficării influenţei, nu este necesară exercitarea efectivă sau asumarea expresă pentru existenţa infracţiunii, ci prin conduita sau afirmaţiile subiectului să rezulte angajamentul de a se prevala de influenţa sa. În aceste ultime limite se înscrie şi promisiunea intervenţiei în cauză. Aceasta este asumată şi uneori exercitată sau pusă în practică, e.g.:

- convorbirea telefonică purtată la data de 24,09.2010, ora 19:53:27: (...)

B.: Auziţi, să nu mă uitaţi şi pe mine dacă vă mai întâlniţi cu omul ăla pentru (...) Cu treaba aia.

A.: Mâine îl şi sun, dar eu cred că (...)

B.: Nu, că am mai verificat eu şi laaaa ... nici pe ordinea de zi n-a apărut nimic de genul... şi nici la (neinteligibil).

A.: Cererea ştii ... când au consiliul de administraţie?

B.: Ei îl au acuma, miercuri.

A.: Păi vezi (...)

B.: Da.

A.: Hai, vorbim mâine pe chestia asta. Deci ne-auzim, ne-auzim pe chestia asta, da? (...)

- convorbirea telefonică purtată la data de 09.10.2010, ora 17:17:05:

"(...)

B.: Aha, păi dimineaţă eu vreau să vin cu (...) neinteligibil (...) dincolo dimineaţă

A.: Aha, tu unde eşti?

B.: Da, eu n-aş (...) eu sunt la Piteşti, da acuma vin spre Târgu Jiu

A.: Aha !

B.: Şi aş vrea să vin dimineaţă cu el da nu la întâlnirea cu omul ăla, eu am altceva, să ne întâlnim cu domn primar, să (...) mai vorbim

A.: Aşa, şi (...) foarte bine şi care-i problema?

B.: Şi aş vrea să vă văd înainte de (...) înainte, de ... de (...) întâlnirea aia să vă vad cinci minute că am şi eu ceva să vă spun

A.: Păi

B.: Mi-a dat SSSSSS. o temă

A.: Ori diseară, ori dacă nu mâine la 8

B.: Mâine la 8 dimineaţă.

A.: Sau diseară când îţi convine, pentru mine e acelaşi lucru B.: Nu, lăsaţi-o mâine dimineaţă că oricum dumneavoastră ajungeţi la birou, la cât ajungeţi?

A.: Eu trebuie să plec la 8 şi un sfert că poate vine omul ăla acolo, opt douăzeci, hai

B.: Păi da, omul ăla vine la nouă nu vine la opt

A.: Păi dacă vine la 8 jumate?

B.: Aaa, şi eu unde vreţi să vă văd acasă?

A.: Ori acasă ori la birou, unde vrei

B.: Vin la birou, care-i problema? Ce, dacă mă găseşte acolo nu pot să ies afară că (...) am venit pe la dumneavoastră cu alte treburi?!

- convorbirea telefonică purtată la data de 12.10.2010, ora 14:52:38:

"(...)

B.: Să trăiţi ! Ajunsei la o întâlnire (...) da nu (...) pot să vorbesc liniştit.

A.: A, aha, păi notează numărul ăla de telefon, vezi că e al lui TTTTTT. ăla, îl ştii care TTTTTT.

B.: UUUUUU.?

A.: UUUUUU. !

B.: Lăsaţi-l dracu domnu prefect, (...)

A.: Cică te va pune în legătură, mă rog eu nu i-am spus .

B.: Lăsaţi-l dracului să-l ia că nu (...) nici nu vreau să aud de el, nici să-i văd, nici de ... mi-a (...) a intrat cu nişte bani la Ministerul ăăă (...) . Transporturilor ca să-i dea la cineva şi a fugit pe uşa alaltă, ăla e om? De la mine bani

A.: E clar

B.: A intrat pe uşă că urcă la tine îmi

A.: Nu mai îmi spune mă prostii d-astea (...)

B.: Dă-l dracu de gunoi, ăsta, ăsta e un gunoi

A.: Bine! Ce-i făcu ăla (...) neinteligibil (...), trimis pe cineva acolo?

B.: Nu

A.: (...) neinteligibil (...) E bine, bine, măcar să îi (...) neinteligibil (...)

