Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin Sentinţa penală nr. 318 din data de 22 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina în sarcina inculpatului A., prin rechizitoriu, din infracţiunile de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen. şi favorizarea făptuitorului prevăzută de art. 269 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (2) din C. pen., în infracţiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 272 alin. (1) şi (2) şi art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate în cursul urmăririi penale şi al judecării cauzei în primă instanţă, respectiv, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. x/2016 din 6 iulie 2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunilor de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen. şi favorizarea făptuitorului prevăzută de art. 269 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen. şi a inculpatului B. pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen.

În cuprinsul actului de sesizare s-a reţinut că Dosarul nr. x/2016 a fost constituit la data de 23.05.2016, ca urmare a disjungerii dispusă în Dosarul nr. x/2016, dosar format la rândul său prin disjungerea din Dosarul nr. x/2015 în care, prin rechizitoriul din data de 17.05.2016, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor C., D., E., F., G., H., I., J., SC K. SRL, ş.a. pentru comiterea de infracţiuni de corupţie în legătură cu retrocedarea nelegală a unor imobile revendicate fără drept de inculpatul L. trimis în judecată prin acelaşi rechizitoriu, respectiv pentru constituirea unui grup infracţional organizat, trafic de influenţă, spălarea banilor, dare de mită, abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit cu consecinţe deosebit de grave.

S-a reţinut în rechizitoriu că acuzaţiile formulate împotriva inculpaţilor trimişi în judecată au vizat infracţiuni comise în perioada 2006 - 2013, în diferite forme de participaţie, în interesul obţinerii unor imobile de o valoare deosebită, între care Pădurea Snagov şi M.. Astfel, începând cu 1 noiembrie 2006,C. împreună cu D., E., N., F. au constituit un grup infracţional (la care au aderat ulterior I., G., H., J.), având drept scop dobândirea întregii averi revendicate de L. în temeiul legilor speciale de retrocedare a proprietăţilor (Legea nr. 10/2001, Legea nr. 247/2005) prin infracţiuni de corupţie/asimilate acestora, respectiv oferire de bani/bunuri persoanelor din cadrul autorităţilor/instituţiilor deţinătoare a acestor proprietăţi sau altor persoane cu influenţă asupra funcţionarilor publici în scopul determinării acestora să acţioneze potrivit scopului grupului, instigarea şi complicitatea la săvârşirea de către aceste persoane a infracţiunii de abuz în serviciu (prin punerea la dispoziţie/semnarea înscrisurilor necesare), traficarea influenţei reale asupra funcţionarilor publici.

Legătura lui L. cu C. şi asociaţii acestuia a fost determinată şi s-a realizat pe fondul imposibilităţii celui prim menţionat de a obţine vreunul din bunurile pe care le-a revendicat în calitate de nepot de fiu al lui O., în condiţiile în care nu a putut să justifice calitatea de persoană îndreptăţită potrivit legii şi să facă dovada că respectivele bunuri au fost expropriate de la antecesorul său şi, mai mult, pentru unele dintre bunuri nu formulase cerere/notificare cu respectarea termenului prevăzut de lege. În acest context a căutat să intre în legătură cu oameni cu influenţă politică şi cu resurse financiare care, în schimbul cedării unor părţi importante din averea pretinsă, să determine funcţionarii cu atribuţii în domeniul luării deciziilor de retrocedare să aprobe cererile formulate cu eludarea dispoziţiilor legale.

În anul 2005, în ansamblul preocupărilor sus-menţionate, fiind nemulţumit de stadiul soluţionării cererilor şi de demersurile făcute de avocaţi sau mandatari, L. a intrat în legătură cu C. (prin intermediul numitei P., persoană care, de asemenea i-a fost prezentată ca având multe relaţii şi, implicit influenţă şi care s-a oferit să-i acorde sprijin în demersurile de identificare şi recuperare a bunurilor preluate abuziv, în schimbul unei cote din dreptul de proprietate al bunurilor obţinute), cunoscut la momentul respectiv şi, de altfel, şi ulterior ca o persoană influentă în lumea politică.

În cadrul discuţiilor purtate (în perioada august - septembrie 2006), bazându-se pe relaţiile pe care le avea în lumea politică şi astfel, pe influenţa pe care o putea avea asupra funcţionarilor publici, direct sau prin intermediul asociaţilor săi, şi intuind posibilitatea obţinerii în mod necuvenit a unor bunuri de o valoare considerabilă, C. i-a promis lui L. că poate să îi recupereze averea revendicată, pretinzând că are relaţii în lumea politică şi în justiţie la cel mai înalt nivel, respectiv că, în calitate de fost şef al cancelariei primului ministru, Q., cunoaşte politicieni de top, inclusiv pe primul ministru în funcţie, A., şi funcţionari publici la nivelul instituţiilor centrale, că poate asigura serviciile unor firme de avocatură de renume, cu influenţă în justiţie, făcând referire inclusiv la un judecător de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie aflat în relaţie cu unul dintre avocaţii de la firma de avocatură prezentată, cerând în schimb o parte considerabilă, între 50 - 80%, din fiecare bun care va fi obţinut.

S-a reţinut că numitul L. a fost de acord să cumpere influenţa pretinsă de C. şi să îi dea acestuia un procent însemnat din ceea ce urma a se retroceda, cedându-i toate drepturile, succesorale şi litigioase, asupra bunurilor respective, cu condiţia însă ca C. să îi dea o sumă de bani în avans, date fiind eşecurile mandatarilor pe care i-a avut anterior, persoane care de asemenea erau cunoscute ca având influenţă în politică sau în justiţie, chiar dacă nu la nivelul lui C..

Convins că prin influenţa şi relaţiile pe care le are poate obţine bunurile respective şi cunoscând valoarea de piaţă a acestora (avea deja casă la Snagov, iar zona Băneasa era, de notorietate, că era o zonă în plin avânt imobiliar), C. a fost de acord cu condiţia pusă de L., dar pentru că nu dispunea de astfel de sume de bani de ordinul milioanelor de euro, a prezentat "afacerea" asociaţilor săi israelieni, numiţii E. şi F..

În ceea ce priveşte relaţia existentă între aceste persoane, s-a menţionat faptul că E. a activat în România, până la formularea acuzaţiilor împotriva sa în Dosarul nr. x/2015, în calitate oficială de consultant politic încă de la începutul anilor 2000, fiind pe rând consilier de imagine/politic pentru R. şi S., Q. şi T., A. şi U., V. şi S., o parte din această activitate fiind desfăşurată împreună cu asociatul său N. (fost consilier al unui fost prim ministru israelian).

S-a precizat că E. ŞI N. au desfăşurat în perioada 2005 - 2006 şi alte afaceri în România, fiind asociaţi alături de H. în societatea W. SRL, având ca obiect principal de activitate marketing politic, cu care au dezvoltat nu doar o relaţie de afaceri, ci şi o relaţie de prietenie, păstrată şi în anii următori. În ceea ce îl priveşte pe H., acesta era şi este un jurnalist cunoscut în România, care a acordat consultanţă politică pentru Q., A. sau R., controlând ziarul X.. De asemenea, era binecunoscută relaţia acestuia cu A., care a participat invitat la nunta sa şi cu care a menţinut o legătură de prietenie după încetarea relaţiilor comerciale derulate între U. şi firma sa. În ceea ce-l priveşte pe F., s-a reţinut că acesta controlează compania F., având o avere estimată de revista Y. la 3,6 miliarde de dolari. A intrat în afaceri în România în domeniul imobiliar în anii 2000, fiind unul dintre investitorii proiectului Roşia Montană.

În octombrie 2007 s-a înfiinţat firma Z., companie cu profil imobiliar, având ca administrator pe inculpatul I., inculpatul C. deţinând 50% din acţiuni, restul revenind offshore-ului AA., controlată de F., implicit de F.. Acesta este asociat în afaceri cu N., cunoscut pentru implicarea în dezvoltarea companiei BB., dar mai ales pentru faptul că a activat ca şef de cabinet al lui CC., fost prim ministru al Israelului. Din anul 2002, acesta activează în România şi în ţări din regiune (Ungaria, Austria, Serbia) ca şi consultant politic şi de PR.

Din înscrisurile de la dosar, s-a reţinut că rezultă, de asemenea, legătura dintre N. şi H., aceştia fiind asociaţi împreună cu E. în societatea DD., prin intermediul EE., care deţine 30% din părţile sociale. Aceeaşi societate a avut încheiat un protocol de colaborare cu alte două companii străine, FF. (Israel) şi GG. (SUA), în care este asociat N.. De asemenea, în societatea W. SRL, înfiinţată în anul 2000, H., prin societatea HH. SRL, este asociat cu E..

Întrucât E. nu locuia permanent în România, acesta a avut nevoie de o persoană de încredere care să îi aducă la îndeplinire dispoziţiile şi să-l informeze permanent asupra stadiului afacerii. L-a ales pe I., persoană care a făcut parte din staff-ul său atunci când s-a ocupat atât de campania T. din anul 2004, cât şi de campania U. din anul 2008. Ulterior, I. a ocupat funcţia de consilier personal al şefului Cancelariei primului ministru în Guvernul A.

De asemenea, inculpatul I. apare alături de C., fiind dovedită astfel legătura apropiată dintre aceştia, în societatea II. SRL, unde C. deţine 30% din părţile sociale, iar I. este administrator.

În realizarea scopului grupului, C. împreună cu ceilalţi membrii, E., N., F., G., I., H., J. şi D. şi cumpărătorul de influenţă L. au ascuns natura ilicită a înţelegerii printr-un contract de cesiune, cu privire la bunurile aflate în proceduri administrative sau judiciare de restituire a proprietăţii, încheiat între cumpărătorul de influenţă şi societatea comercială K. SRL reprezentată de C..

Prin activitate infracţională desfăşurată ulterior, prin comiterea de infracţiuni de corupţie s-a reuşit retrocedarea abuzivă a Pădurii Snagov, în anul 2007, cauzându-se un prejudiciu în dauna statului român de 9.523.769 euro, precum şi a M., în anul 2008, prejudiciul în dauna statului român fiind de 135.874.800 euro, sume care reprezintă, totodată, folos necuvenit pentru L., C. şi asociaţii acestuia din grupul infracţional anterior menţionat.

În perioada în care membrii grupului infracţional au reuşit obţinerea celor două bunuri - Pădurea Snagov şi M. -, prin infracţiuni de corupţie, respectiv anii 2007 - 2008, aceştia au fost implicaţi în mod direct şi în activităţi politice, E. şi H. acordând consultanţă partidului aflat la guvernare, U., precum şi primului ministru de la acel moment, A., consultanţă cunoscută şi promovată în mass-media. În plus, în aceeaşi perioadă, I. a fost angajat la Cancelaria primului ministru ca şi consilier personal al lui B. (şeful Cancelariei), în activitatea desfăşurată ocupându-se însă, exclusiv, de organizarea vizitelor în teritoriu ale primului ministru, vizite în care l-a şi însoţit pe acesta.

În acest context, al implicării în viaţa politică, membrii grupului infracţional au pretins şi au fost percepuţi ca având influenţă la cel mai înalt nivel în statul român, aspect care a contat în realizarea înţelegerii infracţionale cu cumpărătorul de influenţă, dar şi în determinarea funcţionarilor publici să aprobe retrocedările chiar cu încălcarea dispoziţiilor legale. În concret, aceştia au pretins că pot obţine retrocedarea bunurilor revendicate, urmare a relaţiilor apropiate pe care le aveau cu primul ministru în funcţie, relaţii notorii la acel moment (rezultate şi din articolele de presă ataşate la dosar - vol. III, dar şi din declaraţiile martorilor audiaţi), dovedite şi prin acea că "omul lui E.", respectiv I., fusese numit consilier personal la Cancelaria primului ministru, A..

Fiind perceput drept consilier al prim-ministrului, I. a contribuit la întărirea convingerii cumpărătorului de influenţă L. în influenţa reală a grupului în lumea politică.

În acest context, pentru lămurirea legăturii între membrii grupului infracţional, a relaţiilor acestora cu primul ministru din perioada 2007 - 2008, pentru a se stabili dacă primului ministru i s-a solicitat în vreun fel ajutorul pentru soluţionarea favorabilă a cererilor de retrocedare de bunuri ori pentru valorificarea ulterioară a acestora, precum şi pentru sa se stabili condiţiile în care a fost angajat I., funcţia deţinută şi nivelul real de influenţă al acestuia în Guvernul României, au fost citaţi pentru a fi audiaţi în calitate de martori în Dosarul nr. x/2015, A. şi B..

În declaraţiile date ca martori cei doi au făcut însă afirmaţii mincinoase şi nu au spus tot ce ştiau în legătură cu faptele cu privire la care au fost întrebaţi, astfel că prin ordonanţa din data de 16.05.2016 s-a dispus extinderea urmăririi penale şi efectuarea în continuarea a urmăririi penale faţă de aceştia pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, iar în cazul lui A. şi pentru infracţiunea de favorizarea făptuitorului.

1.2 STAREA DE FAPT

1. În ceea ce priveşte infracţiunile de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen. şi favorizarea făptuitorului prevăzută de art. 269 alin. (1) din C. pen., pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale în cauză împotriva inculpatului A..

În cadrul actelor de cercetare efectuate în Dosarul nr. x/2015, pentru lămurirea cauzei s-a dispus citarea, pentru a fi audiat ca martor, a lui A., în condiţiile în care erau indicii că acesta ar avea cunoştinţă de activitatea infracţională a grupului sus-menţionat, prin prisma relaţiilor de afaceri sau de prietenie avute cu membrii acestuia. Audierea lui A. s-a impus faţă de împrejurarea că: E. s-a sustras urmăririi penale şi nu a putut fi audiat în cauză; H. a contestat orice implicare; I. s-a prevalat de dreptul la tăcere, iar C. a pretins în declaraţia dată ca inculpat, că a acţionat doar ca simplu mandatar al SC K. SRL şi în limitele mandatului încredinţat. În aceste condiţii, s-a apreciat că declaraţia lui A. ar fi contribuit la lămurirea unor împrejurări esenţiale vizând legătura dintre aceste persoane şi implicarea lor în activitatea infracţională cercetată.

Din convorbirile telefonice interceptate în cauză în baza unor mandate de siguranţă naţională emise în privinţa persoanelor cercetate în Dosarul nr. x/2015, precum şi din declaraţiile unora dintre martorii deja audiaţi la acel moment, a rezultat că A. a avut un contact permanent cu unii dintre membrii grupului infracţional, cu care a cooperat o perioadă în mod direct, ca prim ministru sau preşedinte de partid, şi cu care s-a întâlnit apoi frecvent şi cu regularitate în toată perioada activităţii infracţionale cercetate (respectiv sfârşitul anului 2013).

Ţinând cont de calitatea avută la momentul comiterii faptelor cercetate, aceea de prim ministru al României, dar şi de calitatea de la momentul audierii ca martor, preşedinte al Senatului, s-a reţinut că audierea lui A. este utilă şi va fi concludentă, atât prin prisma relaţiilor personale avute cu persoanele cercetate, dar şi, eventual, a informaţiilor pe care le putea deţine şi de care ar fi putut lua cunoştinţă şi urmare a funcţiilor deţinute în stat, declaraţia urmând a fi apreciată chiar prin prisma acestor funcţii, care ar fi dat o garanţie a veridicităţii celor declarate ca martor.

Aşa fiind, A. a fost audiat la data de 15.04.2016, iar înainte de a i se lua declaraţia i s-a adus la cunoştinţă că urmează să fie audiat ca martor pentru lămurirea următoarelor aspecte: retrocedarea către L. a unor suprafeţe de teren în Băneasa (fosta fermă regală) şi Snagov (JJ.); actele de vânzare-cumpărare vizând aceste bunuri; implicarea inculpaţilor E., F., N., G. în procedurile de retrocedare. .

După depunerea jurământului de martor, în declaraţia dată, acesta a făcut afirmaţii mincinoase şi nu a spus tot ce ştia în legătură cu faptele sau împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat, urmărind prin aceasta împiedicarea/îngreunarea cercetărilor şi tragerea la răspundere penală a inculpaţilor din dosar, raportat la relaţiile avute cu membrii grupului infracţional, şi la împrejurarea că avea cunoştinţă despre faptele pentru care aceştia erau cercetaţi.

Astfel, A. a declarat necorespunzător adevărului că: nu a avut cunoştinţă de activitatea numiţilor E., C. şi asociaţii acestora din grupul infracţional, vizând achiziţionarea drepturilor succesorale ale lui L. în România; nu-l cunoaşte personal pe numitul N. (asociatul lui E.); nu a discutat cu C. despre taxele notariale privind tranzacţionarea imobilelor obţinute de L., negând orice legătură şi orice întâlnire cu acesta, precum şi faptul că ar fi cunoscut orice aspect legat de dobândirea şi valorificarea bunurilor revendicate de L.; nu are relaţii apropiate şi nu a păstrat legătura cu H. şi E., cu care s-a întâlnit doar sporadic şi nu a avut relaţii comerciale cu acesta din urmă şi nici nu ştia că are societăţi care, în afara consultanţei politice, se ocupă de activităţi economice, aflând din presă, urmare a comunicatelor DNA, despre acest dosar; nu a avut o relaţie apropiată cu I., ascunzând totodată că are cunoştinţă de relaţia apropiată a acestuia cu E.; nu l-a prezentat pe E. altor politicieni din România.

S-a reţinut că aceste aspecte declarate de martor sunt necorespunzătoare adevărului, fiind contrazise de declaraţiile altor martori sau suspecţi audiaţi, dar şi de datele rezultate în urma punerii în aplicare a unor mandate de siguranţă naţională, respectiv convorbirile purtate de inculpaţii din dosarul iniţial x/2015, inclusiv cu A..

Astfel, fiind întrebat în mod expres despre relaţia cu E., H., N., F., I., dar şi despre relaţia existentă între aceste persoane şi implicarea lor în achiziţionarea bunurilor revendicate de L., inculpatul A. a declarat următoarele:

"Pe E. l-am cunoscut în prima jumătate a anului 2007, iar acesta a acordat consultanţă politică U.. Ulterior ne-am mai văzut sporadic dar nu am avut relaţii comerciale cu acesta, nici nu ştiam că are societăţi care se ocupă de activităţi economice în afara consultanţei politice.

Pe F. l-am cunoscut după anul 2008, fiindu-mi prezentat de E. ca fiind un important om de afaceri, dar nu-mi amintesc dacă a menţionat că este unul dintre investitorii din proiectul Roşia Montană. Oricum la acel moment nu mai aveam vreo funcţie publică, fiind doar deputat.

Nu-mi aduc aminte să-l fi cunoscut pe N., numele mi-e cunoscut dar nu pot preciza sigur dacă am auzit numele în presă sau într-o discuţie, însă ştiam că face parte dintr-un grup de consultanţi politici. Nu-l cunosc pe G..

Îl cunosc pe domnul I. care a lucrat consilier la Cancelaria Prim-ministrului în timpul mandatului meu, iar sarcina lui era aceea de a organiza vizitele în teritoriu împreună cu alte persoane din echipă. Nu ştiu cât a fost domnul I. consilier, nu cred că tot mandatul şi nici nu pot să precizez cum a fost ales/numit în această funcţie. L-am reţinut întrucât în timpul vizitelor în teritoriu acesta îmi prezenta anumite puncte, aspecte în legătură cu obiectul vizitei. Nu ştiu care este legătura dintre I. şi E. dar aceştia se cunosc.

Cu I. m-am întâlnit ulterior încetării funcţiei sale când a venit şi m-a vizitat la Senat.

L-am cunoscut pe H. în calitate de ziarist, iar ulterior în perioada 2007 - 2008 U. a avut contract cu firma acestuia, pe probleme de comunicare, analiză politică. Nu ştiu dacă din firma lui H. făcea parte şi E. dar au fost discuţii/întâlniri la care au participat împreună. De asemenea, am dat curs invitaţiilor publicaţiei pe care o conduce (X.) pentru interviuri. Nu sunt prieten cu H., dar pot spune că am avut o relaţie apropiată la nivel de familie, dar care s-a încheiat. Atât cu E. cât şi cu H. am încetat legăturile atunci când aceştia au acordat consultanţă preşedintelui R. . Nu ştiu dacă au avut vreun contract cu acesta dar au jucat rol de consultanţi politici.

(...)

Arăt că nu ştiam despre această intenţie/afacere (achiziţionarea drepturile succesoarele ale lui L. în România n.n.) pe care intenţionau să o desfăşoare în România. Fosta soţie nu mi-a adus la cunoştinţă că a discutat cu E. despre aceste aspecte.

(...)

Cred că între cei doi (H. şi E. n.n.) era o relaţie de colaborare în ceea ce priveşte consultanţa. Nu pot să precizez mai mult de atât." (declaraţie martor A. în Dosar nr. x/2015)

În actul de sesizare s-a reţinut că declaraţiile sunt mincinoase, cu rea-credinţă inculpatul ascunzând adevărul, urmărind astfel să împiedice sau să îngreuneze ancheta penală desfăşurată împotriva unor persoane cu care are relaţii apropiate de prietenie, din actele dosarului (articole de presă, comunicate) rezultând că acesta a cunoscut acuzaţiile aduse inculpaţilor din Dosarul nr. x/2015, răspunzând chiar în interviuri date în presă întrebărilor reporterilor privind implicarea sa ori menţionarea numelui său în aşa numitul "dosar al retrocedărilor". Mai mult, inculpatul a ştiut de existenţa acestui dosar chiar înainte ca acuzaţiile să fie făcute public, în condiţiile în care fosta soţie, KK., a fost audiată ca martor înainte de efectuarea urmăririi penale în cauză, împotriva unei persoane determinate, iar inculpatul a dat de asemenea interviuri în presă cu privire la posibila implicare (afirmată de unii ziarişti) a fostei sale soţii.

Cercetările efectuate au stabilit că A. are o relaţie apropiată cu E., care a lucrat împreună cu H. pentru campania U. din anul 2008, păstrând legătura cu acesta şi după încetarea contractului, contrar celor susţinute de inculpat.

Din înscrisurile de la dosar, precum şi din declaraţiile martorilor, s-a apreciat că rezultă faptul că H. şi E. au încheiat un contract cu U. având ca obiect consultanţă politică/electorală, derulat în perioada 2007 - 2008 (perioadă în care s-au retrocedat bunurile Pădurea Snagov şi M.), dar aceştia au prestat astfel de servicii şi pentru inculpatul A., candidat la alegerile parlamentare din anul 2008 pentru Camera Deputaţilor într-un colegiu electoral din judeţul Ilfov. Deşi cei doi ar fi trebuit să asigure strategia electorală a partidului la nivel naţional, s-au ocupat în mod direct şi de strategia de campanie a candidatului A., fără a se încheia vreun contract distinct, separat şi cu acesta.

Dacă între A. şi H. exista o relaţie de prietenie la acel moment, care dura deja de mai mulţi ani (din anul 2005 sau 2006), soţiile celor doi fiind prietene, prin intermediul acestuia, dar şi urmare a contractului de consultanţă politică derulat, s-a realizat şi legătura apropiată între E. şi inculpat, legătură care durează şi la momentul actual (fapt dovedit de convorbirile telefonice interceptate în cauză cu autorizarea prealabilă a judecătorului, convorbiri purtate la sfârşitul anului 2015, redate în dosar).

Sub acest aspect, s-a subliniat faptul că în anul 2008, E. a fost văzut în repetate rânduri la Guvernul României, vizitându-l pe premierul de atunci A., vizite nejustificate prin prisma activităţii premierului, cu atât mai mult cu cât contractul de consultanţă cu partidul din care cel din urmă făcea parte era încheiat. S-a precizat că la momentul respectiv, E. şi asociaţii săi din grupul infracţional, făceau demersuri asidue pentru a obţine, prin corupţie, bunuri revendicate de L., iar în această activitate, pentru a-l convinge pe cel din urmă că grupul are influenţă reală, dar şi pentru a determina funcţionari să încalce legea la soluţionarea cererilor de retrocedare, s-a prevalat de legătura cu primul-ministru, afirmată prin prisma faptului că atât E., cât şi I. lucrează ca şi consilieri ai acestuia.

