Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin încheierea din data de 25 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020 au fost respinse, ca inadmisibile, cererile de sesizare a Curţii Constituţionale formulate de petentul A..
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că prin cererea transmisă la dosarul cauzei prin email, la data de 21.09.2020, şi reiterată în faţa instanţei de judecată la termenul de astăzi, petentul A. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu mai multe excepţii de neconstituţionalitate, respectiv neconstituţionalitatea art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 22 alin. (1), art. 23, art. 24, art. 27 şi art. 31 din Legea nr. 211/2004, a art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a art. 80, art. 81, art. 91 şi art. 93 din Noul C. proc. pen. şi art. 3 alin. (1) şi (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1) şi 82), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), (2) lit. b) şi (3) din C. proc. civ., a art. 341, art. 347, art. 408, art. 425, art. 351 alin. (2) din Noul C. proc. pen., a art. 367 alin. (9) din Noul C. proc. pen. indicând articolele din Constituţia României pe care, în opinia petentului, le încalcă aceste dispoziţii legale şi susţinând că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992.
Examinând cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că aceasta îndeplineşte primele trei condiţii prevăzute de dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, respectiv excepţia a fost invocată de către petentul A. într-un dosar aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, are în vedere neconstituţionalitatea unor dispoziţii dintr-o lege, iar textele criticate nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Referitor la examenul legăturii cu cauza, instanţa a reţinut că obiectul cauzei în care au fost invocate excepţiile de neconstituţionalitate îl reprezintă cererea de strămutare a petentului A. a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Braşov, iar decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiilor trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal.
În acest context, instanţa de fond a apreciat că excepţiile de neconstituţionalitate invocate nu au legătură cu fondul cauzei întrucât dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate se solicită a fi constatate nu pot produce un efect real, concret, asupra cursului procesului penal în care au fost invocate şi, implicit, asupra situaţiei juridice a părţii din proces întrucât cauza în care au fost invocate cererile de neconstituţionalitate are ca obiect o cerere de strămutare, iar excepţiile de neconstituţionalitate invocate nu vizează instituţia strămutării.
II. Împotriva încheierii din data de 25 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020 a formulat recurs A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, la data de 22 octombrie 2020, fiind stabilit în mod aleatoriu prim termen la data de 14 decembrie 2020.
La data de 14 decembrie 2020, instanţa a amânat cauza pentru data de 25 ianuarie 2021, pentru a da posibilitatea recurentului A. să precizeze dacă excepţiile de neconstituţionalitate la care a făcut referire în cuprinsul înscrisurilor depuse la Dosarul nr. x/2020 în data de 2 decembrie 2020 au fost invocate în susţinerea recursului formulat împotriva încheierii din data de 25 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020 sau, dimpotrivă, reprezintă solicitări distincte de sesizare a Curţii Constituţionale, ce vor fi soluţionate în cadrul dosarului asociat nr. x/2020
La termenul din data de 25 ianuarie 2021, faţă de lipsa precizărilor solicitate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, a dispus reunirea dosarului nr. x/2020 la Dosarul nr. x/2020 şi a dat cuvântul asupra recursului, concluziile reprezentantului Ministerului Public fiind expuse pe larg în practicaua prezentei decizii.
III. Examinând încheierea penală atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa supremă reţine că potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 (modificată şi republicată), Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.
Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 47/1992 rezultă că, pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii:
- excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial;
- excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;
- norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei;
- să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
În aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, în mod constant, instanţele judecătoreşti au statuat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare şi aplicare a legii sau atunci când nu are legătură cu cauza.
În cauza de faţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recurentul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 22 alin. (1), art. 23, art. 24, art. 27 şi art. 31 din Legea nr. 211/2004, a art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a art. 80, art. 81, art. 91 şi art. 93 din Noul C. proc. pen. şi art. 3 alin. (1) şi (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1) şi 82), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), (2) lit. b) şi (3) din C. proc. civ., a art. 341, art. 347, art. 408, art. 425, art. 351 alin. (2) din Noul C. proc. pen., şi a art. 367 alin. (9) din Noul C. proc. pen., fără a indica în concret care dintre prevederile constituţionale sunt încălcate şi susţinând că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992.
Înalta Curte, Completul de 5 judecători, reţine că prin Decizia nr. 591 din 21 octombrie 2014 a Curţii Constituţionale, s-a statuat că "legătura cu soluţionarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului.
Din această perspectivă, instanţa supremă constată că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale nu întruneşte cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, pe de-o parte întrucât problema invocată de recurent vizează cererea de strămutare formulată de petentul A. a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Braşov, iar decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiilor trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal.
De asemenea, în acord cu instanţa de fond, se constată că excepţiile invocate nu au legătură cu soluţionarea cauzei.
Astfel, chiar dacă recurentul A. a invocat, în faţa instanţei judecătoreşti, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale antemenţionate, texte de lege aflate în vigoare, asupra cărora instanţa de contencios constituţional nu s-a pronunţat anterior prin declararea ca neconstituţional, în ceea ce priveşte examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care invocă excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţia legală considerată neconstituţională o are în speţă.
Or, aşa cum am menţionat anterior, obiectul dosarului în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate îl constituie soluţionarea unei cereri de strămutare formulată de recurent, procedură în care instanţa analizează cauza exclusiv din perspectiva condiţiilor prevăzute de art. 71 din C. proc. pen.. Aşadar, prevederile a căror neconstituţionalitate s-au invocat, nu au legătură şi nu pot influenţa modalitatea de rezolvare a cererii de strămutare cu care este învestită Curtea de Apel Braşov, situaţie în care excepţia de neconstituţionalitate invocată apare ca lipsită de pertinenţă în raport cu procesul principal în care a fost formulată.
Având în vedere că pentru excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale menţionate nu este îndeplinită condiţia legăturii cu cauza la care se referă art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, apreciază că, în mod corect, prima instanţă a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de recurentul A..
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 25 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 25 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 ianuarie 2021.
GGC - GV