B.: Lăsaţi-l să vă, vă, vă caut eu după masă pe la ce oră ajungeţi acasă?

A.: Nu ... deci eu acuma mă duc la antena ... aşa, după ai mă duc (...) mă întâlnesc cu ministru adjunct de la sănătate şi (...) neinteligibil (...) Vezi că la (...) 6 jumate frătică e pe la VVVVVV. dacă te interesează (...).

B.: Cine, WWWWWW.?

A.: Şi MM. zise că îmi dă şi mie un telefon, dacă ai timp (...) neinteligibil (...) duc acasă, în principiu, eu pe la 7 sunt acasă

B.: Păi vă sun pe la 6 jumate atunci

A.: Aşa, spune ce făcuşi de dimineaţă că eu mă văd cu omul ăla la 5 jumate

B.: Păi dacă vă vedeţi e bine să ştiţi dumneavoastră mai multe, că ... cu mine o tăie scurt şi gata (...) de mi s-o tăiară picioarele acum (...).

A.: Bine, hai că (...)

B.: (...) neinteligibil (...). Dumneavoastră vă spune mai multe, cu mine însă: ba e grav apucă-te şi fa(...) neinteligibil (...).

A.: Hai că vorbim când ne (...) neinteligibil (...)"

- convorbirile telefonice purtate la data de 16.10.2010, ora 15:16:07 şi 17.10.2010, ora 18:07:48:

"(...)

B.: Vă întrebai, vă întâlnirăţi cu băiatul ăla de la Văgiuleşti, cumva?

A.: Nu.

B.: Şi ... neinteligibil?

A.: Nici el nu este.

B.: Nu e, nici unu'.

A.: Da' vorbii în schimb cu Târgu Jiu, ăăă ... luni, la 9 jumate, să fii acolo.

B.: Am înţeles, bine, dnul prefect.

A.: Da, dacă mai e ceva, ne auzim, ne vedem, eu (...).

B.: Bine.

A.: Cât e ceasul (...) ă (...) 3, după 5, plec. (...)"

În cursul audierii sale de către instanţa de fond, inculpatul B. a susţinut că nu îşi aminteşte la cine făcea referire atunci când a spus "vă întrebai, vă întâlnirăţi cu băiatul ala de la Văgiuleşti, cumva?", însa a atestat că discuţia a purtat-o cu inculpatul A. şi o recunoaşte. Referitor la dialogul purtat cu A. în care acesta îi confirma că a vorbit la Târgu Jiu şi urma ca B. să fie acolo la 9:30, acesta din urmă a precizat că se referea la un schimb de fotbalişti ai EEE., A. fiind preşedintele de onoare la clubul FFF..

"(...)

A.: Ăăă ... eu vroiam să-ţi spun că mâine, VV., la 9 jumate, să fie la birou .

B.: La 9 jumate, am vorbit cu el.

A.: Nu, la birou la mine.

B.: La dv.?

A.: Că vine omu' .

B.: Omu' acolo, da.

A.: Da, care .

B.: Neinteligibil (...), plecaţi la Târgu Jiu?

A.: Nu, nu, da (...).

B.: Aaaa.

A.: El e la... în palat, neinteligibil, şi când iese la 9 jumătate de acolo, vine la birou la mine, se întâlneşte cu el.

B.: La Bucureşti

A.: Nu, la (...) mă, la Târgu Jiu, ce ai?

B.: neinteligibil.

A.:

B.: Deci vine la dv., la birou.

A.: La birou la mine.

B.: neinteligibil... în Bucureşti

A.: La birou la mine, la Târgu Jiu.

B.: Da, da, da.

A.: Şi acolo .

B.: E fata, acolo.

A.: Şi e fata acolo, da.

B.: Gata, am înţeles, am înţeles, gata. (...)"

- Convorbirea din 24.10.2010, ora 14:17:38:

"(...)

A.: De ce, unde eşti?

B.: Păi nu (...) vă (...) pe la Petroşani sunt, vin încolo. (...)

A.: Aaa, vrei să te aştept pe drum pe undeva?

B.: Nu domnu prefect că eu mai am treburi prin Târgu Jiu, mă opresc pe la Piteşti, vroiam să vă rog să nu mă uitaţi cu chestia aia, că l-aş trimite pe grasu mâine până acolo, că dacă vreţi să sunaţi acu sau mâine dimineaţă (...).