Deşi persoane din anturajul inculpatului A. au declarat, ca martori, că E. l-a vizitat pe acesta la guvern, s-a reţinut că inculpatul a ascuns cu bună-ştiinţă în declaraţia dată ca martor acest aspect, declaraţia fiind mincinoasă prin omisiune, în condiţiile în care sensul acestei declaraţii date ca martor a fost acela că nu a avut o relaţie personală cu E., care a lucrat doar pentru partid şi nu pentru el personal, urmărind prin aceasta să-l ajute pe E., dar şi pe H. şi pe ceilalţi inculpaţi din Dosarul nr. x/2015 să-şi poată susţine o apărare în sensul că nu ar fi avut o relaţie cu primul-ministru şi, prin urmare, nu ar fi putut-o invoca în activitatea de trafic de influenţă de care erau acuzaţi.

În acest sens, s-au redat declaraţiile date de martorii LL., MM., H., NN.:

"În campania electorală din anul 2008 am deţinut funcţia de coordonator organizatoric al campaniei, coordonator politic fiind OO.. Partidul avea un contract de consultanţă politică cu firma lui H., contract care privea inclusiv campania electorală. Precizez că pentru campania electorală la contractul cadru cu firma lui H. s-a încheiat o anexă, cu serviciu şi costuri separate.(...)

Din câte am văzut eu A. avea încredere în H. şi sfaturile politice date de acesta. Îl suna tot timpul şi se consulta cu el. Atunci când se făcea o prezentare mai largă de strategie politică sau un sondaj de opinie într-un moment important, spre exemplu în precampanie, venea E., cu care H. avea contract de consultanţă din câte ştiu. Eu l-am văzut pe E. de 5 sau 6 ori în campaniile electorale din perioada respectivă. (...)

Precizez că la cele mai multe prezentări făcute de E. a fost prezent şi A. şi ştiu că E. s-a întâlnit şi la Guvern cu A. în perioada respectivă." (declaraţie martor LL.)

"Nu am fost implicat în campania electorală a premierului sau a partidului la nivel de decizie. Ştiu că de campania electorală din anul 2008 s-au ocupat ca şi consultanţi E. şi încă o persoană, al cărei nume nu mi-l amintesc, dar de asemenea străin." (declaraţie martor MM.)

"Cred că am asigurat consultanţă şi pentru A. care a candidat ca parlamentar, dar în cadrul contactul existent, nu am încheiat un contract separat cu acesta. Nu ştiu dacă I. a fost implicat în campania electorală a domnului A.. Din câte îmi amintesc campania electorală a acestuia a fost coordonată de preşedintele organizaţiei Ilfov a U. de la acea dată, PP.. Eu nu l-am văzut pe I. pe teren pentru că eu nu am fost niciodată în Ilfov, judeţul în care a candidat domnul A.." (declaraţie martor H.)

"I. a venit la început în acest grup cu E. şi au discutat cu premierul la Guvern. Nu am participat la aceste discuţii pentru că erau discuţii de partid. Ulterior l-am mai văzut pe I. la Cancelarie în special în a doua parte a anului 2008, dar nu îmi amintesc să fi primit însărcinări de serviciu în cadrul Cancelariei. Eu cel puţin nu i-am cerut vreodată aşa ceva. Cred că l-am văzut cam o dată pe lună venind la cabinetul primului ministru şi intra în biroul domnului A. la discuţii. Au fost cazuri în care el nu a intrat în birou, ci doar E. cu care venise. Nu îmi amintesc cât de des a venit E. la Guvern, dar a venit de mai multe ori." (declaraţie martor NN.)

În continuare, s-a reţinut că din probele dosarului a rezultat că după alegerile generale din anul 2008, contractul dintre firma lui H. şi U. a încetat şi din cauza faptului că inculpatul A. a fost înlocuit la conducerea partidului, dar contrar declaraţiilor inculpatului, relaţia lui cu H. şi E. a rămas în continuare una apropiată, A. participând la evenimente personale sau petrecând concediile împreună. În acest sens, s-a făcut referire la declaraţiile martorilor D., QQ., KK., dar şi la corespondenţa electronică purtată de inculpat cu H., descoperită în urma percheziţiilor informatice efectuate asupra mediilor de stocare ridicate de la acesta din urmă, cu autorizarea instanţei.

"Nu ştiu care a fost relaţia dintre E. şi A., dar în octombrie 2009, aflându-mă în Israel pentru un alt eveniment, am fost invitat de E. la o petrecere organizată cu ocazia zilei sale de naştere, unde se afla şi domnul A. cu soţia. Cred că E. a aflat de la C. de vizita mea, întrucât la acel moment i-am spus acestuia că merg în week-end în Israel. La acea petrecere au participat C. şi H., împreună cu soţiile. Nu-mi amintesc să fi văzut alţi politicieni." (declaraţie martor D.)

"Cred că în 2006 sau 2007 am fost împreună cu un grup de politicieni români în Israel cu ocazia sărbătorilor de Paşti, la invitaţia lui E.. Am participat la sărbătorirea zilei de naştere a acestuia sau a tatălui lui, nu mai reţin. Am fost împreună cu RR., A. - prim ministru la acea dată, C., H.. Toţi am fost cu familiile. Nu am discutat afaceri, cel puţin nu în prezenţa mea." (declaraţie martor QQ.)

"Precizez că am participat la nunta lui H. în anul 2007 - 2008 la care a fost prezent şi E.." (declaraţie martor KK.)

Împrejurarea că inculpatul A. a păstrat o legătură apropiată cu E. şi H. şi după decembrie 2008, contrar celor declarate de cel dintâi, ca martor, s-a menţionat că rezultă şi din convorbirile telefonice interceptate în baza unor mandate de siguranţă naţională autorizate în condiţiile legii speciale de către judecătorul de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, redate în procesele-verbale ataşate la dosarul iniţial x/2015 (convorbiri redate integral în vol. III al prezentului dosar). Din conţinutul acestor convorbiri, rezultă că E. şi inculpatul A. au discutat şi s-au întâlnit cu regularitate, de fiecare dată când primul a venit în România (o dată pe lună sau chiar mai des în perioada valabilităţii mandatului, respectiv la datele de 09.02.2012, 26.03.2012, 02.04.2012, 07.05.2012, 08.05.2012, 15.05.2012, 04.06.2012, 01.07.2012, 16.07.2012, 23.07.2012, 19.11.2012, 07.01.2013, 08.01.2013, 07.03.2013, 19.08.2013, 16.09.2013), că au o relaţie apropiată, vorbind cu familiaritate, şi că E. l-a vizitat pe inculpat la domiciliu, la ore (dimineaţa devreme) la care în mod normal nu se fac vizite oficiale.

În cuprinsul actului de sesizare au fost redate următoarele convorbiri:

Convorbirea din data de 09.02.2012, ora 14:01:10, purtată de E., care l-a contactat pe A., cu următorul conţinut:

A.: Bună, E..

E.: Bună, A., ce mai faci? Ocupat?

A.: Nu tocmai ocupat, dar am răcit.

(...)

E.: Sigur, sigur, sigur! Stai în pat, bea ceai şi fă-te bine.

A.: Sigur.

E.: ... şi ne vedem săptămâna viitoare cu plăcere.

A.: Da? OK.

E.: OK, A..

A.: Aştept telefonul tău săptămâna viitoare, atunci.

E.: OK, pa, pa.

A.: Pa.

Convorbirea telefonică purtată în ziua de 02.04.2012, ora 11:17:56, de E. şi A. cu următorul conţinut:

A.: Salut!

E.: Salut, domnule! Ce mai faceţi?

A.: E., salut! Bună dimineaţa şi bine ai venit la Bucureşti!

E.: Mulţumesc! E vreun moment convenabil pentru tine astăzi?

A.: Am o întâlnire la... la prânz şi.

E.:Îhî! Şi eu.

A.: Apoi, voi merge la Parlament. Practic, după amiază pot să fiu disponibil.

E.:Foarte bine. La ce oră vrei să stabilim?

A.: Ceva de genul... 17:00?

(...)

Convorbirea telefonică purtată în ziua de 15.05.2012, ora 08:23:25, de E. şi A. cu următorul conţinut:

E.: Bună dimineaţa, domnule!

A.: Bună dimineaţa. Bună dimineaţa.

E.: Ce mai faceţi?

A.: Bine, sunt cu copilul cel mic, îl duc la şcoală, şi de acea nu voi putea să ajung la nouă fără un sfert.

E.: Şi la ce oră vă convine?

A.: La nouă fix.

E.: A, OK! OK, mulţumesc.

A.: Pentru că avem.

E.: Nici o problemă, A., te aştept jos, nici o problemă.

A.: Dacă ajung mai devreme, te sun pe numărul acesta.

E.: Nici o problemă. Mulţumesc.

A.: OK, bine, pa.

Convorbirea telefonică purtată în ziua de 23.07.2012, ora 21:47:41, de E. şi A. cu următorul conţinut:

E.: Salut, A.! Ce mai faci?

A.: Salut, E.! M-am întors acasă.

E.: A, bine. Întâlniri lungi.

A.: Da. Cam... cam lungi.

(...)

E.: OK. Şi la ce oră te trezeşti mâine dimineaţă?

A.: 07:30.

E.: E Ok dacă trec pe la tine la 07:45 pentru 10 minute - 5 minute, doar să-ţi spun ceva?

A.: 07:45?

E.: Sau 08:00, când vrei.

A.: 08:00, 08:00.

E.: La ora 08:00 trec pe la tine pentru 5 minute.

A.: Da.

E.: Nici nu trebuie să intru, nimic, doar să-ţi spun ceva şi apoi plec.

A.: Da, da, Ok, Ok. Te rog.

E.: 08:00?

A.: Da.

E.: Perfect. Voi fi la tine.

A.: Ok. Te voi aştepta.

E.: Îţi voi aduce.

A.: Ok.

E.: OK. Mulţumesc. Noapte bună! Mulţumesc

A.: Te voi aştepta, pa! Noapte bună!

Convorbirea telefonică purtată în ziua de 19-11-2012, ora 15:31:56, de E. şi A. cu următorul conţinut:

A.: Salut!

E.: Bună!

A.: Bună!

E.: Scuze, nu mai aveam servicii SS., telefonul meu nu mai mergea. Acum este ok.

A.: Nicio problemă.

E.: Sunt aici până mâine seară.

A.: Da.

E.: Şi de asemenea sunt disponibil astăzi...Hai să zicem după ora şase şi jumătate, şapte. Deci spune-mi! Mâine la ce oră vrei tu.

(...)

A.: Îţi convine să ne vedem?

E.: Tot ce vrei tu mie îmi convine.

A.: Da? Atunci hai să ne vedem la mine acasă la ora nouă.

E.: La tine acasă . . . . . . . . . .La tine acasă, la nouă?

A.: Da.

Convorbirea telefonică purtată în data de 16.09.2013, la ora 21:54:29, de numitul E., care îl contactează pe numitul A. cu următorul conţinut:

A.: Bună, E.!

E.: Ce mai faci?

A.: Mă uit la o dezbatere pe B1 (...)

E.: Da. Eu tocmai ce am ajuns. Eşti liber mâine la micul dejun?

A.: Dacă este urgent, pot anula... pentru că am o programare mâine la ora 09:00. De fapt, la 09.30, dar pot aranja ceva.

E.: Pot veni la tine acasă înainte de întâlnirea ta, dacă vrei.

A.: Da. Poţi veni la 08.30?

E.: La ce oră îmi spui, voi fi acolo.

A.: Ok.

E.: E perfect la 08.30.

A.: Da? Bine.

E.: Ok. Grozav.

A.: Te aştept, E..

În continuare, s-a apreciat de către procuror că aceste convorbiri telefonice, redate exemplificativ mai sus, dovedesc că inculpatul A. a menţinut o relaţie apropiată cu E. şi după încetarea contractului de consultanţă încheiat cu U. şi chiar după ce ultimul a început colaborarea cu S., într-una dintre convorbiri făcându-se referire expres la această colaborare şi la faptul că E. are o întâlnire la sediul din str. x - sediul central al acestui partid -, fără ca aceasta să afecteze negativ tonul discuţiei sau planul interlocutorilor de a se întâlni, ceea ce dovedeşte în plus faptul că declaraţia inculpatului A. a fost mincinoasă şi sub acest aspect:

În continuare, a fost redată discuţia telefonică purtată în ziua de 26.03.2012, ora 12:34:00, de E., care a fost contactat de A., cu următorul conţinut:

E.: Da, A..

A.: Bună! (...)

A.: Da. Ascultă, am o întâlnire la 15:30, TT., chiar în faţa...

E.: Şi când termini, pentru că eu am o întâlnire în Modrogan, la 14:30.

A.: Înţeleg. Cred că se va termina la 16:30-17:00, ceva de genul acesta.

E.: Ok. Dacă e în jur de 17:00, cred că voi termina în Modrogan. Dacă nu, ce faci după, unde te duci după aceea?

A.: Mă duc acasă.

E.: Dacă e ok, poate trec pe la tine pentru 5 minute.

A.: Da.

E.: Te voi suna când termin în Modrogan, pentru că am o întâlnire cu multe persoane acolo, şi am stabilit-o acum o săptămână. Când termin, te sun, şi oriunde ai fi, vin să te văd.

A.: Te rog!

E.: Foarte bine.

A.: Aştept telefonul tău.

E.: Ok. Mulţumesc, A.!

S-a reţinut că din datele rezultate în urma punerii în aplicare a mandatelor de siguranţă naţională a reieşit, de asemenea, că inculpatul A. a menţinut o relaţie apropiată şi cu H., chiar după încetarea colaborării acestuia din urmă cu U., cei doi întâlnindu-se frecvent, petrecând concedii împreună, astfel că declaraţia inculpatului dată în calitate de martor a fost mincinoasă, acesta susţinând nereal că nu a avut astfel de întâlniri după anul 2008, când a început colaborarea lui H. şi E. cu fostul preşedinte R.. Această declaraţie a fost făcută de inculpat, de asemenea, cu rea-credinţă, negând întâlnirile cu H. şi faptul că a menţinut o relaţie apropiată cu acesta, a evitat să răspundă la alte întrebări vizând activitatea şi colaborarea acestuia din urmă cu E. pentru obţinerea şi valorificarea bunurilor revendicate de L., aceste întrebări nemaiputând fi adresate în continuarea audierii din moment ce inculpatul a negat chiar faptul menţinerii legăturii cu aceste persoane, condiţie premisă pentru a cunoaşte orice aspect legat de activitatea lor.

În continuare a fost redată discuţia telefonică purtate în ziua de 20.09.2011, ora 11:17:03, de H., care este contactat de A., cu următorul conţinut:

H.: Da, A.!

A.: Te pup, H., ce faci?

H.: Uite, bine, mă fâţâiam.

A.: Te fâţâiai? Mişto! Ce vroiam să te întreb: Mai ai cumva nişte desene de-alea, de UU., cum mi le-ai dat mie pe alea?

H.: Da, da, mai am...

A.: Mai ai?

H.: Îhî, îhî...

A.: Da ?

H.: Îhî...

A.: Şi unde le ai? Acasă, bănuiesc.

H.: Le am acasă, da.

A.: Aici, în Bucureşti?

H.: Da.

(...)

A.: În seara asta sunt acasă... Nu, nu sunt acasă, că mă duc la şase jumate este lansarea noului x, la Ambasada Italiei.

H.: Ok, păi atunci... Nu, că voiam să... azi mă duc la Snagov, de aia ziceam că treceam seara pe la tine.

A.: Nu, dar stai, nu, că eu m-am mutat în Bucureşti.

H.: A, te-ai mutat în Bucureşti?

A.: M-am mutat în Bucureşti. Am uitat să îţi spun, sunt în Bucureşti.

H.: A! Păi...

A.: Ieri m-am mutat.

H.: Da? În Plevnei?

A.: În Plevnei, sigur, da.

H.: Da. ..Păi şi cum vrei să facem? Ne întâlnim mâine, dacă vrei, în Plevnei. Mâine dimineaţă.

De asemenea, a fost redată convorbirea telefonică purtată în data de 10.01.2012, la ora 11:11:58, H. fiind contactat de A., cu următorul conţinut:

H.: Salut, A.!

A.: Te salut!

H.: Ce faci?

A.: Mi-e foame!

H.: De dimineaţă, aşa? La cât vrei să ne vedem?

A.: Păi, nu ştiu, cum ai tu programul?

H.: Am liber. Am liber.

A.: Ai liber? Măi, eu mă duc la 12.00, la Parlament...

H.: Da. ..

A.: ...stau vreo juma’ de oră - 40 minute, nu mai mult şi după aia.

H.: Păi şi unde vrei ?

A.: Pe la unu jumate putem să ne întâlnim oriunde. Nu ştiu, unde vrei? Ai vreo preferinţă?(...)

A fost redată şi discuţia telefonică purtată în ziua de 17.04.2012, ora 13:59:35, de către H., care l-a contactat pe A. cu următorul conţinut:

A.: Alo?

H.: Salut, A.!

A.: Alo, da? Alo?

H.: Ce faci?

A.: Salut! Uite, sunt la Parlament.

H.: A, da?

A.: Da.

H.: Hai că nu te ţin mult. Uite, vorbeam cu E. acuma şi ziceam dacă mâine ai chef de un prânz, că e şi el aici?

A.: A... da, da. Cu. .. cu mare plăcere, sigur că da.

H.: VV.?

A.: VV., perfect. Îhî! Bine.

A fost redat şi mesajul scris, trimis în ziua de 04.01.2013, ora 11:02:04, de H. lui A. cu următorul conţinut:

Ai timp sa vorbim peste 30 min?

Convorbirile redate anterior, s-a apreciat că relevă nu doar faptul că inculpatul A. s-a întâlnit după anul 2008 cu H., ci şi că, cei doi au păstrat o relaţie apropiată de prietenie, în virtutea căreia H. l-a vizitat acasă pe inculpat şi, mai mult, a fost la curent cu amănunte intime, de familie, din viaţa acestuia. În acest sens a fost menţionată convorbirea telefonică purtată de H. la data de 10.01.2012 în cadrul căreia E. îi cere să îl invite pe inculpat la cină, dar H. refuză, cu motivarea că acesta nu ar putea veni pentru că are program în familie.

Astfel, fost redată convorbirea purtată în data de 10.01.2012, la ora 19:14:04, E. fiind contactat de H., cu următorul conţinut:

E.: Alo!

H.: Da, E..

E.: Vrei să-l inviţi pe A. la cină?

H.: Nu, dacă e cu copilul, nu se poate.

E.: Ce?

H.: E cu copilul în seara asta, nu poate.

E.: Ok.

De altfel, s-a subliniat faptul că în declaraţia dată ca martor de către H. în prezentul dosar (declaraţie care a fost apreciată prin raportare la dreptul martorului de a nu se autoincrimina având în vedere că în Dosarul nr. x/2015 acesta a fost trimis în judecată pentru aderare la grupul infracţional constituit de E., F., C., N. şi D.), acesta recunoaşte că s-a întâlnit cu inculpatul şi după anul 2008, precizând totodată că cel din urmă şi E. s-au întâlnit frecvent, contrazicând o dată în plus declaraţia dată ca martor de A.:

"După 2009 m-am întâlnit sporadic cu A.. Bănuiesc că E. a ţinut legătura cu A. şi ştiu că s-au întâlnit în câteva rânduri. (...) M-am întâlnit în acelaşi timp cu cei doi de vreo trei ori, am luat masa împreună. (...) În ceea ce priveşte relaţia lui A. cu E., din câte ştiu nu au făcut afaceri împreună, relaţia era amicală, între doi oameni pasionaţi de politică. Nu am intermediat relaţia E. - A. decât în faza de început, în 2008 când am încheiat contractul cu U., E. fiind asociatul meu în activitatea de consultanţă prestată." (declaraţie de martor H.)

Tot din convorbirile telefonice interceptate, s-a reţinut că rezultă că declaraţia inculpatului A. a fost mincinoasă şi prin faptul că a negat că ar avea cunoştinţă de orice fel de afaceri derulate de E. în România, cu excepţia celei de consultanţă politică, în condiţiile în care din discuţiile interceptate, menţionate mai sus, rezultă că cel din urmă a apelat şi s-a întâlnit cu inculpatul în repetate rânduri după ce acestuia i-a încetat mandatul de prim-ministru, pentru afaceri, rezultând astfel indicii ca cei doi să fie chiar parteneri în alte domenii decât cel investigat în Dosarul nr. x/2015

A fost redată discuţia telefonică purtată în ziua de 02.07.2012, ora 10:56:53, de E., care este contactat de un DOMN (din Israel), cu următorul conţinut:

E.: Alo?

Domn: Ce faci?

E.: Hei... care-i situaţia?

Domn: Bine. La tine ce se întâmplă?

E.: Bine. întâlniri, bune, importante, totul e bine... Alerg, sunt la unu la şef... însă mai am întâlniri importante de dimineaţă, am făcut şi... prinţ şi trei întâlniri şi alte lucruri... Vedem.

Domn: ... (neinteligibil -n.n.)...ieri seară?

E.: Ce ?

Domn: .. .(neinteligibil - n.n.).. .se întoarce la.. .(neinteligibil - n.n.).

E.: Nu ştiu dacă revine WW.(?)-ul, dar avem cel puţin o strategie.

Domn: Bun.

(...)

E.: I-am spus că noi... i-am spus tot. Despre XX. despre asta... i-am spus: vezi, că ne-am eliberat săptămâna pentru... pentru că am zis că săptămâna asta...(neinteligibil - n.n.)...să terminăm cu asta... înţelegem că este vacanţă... Trebuie să vedem ce se întâmplă săptămâna viitoare. Nu vreau să îi spun direct date... lasă-l să revină şi să spună că e afacere... vom stabili data... I-am spus: ascultă dacă tu nu direcţionezi asta, nu se va întâmpla... trebuie să o faci tu personal. Şi gata, a înţeles chestia.

Domn: Ok. Totul e clar. Foarte bine. Ok. Anunţă-mă după întâlnirea cu... la unu... Cum a fost.

E.: Desigur. Şi am... ieri am avut... auzi x mi se pare real, ce să-ţi spun?! Am acum încă două întâlniri... dar pare real.

Domn: Da. Trebuie...(neinteligibil - n.n.)...de situaţia asta... Nu este îndeajuns. Pentru că este foarte important ca tu.. .(neinteligibil - n.n.).

E.: E clar. De aceea mă şi duc să vorbesc despre asta la unu.

Domn: Da, discută liber.

E.: Bine.

Domn: ...(neinteligibil - n.n.)...spre binele ţării.

E.: Clar, clar. Haide. Pa. .

Domn: Pa. .

Prin trimitere la cuvântul "(...)" s-a apreciat că, în realitate, E. se referea la A., fiind de notorietate că numele acestuia este asociat cu această marcă de automobile, iar în perioada respectivă, aşa s-a arătat, au existat numeroase întâlniri ale lui E. cu A., una fiind chiar în ziua anterioară acestei convorbiri telefonice, respectiv în data de 01.07.2012,confirmându-se astfel, că persoana cu care s-a întâlnit E. era A..

A fost redată şi discuţia telefonică purtată în ziua de 01.07.2012, ora 13:59:15, de E. şi A. cu următorul conţinut:

A.: Bună, E.!

E.: Ce faci?

A.: Sunt foarte bine pentru că, imaginează-ţi, e o zi însorită, sunt în piscină, nu e rău.

E.: Unde eşti, în Snagov?

A.: În Snagov, da.

E.: Am trecut pe lângă casa ta.

A.: Prin faţa casei mele?

E.: Da, pentru că am o întâlnire în Snagov şi şoferul meu a crezut din greşeală că vin la tine, pentru că nu i-am spus exact, aşa că a trecut prin faţa casei tale.

A.: Vino!

E.: Nu, am plecat deja, pentru că voi întârzia la întâlnire, pot veni mai târziu. Când pleci de acasă?

