Deliberând asupra căii de atac formulată de inculpatul A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1152 din data de 16 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 431 din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1111/16.10.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2016.
Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut că A. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale nr. 1111/16.10.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2016, invocând cazurile de contestaţie prevăzute de art. 426 lit. b) şi h) din C. proc. pen.
În susţinerea contestaţiei în anulare, contestatorul a arătat că a fost condamnat atât pe fond cât şi în apel, în condiţiile în care nu a fost găsit şi nici identificat corpul delict cu care s-ar fi produs leziunea, ambele instanţe presupunând că obiectul cu care s-ar fi realizat lovitura asupra părţii vătămate ar fi fost un cuţit, fără a exista probe concrete în acest sens. Contestatorul a susţinut că a comis această faptă uzând de un spinner ce a fost ataşat la dosarul cauzei, or, tocmai analiza acestei probe, esenţială privind fapta dedusă judecaţii, face obiectul contestaţiei în anulare formulate în prezenţa cauza, având în vedere că instanţele de fond nu ar fi pronunţat soluţia de condamnare pentru tentativa de omor dacă s-ar fi analizat situaţia de fapt şi prin prisma obiectului folosit - spinner.
Totodată, a invocat incidenţa art. 426 alin. (1) lit. b) raportat la art. 396 alin. (6) şi art. 16 alin. (1) lit. e) teza finală, respectiv "lipseşte (...) autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale" şi art. 169 privind regulă specialităţii din Legea nr. 302/2004.
În esenţă, contestatorul a precizat că a fost extrădat din Germania în România pentru executarea unui mandat de arestarea şi nu putea fi judecat în România pentru infracţiunea de tentativă la omor, nerenunţând la regula specialităţii.
Examinând cauza în raport de motivele contestaţiei în anulare formulate, în raport de dispoziţiile legale incidente Curtea a constatat, în esenţă, că motivele invocate în susţinerea cazului de contestaţie prev. de art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. nu se circumscriu acestuia, contestatorul urmărind prelungirea administrării probatoriului într-o cale extraordinară de atac, arătând că obiectul contondent folosit la săvârşirea infracţiunii nu a fost un cuţit, ci un spinner, inapt de a pune în primejdie viaţa victimei, şi pe cale de consecinţă greşita reţinerea a infracţiunii de tentativă de omor. Or, administrarea de noi probe într-o cale extraordinară de atac nu este permisă de lege, decât în condiţiile expres prevăzute de lege, în caz contrar s-ar înfrânge autoritatea de lucru judecat de care se bucură o hotărâre penală definitivă.
În ce priveşte argumentul referitor la pronunţarea unei hotărâri de condamnare cu încălcarea regulii specialităţii, circumscris tot dispoziţiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen., Curtea a constată că judecarea sa în cauza în care s-a pronunţat Decizia nr. 1111/16.10.2017 de către Curtea de Apel Bacău, nu s-a realizat cu încălcarea regulii specialităţii deoarece, contestatorul a renunţat în faţa autorităţilor germane la principiul specialităţii.
Astfel, Curtea a concluzionat că nu există cauza de încetare a procesului penal constând în lipsa autorizării sau a sesizării organului competent atunci când legea prevede necesitatea unei autorizări sau sesizări care face ca acţiunea penală să nu poată fi exercitată.
Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat promovat o cale de atac solicitând să se constate existenţa corpului contondent, spinner cu trei colţuri, întrucât instanţele de fond şi apel nu au avut cunoştinţă de existenţa acestei probe.
La termenul din data de 6 aprilie 2021, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac, având în vedere că este atacată o hotărâre definitivă, prin care s-a respins ca inadmisibilă în principiu o contestaţie în anulare.
Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii căii de atac invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte reţine următoarele:
Pentru a putea să examineze argumentele contestatorului privind situaţia de fapt, legea impune examinarea în prealabil a excepţiei invocate de Ministerul Public care a arătat că hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege, iar calea de atac prezentă este inadmisibilă.
Legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie. În speţa dedusă judecăţii, inculpatul A. a exercitat o cale de atac împotriva Deciziei penale nr. 1152 din data de 16 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă în principiu, contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei de condamnare.
Înalta Curte constată, însă, că decizia atacată este definitivă, curtea de apel pronunţându-se doar asupra admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare. În acest sens se observă că "În concepţia C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, cât şi sentinţa sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului .
Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 431 şi ale art. 432 din C. proc. pen.:
a) dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare şi, în cadrul acestor dispoziţii cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunţate în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunţate;
b) spre deosebire de dispoziţiile legale menţionate, prin art. 432 din C. proc. pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestaţiei în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispoziţiile alin. (4) potrivit cărora "Sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" sunt integrate în economia acestui text de lege.
Prin urmare, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestaţiei în anulare, priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare care au fost admise în principiu." (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat în considerentele hotărârii prealabile nr. 5 din 04.03.2015).
Raportând consideraţiile teoretice anterior expuse la speţa dedusă judecăţii, se reţine că, indiferent de titulatura cererii prin care este atacată Decizia nr. 1152 din data de 16 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală (decizie prin care s-a respins, ca inadmisibilă, calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare), excepţia susţinută de Ministerul Public este întemeiată, iar inculpatului A. nu îi este recunoscută nicio cale de atac; hotărârea atacată - pronunţată în procedura examinării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare - este o hotărâre definitivă cu privire la care legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi de atac.
Drept urmare, constatând că a fost învestită cu soluţionarea unei căi de atac care nu este prevăzută de lege, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1152 din data de 16 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1152 din data de 16 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020.
Obligă petentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 aprilie 2021.
GGC - OB