A.: Sun şi eu dimineaţă că e (...).

B.: E mai bine că e duminică, nu?

A.: Bun şi ce să facă, să se ducă până acolo?

B.: Să se ducă până acolo că (...) ce (...) ce v-am spus eu e o propunere foarte normală, nu-i ceva (...) înţelegeţi?

A.: Bine, da asta

B.: Dacă zice (...) dacă zice că vine că vine în Bucureşti luni-marţi, înţelegeţi (...) o lăsaţi să o discutaţi dumneavoastră

A.: (...) neinteligibil.

B.: Da dacă nu ... dacă nu să meargă grasu până acolo că nu-i nicio greutate

A.: Pentru grasu?

B.: Da, păi nici pentru ălalaltu’

A.: Nu e că (...) decât faţa, da tot când s-o putea să rezolve B.: Asta-i altă poveste

A.: Ce fel de (...) neinteligibil..., aveţi o hârtie în buzunar

B.: Aia-i altă poveste, când s-o putea

A.: (...) neinteligibil.

B.: Da, deocamdată să fie aşa, da aveţi dreptate

A.: Stai cu o hârtie în buzunar

B.: Să mănânce câinele salam că ţidula e la noi

A.: (...) neinteligibil.

B.: (râde) Nu? Aşa şi cu Mihai dacă mai vorbiţi la 169

A.: Păi zisei să vorbesc cu ăla (...) neinteligibil ... sau să-i dau un telefon mai târziu

B.: Aveţi vreo doi, ziceaţi de vreo doi

A.: Da, da, da (...) neinteligibil ... îl... îl sun, da mai pe la cinci încolo ca să (...) o dormi şi el acuma (...)"

În cursul audierii sale de către instanţa de fond, inculpatul B. a susţinut că nu îşi aminteşte la ce se referea precizarea "cu (...) la 169".

- convorbirea din data de 03.11.2012, la ora 16:35:29:

"B.: Să trăiţi domnu’ Prefect!

A.: Salut!

B.: Eu, dacă mai aveţi treabă cu mine, într-o oră şi-un pic trec prin Târgu-Jiu. Dacă nu, mă duc la...(neinteligibil) şi de acolo, la noapte, plec la Constanţa. Am un pic de treabă, pe acolo.

A.: Nu, eu n-am...vorbi cu omu’ acesta, îţi spun eu când e...mă rog. Se găseşte o soluţie da nu ştiu cât de repede. Adică nu mâine sau poimâine.

B.: Am înţeles...cu copilu’ ziceţi.

A.: Deci cu copilu’, da. (...)

- convorbirile telefonice din datele de 09.12.2010, ora 12:11:28 şi respectiv 02.01.2011, ora 17:24:

"B.: Da, domnul prefect.

A.: Ce faci?

B.: Sunt pe la Piteşti cu-n pic de treabă.

A.: Păi şi când ...vii pe la Bucureşti?

B.: Da în două..., într-o jumate de oră am plecat de aici.

A.: Ah.

B.: Mi-am luat hârtiile şi gata sunt.

A.: Îhî. Eu am două veşti, un bună şi una proastă, da.

B.: Adică proastă care e?

A.: Ăăăă, de la Râmnicu Vâlcea.

B.: De la Vâlcea?

A.: Da.

B.: Că nu merge, da?

A.: E proastă.

B.: Nu poate.

A.: Da, îţi spun eu când ne vedem.

B.: Şi bună?

A.: N-a îngheţat Dunărea. Gata se rezolvă aia pe proiectul ăla pe Dunăre

B.: Da, da, da. Am înţeles. Foarte bine, înseamnă că-i cald.

A.: Păi, da, acolo e bine, hai.

B.: Bine.

A.: Eventual când vrei ne vedem că ăia au trecut pe (...) e la Bucureşti.

B.: Vă sun, vă sun cum intru în Bucureşti. (...)."

În cursul audierii sale de către instanţa de fond, inculpatul B. a susţinut a purtat această convorbire cu A., însă nu a putut preciza la ce anume se referea vestea rea la care a făcut referire în discuţie, însă vestea bună era că îi fuseseră eliberate documentele în legătura cu proiectul privind construcţia unor hidrocentrale pe apă şi, în acest context, a făcut referire şi la împrejurarea că a "îngheţat Dunărea".