A.: În jur de 16:30 - 17:00.

E.: Foarte bine. Poate vin în jur de 16:00 să te salut.

A.: Te rog! Bem cafeaua împreună.

E.: Da, sigur. Mai am o întâlnire aici, care se va termina pe la 16:00 şi apoi pot veni pe la 16:10.

A.: Ok.

E.: Referitor la ziua de mâine, în principiu, am o întâlnire foarte importantă la Londra, la 18:00. Am un zbor la 17:00, care ajunge la Londra la 18:30, din păcate. Va trebui să mai aştept câteva ore pentru a vorbi cu americanii, pentru că vin din State. Să văd dacă pot muta întâlnirea la 19:30, abia atunci pot confirma pentru 13:00.

A.: Ok.

E.: Vei fi şi tu?

A.: Da.

E.: Foarte bine. Te anunţ în câteva ore.

A.: Ok. (...)

S-a reţinut în cuprinsul rechizitoriului că inculpatul A. în declaraţia dată, deşi a fost întrebat în mod direct despre E. şi afacerile derulate de acesta în România, cu rea-credinţă a ascuns că s-a întâlnit în repetate rânduri cu E. şi au discutat despre afaceri, aspecte ce rezultă din convorbirile interceptate, anterior menţionate.

S-a apreciat că declaraţiile inculpatului A. date în calitate de martor au fost nesincere şi în ceea ce priveşte relaţia cu colaboratorii lui E., N. şi I., în sensul că în activitatea profesională nu a lucrat în mod direct cu primul, iar pe al doilea "nu-şi aminteşte să-l fi cunoscut".

În ceea ce-l priveşte pe N. s-a reţinut că, din declaraţiile persoanelor audiate, rezultă că acesta a lucrat în mod direct în România ca şi consultant politic împreună cu E., fiind implicat încă din campania electorală pentru alegerile prezidenţiale din anul 2004. În mod evident, raportat la această activitate, era cunoscut în rândul clasei politice, cel puţin la nivelul liderilor politici, iar inculpatul, în permanenţă a deţinut o funcţie de conducere sau o funcţie de reprezentare la cel mai înalt nivel în stat, astfel că, dacă a avut cunoştinţă despre activitatea desfăşurată de E., în mod evident a avut cunoştinţă şi de inclusiv N.. Aceasta cu atât mai mult cu cât N. avea o notorietate mai mare decât E. prin prisma faptul că a deţinut funcţia de consilier al primului-ministru al Israelului, CC., unul dintre cei mai cunoscuţi politicieni ai acestei ţări. S-a subliniat faptul că fosta soţie a inculpatului a declarat că-l cunoaşte pe N., cu care a stat la masă al nunta lui H. care a avut loc în Franţa, acesta fiind unul dintre apropiaţii lui E.. În aceste condiţii, s-a reţinut că declaraţia inculpatului apare ca mincinoasă, fiind dată doar pentru a favoriza persoanele cercetate în Dosarul nr. x/2015, inclusiv pe N., persoane despre care a avut cunoştinţă din presă şi comunicatele DNA că sunt cercetate pentru grup infracţional organizat. Negând că l-ar cunoaşte pe acesta, inculpatul A. a evitat orice fel de întrebare la care era obligat să răspundă în legătură cu activitatea lui în România.

"L-am cunoscut pe I. în anul 2004 în campania electorală a T. pentru alegerile din anul respectiv. Eu eram managerul campaniei pentru alegerile locale, iar I. făcea parte din echipa de consultanţă externă E., N. şi încă un american, al cărui nume nu mi-l amintesc acum." (declaraţie de martor H.)

"Pe E. l-am cunoscut în 2003 şi a devenit şef al grupului de experţi străini pentru campania electorală a lui Q. la alegerile prezidenţiale din 2004. Q. ni l-a prezentat pe E., nu ştiu de unde îl cunoştea. M-am întâlnit ulterior cu E. cu care am discutat despre campaniile electorale care au urmat.(...)

Pe N. l-am cunoscut tot atunci când l-am cunoscut şi pe E., cel puţin aşa îmi amintesc acum. Cred că era adjunctul lui E.." (declaraţie martor QQ.)

"Pe N. l-am cunoscut la nuntă la H. fiindu-ne prezentat de E.. Eu am fost însoţită de fostul meu soţ A. şi am stat împreună cu N. şi soţia acestuia la masă. Nu-mi amintesc să fi lucrat pentru soţul meu în campanie." (declaraţie martor KK.)

În ceea ce îl priveşte pe I., s-a reţinut că inculpatul A. a dat, de asemenea, declaraţii mincinoase ca martor în legătură cu relaţia avută cu acesta, cunoscând acuzaţiile aduse inculpaţilor din Dosarul nr. x/2015, inclusiv faptul că pentru a întări convingerea cumpărătorului de influenţă L. în reuşita demersului său, membrii grupului infracţional au făcut referire la funcţia deţinută de I., aceea de consilier personal al primului-ministru de la acel moment, inculpatul A..

Deşi în declaraţia dată ca martor, inculpatul a arătat că I. a lucrat la Cancelaria primului ministru, a ascuns legătura reală avută cu acesta şi faptul că a lucrat în subordinea sa directă, fiind trimis pentru a fi angajat la guvern de către E..

Astfel, coroborând declaraţiile martorilor MM. (consilier de stat în cadrul Cancelariei primului ministru), LL. (secretar general al U.), H. şi YY. s-a apreciat că rezultă că, între E., H. şi A. a existat o relaţie apropiată, care a continuat şi după ce primii doi nu au mai acordat consultanţă politică/electorală pentru ultimul şi partidul politic al acestuia. În cadrul şi în considerarea acestei relaţii, omul de încredere al lui E., I., a fost angajat ca şi consilier personal la Cancelaria primului ministru A., cu care acesta lucrat, în fapt, în mod direct. Mai mult, faptul că cei doi s-au cunoscut şi au colaborat îndeaproape rezultă şi din aceea că în timpul campaniei electorale din anul 2008 pentru alegerile parlamentare, I., deşi angajat în continuare la Guvern, s-a ocupat de campania electorală personală a lui A., care a candidat într-un colegiu electoral din judeţul Ilfov, campanie coordonată de asemenea de E. şi H.. În cadrul Cancelariei primului ministru, relaţia lui I. cu E. a fost cunoscută de toată lumea, fiind de notorietate.

"L-am cunoscut pe I. în anul 2004 în campania electorală a T. pentru alegerile din anul respectiv. Eu eram managerul campaniei pentru alegerile locale, iar I. făcea parte din echipa de consultanţă externă E., N. şi încă un american, al cărui nume nu mi-l amintesc acum. La acel moment I. era translator.

După alegeri nu am mai ştiut nimic de acesta până în perioada 2008-2009 când firma mea, W., a acordat consultanţă pentru alegeri U., iar I. a fost readus de E. pentru a lucra pentru el în zona strategiei politice. Precizez că eu şi echipa mea ne ocupam de partea de comunicare (rapoarte de monitorizare presă, sugestii de reacţii, drafturi de discursuri), iar E. cu echipa lui se ocupa de partea de strategie şi interpretare de sondaje. În ceea ce îl priveşte pe I., acesta făcea parte din echipa lui E., nu avea o competenţă deosebită în strategie politică, dar era bun în organizare, logistic. Nu îmi amintesc să îl fi văzut pe I. la şedinţele U. în care se discutau elemente de strategie.(...)

Ştiu că I. a lucrat la un moment dat la Cancelaria primului ministru unde s-a ocupat de organizarea vizitelor în teritoriu ale premierului. L-am şi văzut o dată în biroul lui B., aceştia discutând tocmai despre o astfel de vizită din câte îmi amintesc. " (declaraţie de martor H.)

În continuare, s-a reţinut că din declaraţiile martorilor audiaţi, foşti angajaţi ai Cancelariei primului ministru, în aceeaşi perioadă, rezultă că I. a fost perceput ca reprezentantul consultanţilor străini în Guvern, neavând astfel relevanţă postul pe care a fost angajat, în măsura în care, în realitate, era consilierul lui A., aspect negat de inculpat.

"Din câte am ştiut eu I. a lucrat pentru firma lui H. şi abia după dosarul DNA din presă am aflat că a fost consilier la Cancelaria primului ministru. Eu l-am perceput pe I. ca fiind angajatul lui H.. Nu ştiu dacă I. a lucrat pentru campania electorală a lui A. în colegiul din Ilfov în care a candidat. Nu ştiu ce relaţie a avut I. cu B.. (declaraţie martor LL.)

"În ceea ce îl priveşte pe I., acesta a apărut la Cancelarie după numirea mea ca şi consilier de stat, în cursul primăverii anului 2008. Cred că venirea lui s-a suprapus cu alegerile locale din acel an. Am lucrat în mod direct cu I., dar nu îmi amintesc cum a ajuns în cadrul Cancelariei. Cineva a spus la un moment dat că el este consultantul pe probleme de organizare evenimente. Cred că B.. I. a fost numit consilier personal al lui B.. I. ne-a spus că vine trimis de consultanţii politici ai partidului, respectiv de E. şi că el însuşi este consultant. Toată lumea ştia că era acolo din partea consultanţilor. A precizat că a lucrat şi urmează să lucreze şi în alte campanii electorale. Precizez că eu l-am cunoscut atunci pe I., nu îl ştiam dinainte.

Atribuţiile lui I. în cadrul Cancelariei au vizat pregătirea unora dintre vizitele în teritoriu ale premierului şi în acest context am lucrat împreună cu el." (declaraţie martor MM.)

"I. a venit la început în acest grup cu E. şi au discutat cu premierul la Guvern. Nu am participat la aceste discuţii pentru că erau discuţii de partid. Ulterior l-am mai văzut pe I. la Cancelarie în special în a doua parte a anului 2008, dar nu îmi amintesc să fi primit însărcinări de serviciu în cadrul Cancelariei. Eu cel puţin nu i-am cerut vreodată aşa ceva. Cred că l-am văzut cam o dată pe lună venind la cabinetul primului ministru şi intra în biroul domnului A. la discuţii. Au fost cazuri în care el nu a intrat în birou, ci doar E. cu care venise."(declaraţie martor NN.)

"Pe I. l-am cunoscut în campania din perioada 2007 - 2008 făcând parte din echipa de campanie a lui E. sau a lui H.. Nu ştiu care era relaţia dintre I. şi cei doi, dar i-am văzut împreună, discutând strategii, chestiuni politice." (declaraţie martor KK.)

Din convorbirile telefonice interceptate, s-a apreciat că a rezultat relaţia apropiată a lui A. cu I., dar şi relaţia acestuia din urmă cu E., relaţie de care inculpatul A. a avut cunoştinţă, dar a negat-o în declaraţia dată în calitate de martor, urmărind prin aceasta favorizarea persoanelor cercetate pentru constituire de grup infracţional organizat. În acest sens s-au menţionat, spre exemplu, convorbirile telefonice în care I. îi spune inculpatului că vrea să se întâlnească pentru a transmite un mesaj din partea lui E., convorbiri în care A. avea un ton familiar, dovedind astfel o relaţie preexistentă apropiată:

Au fost redate următoarele discuţii telefonice:

Convorbirea telefonică purtată în ziua de 01-05-2012, ora 20:39:53, de I. şi A. cu următorul conţinut:

A.: Salut, I.!

I.: Bună seara! Ce mai faceţi?

A.: Ce să fac? Uite, bine, sunt la Constanţa şi mă pregătesc să vin spre Bucureşti.

I.: A, dacă ştiam că sunteţi acolo... Vă pot vedea... mâine sunteţi în Bucureşti?

A.: Sunt mâine în Bucureşti, sigur că da.

I.: Să vă sun mâine dimineaţă?

A.: Da, numai că eu am să mă duc... de dimineaţă am şedinţele.

I.: La partid.

A.: La partid, exact.

I.: Păi, atunci poate înainte de şedinţă să trec eu pe acolo sau să... cum ziceţi...?

A.: I., dă-mi mâine la ora 09:00 un telefon şi.

I.: Vă sun la 09.00.

A.: Da.

I.: Eu la trei trebuie să plec din Bucureşti, trebuie să mă duc către Hunedoara şi... dacă putem să ne au...dacă putem să ne vedem mâine dimineaţă ar fi mai bine. Dacă puteţi dumneavoastră.

A.: Da, sigur. Da.

I.: Bine. Vă sun la 09.00.

A.: Bine.

I.: Bine. La revedere! Mulţumesc.

A.: Pa!

Convorbirea telefonică purtată în ziua de 11.05.2012, ora 17:18:56, de I. şi A. cu următorul conţinut:

A.: Da, I. .

I.: Bună ziua! ce mai faceţi? Mă scuzaţi de deranj, m-a rugat E. să vă...

A.: Da, ştiu, am primit mesajul. Dacă vrei, poţi să vii între şase şi şase şi un sfert, poţi să ajungi?

I.: La dumneavoastră?

A.: Da.

I.: Da, da, la şase sunt acolo.

A.: Bine. Te aştept. Merci frumos !

I.: Bine. La revedere!

De asemenea, s-a menţionat că, deşi I. era cunoscut de toată lumea ca "omul lui E.", fiind în echipa acestuia atunci când s-a ocupat de campania electorală a U., iar ulterior a lucrat ca şi consilier personal la Cancelaria primului ministru A., cel din urmă a declarat că nu are cunoştinţă despre angajarea celui prim menţionat.

Din declaraţiile martorilor audiaţi, dar şi din înscrisurile comunicate la dosar de Guvernul României a rezultat că I., deşi angajat ca şi consilier personal al şefului Cancelariei, inculpatul B., în realitate, acesta a lucrat ca şi consilier personal al inculpatului A., fiind trimis, tocmai în acest scop, pentru a fi angajat la guvern, de către E..

S-a subliniat faptul că persoana numită consilier personal al unui demnitar este angajată de acesta pe durată determinată, respectiv pe durata mandatului deţinut (vine o dată cu demnitarul şi pleacă cu el), atribuţiile constând în consilierea demnitarului pe o anumită problemă. În cadrul Cancelariei primului ministru, I. a lucrat pentru organizarea vizitelor în teritoriu ale primului-ministru, o dovadă certă că, în fapt, a fost consilierul acestuia şi nu al şefului Cancelariei, a cărui activitate nu presupunea în mod normal astfel de vizite. Din declaraţiile persoanelor audiate, fie angajaţi ai cancelariei la momentul respectiv, fie membri ai U. s-a reţinut că rezultă, de asemenea, faptul că vizitele în teritoriu ale primului-ministru au reprezentat doar pretext pentru realizarea campaniei electorale din perspectiva alegerilor parlamentare din anul respectiv, ponderea principală a vizitelor constituind-o întâlnirile politice. Întrucât E. asigura consultanţa politică atât pentru U. cât şi pentru candidatul A., în considerarea acestor vizite, l-a trimis pe I. pentru a fi angajat la Guvern, cu rol însă, de a duce la îndeplinire strategiile politice elaborate pentru campania electorală. Acest fapt s-a reţinut a fi confirmat şi prin aceea că în toamna anului 2008, în campania pentru alegerile parlamentare s-a ocupat alături de B. de campania lui A. în colegiul electoral din Ilfov în care acesta a candidat, părăsindu-şi atribuţiile din cadrul Guvernului. În declaraţia dată ca martor, inculpatul A. a omis să declare acesta aspect care ar fi confirmat relaţia apropiată avută cu E. şi I., precum şi relaţia dintre aceştia, declaraţia fiind mincinoasă şi sub acest aspect.

"Cred că a venit în anul 2007, chiar după ce am început să organizez vizitele în teritoriu. Cred că iniţial nici nu era angajat, a venit pe zona politică şi nu ştiu cine l-a recomandat. După atitudinea de superioritate pe care o avea faţă de funcţionari din Guvern inclusiv faţă de mine, mi-am dat seama că este foarte apropiat de persoane din anturajul premierului sau chiar de acesta din urmă. Nu ştiu dacă era angajat al şefului Cancelariei sau al primului ministru, dar îl interesau activităţile politice din teritoriu. Teoretic, în calitatea deţinută I. trebuia să-l consilieze pe demnitarul pentru care a fost angajat, nu să se ocupe de vizitele în teritoriu.

Părerea mea e că domnul I. se ocupa de cariera politică a domnului A. sau de cariera U. şi nici într-un caz nu se ocupa de ceea ce trebuia să facă un consilier,respectiv să consilieze un demnitar pe un anumit domeniu." (declaraţie martor ZZ.)

"L-am cunoscut la Focşani, la începutul anului 2008 fiindu-mi prezentat ca fiind consilierul domnului A. de staff-ul din U. Vrancea. Acesta a dat indicaţii cu privire la organizarea evenimentului. A doua întâlnire a avut loc tot la Focşani, I. însoţindu-l pe A. şi organizându-i intrarea la eveniment.

În cadrul Guvernului I. mi-a fost recomandat ca fiind consilierul personal al premierului. Din punct de vedere al structurii organizatorice, I. era subordonat direct premierului." (declaraţie martor AAA.)

"În ceea ce priveşte activitatea lui I. precizez că acesta lucra pentru domnul A., îi organiza vizitele în teritoriu în calitatea sa de premier şi uneori când vizitele se suprapuneau cu cele de partid acesta lua legătura cu secretarii general sau secretarii executivi.

În ceea ce priveşte angajarea lui I. la guvern cred că a fost recomandat de H., care era consultant politic la acel moment, cel puţin aşa am auzit. (...)

Am avut o relaţie foarte bună cu I., de colaborare. De exemplu dacă în teritoriu erau vizite comune, păstram legătura cu Marius cu privire la organizarea evenimentelor, locaţii etc. De asemenea, atunci când apărea un articol sau o ştire în presă şi trebuia să discut urgent cu domnul A. îl contactam pe Marius care îi dădea ulterior telefonul primului-ministru sau transmitea mesajul. Domnul I. îl însoţea pe domnul A. în teritoriu când făcea vizite în calitate de premier şi am perceput că aveau o relaţie bună, premierul discutând cu acesta chestiunile organizatorice." (declaraţie martor BBB.)

"Nu îmi amintesc dacă I. a fost angajat ca salariat al Guvernului, cu contract la Cancelarie. Oricum eu nu am interacţionat cu el în astfel de calitate, ci în calitate de consultant care acordau asistenţă politică domnului A. şi probabil şi partidului. I. era într-un grup din care făcea parte E. şi încă o persoană al cărei nume nu mi-l amintesc. I. a venit la început în acest grup cu E. şi au discut cu premierul la Guvern." (declaraţie martor NN.)

"De la C. am aflat că evreii au hotărât ca I. să lucreze la Guvern la Cancelaria primului ministru A.. C. mi-a spus să am grijă ce vorbesc în prezenţa lui H., mai ales la biroul acestuia, pentru că totul se înregistrează. C. îl considera pe H. spionul evreilor în afacerile pe care el le întreprindea împreună cu aceştia. În ceea ce îl priveşte pe I., după numirea lui la Guvern a devenit o prezenţă mai rară în întâlnirile pe care noi le aveam cu posibili parteneri de afaceri, întâlniri la care I. participa ca reprezentant al lui F. şi E..(...)

I. nu mi-a spus că ar avea o relaţie apropiată cu A., dar C. mi-a spus că E. l-a trimis pe acesta la Guvern pentru a fi mâna dreaptă a lui A., pentru a-l ajuta pe acesta. Din câte am văzut eu I. a fost un fel de şef de cabinet neoficial, fără titulatură." (declaraţie YY.)

În ceea ce priveşte implicarea lui E., H. şi C. în activităţi legate de dobândirea bunurilor revendicate de L., s-a reţinut că inculpatul A. a declarat, de asemenea mincinos, că nu ar fi avut cunoştinţă despre o astfel de implicare în condiţiile în care, din actele dosarului rezultă însă că încă din anul 2006 a cunoscut aceasta, chiar de la E., iar ulterior după dobândirea fostei M., inculpatul s-a implicat pentru ca actele privind transferul proprietăţii în favoarea K. SRL să fie făcute la biroul notarial al soţiei sale de la acel moment, martora KK., discutând în acest sens în mod direct şi cu C..

În ceea ce priveşte relaţia cu C., cercetat de asemenea în Dosarul nr. x/2015 pentru constituire de grup infracţional organizat, în declaraţia dată în calitate de martor, inculpatul A. a negat orice legătură şi orice întâlnire cu acesta, declaraţii de asemenea mincinoase, prin care a urmărit favorizarea acestuia şi a asociaţilor lui din grupul infracţional, a căror activitate a fost cunoscută inculpatului la momentul la care a dat declaraţie ca martor:

"L-am cunoscut pe C. în perioada 2000-2004 când era consilier al prim-ministrului Q.. Ulterior l-am întâlnit pe C. la diferite evenimente dar n-am avut relaţii personale sau comerciale cu acesta.

(...)

Arăt că nu ştiam despre această intenţie/afacere (achiziţionarea bunurilor revendicate de L. n.n.) pe care intenţiona să o desfăşoare în România (C. sau E. n.n.). Fosta soţie nu mi-a adus la cunoştinţă că a discutat cu E. despre aceste aspecte.

De asemenea, precizez că nu am avut o relaţie apropiată cu domnul C. pentru a avea o discuţie de acest gen sau de alt gen.

(...)

Nu (nu am discutat cu domnul C. despre încheierea unor contracte de vânzare cumpărare la biroul notarial al fostei soţii n.n.). După ce mi s-a prezentat procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 13.10.2008 pe care l-am citit, precizez că eu nu am luat masa cu domnul C. şi nu am discutat cu acesta despre vânzarea unor terenuri. Nu am avut nici un fel de relaţie cu domnul C.. (declaraţie martor A. în Dosar nr. x/2015)

Această relaţie a inculpatului A. cu C., cel puţin una de amiciţie, deşi negată de ambii, s-a reţinut că era confirmată de martorii audiaţi, relaţie de care C. s-a şi folosit în activitatea de traficare a influenţei pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul din Dosarul nr. x/2015

Astfel, YY. (prieten şi asociat al lui C.) a declarat că în prezenţa lui, cei doi s-au întâlnit şi au discutat de mai multe ori, relaţia fiind una amicală şi că au existat întâlniri la care au participat împreună cu cei doi şi asociaţii israelieni ai lui C.. Martorul a confirmat relaţia apropiată a lui E. cu A. şi faptul că acesta din urmă a fost invitat în Israel la ziua de naştere a lui E.. "Din câte îmi amintesc, în 2005 sau 2006, fiind împreună cu C. ne-am întâlnit cu domnul A. la un restaurant pe malul lacului Snagov, CCC., şi din discuţii mi-am dat seama că cei doi au o relaţie apropiată.(...)

Ulterior am văzut că cei doi s-au mai întâlnit la diferite evenimente mondene şi relaţiile dintre ei erau amicale. De la C. ştiu că s-a întâlnit de mai multe ori cu domnul A. la masă, întâlniri la care au participat şi asociaţii evrei ai acestuia. (...) Din câte îmi amintesc l-am văzut pe domnul A. la biroul lui C. de strada x, dar nu ştiu ce au discutat.

Cred că în 2008 am fost împreună cu C., H. şi alţi invitaţi din România, între care şi A. la ziua de naştere a lui E. în Israel. Am zburat toţi cu acelaşi avion, inclusiv A.. Din câte îmi amintesc a fost împreună cu noi şi avocatul D.. A. şi E. se cunoşteau de mai mulţi ani, cred că din anul 2004 şi la acel moment, anul 2008, am văzut că erau prieteni foarte buni. (...)

E. mi-a spus că are o relaţie foarte apropiată atât cu R., cât şi cu A.. Eram prieten cu E.., dar colaboram doar pe partea de afaceri, respectiv firmele DDD. şi EEE., nu m-a implicat şi în partea de consultanţă politică. L-am dus de câteva ori cu maşina la sediul U., dar nu ştiu cu cine s-a întâlnit acolo.(...)

Până la momentul la care eu m-am certat cu C., respectiv 2011, acesta avea în continuare o relaţie apropiată cu A.. Spre exemplu ne-am întâlnit la sediul FFF. de lângă mall Băneasa, C. dorind să cumpere o motocicletă. Din câte ştiu firma din Bucureşti care vinde aceste motociclete este deţinută de A. şi un asociat al acestuia. Ne-am întâlnit cu domnul A. acolo şi acesta l-a introdus pe C. în showroomul respectiv unde l-a asistat pe acesta pentru achiziţionarea motocicletei. Domnul A. a testat apoi maşina electrică, marca x, cu care venise C.." (declaraţie martor YY.)

În continuare, s-a reţinut că martora GGG., menajeră la locuinţa lui C., a declarat că A. şi soţia acestuia l-au vizitat pe C. la Snagov, participând la o petrecere cu prieteni şi rude apropiate, declaraţie care se coroborează cu declaraţia martorului HHH..

"Am fost angajată pe SC III. SRL până acum 5 ani în funcţia de menajeră, însă mi-am desfăşurat activitatea în locuinţa lui C. din Snagov. În prezent îmi desfăşor activitatea tot în locuinţa acestuia însă fără a avea încheiat un contract de muncă. În principal mă ocup de pregătitul meselor pentru C. şi familia acestuia şi uneori ajut la menaj. (...)

Precizez că eu am bucătăria într-o anexă separată şi nu am acces la living. Nu ştiu care era relaţia dintre aceştia, cred că de afaceri. Anul acesta nu a venit la locuinţa domnului C. (n.n.E.), însă în anii trecuţi l-am văzut, însă nu pot preciza de câte ori.

În ceea ce-l priveşte pe domnul A. precizez că l-am văzut o singură dată la locuinţa din Snagov a domnului C. cu ocazia unei petreceri organizate la ziua de naştere a doamnei sau a domnului C.. S-a întâmplat prin 2008 sau 2009, era vară şi casa era în renovare. Am ieşit în uşă din bucătărie pentru a o vedea mai mult pe doamna A.. La acea petrecere au fost prieteni şi rude apropiate." (declaraţie martor GGG.)

Relaţia apropiată dintre A. şi C. s-a reţinut că este confirmată şi de martorul HHH., din declaraţia acestuia rezultând că primul ministru de la acea dată, A., îl vizita frecvent acasă pe C., aspect despre care martorul a aflat chiar de la cel din urmă, după ce a asistat la o discuţie telefonică în care dădea indicaţii în legătură cu vizita pe care premierul urma să i-o facă în ziua respectivă la el acasă la Snagov.

"M-am întâlnit cu C. în 2006 la un restaurant din Primăverii. Nu mai lucram pentru L. la acel moment şi acesta m-a trimis la întâlnirea cu C. spunând că mă va plăti pentru cei doi ani şi jumătate în care m-am ocupat de demersurile pentru obţinerea bunurilor. La această întâlnire C. mi-a spus că vom discuta despre onorariul meu după ce va obţine bunurile şi că nu are nevoie de mine pentru că lucrează cu firma de avocaţi JJJ.. C. nu a zis că ar avea asociaţi.

În timpul discuţiei cu mine l-a sunat cineva pe care l-a certat că nu a răspuns când l-a sunat anterior şi apoi i-a spus să facă pregătirile necesare pentru că vine A. la el acasă în vizită. I-a dat indicaţii precise cu ce anume îi place lui A. să mănânce şi să bea şi am tras concluzia că nu era prima dată când A. mergea în vizită la C. acasă. După ce a închis C. s-a scuzat faţă de mine şi mi-a confirmat că în ziua respectivă o să îl viziteze acasă domnul A.. A spus asta ca pe ceva firesc, normal, care se mai întâmplase şi anterior. La acea dată domnul A. era prim ministru." (declaraţie martor HHH.)

În considerarea şi în virtutea acestei relaţii avute cu C., contrar celor afirmate ca martor, s-a reţinut că inculpatul A. a discutat cu acesta, implicându-se pentru ca actele notariale pentru transferul proprietăţii asupra M. (proaspăt dobândită la acel moment prin corupţie de membrii grupului infracţional cu implicarea decisivă a lui C.) să fie făcute la biroul notarial al soţiei sale, martora KK..

S-a subliniat faptul că din convorbirea telefonică purtată la data de 13 octombrie 2008 de C. cu avocatul D. a rezultat că primul s-a întâlnit cu inculpatul A. şi au discutat despre vânzarea M., despre perfectarea actelor notariale şi taxele datorate pentru această tranzacţie, martora KK. fiind contactată după discuţia respectivă în sensul celor discutate, respectiv pentru a încheia contractul.

A fost redată discuţia telefonică purtată în ziua de 13.10.2008, ora 21:43, de C., care îl apelează pe D. cu următorul conţinut:

D.: Da.

C.: Scuză-mă că te sun aşa târziu.

D.: Te rog!

C.: Ai apucat să vorbeşti cu KKK. cumva?

D.: Nu, n-am mai vorbit cu ea.

C.: Foarte bine ai făcut că uite sunt la masă cu premierul şi o să facem actele alea cu soţia dânsului.

D.: OK. Bine, Nicio problemă.

C.: Da.

D.: N-am vorbit că am zis că până nu-mi iese aia, nu are rost că ştiu că tot aia...

C.: Bine ai făcut, uite că s-a brodit bine. Bravo! Scuze de ora târzie. Hai, vorbim.

D.: Te pup, pa.

C.: Pa.

În acest sens, s-a menţionat că martora KK. a declarat că încă din 2006 E. i-a spus că va obţine bunuri din cele pretinse de L., pentru care va face actele la cabinetul său notarial, iar în anul 2008 după obţinerea bunului "M." a mers acasă la C., la locuinţa din Snagov a acestuia, la cererea lui, unde a purtat o discuţie despre găsirea unei soluţii pentru evitarea taxelor datorate pentru vânzarea bunului, discuţie pe care i-a relatat-o fostului soţ, inculpatul A..

Deşi negată în declaraţia pe care a dat-o ca martor, întâlnirea pe care inculpatul A. a avut-o cu C., în cadrul căreia s-a discutat în legătură cu vânzarea M. şi cu decizia ca autentificarea contractului să fie făcută de notarul public KK., rezultată din convorbirile telefonice interceptate, este confirmată şi de martorii D., LLL., H. şi YY..

"În 13 octombrie 2008 am fost contactat telefonic de către C. care mi-a spus că este la masă cu premierul şi se va încheia contractul la biroul notarial al soţiei acestuia. La acel moment am realizat că este vorba de KK., iar a doua zi am discutat cu aceasta. Nu ştiu dacă am contactat-o eu sau m-a sunat ea, dar atunci când am vorbit cu aceasta părea că ştie despre ce este vorba şi mi-a cerut actele pentru a vedea despre ce este vorba în tranzacţie şi a calcula care este valoarea costurilor notariale." (declaraţie martor D.)

"Cred că C. a vorbit cu KK., dar nu cunosc amănunte. E posibil ca şi D. să fi discutat cu acest notar, dar nu cred că avocaţii stabileau la ce notar să se facă actele." (declaraţie martor LLL.).

"Cu oferta primită de la acest notar C. s-a dus şi s-a întâlnit cu asociaţii evrei, cu F. şi cu E., şi apoi mi-a spus că n-o să colaboreze cu KKK.. L-am întrebat care este motivul şi mi-a spus că nu ţine de el şi că asociaţii evrei i-au cerut ca actele să fie întocmite prin cabinetul notarial al KK., soţia premierului. L-am întrebat de ce şi C. mi-a spus că aşa au hotărât evreii la cererea lui A.. Mi-a spus că a fost dorinţa acestuia ca actele să fie făcute la cabinetul notarial al soţiei sale. Nu ştiu dacă C. s-a întâlnit personal cu A., dar precizez că la ziua lui E. în Israel A. şi C. au avut mai multe discuţii singuri." (declaraţie martor YY.)

"Despre afacerea cu L. am aflat de la E. prin anul 2006, acesta spunându-mi că un grup de investitori au intenţia să preia o parte din bunurile pe care le pretindea acesta, întrucât nu avea bani şi căuta investitori.

Prin perioada 2007 - 2008 am aflat tot de la E. cu afacerea cu prinţul este în derulare însă nu mi-a dat amănunte. Nu mi-a spus cine se ocupă de această afacere în România." (declaraţie de inculpat H. Dosar nr. x/2015)

"Despre implicarea lui E. în procedurile de retrocedare a unor bunuri pretinse de L. am aflat de la acesta la o masă (eveniment) în campanie, dar nu-mi amintesc să fi fost cineva de faţă. Tot atunci mi-a spus că partenerul său în această afacere este C.. Numele lui F. a fost pomenit în anumite discuţii la care am asistat dar nu-mi amintesc contextul". (declaraţie martor KK.)

S-a reţinut că toate aceste probe, analizate mai sus, confirmă fără dubiu faptul că inculpatul A. a avut cunoştinţă de "afacerea cu L." derulată de membrii grupului infracţional format din C., E., N., I., H., iar în virtutea relaţiei avute cu aceştia, cunoscând faptele imputate, inclusiv faptul că aceştia s-ar fi folosit în acţiunea de traficare a influenţei de relaţia profesională sau de prietenie avută cu acesta, a declarat necorespunzător adevărului cu privire la anumite fapte şi împrejurări ale cauzei şi a omis să menţioneze altele asupra cărora a fost expres întrebat.

Dacă inculpatul ar fi declarat adevărul şi ar fi precizat amănunte legate de relaţia reală existentă între E., I., N. şi C. şi demersurile întreprinse de aceştia pentru obţinerea bunurilor revendicate de L., aspecte de care avea cunoştinţă, esenţiale raportat la infracţiunile de corupţie investigate, ar fi contribuit hotărâtor la aflarea adevărului şi, în final, la tragerea la răspundere penală a acestora.

S-a avut în vedere faptul că dovedirea grupului infracţional şi a activităţii membrilor acestuia, în principal în ce priveşte relaţia cu cumpărătorul de influenţă, a presupus şi dovedirea relaţiei personale între aceste persoane, precum şi a împrejurărilor în care I. a devenit consilier la Cancelaria primului ministru şi a competenţei/influenţei reale pe care acesta o avea în cadrul Guvernului României, în condiţiile în care s-a folosit de calitatea de consilier pentru întărirea convingerii cumpărătorului de influenţă că grupul infracţional poate obţine bunurile revendicate tocmai prin această influenţă avută în lumea politică la cel mai înalt nivel.

De asemenea, inculpatul ar fi putut oferi amănunte decisive şi pentru dovedirea activităţii membrilor grupului infracţional şi a relaţiilor între aceştia şi pentru perioada ulterioară încetării valabilităţii mandatelor de siguranţă naţională, din cuprinsul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în noiembrie- decembrie 2015 rezultând că inculpatul a avut contacte permanente cu E. şi H. în toată această perioadă. Aceasta mai ales în condiţiile în care inculpaţii membri ai grupului infracţional, fie nu au dat declaraţii, fie au negat aceste legături infracţionale, iar declaraţia martorului A., apreciată prin prisma poziţiei sale în statul român, dacă ar fi fost corespunzătoare adevărului, ar fi contribuit la dovedirea activităţii infracţionale cercetate în cauză.

De asemenea, s-a subliniat faptul că înainte de apariţia comunicatului Direcţiei Naţionale Anticorupţie cu privire la acuzaţiile formulate în Dosarul nr. x/2015, în mass-media au apărut articole în legătură cu L. şi revendicarea de bunuri de către acesta şi chiar despre parte din activitatea cercetată ulterior în dosar, privind implicarea lui C. şi a asociaţilor săi israelieni,E. şi F., astfel că inculpatul, persoană implicată în viaţa publică din România, a avut cunoştinţă şi din presă despre cercetările efectuate (articole de presă).

În continuare, s-a reţinut că declaraţia inculpatului A. este mincinoasă nu numai în privinţa relaţiei avute cu membrii grupului infracţional şi a cunoaşterii activităţii acestora, dar şi în privinţa intermedierii unor întâlniri cu alţi politicieni, aflaţi în conducerea statului după încetarea mandatului său, cu care dorea să intre în contact.

S-a precizat că intermedierea acestor întâlniri a rezultat din convorbirile telefonice interceptate, audierea ca martor a lui A. impunându-se şi prin prisma faptului că din ansamblul probelor administrate în Dosarul nr. x/2015, în activitatea de traficare a influenţei, membrii grupului infracţional au pretins faţă de L. că au cunoştinţele necesare la cel mai înalt nivel în statul român pentru a obţine bunurile revendicate de acesta. Declaraţia martorului A. s-a considerat utilă pentru lămurirea aspectelor privitoare la aceste întâlniri şi la discuţiile purtate.

În legătură cu aceste aspecte, în declaraţia dată ca martor, inculpatul fiind întrebat în mod expres dacă a intermediat sau a pus în legătură pe E. cu alţi politicieni, a negat, fără a face orice fel de precizări:

"Nu (E. nu mi-a cerut să-l prezint altor politicieni, membrii ai Guvernului sau reprezentanţilor unor instituţii publice din România, n.n.)" (declaraţie martor A. în Dosar nr. x/2015)

S-a reţinut în cuprinsul actului de sesizare că declaraţia este mincinoasă, fiind contrazisă atât de convorbirile telefonice purtate de inculpat cu E., din care rezultă că inculpatul a intermediat întâlniri între acesta şi primul ministru al României de la acel moment, MMM., întâlniri confirmate de cel din urmă în declaraţia dată în cauză în calitate de martor.

Astfel, a fost redată discuţia telefonică purtată în ziua de 02.04.2012, ora 11:17:56, de E., care îl contactează pe A., cu următorul conţinut:

E.: Foarte bine. La ce oră vrei să stabilim?

A.: Ceva de genul... 17:00?

E.: Foarte bine. Unde?

A.: Vrei... vrei ca eu să aranjez ceva cu celălalt tip?

E.: Dacă e posibil, da.

A.: Bine, nu ştiu când va fi el disponibil, dar pot să mă întâlnesc cu el la Parlament.

E.: OK.

A.: Deci... pot să-l întreb.

E.: OK. Dacă nu, mă întâlnesc cu tine. Dacă putem să aranjăm pentru azi sau mâine cu el.

A.: OK.

De asemenea, s-a redat discuţia telefonică purtată în ziua de 02.04.2012, ora 16:24:39, de E., care a fost contactat de A., cu următorul conţinut:

A.: Bine, ce pot să-ţi spun este că am discutat cu prietenul meu, cu care intenţionezi să te vezi.

E.: Da.

A.: ... şi va fi disponibil doar mâine la 09:45. E Ok pentru tine?

E.: De dimineaţă?

A.: Da.

E.: Da, nicio problemă.

A.: Ok. Bine.

E.: La tine?

A.: Da, la... la mine.

E.: 09:45. Perfect.

A.: Da. Dacă vrei să discuţi cu mine alte chestiuni, poţi să vii mai devreme şi .

E.: OK.

Redarea discuţiei telefonice purtată în ziua de 04.06.2012, ora 17:43.30, de E., care îl contactează pe A., cu următorul conţinut:

A.: Hello!

E.: E în Bucureşti, nu?

A.: Acasă la mine, în Bucureşti, da. Tot acolo unde ne-am întâlnit şi data trecută.

E.: Ok. Sunt pe drum.

A.: Bine. By!

De asemenea, a fost redată discuţia telefonică purtată în ziua de 01.07.2012, ora 13:59:15, de E., care îl contactează pe A. cu următorul conţinut:

(...)

E.: Spune-i că, în principiu, e ok, trebuie să-mi schimb avionul, dar voi ştii sigur în următoarele două ore.

A.: Ok. Am insistat, dar azi pentru el... Ţi-am spus, la 18:00 avem o întâlnire...

E.: Da, ok.

A.: Şi după aceea merge la NNN. pentru o dezbatere. Mi-a spus că mâine dimineaţă nu este posibil, pentru că va fi foarte ocupat cu treburile curente şi cu cabinetul şi ar prefera un prânz liniştit împreună. Cel mai liniştit loc este la biroul lui, unde vom manca pizza sau sandwhich-uri şi vom putea discuta.

Redarea discuţiei telefonice purtată în ziua de 23.07.2012, ora 18:36.57, de E., care îl contactează pe A., cu următorul conţinut:

E.: Ok. O să-ţi scriu ceva, ok, pe mail.

A.: Dar dacă ai ceva important de zis, ne putem întâlni după. Cred că termin întâlnirea pe la 20.00 sau cel târziu pe la 20.30. Şi te pot vedea atunci

E.: Ok. Atunci, fă asta şi .. mergi să-l vezi şi pe PM? (primul ministru n.n.)

A.: Nu, fără el.

E.: În cazul acesta, nu-i aşa urgent, adică poate aştepta pentru mai târziu. Sună-mă oricât de târziu şi voi veni.

"Sigur A. nu mi-a intermediat vreo întâlnire cu E. până în anul 2012. M-am întâlnit cu E. de mai multe ori în Bucureşti, în anul 2012 sau 2013, nu mai reţin exact. Au fost întâlniri private, la care nu îmi amintesc dacă a participat şi A., dar este posibil. Ştiu că E. şi H. aveau o relaţie apropiată şi m-am întâlnit o dată sau de mai multe ori, nu reţin, cu amândoi. Precizez că E. nu a fost niciodată consultantul meu politic şi nici H., dar de fiecare dată când m-am întâlnit cu aceştia am discutat despre politică. (...)

Da, (E. n.n.) a încercat să îmi prezinte avantajele pentru statul român din acest proiect. Nu m-a influenţat însă în nici un fel cu analizele politice pe care le-a făcut în ce priveşte deciziile politice legate de acest proiect şi nici în general. E. a prezentat punctul de vedere al acţionarilor proiectului Roşia Montană, dar nu mi-a zis exact cine sunt aceşti acţionari. E posibil să mă fi întâlnit cu F., dar nu mai reţin amănunte. Ştiu că F. e unul dintre acţionarii de la Roşia Montană, dar nu cel majoritar. (...)

Da, cred că o dată ne-am întâlnit acasă la acesta (cu E. n.n.). L-am găsit pe E. acasă la domnul A. la care eu m-am dus pentru discuţii politice. Întâlnirea cred că a fost în anul 2014 iar discuţia a fost în legătură cu formarea unui nou partid politic de către domnul A.. Nu îmi amintesc ca în anul 2012 să mă fi întâlnit cu E. acasă la domnul A..(...)

Au fost şi cazuri în care A. mi-a spus că vine E. în România şi m-a invitat să mă întâlnesc cu ei. Discuţiile au fost de fiecare dată politice.(...)

Doresc să precizez că în 25 aprilie m-am întâlnit cu E. la Belgrad, unde erau alegeri parlamentare, şi eu şi el am sprijinit acelaşi candidat. A fost nemulţumit de faptul că este urmărit penal în România, considerând că este acuzat pe nedrept. Mi-a zis că are un avocat în România, dar nu reţin numele. Nu şi-a exprimat intenţia de a veni în România pentru acest proces penal." (declaraţie martor MMM.)

În ceea ce priveşte infracţiunea de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) din C. pen., pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatului A. s-a reţinut în actul de sesizare că, din cele expuse mai sus rezultă că, în esenţă, întreaga declaraţie pe care acesta a dat-o ca martor este mincinoasă, prin aceasta urmărind împiedicarea sau îngreunarea cercetărilor şi tragerea la răspundere penală a persoanelor cercetate în Dosarul nr. x/2015 pentru infracţiuni de corupţie şi constituire de grup infracţional în vederea comiterii unor astfel de infracţiuni, raportat la relaţiile personale avute cu aceştia, membri ai grupului infracţional, şi la împrejurarea că avea cunoştinţă despre faptele pentru care aceştia erau cercetaţi, cunoscute în spaţiul public la momentul la care a fost audiat ca martor.

Faptul că prin declaraţiile mincinoase date în cauză în calitate martor, inculpatul A. a urmărit favorizarea persoanelor cercetate (C., E., H., I.), persoane cu care avea şi are în continuare relaţii personale apropiate, rezultă şi din poziţia sa publică, exprimată atât înaintea audierii sale, cât şi ulterior, preluată de mass - media, din care rezultă că avea cunoştinţă despre faptele pentru care aceste persoane erau cercetate, cunoscute în spaţiul public conform propriei afirmaţii. Urmărind împiedicarea sau îngreunarea cercetărilor în vederea tragerii la răspundere penală a inculpaţilor cercetaţi în Dosarul nr. x/2015, inculpatul A. a acţionat prin aceste declaraţii publice cu intenţia de a crea o stare de confuzie în ceea ce priveşte relaţia sa cu respectivele persoane, inculpaţi în Dosarul nr. x/2015, ulterior trimişi în judecată, creând un orizont de aşteptare în legătură cu relaţiile cu aceştia.

În acest sens, s-a menţionat, spre exemplu, faptul că imediat după comunicatul din data de 10.12.2015 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în care s-au arătat acuzaţiile aduse membrilor grupului infracţional (din care făcea parte şi I.), făcându-se precizarea că au promis că pot influenţa procedurile de retrocedare, pretinzând că au relaţii în lumea politică şi în justiţie la cel mai înalt nivel (consilier al primului ministru, serviciile unei firme de avocatură de top etc.), în aceeaşi zi, inculpatul A. a dat interviuri în care a precizat că apropierea între el şi I. este "exagerată şi nu are niciun fel de justificare" întrucât acesta nu a fost consilierul lui şi nu a lucrat în cabinetul său, afirmaţii nereale (aşa cum rezultă din expunerea de mai sus), făcute tocmai pentru a duce în derizoriu acuzaţiile şi a influenţa eventualele decizii care urmau a fi luate faţă de inculpaţi, faţă de care s-a dispus reţinerea şi au fost prezentaţi cu propunere de arestare preventivă judecătorului de drepturi şi libertăţi (articole de presă)

De asemenea, din convorbirile telefonice purtate de inculpatul A. în perioada noiembrie - decembrie 2015, interceptate în baza mandatului de supraveghere tehnică emis în prealabil de judecător, s-a apreciat că rezultă că acesta a păstrat o relaţie apropiată cu E. (cu care foloseşte un limbaj familiar, prezentând detalii despre activitatea curentă a membrilor familiei), cu care insistă să se întâlnească, în Israel sau în altă ţară din Europa. Convorbirea este din 07 decembrie 2015, după ce fosta soţie a inculpatului, KK., fusese audiată ca martor la DNA, fiindu-i solicitate acte în legătură cu vânzarea M. (în legătură cu care martora a declarat la momentul respectiv că E. a fost implicat).

Astfel, în ziua de 07.12.2015, ora 19:58:51, A. este contactat de E., discuţia dintre cei doi, având următorul conţinut:

A.: Bună, E.!

E.: Bună, A.!

A.: Bună!

E.: Ce faci?

A.: Sunt bine, sunt bine. Te-am sunat, cred că în urmă cu 10 zile în urmă.

E.: Serios?

A.: Da, pentru a-ţi comunica faptul că nu vom veni în Israel dintr-un motiv simplu: soţia mea a fost foarte speriată după atacurile teroriste care au avut loc, mi-a spus: Nu am curaj să merg. I-am spus: Vei fi în siguranţă. A spus: Nu!

E.: A, nu e relaxată?

A.: Da, presupun, dar asta a fost ideea care era în spatele telefonului meu. Nu ai văzut apelul meu?

(...)

E.: Are o influenţă mare. Poate găsim un alt loc în care să poţi veni, să luăm o cină plăcută sau un prânz, orice, pentru a discuta, dacă nu la Tel Aviv, poate la Milano sau Viena.

A.: La Viena ar fi perfect, pentru că este destul de aproape.

E.: Numai să-mi spui când, pentru că sunt în Viena în fiecare săptămână şi pot veni în funcţie de programul tău.

A.: Înţeleg, o.k, voi verifica agenda, poate săptămâna viitoare putem găsi, îţi ştii programul?

(...)

E.: Minunat! Ce face familia ta?

A.: Familia este bine, OOO. îşi pregăteşte lecţiile, cel tânăr se pregăteşte pentru programul de noapte, baie şi somn, sunt bine,...