*******

"(...)

A.: Aha, ă, m-a sunat prietenul ăla al tău, de te-ai tot certat cu el. Că vrea să ne vedem neapărat. Şti ceva? Îmi zici da sau nu.

B.: Da, ştiu de care vorbiţi. Da, da când vrea să vă vedeţi?

A.: Astă seară, mâine dimineaţă, oricând, neapărat.

B.: Nu, amânaţi. Spuneţi că nu puteţi 2 zile, 3 că a intervenit ceva.

A.: A, bine.

B.: Deci vă rog io frumos, dacă e cazul vin la Bucureşti în noaptea asta.

A.: Păi ce să fie cazul? Ei, gata am reţinut!

B.: Poftim?

A.: Am reţinut, mă, văd io ce-i spun, că sunt deja (...)

B.: Orice, dar nu, nu că ştiu io ce vrea şi tre să ştiţi şi dumneavoastră ce vrea de la mine.

A.: De acord, de acord.

B.: Că de la mine vrea ce vrea.

A.: A, hai bine.

B.: Mi-au... auziţi!

A.: Da, zi.

(...)

A.: Hai lasă că vorbim, am reţinut, vorbim când e de vorbit.

B.: Bine.

A.: Bine, ia, hai.

B.: Bine, sănătate Doamne ajută!

A.: Ă, spune-mi următorul lucru.

B.: Da.

A.: Ai făcut copii după alea?

B.: Ce să fac?

A.: Copii legalizate după ăla?

B.: Da, păi trimite XXXXXX. când vreţi dumneavoastră încolo.

A.: Pe unde e el acuma?

B.: XXXXXX. e la Târgu Jiu.

A.: Na, păi ce rost are să le trimită? Da n-ai documentul acolo să-l faci la Târgu Jiu?

B.: Fac, fac, fac la Târgu Jiu.

A.: Că eu şi vroiam să i le dau ăluia mâine, da dacă nu sunt, ştiu io.

B.: Nu, nu, nu, lăsaţi-le. Când vă întoarceţi la Bucureşti?

A.: Asta nu mai ştiu, să văd şi eu, oricum săptămâna asta sper să nu.

B.: Săptămâna viitoare.

A.: Aha.

B.: Bine, domnule prefect.

A.: Hai.

B.: Sau i le trimitem, că i le trimitem pe cineva.

A.: Deocamdată mâine dimineaţă trimite-le să le facă la un notar. (...)"

- convorbirea din de 10.03.2013, la ora 15:32:12:

B.: Da, domnu’ Prefect!

A.: Ce faci? Salut!

B.: Mă duc pân’ la Petroşani. Să trăiţi!

A.: A! păi când aşa, dă-i un telefon lu’ U., că zic, că e bine, să vorbeşti de miercuri ce să facem.

B.: Cui să dau?

A.: Lu’ U..

B.: A, să-i dau un telefon, când?... mâine dimineaţă?

A.: Păi când vrei. Eu ştiu când?

B.: Păi îi dau domnu’ Prefect, îi dau... Dacă vreţi îi dau în seara asta.

A.: Păi da ...şi discuţi alea două chestiuni. (...)

Aceste probatorii evidenţiate, evaluate coroborat, sunt suficiente şi utile dovedirii promisiunii intervenţiei pe lângă funcţionari publici, în susţinerea intereselor comerciale/financiare ale societăţilor controlate de inculpatul B., efectuate de către inculpatul A..

Inculpatul B. a negat în declaraţia sa, dată în cursul cercetării judecătoreşti în fond, orice intervenţie în favoarea sa, iar inculpatul A. orice promisiune ori intervenţie în acest sens. Totuşi, procesele-verbale de transcriere a comunicaţiilor, preluate anterior, contrazic o astfel de poziţie, iar la întrebările relevante în legătură cu sensul ori condiţiile dialogurilor interceptate, inculpaţii nu au furnizat explicaţii plauzibile. În continuare se vor evidenţia susţinerilor inculpaţilor:

Inculpatul B., în cadrul audierii, a susţinut (...) În legătură cu societatea OO. SRL, menţionez că în anul 2010 - 2011 l-am cunoscut pe CCC., director de logistică în cadrul acestei societăţi, care mi-a spus ca doreşte sa caute o documentaţie la Ministerul Culturii, însa părerea lui este că s-a pierdut. Am legat cu acesta o relaţie de prietenie, fiind impresionat de faptul că are 4 copii, 2 ai lui şi 2 înfiaţi, şi pentru a economisi timp şi bani, i-am, propus să îi ridic eu actele de la diversele instituţii din Bucureşti pentru societatea OO. SRL. Cred ca în acest sens mi-a trimis şi o împuternicire prin mail sau scanată. Am ridicat pentru acesta mai multe documentaţii de la Ministerul transporturilor, CNADR, AFER, prezentându-mă eu sau angajaţii mei la secretariat doar cu un act de identitate, după cum am făcut şi serviciu de depunere a unor documente pentru acesta, pe care mi le-a transmis prin posta, curieri sa fax.

Pentru ca obişnuiam sa servim masa împreuna şi cu naşul meu, CCC. i-a povestit lui A. despre documentaţia de la Min. Culturii, după care l-a sunat şi l-a rugat să îl ajute să o găsească. Ulterior, A. l-a sunat pe CCC., i-a spus ca documentaţia i-a fost refuzata şi ca trebuie să o ridice, motiv pentru care, un angajat al societăţilor mele, dl AAA., s-a deplasat la Min Culturii şi a ridicat documentaţia refuzată. Am transmis prin YYYYYY. aceasta documentaţie lui CCC..

Nu am desfăşurat nicio activitate cu SC OO. SRL şi nici nu l-am condiţionat pe CCC. pentru obţinerea vreunui contract cu ceva.

Pe LL. l-am cunoscut mai demult, în urmă cu aprox. 7 - 10 ani şi ştiam că îl cunoaşte şi A., motiv pentru care l-am rugat pe acesta din urmă să ia legătura cu el şi să îmi faciliteze o întâlnire, scopul acestei întâlniri era faptul că un cetăţean de etnie romă era internat la Spitalul CFR şi avea neînţelegeri cu doctorul care îl trata, iar LL. îi cunoştea pe toţi şi putea interveni. La A. am apelat în mai multe rânduri, dar nu pentru probleme în ceea ce priveşte activitatea firmelor mele, ci pentru probleme de natură medicală, la solicitarea cetăţenilor de etnie romă din zonă. (...)

Pe T. l-am cunoscut în urma cu 4 ani în una din seri, la A. acasă în Bucureşti, în timp ce jucam table. Am aflat că este director la JJ. şi l-am întrebat dacă are un excedent de 5 Megawatti de energie pentru ca aveam o solicitare, cred că pentru un prieten care avea o firmă ce se ocupa de comercializarea energiei şi ce se întâmplă cu excedentul de energie. Acesta mi-a comunicat preţul pentru un megawatt şi nu am mai purtat altă discuţie nici eu şi nici A. cu T. pe acest subiect. Atunci a fost prima şi ultima dată când m-am întâlnit cu T.. (...)

Pe U. îl cunosc de aprox. 10 - 15 ani, era director la X. şi fiind un lider al cetăţenilor de etnie romă din zonă, mă duceam la acesta pentru a rezolva diverse probleme medicale, sociale, de etnie. Ştiu că, la un moment dat, cetăţenii romi din comunitate mi-au cerut sa ii ajut în legătură cu un rom internat la spitalul unde fiul lui U. era medic. Nu am avut nicio discuţie cu U. în legătură cu activităţile comerciale desfăşurate prin intermediul firmelor pe care le reprezentam (...).

Inculpatul A., în cadrul audierii, a susţinut (...) Ştiu că B. avea mai multe societăţi comerciale, nu pot preciza dacă era doar angajat sau acţionar la aceste societăţi şi nu m-am implicat niciodată în activitatea acestora. (...) Cu B. am purtat mai multe discuţii referitor la activităţile comerciale pe care acesta intenţiona să le desfăşoare sau poate chiar acesta le desfăşura, dar erau discuţii între prieteni şi eu nu m-am implicat în activităţile sale comerciale. (...)