E.: Şi cel mic?

A.: Cel mic este bine, acum are o mică problemă, cred, pentru că îi ies dinţii.

E.: Da, aste se întâmplă tuturor.

A.: Da.

E.: Sunt pe cale să experimentez curând, copilul meu nu are probleme cu dinţii, are cu colicii, dar vor veni.

A.: Cum este?

E.: Minunat, minunat.(...)

A.: Perfect! Nu intenţionezi să vii la Bucureşti?

E.: Nu pe termen scurt, pentru că nu am nimic de făcut acolo.

A.: Înţeleg, bine!

E.: O.k.? Perfect!

Împrejurarea că inculpatul a avut cunoştinţă de dosarul penal instrumentat de D.N.A, înainte de formularea oficială a unor acuzaţii împotriva persoanelor cercetate, s-a apreciat că rezultă din convorbirea telefonică purtată de martora KK. în data de 03.12.2015 cu soţul acesteia, privitoare la modificarea programului copilului, urmare a necesităţi prezentării sale la procurorul din cadrul D.N.A, copilul urmând să fie lăsat în grija inculpatului ("A."), căruia în mod evident i s-a dat o explicaţie pentru aceasta:

A fost redată discuţia telefonică purtată în ziua de 03.12.2015, ora 17:12:32, de KK. cu soţul său cu următorul conţinut:

PPP.: (...) Ce e cu citaţia, măi iubire?

KK.: Păi ce să fie mai mult decât ţi-am zis?...(neinteligibil - n.n.)...

PPP.: Cu pădurile lu' ... familiei ...

KK.: Martor, acelaşi dosar ... Da. Probabil că vor o declaraţie. Că, na, tre' să-ţi ia o declaraţie de martor.

PPP.: Păi şi tre' să te duci până acolo, fizic? E pe bune asta?

KK.: Poţi să crezi? Da, da, da...

PPP.: Vai de capul meu!(...)

PPP.: Şi copilu’ are lecţii sau ...?

KK.: Nu ştiu dacă are lecţii. Habar n-am.

PPP.: Şi ce faci cu el?

KK.: Nimica. N-o să mai vină în weekendul ăsta aicea, o să stea tot cu A.. Şi-a exprimat dorinţa şi nu mă pot opune (...)

2. Date privind urmărirea penală

Prin ordonanţa procurorului din data de 16.05.2016 s-a dispus extinderea urmăririi penale şi efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspecţii:

- A. pentru comiterea infracţiunilor de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen. şi favorizarea infractorului prevăzută de art. 269 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen.

- B. pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen.

Prin ordonanţa procurorului din data de 06.06.2016 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracţiunilor de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen. şi favorizarea infractorului prevăzută de art. 269 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen.

Prin ordonanţa procurorului din data de 06.06.2016 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatului B. pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen.

Urmărirea penală s-a efectuat în prezenta cauză de către DNA - Serviciul Teritorial Braşov având în vedere că dosarul a fost disjuns din Dosarul nr. x/2015 şi, potrivit art. 63 din C. proc. pen. raportat la art. 44 din C. proc. pen., favorizarea făptuitorului este de competenţa organului judiciar care a efectuat urmărirea penală cu privire la infracţiunile la care aceasta se referă.

3. Mijloace de probă

S-a reţinut de către acuzare că starea de fapt expusă mai sus este dovedită prin probele existente în volumele I - IV, astfel:

VOLUMUL I în care se află: Rechizitoriul întocmit la data de 17.06.2016 în Dosarul nr. x/2015 instrumentat de către DNA-ST Braşov.

VOLUMUL II în care se află: declaraţia martorului A., consemnată în Dosarul nr. x/2015; declaraţia martorului B., consemnată în Dosarul nr. x/2015; adresa nr. x/19.04.2016 a Guvernului României - Secretariatul General privind perioada şi funcţia ocupată de inculpatul I. în cadrul acestei instituţii împreună cu documentele anexate; adresa nr. x/04.05.2016 a Guvernului României şi documentele anexate; documente mass-media privindu-l pe inculpatul B.; declaraţia suspectului L. consemnată la data de 23.04.2015; consemnată la data de 11.12.2015; declaraţia inculpatului L.; plângerea penală formulată de L. la data de 23.01.2015; denunţ formulat de L. la data de 15.04.2015; declaraţia suspectei QQQ. consemnată la data de 06.05.2015 consemnată la data de 08.01.2016; declaraţia suspectului D.; declaraţia suspectului C.; declaraţia suspectului J.; declaraţia inculpatului J.; declaraţia inculpatului H.; declaraţia martorului KK.; consemnată la data de 04.12.2015; consemnată la data de 19.04.2016; declaraţia martorului HHH.; declaraţia martorului QQ.; declaraţia martorului YY.; consemnată la data de 09.03.2016; consemnată la data de 08.04.2016; declaraţia martorului LLL.; consemnată la data de 21.12.2015; consemnată la data de 26.02.2016; consemnată la data de 26.02.2016; declaraţia suspectului RRR.; consemnată la data de 09.12.2015; consemnată la data de 12.01.2016; procesul-verbal încheiat la data de 23.05.2016 cu ocazia verificării şi identificării unor documente de interes în cadrul materialului rezultat ca urmare a percheziţiilor informatice efectuate asupra mediilor de stocare ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare realizate la locuinţele inculpatului H. împreună cu documentele anexate; declaraţia martorului MM., consemnată în Dosarul nr. x/2016; declaraţia martorului LL., consemnată în Dosarul nr. x/2016; declaraţia martorului C., consemnată în Dosarul nr. x/2016; declaraţia martorului D., consemnată în Dosarul nr. x/2016; declaraţia martorului I., consemnată în Dosarul nr. x/2016; declaraţia martorului H., consemnată în Dosarul nr. x/2016; declaraţia martorului BBB., consemnată în Dosarul nr. x/2016; declaraţia martorului YY., consemnată în Dosarul nr. x/2016; declaraţia martorului SSS., consemnată în Dosarul nr. x/2016; declaraţia martorului GGG., consemnată în Dosarul nr. x/2016; declaraţia martorului TTT., consemnată în Dosarul nr. x/2016; declaraţia martorului UUU., consemnată în Dosarul nr. x/2016; declaraţia martorului VVV., consemnată în Dosarul nr. x/2016; declaraţia martorului LLL., consemnată în Dosarul nr. x/2016; declaraţia martorului ZZ., consemnată în Dosarul nr. x/2016; declaraţia martorului WWW., consemnată în Dosarul nr. x/2016; declaraţia martorului MMM., consemnată în Dosarul nr. x/2016; declaraţia martorului NN., consemnată în Dosarul nr. x/2016; declaraţia martorului AAA., consemnată în Dosarul nr. x/2016; declaraţia martorului PP., consemnată în Dosarul nr. x/2016; memoriu depus de inculpatul A. prin apărătorul său ales, avocat XXX., înregistrat la ST Braşov la data de 22.06.2016;

VOLUMUL III în care se află: procesele-verbale de consemnare a rezultatului unor activităţi de supraveghere tehnică şi de redare a unor convorbiri şi comunicări telefonice (perioada 13.10.2008 - 07.12.2015);

VOLUMUL IV În care se află: procesul-verbal întocmit la data de 21.06.2016 urmare a Ordonanţei procurorului din data de 17.06.2016 prin care se dispune efectuarea de verificări pe internet cu privire la luările de poziţie redate de mass-media ale inculpatului A. referitoare la activitatea DNA raportat la datele în care această instituţie a făcut public prin comunicate de presă stadiul cercetărilor în Dosarul penal nr. x/2015 împreună cu documentele anexate; articole de interes prezentate în mass-media, referitoare la persoanele cercetate în Dosarul nr. x/2015 (în limba ebraică, engleză şi română); adresa de răspuns remisă prin mail de către U. şi documentele anexate, respectiv contractele de consultanţă încheiate în perioada 2007 - 2008 cu H. şi E., precum şi cu firmele patronate de aceştia; procesul-verbal încheiat la dat de 21.06.2016 cu ocazia selectării şi ataşării următoarelor documente identificate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la SC W. SRL: contractul de donaţie nr. x/20.09.2007 încheiat între SC HH. SRL şi U.; contractul de donaţie nr. x/25.09.2007 încheiat între SC HH. SRL şi U.; contractul de donaţie nr. x/18.05.2007 încheiat între SC HH. SRL şi U.; contractul de sponsorizare fără număr şi fără dată încheiat între SC HH. SRL şi U.; contractul de publicitate nr. x/09.04.2012 încheiat între SC HH. SRL şi S. Municipiul Bucureşti şi înscrisuri privind executarea acestuia, fila x; date obţinute de ONRC privind asociaţii şi administratorul SC W. SRL; adresa nr. x/02.12.2015 a ONRC şi documentele anexate (copie conform cu originalul), respectiv istoricul de la înfiinţare până în prezent pentru următoarele societăţi comerciale: YYY. SRL, ZZZ. SRL, K. SRL, AAAA. SRL; documente privind offshore-ul K.; date obţinute de ONRC privind asociaţii şi administratorul SC HH. SRL; date obţinute de ONRC privind asociaţii şi administratorul SC X. SRL; date obţinute de ONRC privind asociaţii şi administratorul SC DD. SRL; date obţinute de ONRC privind asociaţii şi administratorul SC W. SRL; date obţinute de ONRC privind asociaţii şi administratorul SC BBBB. SA; date obţinute de ONRC privind asociaţii şi administratorul SC CCCC. SRL; date obţinute de ONRC privind asociaţii şi administratorul SC DDDD. SRL; date obţinute de ONRC privind asociaţii şi administratorul SC EEEE. SA; date obţinute de ONRC privind asociaţii şi administratorul SC FFFF. SRL; date obţinute de ONRC privind asociaţii şi administratorul SC Z. SRL; date privind SC Z. SRL; date obţinute de ONRC privind asociaţii şi administratorul SC II. SRL; date obţinute de ONRC privind asociaţii şi administratorul SC GGGG. SRL; date obţinute de ONRC privind asociaţii şi administratorul SC HHHH. SRL; date obţinute de ONRC privind asociaţii şi administratorul SC IIII. SRL; date obţinute de ONRC privind asociaţii şi administratorul SC JJJJ. SRL; date obţinute de ONRC privind asociaţii şi administratorul SC KKKK. SRL; date obţinute de ONRC privind asociaţii şi administratorul SC LLLL. SRL; date obţinute de ONRC privind asociaţii şi administratorul SC MMMM. SRL.

CAMERA PRELIMINARĂ

Ca urmare a trimiterii în judecată a inculpaţilor A. şi B. prin Rechizitoriul nr. x/2016 din 6 iulie 2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 7 iulie 2016, constituind obiectul Dosarului nr. x/2016

Prin Încheierea nr. 1050 din 28 noiembrie 2016, Judecătorul de Cameră preliminară a dispus următoarele:

- a admis excepţia necompetenţei după calitatea persoanei, formulată de inculpatul B., trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. x/2016 din 6 iulie 2016 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen.. În baza dispoziţiilor art. 47 alin. (2), art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., cu referire la art. 36 alin. (1) lit. c) şi art. 41 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a declinat competenţa către Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov, dispunându-se ca instanţei competente să i se trimită: Dosarul nr. x/2016 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov - 4 (patru) volume de urmărire penală); - cererile şi excepţiile formulate de inculpatul B.; -răspunsul procurorului referitor la cererile şi excepţiile formulate de inculpatul B.;

- în baza art. 346 alin. (1) cu referire la art. 345 alin. (1) din C. proc. pen., a respins, ca nefondate, cererile şi excepţiile formulate de inculpatul A.. În baza art. 346 alin. (1) din C. proc. pen., a constatat competenţa şi legalitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu Rechizitoriul nr. x/2016 din 6 iulie 2016, emis de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, privind pe inculpatul A., legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală. A dispus începerea judecăţii în cauza privind pe inculpatul A., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen. şi de favorizarea făptuitorului prevăzută de art. 269 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie inculpatul A. care a fost respinsă, ca nefondată, prin Încheierea nr. 13/C din 10.02.2017 pronunţată în Dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

JUDECATA ÎN FOND

I. Cercetarea judecătorească:

În cursul judecăţii, după prezentarea, în şedinţă publică, a actului de sesizare, la termenul de judecată din 14 martie 2017, instanţa de fond, conform dispoziţiilor art. 374 alin. (2) şi (4) din C. proc. pen., i-a explicat inculpatului în ce constă învinuirea, l-a înştiinţat cu privire la dreptul de a nu face nicio declaraţie, atrăgându-i atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa, precum şi cu privire la dreptul de a pune întrebări, în mod nemijlocit, martorilor, cât şi de a da explicaţii în tot cursul cercetării judecătoreşti, când socoteşte necesar, l-a întrebat dacă solicită ca judecarea să se facă numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de acesta, în cazul în care recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, poziţia inculpatului, în acest sens, fiind consemnată într-o declaraţie .

La termenul de judecată din 11 aprilie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în temeiul dispoziţiilor art. 378 şi art. 382 din C. proc. pen., cu referire la art. 110 alin. (1) - (4) din C. proc. pen., a procedat la audierea inculpatului A., răspunsurile acestuia fiind consemnate în cuprinsul declaraţiei care a fost ataşată la dosar, ulterior semnării ei de către inculpat şi apărătorul ales al acestuia.

Prin aceeaşi încheiere, punând în discuţie în raport cu dispoziţiile art. 374 alin. (5) - (7) din C. proc. pen. cererile de probe formulate, s-a admis cererea de probe formulată de inculpatul A. şi, în parte, cererea de probe formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi s-a dispus încuviinţarea audierii martorilor: KK., YY., HHH., QQ., L., QQQ., D., H., MM., LL., BBB., ZZ., MMM., NN., AAA., precum şi a martorilor C., I., B.. S-a respins proba formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia Naţională Anticorupţie constând în audierea martorilor LLL., RRR., GGG., WWW. şi PP., apreciind că audierea martorilor propuşi a fi audiaţi în cauză atât de inculpat cât şi de parchet, mai sus menţionaţi, este suficientă, utilă şi concludentă cauzei. S-a admis în principiu cererea de probe formulată de inculpatul A. privind admiterea probei cu înscrisuri, în măsura în care la momentul respectiv va rezulta necesitatea administrării acesteia iar, în ceea ce priveşte proba solicitată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia Naţională Anticorupţie, referitoare la înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală, a fost considerată administrată, având în vedere înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală nr. x/P/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Braşov (Volumele I - IV). S-a respins proba solicitată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie constând în audierea în şedinţă publică a convorbirilor telefonice indicate în cererea de probe.

La termenul de judecată din 25 aprilie 2017, instanţa de fond, în temeiul art. 381- 382 şi art. 119 şi următoarele din C. proc. pen. a procedat la audierea martorilor KK. şi YY. .

La termenul de judecată din 23 mai 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în temeiul art. 381-382 şi art. 119 şi următoarele din C. proc. pen. a procedat la audierea martorilor QQ. şi HHH., iar la termenul din data de 20 iunie 2017 s-a constat lipsa martorilor şi s-a acordat termen la 5 septembrie 2017.

La termenul de judecată din 5 septembrie 2017, având în vedere procesul-verbal din data de 4 septembrie 2017 referitor la Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, faţă de modificarea componenţei completului de judecată şi faţă de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului- cauza Beraru contra României şi cauza Cutean împotriva României - a dispus reluarea cercetării judecătoreşti în cauză, în vederea respectării principiului nemijlocirii administrării probelor, în temeiul art. 374 alin. (5) - (7) din C. proc. pen.. Prin urmare, s-a dispus reluarea cercetării judecătoreşti, admiterea probei testimoniale solicitate de inculpatul A. şi, în parte, a probei testimoniale solicitată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi încuviinţarea audierii martorilor: KK., YY., HHH., QQ., L., QQQ., D., H., MM., LL., BBB., ZZ., MMM., NN., AAA., precum şi a martorilor C., I., B..

S-a respins proba testimonială solicitată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind audierea martorilor LLL., RRR., GGG., WWW. şi PP.. S-a admis proba cu înscrisuri formulată de inculpatul A., în măsura în care la momentul respectiv va rezulta necesitatea administrării acesteia. De asemenea, proba cu înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală solicitată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a fost consideră administrată, având în vedere înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală nr. x/P/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Braşov (Volumele I - IV). S-a respins proba solicitată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie constând în audierea în şedinţă publică a convorbirilor telefonice indicate în cererea de probe.

La termenul de judecată din 3 octombrie 2017, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 378 şi art. 382 C. proc. pen., a procedat la audierea inculpatului A., declaraţie.

La termenul de judecată din 31 octombrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 381, art. 382, potrivit art. 121 s-a procedat la audierea martorilor QQ., YY. şi HHH. . La termenul de judecată din 28 noiembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 381, art. 382 şi art. 121 din C. proc. pen., s-a procedat la audierea martorilor KK. şi D. .

La termenul de judecată din 28 noiembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 381, art. 382 şi art. 121 din C. proc. pen., Înalta Curte a procedat la audierea martorului D. . În ceea ce o priveşte pe KK., aceasta s-a prevalat de dispoziţiile art. 117 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., refuzând a declara în calitate de martor, dat fiind că este fosta soţie a inculpatului A..

În continuare, la termenul de judecată din 30 ianuarie 2018 s-a procedat la audierea martorilor BBB., H., LL., MM. şi s-a emis o adresă către DNA - Serviciul Teritorial Braşov pentru înaintarea ordonanţei de începere a urmăririi penale cu privire la faptă şi la persoana martorului QQ., ca urmare a sesizării, din oficiu, a reprezentantului Ministerului Public (la şedinţa de judecată din 23.05.2017, proces-verbal de sesizare din oficiu din 15.06.2017) pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă. Totodată, în cursul audierii martorului MM., reprezentantul Ministerului Public s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă în concurs cu infracţiunea de favorizare a infractorului (proces-verbal de sesizare din oficiu din 06.02.2018).

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în vederea continuării cercetării judecătoreşti, în raport de dispoziţiile art. 376 din C. proc. pen., a procedat la audierea martorilor NN. şi MMM. la termenul de judecată din 15 februarie 2018.

La termenul de judecată din 21 martie 2018 au fost audiaţi martorii AAA., QQ., ZZ., iar cu privire la martorul I., instanţa de fond, în raport de dispoziţiile art. 115 alin. (1) teza finală din C. proc. pen., a revenit asupra dispoziţiei cuprinsă în încheierea din 5 septembrie 2017 referitoare la audierea în calitate de martor a acestuia, având în vedere calitatea iniţială în cauză, respectiv, cea de inculpat.

La termenul de judecată din 16 aprilie 2018 au fost audiaţi martorii L., QQQ. (declaraţie) şi C. şi a fost acordat termen de judecată pentru dezbateri la data de 8 mai 2018.

La termenul de judecată din 8 mai 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în conformitate cu dispoziţiile art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., a pus în discuţie cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul ales al inculpatului A. din cele două infracţiuni într-o singură infracţiune, respectiv cea de mărturie mincinoasă. Apărarea inculpatului a susţinut că încă din cursul urmăririi penale a arătat printr-un memoriu adresat procurorului, care a rămas fără răspuns, că nu se poate aborda penal prin prisma concursului ideal de infracţiuni, infracţiunea de mărturie mincinoasă şi infracţiunea de favorizarea făptuitorului. În opinia sa, infracţiunea de mărturie mincinoasă este o variantă a infracţiunii de favorizarea făptuitorului, iar prin aplicarea adagiului specialia generalia derogant, obiectul care protejează înfăptuirea justiţiei în cauza de faţă este asigurat prin infracţiunea de mărturie mincinoasă care este o specie a infracţiunii generale, de favorizare a infractorului.

II. Apărările inculpatului A. la acuzaţiile aduse prin rechizitoriu (sinteză):

Inculpatul A., în temeiul art. 390 din C. proc. pen., a depus concluzii scrise prin care a solicitat:

1. Excluderea şi eliminarea din dosar a proceselor-verbale de redare în care s-au consemnat convorbirile purtate în perioada 13.10.2008- 20.10.2014 ca urmare a interceptărilor realizate în baza mandatelor de supraveghere pentru siguranţă naţională, emise în aplicarea dispoziţiilor art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991, având în vedere Deciziile Curţii Constituţionale a României nr. 91 din 18 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 348/20.04.2018 şi nr. 802 din 5 decembrie 2017 publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 116/06.02.2018, precum şi art. 6 şi art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 21, art. 26 şi art. 147 alin. (4) din Constituţia României şi art. 2, art. 8 şi art. 11 din C. proc. pen.

În motivarea solicitării a susţinut că ansamblul demonstraţiilor cuprinse în cele două decizii susţin pe deplin nelegalitatea probelor invocate încă din faza camerei preliminare (evident, conform Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 1/2004 publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 123/19.02.2014 cu privire la efectele deciziilor sale, Curtea Constituţională a României a statuat în mod constant ca "potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie caracterul general obligatoriu vizează nu numai dispozitivul Deciziilor Curţii Constituţionale a României, ci şi considerentele pe care se sprijină acesta" - parag. 77). S-a arătat că, oricum conţinutul convorbirilor este nerelevant în cauză, nesusţinând sub nicio formă acuzaţiile, însă, această cerere a fost bazată pe realitatea juridică atestată în prezent de considerentele invocate mai sus, care confirmă implicit şi susţinerile apărării formulate la momentul camerei preliminare şi care au fost respinse de instanţă.

2. În raport de pretinsele infracţiuni, mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen. şi favorizarea făptuitorului prevăzută de art. 269 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen., a solicitat, în principal: A. În temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. să se dispună achitarea, întrucât fapta nu există, iar în subsidiar, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1), lit. b), teza I din C. proc. pen., achitarea inculpatului A., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală; în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., a solicitat achitarea inculpatului, întrucât fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege; în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a solicitat achitarea întrucât nu există probe că a săvârşit infracţiunile.

În ceea ce priveşte analiza materialului probator, prin prisma acuzaţiilor cuprinse în actul de sesizare, s-a susţinut că la data de 22.06.2016, printr-un memoriu adresat procurorului anchetator (la care nu a primit niciun răspuns), argumentat în fapt şi în drept, apărătorul a solicitat clasarea cauzei întrucât inculpatul nu a săvârşit nicio infracţiune (fapta de care a fost acuzat nefiind prevăzută de legea penală).

În cuprinsul memoriului s-a arătat că prin ordonanţa din data de 16.05.2016 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de A. şi că prin ordonanţa din 06.06.2016 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale cu privire la pretinsa săvârşire a infracţiunilor de mărturie mincinoasă, constând în aceea că "fiind audiat în calitate de martor la data de 15.04.2016 în Dosarul nr. x/2015, în depoziţia luată sub jurământ acesta a făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului şi nu a spus tot ce ştie în legătură cu împrejurări esenţiale ale cauzei asupra cărora a fost întrebat" şi de favorizare a făptuitorului, constând în aceea că "a făcut aceste afirmaţii mincinoase şi nu a spus tot ce ştie în legătură cu împrejurări esenţiale asupra cărora a fost întrebat, urmărind prin aceasta împiedicarea/îngreunarea cercetărilor şi tragerea la răspundere penală a inculpaţilor cercetaţi în Dosarul nr. x/2015 pentru infracţiuni de corupţie şi constituire a unui grup infracţional în vederea comiterii unor astfel de infracţiuni, raportat la relaţiile avute cu aceştia, membrii ai grupului infracţional, şi la împrejurarea că avea cunoştinţă despre faptele pentru care aceştia sunt cercetaţi". În legătură cu cele două infracţiuni a fost reţinută incidenţa dispoziţiilor art. 38 alin. (2) C. pen. privind concursul formal (ideal) de infracţiuni.

A priori,faţă de prezentarea in extenso a argumentelor ce impuneau soluţia clasării cauzei, a solicitat să se constate că modalitatea de prezentare a acuzaţiei la acest moment încalcă dreptul la un proces echitabil, respectiv dreptul de a fi informat detaliat cu privire la natura şi cauza acuzaţiei aduse, prevăzut în art. 6 parag. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Motivul pentru care atât legiuitorul procesual penal român, cât şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului insistă asupra acestei componente a dreptului la un proces echitabil, respectiv conturarea clară şi completă a obiectului şi naturii acuzaţiei a fost acela că în prezenţa oricăror neclarităţi sau insuficienţe în descriere, persoana acuzată s-ar afla în situaţia de a nu-şi putea formula apărări efective, fiind profund inechitabil ca inculpatului să i se ceară a se apăra faţă de acuzaţii formulate inform. A mai arătat că această încălcare a dreptului la un proces echitabil este deosebit de clară mai ales în legătură cu pretinsa infracţiune de favorizare a făptuitorului, faţă de care nu se arată nicicum maniera în care pretinsele afirmaţii mincinoase ar fi putut împiedica sau îngreuna cercetările şi tragerea la răspundere penală a inculpaţilor cercetaţi în Dosarul nr. x/2015. Cu alte cuvinte, nu se arată ce aspect din urmărirea penală a fost afectat sau ar fi putut fi afectat prin declaraţia inculpatului.

De asemenea, în apărare s-a mai susţinut că nici infracţiunea de mărturie mincinoasă nu a fost descrisă în acord cu standardele impuse de jurisprudenţa instanţei europene, nearătându-se modalitatea în care elementele constitutive ale infracţiunii ar fi fost întrunite în speţa de faţă, astfel încât inculpatul să îşi poată prezenta o apărare completă. Nedescrierea acuzaţiei aduse a fost sancţionată, de exemplu, de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauzele Mattocia c. Italiei, Mattei c. Franţei, Pelissier şi Sassi c. Franţei, ş.a.

S-au invocat dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., având în vedere că acesta ar fi temeiul cuprins de fostul art. 10 lit. d) din C. proc. pen. privind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii, întrucât în legătură cu niciuna dintre infracţiunile de care este acuzat inculpatul, elementele conţinutului constitutiv nu au fost întrunite. Având în vedere că, în cauză, acuzaţia priveşte un concurs ideal de infracţiuni, a făcut referiri, în principal, la acuzaţia privind infracţiunea de mărturie mincinoasă, iar în viziunea Parchetului, pretinsa infracţiune de favorizare a făptuitorului apare numai ca o consecinţă a pretinsei mărturii mincinoase. De altfel, în opinia sa, cele două infracţiuni nici nu se puteau afla într-un concurs ideal, încadrarea juridică fiind oricum una eronată în raport de regulile dreptului penal substanţial. Astfel, în ceea ce priveşte acuzaţia adusă inculpatului, a solicitat să se constate, din analiza materialului probator, că niciunul dintre elementele acesteia nu este fondat.

Totodată, s-a mai susţinut că în ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale s-a reţinut că inculpatul ar fi declarat necorespunzător adevărului prin aceea că ar fi afirmat că nu a avut cunoştinţă de achiziţionarea drepturilor succesorale ale lui L., de către E., C. şi alţii.

Acuzaţia a indicat declaraţiile altor martori sau suspecţi audiaţi, precum şi datele rezultate în urma punerii în aplicare a unor mandate de siguranţă naţională, pentru a fundamenta afirmaţia privind caracterul necorespunzător adevărului. Însă, studiind în detaliu toate convorbirile interceptate şi înregistrate, precum şi declaraţiile de martori şi suspecţi, rezultă că nu există absolut nicio menţiune care să arate că inculpatul ar fi avut cunoştinţă despre achiziţionarea drepturilor succesorale, astfel cum se arată în acuzaţie.

În legătură cu acest aspect s-a subliniat faptul că inculpatul, cu ocazia declaraţiei sale de martor, nici măcar nu a fost întrebat despre achiziţionarea drepturilor succesorale de către "alte persoane", ci a fost întrebat numai despre "intenţia lui E./C. de a achiziţiona drepturile succesorale ale lui L. în România". Ca atare, în opinia apărării, a rezultat, nu numai că nu există temei pentru o asemenea acuzaţie, ci că aceasta chiar adaugă în mod nepermis la circumstanţele faptice reale ale declaraţiei de martor date de A..

Totodată, s-a mai subliniat faptul că tot în sensul inexistenţei oricărui temei pentru a se afirma că era reală declaraţia inculpatului prin care a arătat că nu ştia "despre această intenţie/afacere", este chiar ordonanţa procurorului. Astfel, în legătură cu alte aspecte care, în viziunea parchetului, ar reprezenta declaraţii necorespunzătoare ori omisiuni, s-a încercat a se face trimitere la anumite declaraţii ale altor martori sau suspecţi, ori la anumite discuţii interceptate şi înregistrate. În concret, în legătură cu afirmaţia privind necunoaşterea intenţiei de a achiziţiona drepturi succesorale, nici măcar organul de urmărire penală nu poate indica absolut niciun element de probă care să conducă spre concluzia că A. ar fi ştiut despre o asemenea intenţie.

De asemenea, în cuprinsul acuzaţiei s-a arătat că o pretinsă declaraţie neconformă adevărului ar fi fost aceea că nu-l cunoaşte personal pe N.. Pentru a susţine pretinsul caracter neadevărat al unei asemenea declaraţii, organul de urmărire penală a arătat că martora KK. (fosta soţie a inculpatului) ar fi declarat că "la nunta lui H. au stat la aceeaşi masă, fiindu-le prezentat (N. - n.n.) de către E..

În primul rând, apărarea a învederat că acuzaţia este a priori nefondată, având în vedere că în ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale se arată că "d-l A. a contestat că l-ar cunoaşte personal (pe N. - n.n.)". Or, studiindu-se declaraţia de martor dată în Dosarul nr. x/2015, se poate constata că A. a declarat:

"Nu-mi aduc aminte să-l fi cunoscut pe N.". În mod evident, prin această declaraţie, inculpatul nu a contestat faptul că l-ar cunoaşte pe N., ci a declarat numai că nu îşi aminteşte să îl fi cunoscut. De altfel, o asemenea afirmaţie este absolut veridică, având în vedere că şi martora KK. nu a declarat decât că li s-a făcut cunoştinţă cu N. la o nuntă din anii 2007 - 2008. Or, faptul că o persoană face cunoştinţă cu o altă persoană cu ocazia unui eveniment întâmplat în urmă cu aproximativ 8-9 ani reprezintă o împrejurare extrem de uşor de uitat.

Pe de altă parte, în legătură cu această acuzaţie s-a mai subliniat faptul că, în orice caz, chiar dacă s-ar considera valid raţionamentul potrivit căruia declaraţia martorei KK. ar contrazice declaraţia dată de A. în calitate de martor, în mod evident, nu este întrunit elementul constitutiv privind caracteristica de "împrejurare esenţială pentru soluţionarea cauzei", a aspectului privind faptul că inculpatul ar fi făcut sau nu cunoştinţă cu N. la o nuntă petrecută în anii 2007 - 2008. Acesta este un aspect care nu are absolut nicio relevanţă, având în vedere că oricum, ulterior acelui moment, este evident că A. nu a avut absolut nicio legătură cu N., nu a mai vorbit cu acesta, nu îi era cunoscut N. şi nu cunoştea absolut nimic în legătură cu eventuala implicare a acestei persoane în aspectele ce au constituit obiectul Dosarului nr. x/2015

În continuare, s-a mai susţinut că, un al aspect al acuzaţiei l-a reprezentat faptul că inculpatul ar fi dat o declaraţie necorespunzătoare adevărului prin aceea că ar fi negat că a discutat cu C. despre taxele notariale. De asemenea, în ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale s-a afirmat că A. ar fi "negat orice legătură şi orice întâlnire cu acesta (C. - n.n.)". O asemenea afirmaţie este pur şi simplu neadevărată, având în vedere declaraţia dată în calitate de martor de A.:

"L-am cunoscut pe C. în perioada 2000 - 2004 când era consilier al prim-ministrului Q.. Ulterior l-am întâlnit pe C. la diferite evenimente, dar n-am avut relaţii personale sau comerciale cu acesta". Este evident faptul că A. nu a negat orice legătură cu C., ci a declarat aspecte conforme realităţii, arătând că l-a cunoscut şi 1-a şi întâlnit pe acesta la diferite evenimente. În ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale s-a mai arătat expressis verbis, că "deşi negată de ambii, relaţia lui A. cu C. este confirmată de martorii audiaţi". Or, A. nu a negat relaţia cu C., dimpotrivă, declaraţia sa a fost confirmată de declaraţiile martorilor audiaţi în Dosarul nr. x/2015 (HHH., YY.). În legătură cu afirmaţia martorului HHH., organul de urmărire penală a arătat că "din declaraţia acestuia rezultă că primul ministru de la acea dată, A., îl vizita frecvent acasă pe C., aspect despre care martorul a aflat chiar de la acesta din urmă". O asemenea apreciere a acuzării este complet nereală, prin raportare la declaraţia de martor dată de HHH. care a arătat, numai că aceasta a fost percepţia sa din dialogul purtat cu C., însă martorul nu a făcut o asemenea afirmaţie ca reprezentând o realitate percepută prin propriile simţuri, în mod obiectiv, ca şi cum ar fi asistat vreodată la asemenea vizite ale lui A. la domiciliul lui C..

Pe de altă parte, s-a susţinut de către apărare că din materialul probator rezultă cu claritate că afirmaţia inculpatului privind faptul că nu cunoaşte aspecte legate de dobândirea şi valorificarea bunurilor revendicate de L. a fost una sinceră şi conformă realităţii. Organul de urmărire penală, în cuprinsul acuzaţiei, a încercat să susţină contrariul, invocând în primul rând, declaraţia de martor a numitei KK., fosta soţie a inculpatului A.. Inculpatul a fost întrebat numai dacă a discutat cu domnul C. despre încheierea unor contracte de vânzare cumpărare la biroul notarial al fostei soţii. Or, declaraţia inculpatului în sensul că nu a discutat despre acest lucru cu domnul C. a fost reală. În sens contrar, nu s-a putut invoca, astfel cum se încearcă în ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale, declaraţia martorei KK., având în vedere că aceasta nu a menţionat că A. ar fi discutat acest aspect cu C.. Pe de altă parte, s-a invocat o convorbire telefonică purtată la data de 13.10.2008 între C. şi D., din care, potrivit interpretării date de organul de urmărire penală, ar rezulta că "primul s-a întâlnit cu A. şi au discutat despre vânzarea M., despre perfectarea actelor notariale şi taxele datorate pentru această tranzacţie, martora KK. fiind contactată după discuţia respectivă în sensul celor discutate, respectiv pentru a încheia contractul". Toate aceste concluzii au fost trase din următoarea replică a numitului C., respectiv:

"Foarte bine ai făcut că uite sunt la masă cu premierul şi o să facem actele alea cu soţia dânsului". Or, chiar dacă s-ar da crezare primei părţi a afirmaţiei lui C. (deşi nu există absolut nicio probă care să susţină veridicitatea afirmaţiei făcute de acesta către D.), a concluziona că A. a discutat cu C. "despre taxele datorate pentru această tranzacţie" reprezintă un demers cel puţin exagerat.

Un alt aspect al acuzaţiei ar fi reprezentat de faptul că A. ar fi făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului prin aceea că ar fi arătat că "nu are relaţii apropiate şi nu a păstrat legătura cu H. şi E., cu care s-a întâlnit doar sporadic şi nu a avut relaţii comerciale cu acesta şi nici nu ştia că are societăţi care se ocupă de activităţi economice în afara consultantei politice, aflând din presă urmare a comunicatelor DNA despre acest dosar".

Niciun moment A. nu a negat relaţiile avute cu H. şi E.. Astfel, în ceea ce îl priveşte pe H., A., în calitate de martor, a arătat că "a avut o relaţie apropiată la nivel de familie, dar care s-a încheiat". Or, această afirmaţie reflectă în integralitate adevărul, astfel cum rezultă şi din datele obţinute în urma punerii în aplicare a mandatelor de siguranţă naţională. Pe de altă parte, se coroborează în integralitate cu declaraţii de martori invocate de acuzare pentru a susţine pretinsul caracter nereal al declaraţiei lui A.. Este de neînţeles în ce ar consta pretinsele afirmaţii nereale ale inculpatului în raport de relaţiile acestuia cu H., atât timp cât inculpatul a arătat chiar că au avut relaţii apropiate la nivel de familie (o asemenea afirmaţie explicând, evident, şi aprecierile făcute de organul de urmărire penală referitoare la faptul că A. şi H. au petrecut concedii împreună).

S-a susţinut că argumentele de mai sus se aplică mutatis mutandis şi în ceea ce priveşte relaţiile cu E.. În legătură cu acesta, niciun moment A. nu a negat faptul că ar fi păstrat legătura cu E.. Dimpotrivă, declaraţia inculpatului a fost următoarea:

"Pe E. l-am cunoscut în prima jumătate a anului 2007, iar acesta a acordat consultanţă politică U.. Ulterior ne-am mai văzut sporadic, dar nu am avut relaţii comerciale cu acesta, nici nu ştiam că are societăţi care se ocupă de activităţi economice în afara consultantei politice". Este evident că A. nu a negat existenta legăturii dintre dânsul şi E.. Pe de altă parte, afirmaţia potrivit căreia nu a avut relaţii comerciale cu E. este absolut adevărată, neexistând la dosarul cauzei nicio probă contrară. De asemenea, nu există absolut nicio probă în sensul că A. ar fi cunoscut activităţile lui E., în afara consultanţei politice.

De asemenea, A. nu a negat nici întâlnirile sporadice cu E., ci chiar le-a afirmat existenţa. Însă, o afirmaţie precum cea din cuprinsul ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale, în sensul că A. a discutat "cel puţin o dată pe lună" la telefon cu E. este complet neadevărată, rezultând chiar din materialul probator administrat de organul de urmărire penală faptul că au existat şi intervale mai lungi de timp, de câteva luni, în care cei doi nu au avut absolut nicio legătură.

Faţă de toate argumentele prezentate mai sus, a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de mărturie mincinoasă şi de favorizare a făptuitorului. A solicitat să se constatate că inculpatul nu a făcut nicio afirmaţie mincinoasă, ci numai afirmaţii conforme realităţii, care se coroborează cu cele expuse de ceilalţi martori, de suspecţii din Dosarul nr. x/2015, şi cu datele obţinute din punerea în aplicare a mandatelor de siguranţă naţională. De asemenea, a solicitat să se constate că inculpatul nu a omis nimic din faptele sau împrejurările esenţiale ale cauzei. S-a subliniat, din nou, că cele mai multe dintre aspectele analizate mai sus, ce formează totodată obiectul acuzaţiei din prezentul dosar nu au reprezentat nicidecum împrejurări esenţiale pentru soluţionarea cauzei ce s-a format din Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2015.

În ceea ce priveşte acuzaţia privind pretinsa săvârşire a infracţiunii de favorizarea făptuitorului, s-a subliniat că, în condiţiile în care inculpatul nu a făcut decât să prezinte realitatea în cuprinsul declaraţiei sale de martor, nicicum nu se poate susţine că ar fi dat un ajutor în scopul împiedicării/îngreunării cercetării şi tragerii la răspundere penală a inculpaţilor cercetaţi în Dosarul nr. x/2015. Lipsa oricărui pretins ajutor din partea inculpatului rezultă şi din cel de-al doilea argument prezentat anterior, în legătură cu pretinsa infracţiune de mărturie mincinoasă, respectiv caracterul evident neesenţial al aspectelor ce au format acuzaţia adusă lui A. în raport de obiectul cauzei formate din Dosarul nr. x/2015.

S-a mai subliniat faptul că, oricum, infracţiunea de favorizare a făptuitorului nu poate fi niciodată reţinută în concurs ideal de infracţiuni, respectiv ca fiind săvârşită prin aceeaşi faptă şi infracţiunea de mărturie mincinoasă. A reţine un concurs ideal de infracţiuni în ipoteza unei pretinse declaraţii mincinoase, ar însemna să se dea relevanţă penală de două ori aceleiaşi fapte, fără a se tinde la protejarea a două obiecte juridice distincte. Criteriul unicităţii (sau dualităţii, în funcţie de perspectiva din care este privit) obiectului juridic a fost subliniat şi în literatura de specialitate.

Mărturia mincinoasă şi favorizarea făptuitorului reprezintă infracţiuni ce au acelaşi obiect juridic, şi anume protejarea relaţiilor sociale privind buna înfăptuire a justiţiei. Or, din acest punct de vedere, în ipoteza cauzelor penale, infracţiunea de mărturie mincinoasă trebuie privită ca o incriminare specială a unei anumite modalităţi de a "da un ajutor" unui făptuitor. Infracţiunea de favorizarea făptuitorului, prin chiar modalitatea de exprimare a elementului material, operează ca o incriminare generală în cadrul primelor infracţiuni din Titlul IV al Părţii Speciale a C. pen.. Într-o asemenea situaţie se aplică, evident, principiul general al dreptului, specialia generalia derogant, în acest sens fiind şi practica judiciară a instanţelor de judecată care, în cauze în care au reţinut săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, dată în contextul unei cauze penale şi în scopul de a ajuta făptuitorul, nu au reţinut în concurs şi infracţiunea de favorizarea făptuitorului (ori de favorizarea infractorului, astfel cum se prezenta aceeaşi infracţiune în C. pen. anterior), făcând referire la următoarele decizii din practica judiciară: Decizia nr. 1319/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (disponibilă pe www.x.ro); Decizia nr. 146/2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în B.J.C.A. Cluj 2010); Decizia nr. 1061 din 18 aprilie 1974 a fostului Tribunal Suprem, în CD. 1974.

S-a susţinut că toate cele menţionate în memoriu sunt confirmate, în special, de declaraţiile martorilor date în faza de cercetare judecătorească ce atestă, fără putinţă de tăgadă, că inculpatul nu a săvârşit infracţiunile de care este acuzat.

Apărarea a precizat că încă din timpul urmăririi penale a susţinut că acuzaţiile nu sunt fondate şi că inculpatul A. nu a săvârşit nicio infracţiune. De asemenea, nu au existat niciodată probe sau măcar indicii temeinice în sensul că inculpatul ar fi săvârşit vreo infracţiune, iar totalitatea probelor administrate în cursul urmăririi penale nu fundamentează sub nicio formă acuzaţiile aduse prin actul de sesizare lui A., dimpotrivă, există probe certe, relevante, clare şi indubitabile în sensul nevinovăţiei acestuia.

S-a susţinut de către apărare că, analizând rechizitoriul, se poate constata că în privinţa inculpatului A., acesta nu reprezintă altceva decât o enumerare de afirmaţii nereale care vin în contradicţie cu realitatea obiectivă, atestată de probele administrate, mistificări, speculaţii, răstălmăciri şi interpretări tendenţioase şi forţate, afirmaţii susţinute de pasajele concrete din rechizitoriu, completate de demonstraţiile aferente argumentate, cu indicarea în acest sens a probelor ce dovedesc, întocmai, cele afirmate prin prezentele concluzii scrise.

S-a precizat că, în realitate, inculpatul A., fiind audiat în calitate de martor la data de 15.04.2016 în Dosarul nr. x/2015, în legătură cu retrocedarea către L. a unor suprafeţe de teren în Băneasa (fosta fermă regală) şi Snagov (JJ.) nu a făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului şi a spus tot ce ştia în legătură cu împrejurări esenţiale ale cauzei asupra cărora a fost întrebat. Totodată, inculpatul nu a urmărit împiedicarea, îngreunarea cercetărilor şi tragerea la răspundere penală a inculpaţilor cercetaţi în Dosarul nr. x/2015, în prezent, Curtea de Apel Braşov efectuând cercetarea judecătorească în respectivul dosar, rechizitoriul fiind ataşat prezentei cauze.

S-a subliniat că, în contextul acuzaţiilor, aşa cum au fost formulate la pag. 64 a Rechizitoriului, au fost făcute o serie de afirmaţii fără niciun fundament real, neexistând nicio probă care să le susţină. Astfel, în legătură cu alegaţiile susţinute de procuror, inculpatul a spus adevărul, acest lucru fiind demonstrat de conţinutul declaraţiei acestuia care se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi. Totodată, raportat la cele de mai sus, nu există nicio probă care să susţină afirmaţia procurorului.

Concluzionând, prin analiza acuzaţiilor aşa cum au fost formulate la Secţiunea "în drept" (p.64-65 din Rechizitoriu), în raport de materialul probator aflat la dosarul cauzei, s-a demonstrat că nu există o faptă penală săvârşită de inculpat cu prilejul declaraţiei sale de martor din 15.04.2016. Astfel, în opinia apărării, s-au demontat punct cu punct afirmaţiile din expozitivul Rechizitoriului care au constituit baza acuzaţiilor, aşa cum au fost sintetizate de către procuror. Era binecunoscută relaţia cu A., care a fost invitat la nuntă şi cu care a menţinut o legătură de prietenie după încetarea relaţiilor comerciale derulate între U. şi firma sa (referire la H., pag. 5 Rechizitoriu), nicăieri nu s-a vorbit de relaţii de prietenie după încetarea relaţiei comerciale între U. şi firma sa în declaraţiile date de H. în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei.

Astfel, nu rezultă din nicio probă că martorul, devenit inculpat, A., ar fi avut cunoştinţă de aceste aspecte. Fiind perceput ca având calitatea de consilier al primului ministru, I. a contribuit la întărirea convingerii cumpărătorului de influenţă L. în influenţa reală a grupului în lumea politică, această afirmaţie fiind infirmată chiar de L. în declaraţia dată în faţa instanţei.

În realitate, inculpatul A. nu a făcut declaraţii mincinoase şi a spus tot ce ştia în legătură cu faptele cu privire la care a fost întrebat. Astfel, în declaraţia de martor s-a referit la relaţiile avute cu E., F., I., H., C., L., a răspuns întrebărilor punctuale ale procurorului şi ale avocaţilor părţilor, conţinutul declaraţiei coroborându-se cu declaraţiile celorlalţi martori. De asemenea, a arătat că nu a cunoscut despre intenţia de achiziţionare a drepturilor succesorale ale lui L. în România, aspect confirmat atât de către acesta, cât şi de C.. Nu a rezultat nici din convorbirile telefonice interceptate şi nici din declaraţiile unora din martorii deja audiaţi (de altfel procurorul nici nu îi indică) că A. a avut un "contact permanent" cu unii din membrii pretinsului grup infracţional şi nici că s-a întâlnit frecvent şi cu regularitate în toată perioada pretinsei activităţi infracţionale cercetate (respectiv sfârşitul anului 2013) cu aceştia.

Ca urmare a solicitării procurorului în Dosarul nr. x/2015 al D.N.A. Serviciul Teritorial Braşov (din data de 15 aprilie 2016) martorul A., precum şi fosta sa soţie KK., au fost supravegheaţi tehnic - interceptare comunicaţii, supraveghere video, audio sau prin fotografiere în mod ambiental, în spaţii publice, localizare sau urmărire prin mijloace tehnice - în perioada 10.11.2015 - 09.12.2015 inclusiv (pag. 80 - 83 din încheierea de şedinţă nr. 362 din 10 noiembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, mandatul de supraveghere tehnică nr. x/UP din 10 noiembrie 2015, ora 15:30 emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015 pe numele A. şi mandatul de supraveghere tehnică nr. x/UP din 10 noiembrie 2015, ora 15:30 emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015 pe numele KK.).