Pe HH., director al ZZZZZZ., îl cunosc de mai mult timp, în virtutea relaţiilor de serviciu şi am avut o relaţie tensionată cu acesta, determinată de opoziţia mea la privatizarea mineritului şi energiei. Deşi acesta declară că de fapt i-aş fi reproşat în anul 2008 că a refuzat aprobarea stingerii unei creanţe prin compensare, în care era implicată şi o firmă aparţinând lui B., susţinerile acestuia sunt nereale, întrucât acest contract de compensare a fost refuzat în anul 2006 şi, aşa cum am arătat, disputele noastre au vizat alte aspecte.

Pe W. îl cunosc din anul 1990, în timp ce acesta era preşedinte al CCCCCCC. din zonă, iar în anul 2010 am purtat mai multe discuţii cu acesta întrucât doream să înfiinţăm o asociaţie de dezvoltare regională, ca alternativă la dezvoltarea zonei mono industriale din judeţul Gorj, proiect care însă nu a mai fost realizat. Acesta nu deţinea vreo funcţie în cadrul ZZZZZZ., ulterior SC DDDDDDD. SA, prin urmare nu puteam sa exercit nicio influenta asupra unei persoane care era doar preşedintele CCCCCCC. din zonă. (...)

Pe T., director al JJ., îl cunosc de 10 - 12 ani, m-am întâlnit cu acesta de nenumărate ori, iar de 3 sau 4 ori cred ca m-am întâlnit şi în mun. Bucureşti, în perioada când eram senator, fie am servit o cafea, fie am luat masa împreună. La cele 3/4 întâlniri, care au avut loc în condiţiile menţionate, a fost prezent şi B. alături de alte persoane, nu s-a discutat cu T. nimic în legătură cu activităţile comerciale desfăşurate de B.. Nu am facilitat primirea lui B. de către T., iar dacă acest lucru s-a realizat, sigur nu s-a făcut prin intermediul meu. (...)

Pe V. îl cunosc de 15 - 20 ani, acesta era director la FFFFFFF. şi cu acesta am avut mai mult întâlniri însă întâlnirile la care a participat şi B. au avut loc doar în judeţul Gorj (acestea fiind prilejuite de meciuri de fotbal, diverse alte activităţi la care au participat şi alte persoane).

Pe U. îl cunosc de peste 25 ani şi acesta a deţinut diverse funcţii în cadrul ZZZZZZ., am avut mai mule întâlniri, însă în cursul anului 2012 sau 2013, acesta mi-a solicitat numărul de telefon a lui B. pentru a se întâlni şi a discuta anumite probleme personale (de sănătate). Din câte ştiu, cei doi s-au întâlnit, însă nu pot da alte detalii. De altfel, B. îl ştia pe U. mult mai bine decât mine, însă acesta din urmă îi pierduse numărul de telefon.

Pe LL., preşedinte sau director la C.N.A.D.N.R, îl cunosc de peste 25 ani şi m-am întâlnit cu acesta întâmplător în mun. Bucureşti, după 20 de ani, şi nu am intervenit niciodată la acesta pentru B. sau alte persoane.

În opinie separată se consideră neverosimile apărările ori susţinerile formulate de inculpaţi referitoare la caracterul licit al folosului, date fiind multitudinea remiterilor, valoarea totală ridicată, timpul îndelungat al prestaţiilor, obligaţiile de transparenţă a veniturilor, specifice funcţiilor de demnitate publică exercitate de numitul A., indubitabil cunoscute şi asumate de acesta odată cu numirea sa. Sporul patrimonial obţinut de A. este caracterizat de constanţă, consistenţă, periodicitate, asumare pe durată îndelungată, elemente ce îl scot în afara unor relaţii fireşti familiale ori amicale şi îl transpun în sfera ilicitului. Ca urmare, concluzia, susţinută de aspectele probatorii enumerate, este aceea că inculpatul A., în exercitarea mandatelor de senator şi judecător la Curtea Constituţională, în perioada 2010 - 2015, a primit de la B. mai multe bunuri, cu titlu de foloase necuvenite, în schimbul promisiunii traficării influenţei pe lângă funcţionari publici (din cadrul societăţilor ori companiilor naţionale, ministere, autorităţi publice şi locale) pentru promovarea intereselor comerciale ale societăţilor controlate de B..

În aceste condiţii se impunea concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor de corupţie cercetate cu consecinţa angajării răspunderii penale în limitele celor enunţate în preambul.

GGC - GV