Astfel, s-a reţinut că:

"După depunerea jurământului de martor în declaraţia dată acesta a făcut afirmaţii mincinoase şi nu a spus tot ce ştia în legătură cu faptele sau împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat, urmărind prin aceasta împiedicarea/îngreunarea cercetărilor şi tragerea la răspundere penală a inculpaţilor din dosar, raportat la relaţiile avute cu aceştia, membrii ai grupului infracţional, şi la împrejurarea că avea cunoştinţă despre faptele pentru care aceştia sunt cercetaţi. Astfel, acesta a declarat necorespunzător adevărului ca nu a avut cunoştinţă de activitatea lui E., C. şi asociaţii acestora în grupul infracţional vizând achiziţionarea drepturilor succesorale ale lui L. în România, că nu îl cunoaşte personal pe numitul N. asociatul lui E., nu a discutat cu C. despre taxele notariale privind tranzacţionarea imobilelor obţinute de L. negând orice legătură şi orice întâlnire cu acesta (precum şi faptul că ar fi cunoscut orice aspect legat de dobândirea şi valorificarea bunurilor revendicate de L., că nu are relaţii apropiate şi nu a păstrat legătura cu H. şi E., cu care s-a întâlnit doar sporadic şi nu a avut relaţii comerciale cu acesta din urmă şi nici nu ştia că are societăţi care se ocupă de activităţi economice în afara consultanţei politice, aflând din presă urmare a comunicatelor DNA despre acest dosar, că nu a avut o relaţie apropiată cu I., ascunzând totodată că are cunoştinţă de relaţia apropiată a acestuia cu E., că nu l-a prezentat sau introdus pe E. altor politicieni din România." În realitate, martorul A. a spus adevărul în legătură cu toate aspectele de mai sus.

Faţă de cele menţionate, s-a învederat faptul că inculpatul A. a dat declaraţie de martor la data de 15 aprilie 2016 în faţa D.N.A. - Serviciul Teritorial Braşov în Dosarul nr. x/2015, declaraţie de inculpat la data de 03 octombrie 2017 în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, declaraţie de inculpat la data de 11 aprilie 2017 în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016 De asemenea, s-a menţionat că toate afirmaţiile martorului şi ulterior ale inculpatului A. au fost coroborate şi au fost susţinute de declaraţiile martorilor audiaţi atât la urmărirea penală, cât şi la instanţă, respectiv: C., KK., H., L., QQQ., I., D., NN., MM., LL., HHH., YY., BBB., ZZ., AAA., MMM. şi QQ..

În continuare s-a susţinut de către acuzare că declaraţiile au fost mincinoase, date cu rea-credinţă, inculpatul ascunzând adevărul, urmărind astfel să împiedice sau să îngreuneze ancheta penală împotriva unor persoane cu care avea relaţii apropiate de prietenie, din actele dosarului (articole de presă, comunicate - f. x), rezultând că acesta a cunoscut acuzaţiile aduse inculpaţilor din Dosarul nr. x/2015, răspunzând chiar în interviuri date în presă întrebărilor reporterilor privind implicarea sa ori menţionarea numelui său în aşa numitul "dosar al retrocedărilor". Mai mult, inculpatul a ştiut de existenţa acestui dosar, chiar înainte ca acuzaţiile să fie făcute public, în condiţiile în care fosta soţie, KK., a fost audiată ca martor înainte de efectuarea urmăririi penale în cauză, împotriva unei persoane determinate, iar inculpatul a dat de asemenea interviuri în presă cu privire la posibila implicare (afirmată de unii ziarişti) a fostei sale soţii.

Aceste afirmaţii nu au avut niciun fundament, nicio acoperire în realitate, sau vreo bază probatorie, iar referirile la publicitatea făcută în jurul dosarului a arătat contradictorialitatea alegaţiilor autorului. Astfel, dacă posibila implicare a fostei soţii KK. a fost afirmată de unii ziarişti, nu aveai cum să spui că inculpatul a ştiut de existenţa acestui dosar chiar înainte ca acuzaţiile să fie făcute public. Faptul că ziariştii cunosc un aspect nu înseamnă că acesta este public??!!

Cercetările efectuate au stabilit că A. avea o relaţie apropiată cu E. care a lucrat împreună cu H. pentru Campania U. din anul 2008, păstrând legătura cu acesta şi după încetarea contractului, contrar celor susţinute de inculpat.

Afirmaţia este contrară celor reţinute de procuror, în realitate, inculpatul în calitate de martor, a declarat:

"Pe E. l-am cunoscut în prima jumătate a anului 2007, iar acesta a acordat consultanţă politică U.. Ulterior, ne-am mai văzut sporadic, dar nu am avut relaţii comerciale cu acesta, nici nu ştiam că are societăţi care se ocupă de activităţi economice în afara consultanţei politice". Deci, inculpatul a declarat adevărul în sensul că după ce E. a acordat consultanţă politică U., ulterior s-au mai văzut sporadic, nesusţinând, aşa cum fals a afirmat procurorul, ceva contrar.

Lecturând declaraţiile date de martorii LL., MM., H. şi NN., atât la urmărire penală, cât şi în faza de judecată, apărarea a solicitat să se constatate că realitatea este cu totul alta, afirmaţiile de mai sus fiind de fapt ficţiune împletită cu speculaţie, frizând absurdul şi hilarul. Astfel, martorul LL. a arătat contextul în care E. a fost la Guvernul României, exemplificând în acest sens: (extrasul din declaraţia de martor dată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în data de 30 ianuarie 2018 de martorul LL.) extrasul din declaraţia de martor dată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în data de 30 ianuarie 2018, de martorul MM.). În acelaşi sens au fost şi precizările făcute de martorul NN. (extras din declaraţia de martor data în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în data de 15 februarie 2018). Sintetizând, în opinia apărării, toţi martorii enumeraţi au confirmat adevărul spuselor martorului A., că "E. a acordat consultantă politică U.". De altfel, procurorul, cu ocazia audierii ca martor a inculpatului A., nu a pus mai multe întrebări în acest sens, deşi dacă dorea, putea aprofunda acest aspect, aşa cum 1-a întrebat, de pildă, punctual, dacă "v-a cerut vreodată E. să-l prezentaţi altor politicieni, membrii ai Guvernului sau reprezentanţilor unor instituţii publice din România?".

Afirmaţia "una apropiată" este contrazisă de probele administrate. Astfel, martorii D., QQ., KK. au relatat despre evenimentele socotite de procuror drept dovadă a unei relaţii apropiate, fără a face nicio remarcă în sensul invocat de rechizitoriu. Toate citatele din declaraţiile martorilor menţionaţi, reproduse în rechizitoriu, arată o participare comună la evenimente sociale care nu implicau nici pe departe o relaţie apropiată între inculpat, H. şi E., aşa cum a pretins procurorul. De altfel, interpretarea din rechizitoriu este absurdă, forţată şi ridicolă deoarece participarea unor persoane la evenimente sociale (zi de naştere, sărbători de Paşte, etc), toate în contextul practic al unor activităţi politice, nu implică automat o relaţie apropiată între gazdă şi invitaţi. Pe de altă parte, era şi normal ca inculpatul să fie invitat în contextul consultanţei politice acordate şi a funcţiilor deţinute. Pentru a acredita ideea unei legături apropiate între inculpat, H. şi E., procurorul a invocat mai multe discuţii telefonice interceptate în baza unor mandate de siguranţă naţională, în perioada 09.02.2012 - 16.09.2013, afirmând că din conţinutul acestor convorbiri a rezultat că E. şi inculpatul A. "au discutat şi s-au întâlnit cu regularitate de fiecare dată când primul ar fi venit în România (o dată pe lună sau chiar mai des în perioada valabilităţii mandatului, respectiv la datele de 09.02.2012, 26.03 .2012, 02.04.2012, 07.0 5.2012, 08.05.2012, 15.05.2012, 04.06.2012, 01.07.2012,16.07.2012, 23.07.2012, 19.11.2012, 07.01.2013, 08.01.2013, 07.03.2012, 19.08.2013, 16.09.2013), că au o relaţie apropiată, vorbind cu familiaritate, şi că E. 1-a vizitat pe inculpat la domiciliu la ore (dimineaţa devreme) la care în mod normal nu se fac vizite oficiale". În primul rând, chiar aceste date invocate sunt contrazise. Astfel, din analiza datelor invocate rezultă că au avut loc convorbiri telefonice de 16 ori în 19 luni, ceea ce nu înseamnă nici regularitate, nici "o dată pe lună sau chiar mai des", ci înseamnă sporadic. În al doilea rând, se observă că au existat şi perioade mai lungi de timp, de câteva luni, în care cei doi nu au vorbit. În al treilea rând, conţinutul convorbirilor (pag. 17 - 20 din Rechizitoriu) nu atestă o relaţie apropiată între cei doi, ci o relaţie normală, civilizată. În al patrulea rând, inculpatul a afirmat în declaraţia de martor că, după 2008, s-a mai întâlnit cu cei doi, ceea ce corespunde adevărului, nefiind întrebat de procuror nimic în legătură cu natura relaţiei dintre aceştia, caracterizarea ca "relaţie apropiată" fiind apanajul exclusiv al procurorului, ca urmare a unei interpretări forţate, tendenţioase, în condiţiile în care, cu ocazia audierii nu s-a arătat interesat de acest aspect, neîntrebând nimic în acest sens. În al cincilea rând, este normal ca un om politic să vorbească pe un anumit ton, chiar mai familiar, cu consultantul politic al partidului său, în baza relaţiei profesionale.

De altfel, dacă în cursul urmăririi penale, martorului D. i s-a prezentat procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate pentru a-şi aminti de o convorbire în care C. i-ar fi spus că e la masă cu premierul, martorului A., nu numai că nu i s-a prezentat vreun asemenea proces-verbal, dar nu a fost întrebat nimic de natura relaţiei dintre el şi E.. "În cursul acestei convorbiri, domnul C. mi-a spus că este la masă cu premierul, chestiune pe care cred că mi-o amintesc văzând procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate ce mi-a fost prezentat în cursul urmăririi penale. Eu nu am cunoştinţă dacă C. era sau nu la masă cu premierul, însă, făcându-se referire de către C. la KK., eu am dedus că premierul este primul ministru al României la acea dată, respectiv inculpatul din prezenta cauză"(extras din declaraţia de martor data de D. la data de 28 noiembrie 2017 în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală)

Totodată, în ceea ce priveşte relaţia cu C. i s-a prezentat şi martorului A. respectivul proces-verbal. În legătură cu afirmaţia de la pag. 21 din rechizitoriu s-au făcut următoarele observaţii: Inculpatul a afirmat în cursul declaraţiei de martor că, după momentul 2008 a mai avut discuţii politice cu H., întrucât acesta era apropiat de R. şi orice informaţie era utilă. De asemenea, a afirmat că "am avut o relaţie apropiată la nivel de familie, dar care s-a încheiat. Atât cu E., cât şi cu H. am încetat legăturile atunci când aceştia au acordat consultanţă preşedintelui R.. Nu ştiu dacă au avut vreun contract cu acesta dar au jucat rol de consultanţi politici". Aşadar, în opinia apărării, afirmaţia procurorului este nereală în raport de ceea ce a declarat inculpatul în cursul audierii ca martor, acesta spunând adevărul, confirmat şi de probele administrate şi invocate de procuror. Inculpatul nu a negat nici faptul menţinerii legăturii cu aceste persoane, aşa cum nereal a afirmat procurorul, în legătură cu E. inculpatul declarând că "ulterior ne-am mai văzut sporadic".

Cât priveşte afirmaţia procurorului de la pag. 24 a rechizitoriului, apărarea a solicitat să se constatate că aceasta este complet nereală. Astfel, procurorul a arătat că H. ar fi declarat că, ulterior anului 2008, A. şi E. "s-au întâlnit frecvent". În realitate, declaraţia dată de H. a fost următoarea:

"După 2009, m-am întâlnit sporadic cu A.. Bănuiesc că E. a ţinut legătura cu A. şi ştiu că s-au întâlnit în câteva rânduri."

Cât priveşte afirmaţiile că inculpatul A. ar fi ştiut de afacerile derulate de E. în România şi că s-au întâlnit în repetate rânduri pentru afaceri, aspecte ascuns de cel dintâi (pag. 24-26 din rechizitoriu), folosindu-se ca argument referirea la "(...)" într-o convorbire dintre E. şi un domn (din Israel) s-a susţinut că este o speculaţie inadmisibilă într-o justiţie bazată pe probe. De altfel, conţinutul convorbirilor invocate nu au relevat absolut nimic în legătură cu posibile afaceri între cei doi. Mai mult, procurorul a evitat să pună vreo întrebare în acest sens, deşi în legătură cu alte aspecte a adresat întrebări punctuale martorului A..

În continuare, s-a arătat că pasajul de la pagina 27 a rechizitoriului conţine afirmaţii nereale, speculaţii şi mistificări. În primul rând, inculpatul a afirmat: "Nu-mi amintesc să-l fi cunoscut pe N., numele mi-e cunoscut dar nu pot preciza sigur dacă am auzit numele în presă sau într-o discuţie, însă ştiam că face parte dintr-un grup de consultanţi politici." Aceasta însemnă că inculpatul a admis posibilitatea să-l fi cunoscut. A sta la o masă cu 10-12 persoane, la o nuntă, nu înseamnă că persoanele automat se cunosc între ele. Nu există nicio declaraţie a vreunui martor care să ateste că cei doi se cunosc, că ar fi stat de vorbă în vreo împrejurare, practic, nu există nimic în acest sens. Cât priveşte speculaţia, care ţine de domeniul umoristico-ficţionar, că ar fi dorit să-l favorizeze prin declaraţia mincinoasă pe N., aceasta nu a avut niciun fundament şi nicio logică. De asemenea, afirmaţia "negând că l-ar cunoaşte pe acesta" din nou falsă, este profund ilogică. Un martor nu poate împiedica un procuror să îi pună întrebări, după cum nu poate cunoaşte la ce întrebări este obligat să răspundă dacă procurorul nu i le pune. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 114, 116 şi 122 din C. proc. pen. completate cu dispoziţiile art. 110 din acelaşi Cod. Practic, în acest dosar, procurorul l-a făcut mincinos pe martorul care nu i-a răspuns la ce întrebări nu i-a pus.

În apărare s-a susţinut că din pasajele rezultate din paginile 28 - 32 din Rechizitoriu au apărut din nou interpretări fără nicio bază reală, tendenţioase, forţate, cu accent pe aşa-zisele relaţii apropiate, în condiţiile în care martorul A. a spus adevărul, punctând esenţialul, nefiind întrebat nimic în legătură cu alte amănunte: "îl cunosc pe domnul I. care a lucrat consilier la Cancelaria Prim-ministrului în timpul mandatului meu, iar sarcina lui era aceea de a organiza vizitele în teritoriu împreună cu alte persoane din echipă. Nu ştiu cât a fost domnul I. consilier, nu cred că tot mandatul şi nici nu pot să precizez cum a fost ales/numit în această funcţie. L-am reţinut întrucât în timpul vizitelor în teritoriu acesta îmi prezenta anumite puncte, aspecte în legătură cu obiectul vizitei. Nu ştiu care este legătura dintre I. şi E. dar aceştia se cunosc. Cu I. m-am întâlnit ulterior încetării funcţiei sale când a venit şi m-a vizitat la Senat." Deci nu a ascuns legătura sa reală cu acesta, lucru confirmat de toţi martorii invocaţi, făcându-se referire la declaraţiile martorilor YY.; HHH. şi KK..

În continuare, s-a susţinut că pasajele din paginile 34-39 din Rechizitoriu conţin afirmaţii nereale, speculaţii şi mistificări infirmate atât de probele invocate de procuror, cât şi de declaraţiile martorilor date în faţa instanţei. Astfel, inculpatul a declarat că "L-am cunoscut pe C. în perioada 2000-2004 când era consilier al primului ministru Q.. Ulterior l-am întâlnit pe C. la diferite evenimente dar n-am avut relaţii personale sau comerciale cu acesta." Prima observaţie este că numele lui C. nici nu a fost menţionat de procuror la obiectul cauzei, consemnat în declaraţia de martor, ca fiind implicat în retrocedarea suprafeţelor de teren către L., aşa cum au fost numele altor inculpaţi, menţionate. A doua observaţie este că, şi în aceste condiţii, martorul A. a spus adevărul în ceea ce priveşte relaţia cu C., adevăr atestat de toate probele administrate în cauză, atât la urmărire penală cât, mai ales, în faţa instanţei. Astfel, aşa cum rezultă, fără dubiu, din pasajele redate, inculpatul A. nu a avut cunoştinţă de retrocedări şi de implicarea persoanelor menţionate de procuror, nu s-a implicat în actele transferului proprietăţii pentru ca acestea să fie făcute la biroul soţiei sale de la acel moment, nu a negat orice legătură şi orice întâlnire cu C., ci a spus că îl cunoaşte şi l-a întâlnit la diferite evenimente, nu a cunoscut pretinsele activităţi infracţionale ale inculpaţilor, nu a avut o relaţie de amiciţie cu C., nici una apropiată. De asemenea, nu a existat nicio întâlnire în cadrul căreia inculpatul A. să discute cu C. în legătură cu vânzarea M. şi cu decizia ca autentificarea contractului să fie făcută de notarul public KK., de altfel, la notariatul acesteia nu a avut loc nicio autentificare a vreunui act în acest sens.

Astfel, martorul LLL. nu a precizat nimic despre A. în acest sens, martorul D. a relatat numai ceea ce i-a spus C., iar C. a negat că ar fi discutat cu A. pe marginea autentificării unui contract de vânzare cumpărare a unuia din cele două imobile terenuri ce făceau obiectul retrocedării (declaraţie instanţă). De asemenea, în aceeaşi declaraţie, C. a arătat că "procurorul de caz a încercat să direcţioneze discuţia spre două subiecte, respectiv persoana domnului A. şi direcţionarea unor fonduri în campania electorală din 2009", respectiv "cu ocazia celei de-a doua întâlniri domnul procuror mi-a spus că este ultima şansă că eu trebuie să ştiu multe în legătură cu domnul A. şi fondurile de campanie din 2009, întâlnirea având loc cu câteva zile înainte ca eu să fiu trimis în judecată la Braşov".

În acelaşi timp, martora KK. a arătat în declaraţia dată la instanţă că:

"În legătură cu o altă întrebare (a procurorului) care se referea la cunoaşterea de către fostul meu soţ şi a altor probleme privind acea retrocedare, am răspuns, dar cred că nu s-a consemnat că nu cred că el ar fi cunoscut şi altceva decât ceea ce îi spusesem eu şi am relatat mai sus". A susţinut apărarea că relatarea martorei se referea la faptul că în anul 2008 a fost contactată pentru autentificarea unui contract de vânzare-cumpărare a unui teren, autentificare care nu a avut loc la biroul său notarial, lucru adus la cunoştinţă soţului său, inculpatul A., care i-a spus că a procedat corect, respectiv că a aplicat legea. Martora a precizat că nu a fost de acord cu solicitarea cumpărătorului deoarece acesta cerut o evaluare mai mică a terenului, astfel că taxele notariale urmau să fie mai mici. De altfel, şi la urmărirea penală martora a declarat că soţul său i-a spus să aplice legea.

Cât priveşte declaraţiile martorului YY., apărarea a arătat că acesta este inculpat în alt dosar al D.N.A. şi că, având în vedere calitatea sa de denunţător, procurorul a evitat astfel punerea sa sub acuzare în Dosarul nr. x/2015, folosindu-l ca martor şi în prezenta cauză, în cursul urmăririi penale (Dosar nr. x/2016). În aceste condiţii, credibilitatea acestui martor este serios pusă la îndoială. De altfel, declaraţiile acestui martor, în privinţa relaţiei A.-C., s-au diluat substanţial de la urmărirea penală la instanţă în privinţa următoarelor aspecte: întâlnirea la o masă la Snagov între A. şi C. a fost întâmplătoare şi nu programată, nu s-a discutat despre terenurile din Băneasa şi Snagov, erau prezente vreo 5-6 persoane, iar afirmaţia de la urmărirea penală referitoare la relaţiile apropiate între cei doi a explicat-o martorul prin faptul că este firesc ca atunci când două persoane se întâlnesc şi între ele nu este o relaţie tensionată, să se comportă cordial una cu cealaltă - declaraţie instanţă 31 octombrie 2017.

De asemenea, apărarea a mai făcut referire la câteva pasaje din declaraţia martorului YY. dată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în data de 25 aprilie 2017 şi din declaraţia martorului HHH., dată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 23 mai 2017.

În legătură cu declaraţia martorului QQ., apărarea a arătat că, şi în condiţiile în care a fost acuzat de D.N.A. de mărturie mincinoasă şi şi-a retras prima declaraţie dată în instanţă, în cea de-a doua declaraţie, aspectele relatate de acesta nu au relevat nimic doveditor în acreditarea ideii unei relaţii apropiate A.-C.. Schimbarea anului vizitei în Israel din 2006 în 2009 şi vizita la Ierusalim în condiţiile în care a arătat că familiile A. şi C. se aflau în compania altor români, în apropierea Bisericii Mormântului Sfânt nu confirmă tezele acuzării. De altfel, martorul s-a referit la un grup de 30 de români cu care a servit prânzul la un popas, inclusiv domnul A.. O analiză a declaraţiilor acestui martor comparativ cu ale altor martori audiaţi în dosarul deschis la D.N.A. împotriva acestuia pentru mărturie mincinoasă relevă însă, multe contradicţii, în fond, neimportante, în legătură cu vizita în Israel. Este evident că trecerea timpului a făcut ca mai multe persoane să nu-şi mai amintească exact amănunte în legătură cu aceste aspect, cert este însă că în declaraţii nu s-a găsit niciun element care să susţină tezele acuzării în privinţa pretinsei mărturii mincinoase reţinute în sarcina inculpatului A..

În legătură cu afirmaţiile procurorului din rechizitoriu s-a susţinut că, în realitate, toate probele administrate confirmă, fără dubiu, că inculpatul A. nu a ştiut de afacerea cu L., nu a cunoscut faptele imputate membrilor pretinsului grup infracţional, nu a cunoscut că aceştia s-ar fi folosit în acţiunea de traficare a influenţei de relaţia profesională sau de prietenie avută cu acesta. În aceste condiţii, toate alegaţiile procurorului referitoare la adevăr, relaţia reală dintre E., I., N., contribuţia declaraţiei lui A., dacă ar fi declarat ce considera procurorul că trebuia să declare, raportat la infracţiunile de corupţie investigate, la aflarea adevărului şi, în final la tragerea la răspundere penală a acestora, sunt simple speculaţii fără niciun fundament probator, constituind un adevărat "proces de intenţie" faţă de un martor care a spus adevărul, un veritabil nonsens juridic.

De altfel, inculpaţii respectivi au fost trimişi în judecată fără nicio stânjeneală din cauza martorului A., procurorul nearătând niciunde cum, în mod efectiv, real, martorul ar fi împiedicat tragerea la răspundere penală a acestora prin declaraţia sa. Urmărirea penală nu s-a efectuat după un scenariu prestabilit de procuror, după cum un martor nu poate spune ceea ce a dorit procurorul să consemneze pentru a confirma un scenariu prestabilit.

De asemenea, toate aprecierile procurorului în legătură cu relaţiile personale între membrii pretinsului grup infracţional şi între ei şi lumea politică, precum şi în legătură cu pretinsa întărire a convingerii cumpărătorului de influenţă că membrii grupului infracţional pot obţine bunurile revendicate tocmai prin influenţa în lumea politică, la cel mai înalt nivel, sunt doar speculaţii fără niciun temei real, fiind infirmate de declaraţiile prinţului L. şi ale prinţesei QQQ. date în faţa instanţei, care au fost reproduse în notele scrise, şi din care rezultă, în esenţă, că inculpatul A. acţiona împotriva intereselor acestora în România.

Practic, aceste declaraţii au desfiinţat întreg eşafodajul fals pe care s-au construit acuzaţiile nereale aduse inculpatului A.. Cât priveşte amănuntele intitulate de procuror "decisive", fără a le preciza, şi relaţiile între membrii grupului infracţional şi pentru perioade ulterioare încetării valabilităţii mandatelor de siguranţă naţională (fără a preciza când s-a produs încetarea) - din cuprinsul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în noiembrie- decembrie 2015, rezultând contacte permanente între A. şi E. şi H. (fără a se indica nimic în acest sens - nicio probă), în condiţiile în care aceştia au negat legăturile infracţionale sau nu au dat declaraţii, amănunte care ar fi putut fi oferite de martor, iar declaraţia sa, apreciată prin prisma poziţiei sale în statul român, dacă ar fi fost corespunzătoare adevărului ar fi contribuit la dovedirea activităţii infracţionale cercetate în cauză - apărarea a arătat că o asemenea frază, dincolo de incoerenţa ei, ar trebui să facă parte dintr-o viitoare antologie a umorului involuntar şi al absurdului în practica judiciară. S-ar înţelege că, dacă nu a aflat de la inculpaţi ce dorea, este obligatoriu ca martorul să cunoască ce nu au spus procurorului aceştia, iar dacă i-ar fi spus, mai ales că e o importantă persoană în statul român, ar fi fost decisiv să le dovedească activitatea infracţională. Nu a contat pentru procuror că nu există nicio probă care să ateste că martorul ştia ce nu aflase nici el de la inculpaţi, că nici procurorul nu spune ce nu ştia de la aceştia, martorul trebuia să ştie şi să declare.

Cât priveşte apariţia în presă a unor articole în legătură cu L., înainte de data comunicatului D.N.A. cu privire la acuzaţiile formulate în Dosarul nr. x/2015, în viziunea procurorului, întrucât inculpatul, persoană implicată în viaţa publică din România, a avut cunoştinţă de acestea, era obligat să le citească şi să le cunoască şi să-i declare ce dorea să cunoască. În opinia apărării, în finalul expunerii, procurorul a realizat o ultimă mistificare. Astfel, în esenţă, a afirmat că inculpatul a minţit în privinţa intermedierii unor întâlniri cu alţi politicieni aflaţi în conducerea statului, după încetarea mandatului său cu care membrii pretinsului grup infracţional doreau să intre în contact. De asemenea, procurorul a afirmat că, întrebat în mod expres dacă a intermediat sau a pus în legătură pe E. cu alţi politicieni, inculpatul a negat aceasta fără a face orice fel de precizări.

Astfel, mistificarea a constat în aceea că, în realitate, martorul a fost întrebat altceva, şi anume: "v-a cerut vreodată E. să-l prezentaţi altor politicieni, membri ai Guvernului sau reprezentanţilor unor instituţii publice din România?". Evident, a prezenta pe cineva cuiva înseamnă că cei doi nu se cunosc, pe când a intermedia sau a pune în legătură, înseamnă că cei doi se pot cunoaşte. Deşi procurorul foloseşte pluralul - politicieni - indică un singur politician - MMM. - prim ministru al României în anul 2012, a cărei întâlnire cu E. ar fi fost intermediată de A.. Mistificarea procurorului a fost demontată de afirmaţiile martorului MMM.. Astfel, declaraţia acestui martor a atestat, fără dubii, realitatea declaraţiei martorului A., în sensul că nu i 1-a prezentat pe E.. Rezultă sinceritatea martorului A. când a negat faptul că i-ar fi fost cerut de către E. să-l prezinte altor politicieni din România.

Prin urmare, s-a solicitat achitarea inculpatului A. în baza art. 16 lit. a) din C. proc. pen. întrucât nu există nicio faptă în sensul arătat de procurori în materialitatea sa, adică nu există afirmaţii care să aibă caracter mincinos sau omisiuni în declaraţia de martor. În măsura în care instanţa ar aprecia că afirmaţiile din declaraţie au reprezentat, în sine, o faptă, apărătorul a indicat în subsidiar temeiul de la lit. b) al art. 16 din C. proc. pen. întrucât, neavând caracter mincinos sau omisiv în legătură cu faptele sau împrejurările esenţiale cu privire la care a fost întrebat, ci având valoare de adevăr, fiind făcute cu bună credinţă şi complet prin prisma percepţiei martorului şi a cunoştinţelor acestuia, fapta nu este prevăzută de legea penală. Dacă instanţa nu va avea în vedere temeiurile indicate mai sus, în condiţiile în care inculpatul a declarat tot ce a ştiut, cu totală bună credinţă, nu a ascuns nimic în legătură cu faptele şi împrejurările esenţiale cu privire la care a fost întrebat, ceea ce a declarat a fost complet şi adevărat prin prisma percepţiei martorului despre realităţile şi evenimentele relatate, a solicitat să se constate că fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege. A mai învederat că instanţa poate avea în vedere şi temeiul de la lit. c), întrucât nu există probe că inculpatul a săvârşit infracţiunile de care este acuzat, totalitatea probelor administrate demonstrând că acesta nu a comis nicio infracţiune.

În acest context, a arătat că, practic procurorul nu a demonstrat nici caracterul esenţial al faptelor sau împrejurărilor în legătură cu care a avut loc audierea în raport de elementele concrete ale cauzei. Abordarea acuzării a reprezentat, în esenţă, o viziune subiectivă care, practic, deformează, înlocuieşte realitatea obiectivă atestată de probe, cu o realitate presupusă de parchet, dar nedovedită de niciun element probator. Altfel, procurorul a reţinut în sarcina inculpatului acuzat de mărturie mincinoasă şi favorizarea infractorului, fapte care, dacă ar fi fost reale (de exemplu implicarea în retrocedări prin solicitarea ca actele să fie făcute la biroul notarial al soţiei sale, angajarea lui I. la Guvern, etc), ar fi putut face obiectul trimiterii în judecată în Dosarul nr. x/2015 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Braşov, dosar în care, deşi supravegheat tehnic prin mandat emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (calitatea inculpatului A. atrăgând competenţa acestei instanţe) nu a avut nici măcar calitatea de suspect.

III. Normele de drept incidente

1. Norme de drept penal substanţial

Potrivit dispoziţiilor art. 269 din C. pen., favorizarea făptuitorului constă în ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate.

Obiectul juridic general al infracţiunii de favorizarea făptuitorului îl constituie relaţiile sociale a căror ocrotire este asigurată prin apărarea activităţii de înfăptuire a justiţiei. Această infracţiune are şi un obiect juridic special constituit din relaţiile sociale a căror existenţă este ocrotită împotriva acţiunilor de imixtionare a terţilor în actul de justiţie penală sau în exercitarea până la capăt a dreptului statului de a pedepsi.

Subiectul activ al infracţiunii de favorizarea făptuitorului poate fi orice persoană, cu excepţia celei care a săvârşit infracţiunea sau a participat la săvârşirea infracţiunii la care se referă favorizarea, autofavorizarea nefiind incriminată.

Favorizarea are caracterul de incriminare generală, dar subsidiară, ajutorul dat unui făptuitor primind calificarea de favorizare numai atunci când alte dispoziţii de lege nu incriminează ipoteze speciale de favorizare (Vintilă Dongoroz, Explicaţii teoretice ale C. pen. Român, Partea specială, vol. IV, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1972, pagina 214, ultimul alineat).

Mărturia mincinoasă este incriminată prin dispoziţiile art. 273 din C. pen. şi constă în fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase ori nu spune tot ce ştie în legătură cu faptele şi împrejurările esenţiale cu privire la care este întrebat.

Obiectul juridic general constă în relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei, relaţii care presupun sinceritate din partea celor ascultaţi ca martori în orice procedură în care se ascultă martori. Obiectul juridic special al infracţiunii constă în acele relaţii sociale a căror existenţă este asigurată prin apărarea activităţii de înfăptuire a justiţiei împotriva faptelor de natură să împiedice sau să zădărnicească aflarea adevărului de către organele judiciare.

Subiectul activ este calificat prin calitatea de martor, calitate pe care o au "numai persoanele ce au o sarcină judiciară (...) care decurge din existenţa unui raport special în care aceste persoane se găsesc faţă de organul judiciar" (Vintilă Dongoroz, Explicaţii teoretice ale C. pen. român. Partea Specială. Vol. IV, Ediţia a II-a, Editura Academiei Române, Editura All Beck, Bucureşti 2003, pag. 157). Tot în ceea ce priveşte sfera de cuprindere a calităţii de martor, în doctrină s-a arătat că "declaraţiile neadevărate făcute de o persoană care nu are calitatea de martor (...) nu îndeplinesc condiţiile de tipicitate" (NNNN., OOOO., Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra persoanei şi contra înfăptuirii justiţiei, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2017, pag. 339).

2. Norme de drept procesual penal

Prin probă se înţelege orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei şi care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal.

Potrivit art. 98 din C. proc. pen., printre mijloacele de probă se află şi declaraţiile martorilor.

Obiectul probaţiunii constă în stabilirea, prin administrarea probelor, a faptelor şi împrejurărilor ce constituie temeiul de fapt al acţiunii penale, în concret faptele şi împrejurările de fapt ce trebuie dovedite într-o anumită cauză penală.

Potrivit dispoziţiilor art. 114 din C. proc. pen., poate fi audiată în calitate de martor orice persoană care are cunoştinţă despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală.

Prin art. 115 din C. proc. pen. ce are denumirea Capacitatea de a fi martor, legiuitorul a prevăzut în alin. (1) că "Orice persoană poate fi citată şi audiată în calitate de martor, cu excepţia părţilor şi a subiecţilor procesuali principali (s.n.)".

Dreptul martorului de a nu se incrimina este reglementat prin dispoziţiile art. 118 din C. proc. pen. şi are în vedere că declaraţia de martor dată de o persoană care, în aceeaşi cauză, anterior declaraţiei a avut sau, ulterior, a dobândit calitatea de suspect ori inculpat nu poate fi folosită împotriva sa.

3. Schimbarea încadrării juridice

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a reţinut, atât din analiza ordonanţelor de începere a urmăririi penale şi de punere în mişcare acţiunii penale, cât şi de la încadrarea în drept din rechizitoriu, că aceeaşi activitate de natură penală ce i s-a imputat inculpatului A. a fost încadrată, din punct de vedere juridic, în două infracţiuni, respectiv:

- mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) C. pen. - constând în aceea că, fiind audiat în calitate de martor la data de 15.04.2016 în Dosarul nr. x/2015, în legătură cu retrocedarea către L. a unor suprafeţe de teren în Băneasa (fosta fermă regală) şi Snagov (JJ.); actele de vânzare-cumpărare vizând aceste bunuri; implicarea inculpaţilor E., F., N., G. în procedurile de retrocedare, în depoziţia luată sub jurământ a făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului şi nu a spus tot ce ştie în legătură cu fapte şi împrejurări esenţiale ale cauzei asupra cărora a fost întrebat, respectiv cu privire la achiziţionarea drepturilor succesoarele ale lui L. în România de către E., C. şi alţii, relaţia avută cu E., H. şi C. în perioada activităţii infracţionale reţinută în sarcina acestora în Dosarul nr. x/2015 (2006 - 2013), întâlnirile şi discuţiile purtate cu acesta din urmă privitoare la taxele notariale privind tranzacţionarea imobilelor obţinute de L., raporturile avute cu N., dobândirea şi valorificarea bunurilor revendicate de L., relaţia avută cu I. în calitatea acestuia de consilier personal şi relaţia acestuia cu E., intermedierea unor întâlniri între cel din urmă şi politicieni din România;

- favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. - constând în aceea că, fiind audiat în calitate de martor la data de 15.04.2016 în Dosarul nr. x/2015, în legătură cu retrocedarea către L. a unor suprafeţe de teren în Băneasa (fosta fermă regală) şi Snagov (JJ.); actele de vânzare-cumpărare vizând aceste bunuri; implicarea inculpaţilor E., F., N., G. în procedurile de retrocedare, a făcut aceste afirmaţii mincinoase şi nu a spus tot ce ştie în legătură cu împrejurări esenţiale asupra cărora a fost întrebat (detaliate mai sus), urmărind prin aceasta împiedicarea, îngreunarea cercetărilor şi tragerea la răspundere penală a inculpaţilor cercetaţi în Dosarul nr. x/2015 pentru infracţiuni de corupţie şi constituire grup infracţional în vederea comiterii unor astfel de infracţiuni, raportat la relaţiile avute cu membrii ai grupului infracţional (profesionale, de prietenie) şi la împrejurarea că avea cunoştinţă despre faptele pentru care aceştia sunt cercetaţi.

La termenul de judecată din data de 16 aprilie 2018, Înalta Curte a pus în vedere, atât acuzării, cât şi apărării, să pregătească concluzii cu privire la încadrarea juridică dată aceleiaşi fapte de care a fost acuzat inculpatul A..

La termenul de judecată din data de 08 mai 2018, concluziile acuzării şi ale apărării au fost concordante în sensul că infracţiunea de favorizarea făptuitorului are caracterul de incriminare generală, neputându-se reţine un concurs ideal de infracţiuni în ipoteza unei pretinse declaraţii mincinoase între infracţiunea de favorizarea făptuitorului şi infracţiunea de mărturie mincinoasă, aceasta din urmă având caracterul unei norme speciale, astfel că se aplică principiul specialia generalia derogant.

Instanţa de fond a reţinut că favorizarea are caracterul de incriminare generală, dar subsidiară, între infracţiunile de favorizarea făptuitorului şi cea de mărturie mincinoasă existând un raport de subsidiaritate de tipul infracţiune generală - infracţiune specială, astfel că presupusul ajutor dat de către inculpatul A. nu poate primi calificarea juridică de favorizarea făptuitorului, câtă vreme legiuitorul, prin dispoziţiile C. pen., a incriminat o ipoteză specială de favorizare, în cazul nostru cea de mărturie mincinoasă. De altfel, aceasta este opinia unanimă atât în doctrină - V. Dongoroz, citat supra, NNNN., OOOO., Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra persoanei şi contra înfăptuirii justiţiei, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2017, pag. 321, M. Udoriu, Drept penal. Partea specială. Noul C. pen., Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2014, V. Dobrinoiu, N. Neagu, Drept penal. Partea specială, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2014, cât şi în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, - Decizia penală nr. 1705/21.05.2013 a secţiei penale, Sentinţa penală nr. 363/28.06.2017, definitivă prin Decizia penală nr. 13/29.01.2018 a Completului de 5 judecători.

În aceste condiţii, în baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte a schimbat încadrarea juridică dată aceleiaşi fapte prin rechizitoriu, din infracţiunile de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen. şi favorizarea făptuitorului prevăzută de art. 269 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (2) din C. pen., în infracţiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen.

IV. Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la dreptul martorului de a păstra tăcerea şi de a nu se autoincrimina

Potrivit instanţei de contencios european a drepturilor omului, în anumite cazuri, o persoană care este audiată în calitate de martor în cadrul procesului penal poate fi considerată subiectul unei acuzaţii în materie penală. Prin urmare, devin incidente drepturile persoanei audiate în calitate de martor de a păstra tăcerea şi de a nu contribui la propria incriminare.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat în hotărârea Serves contra Franţei din 20 octombrie 1997 că atribuirea calităţii de martor unei persoane şi audierea în această calitate, în contextul în care refuzul de a da declaraţii atrăgea consecinţe sancţionatorii, reprezintă o practică contrarie art. 6 din Convenţie, un martor care are temerea că ar putea fi interogat în legătură cu aspecte autoincriminatorii având dreptul de a refuza să răspundă întrebărilor în această direcţie.

Tot Curtea de la Strasbourg a statuat faptul că o persoană dobândeşte calitatea de acuzat - care atrage aplicabilitatea garanţiilor stabilite de art. 6 din Convenţie - nu la momentul în care îi este în mod oficial conferită această calitate, ci la momentul în care autorităţile naţionale au motive plauzibile pentru a bănui implicarea persoanei respective în săvârşirea infracţiunii (cauza Brusco împotriva Franţei, hotărârea din 14 octombrie 2010).

V. Aplicabilitatea şi invocarea privilegiului de către martor. Istoricul reglementării. Legislaţia naţională şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a reţinut că, în C. pen. O., în Secţiunea a III-a ce avea titlul Mărturia mincinoasă şi jurământul fals, prin art. 277 alin. (1) era incriminată infracţiunea de mărturie mincinoasă în materie criminală sau corecţională - "Acela care, în materie criminală sau corecţională, depunând ca martor sub jurământ înaintea unei instanţe sau referindu-se la un jurământ anterior prestat, face afirmaţii mincinoase sau nu spune tot ce ştie privitor la împrejurări esenţiale pentru judecată, asupra cărora este întrebat, în mod special, comite delictul de mărturie mincinoasă (...)".

În acelaşi Cod O., prin articolul 281 pct. 1 era reglementată o cauză de nepedepsire - "Pentru infracţiunile prevăzute în art. 277 (...) nu se pedepseşte: acela care, dacă ar fi făcut afirmaţiuni adevărate sau ar fi spus tot adevărul, s'ar fi acuzat de infracţiunile pe sine, (...) ".

Ulterior, în codificările - de drept material şi de procedură - adoptate în anul 1968, legiuitorul nu a reglementat posibilitatea invocării de către martor a privilegiului împotriva propriei incriminări, în doctrina vremii apreciindu-se că "Noul cod nu prevede aceste cazuri de nepedepsire, fiindcă s-a socotit că aflarea adevărului trebuie să primeze în realizarea justiţiei, faţă de interesele persoanei chemate să depună ca martor" - V. Dongoroz, Gh. Dărângă, S. Kahane, D. Lucinescu, A. Nemeş, M. Popovici, P. Sîrbulescu, V. Stoican. Noul C. pen. şi C. pen. anterior. Prezentare comparativă, Editura Politică, Bucureşti, 1968, pagina 173.

Art. 118 din C. proc. pen. în vigoare prevede dreptul martorului de a nu se acuza, legiuitorul naţional definind acest drept ca o obligaţie procesuală negativă a organelor judiciare care nu pot folosi declaraţia dată în calitate de martor împotriva persoanei care a dobândit calitatea de suspect sau inculpat în aceeaşi cauză. Astfel, textul naţional are în vedere două ipoteze principale, pe de o parte, situaţia în care persoana este audiată în calitate de martor după momentul începerii urmăririi penale cu privire la faptă, iar, ulterior, este continuată urmărirea penală faţă de aceasta, dobândind calitatea de suspect, iar, pe de altă parte, atunci când persoana are deja calitatea de suspect sau inculpat, iar ulterior organul judiciar dispune disjungerea cauzei, în dosarul nou format persoana dobândind calitatea de martor.

În condiţiile în care art. 118 din C. proc. pen. constituie o preluare a jurisprudenţei instanţei europene de contencios al drepturilor omului, se ridică problema de a şti dacă dreptul la tăcere - în manifestarea sa directă de a refuza îndeplinirea obligaţiei de a da declaraţii - poate fi invocat de către martor.

Sub acest aspect, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a reţinut că instanţa europeană de contencios al drepturilor omului realizează o analiză prin raportare la situaţia concretă a persoanei. Astfel, dacă la momentul audierii, organele judiciare o suspectau pe respectiva persoană de săvârşirea infracţiunii, având în vedere celelalte mijloace de probă deja administrate în cauză, existând, aşadar, nişte suspiciuni, atunci toate drepturile prevăzute de art. 6 în materia acuzaţiei în materie penală sunt incidente, inclusiv dreptul la tăcere, chiar dacă organele judiciare nu dispun efectuarea în continuare a urmăririi penale şi audiază persoana în calitate de martor (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Sergey Afanasyev c. Ucrainei, hotărârea din 15 noiembrie 2012, parag. 58).

VI. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Standardul convenţional menţionat supra la pct. V, ultimul alineat, a fost preluat şi de instanţa supremă a României.

Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a reţinut în considerentele Deciziei penale nr. 397 din 21 noiembrie 2014 că "iniţiativa de a pune în vedere martorului că are dreptul de a nu se autoincrimina, trebuia să fie a organului judiciar deţinător al unor date care ofereau suspiciuni privind implicarea martorului la comiterea unei fapte penale. Astfel, o persoană citată spre a fi audiată ca martor, calitate în care are obligaţia de a spune adevărul, dacă se autoincriminează ar putea fi pusă sub învinuire, iar în situaţia în care nu ar spune adevărul, evitând o autoincriminare, ar comite infracţiunea de mărturie mincinoasă. Mecanismul acesta duce întotdeauna, de fapt, la punerea sub învinuire a persoanei şi este inechitabil dacă, anterior audierii persoanei în calitate de martor, organele de urmărire penală aveau indicii care creau suspiciunea implicării acesteia în comiterea faptei ce face obiectul audierii în calitate de martor. Dreptul martorului de a nu depune mărturie asupra faptelor care îl expun la urmări decurge din principiul general recunoscut care este de esenţa unui proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţie, şi anume dreptul de a nu contribui la propria incriminare (nemo tenetur se ipsum acussare)".

Prin Decizia penală nr. 231/A/09 iunie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a menţinut soluţia de achitare a inculpatului acuzat de comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă, reţinând că "(...) în doctrina şi jurisprudenţa naţională a fost constant susţinută, cu valoare de principiu, opinia potrivit căreia dacă martorul, pentru a nu se învinui pe sine de săvârşirea unei infracţiuni, face afirmaţii neadevărate sau, cu intenţie, trece sub tăcere anumite împrejurări esenţiale despre care a fost întrebat, el nu ar săvârşi infracţiunea de mărturie mincinoasă. În realitate, o asemenea persoană nu mai este "un martor", deoarece el nu mai poate apărea în această calitate în raport cu o eventuală inculpare a sa, din moment ce întrebările ce i se adresează ar conduce, dacă ar răspunde sincer, la implicarea sa într-un proces penal. Într-o asemenea situaţie, martorului nu i se mai poate cere să fie obiectiv, în acelaşi timp în care deasupra sa planează sancţiunea penală". În cuprinsul aceleiaşi decizii s-a făcut trimitere la jurisprudenţa fostului Tribunal Suprem care a afirmat "(...) principiul potrivit căruia, în cazul în care o persoană, după ce a fost ascultată ca martor în cursul procesului penal, este trimisă în judecată pentru o infracţiune în legătură cu cea care face obiectul judecăţii, ea pierde calitatea de martor, devenind inculpat şi nu mai poate fi trasă la răspundere pentru afirmaţiile neadevărate făcute cu ocazia ascultării sale în calitate de martor (Decizia penală nr. 1975/1979)".

VII. Doctrina

Atât în doctrina de dinainte, cât şi în cea de după 1990, s-a apreciat că "dacă martorul, pentru a nu se învinui pe sine de săvârşirea unei infracţiuni, face afirmaţii mincinoase sau, cu intenţie, trece sub tăcere anumite împrejurări esenţiale despre care a fost întrebat, el nu ar săvârşi infracţiunea de mărturie mincinoasă. În realitate, o asemenea persoană nu mai este martor, deoarece el nu poate apărea în această calitate în raport cu o eventuală inculpare a sa, din moment ce întrebările care i se adresează ar conduce la implicarea sa într-un proces penal dacă le-ar răspunde sincer. Într-o asemenea situaţie, martorului nu i se poate cere să fie obiectiv, în acelaşi timp în care deasupra sa planează acţiunea penală" - PPPP., Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei, Editura Academiei Republicii Socialiste Românie, Bucureşti, 1980, paginile 60-61.

De asemenea, într-o lucrare de specialitate al cărei obiect îl constituie C. proc. pen. în vigoare, colectivul de autori a menţionat că "instanţele (...) analizează (...) dacă, la momentul audierii, martorul se afla în situaţia unui acuzat în sensul Convenţiei, iar dacă răspunsul este afirmativ, atunci martorul nu poate răspunde pentru mărturie mincinoasă, chiar dacă acesta dă declaraţii neconforme cu adevărul" - C. proc. pen.. Comentariu pe articole, Ediţia 2, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2017, paginile 578-579.

VIII. Starea de fapt reţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-o ordine cronologică şi relaţionarea cu actele de urmărire penală, probatoriul administrat şi interpretarea dată acestuia de către procuror în Dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DNA - Serviciul Teritorial Braşov. Analiza probatoriului, a criticilor şi argumentelor aduse de acuzare şi de apărare în acest dosar.

1. La data de 1 noiembrie 2006, astfel cum este menţionat în Rechizitoriul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, în contextul încheierii unui contract de cesiune de drepturi litigioase şi succesorale între numitul L., în calitate de cedent, şi SC K. SRL, în calitate de cesionar, "inculpaţii (calitate procesuală în Dosarul nr. x/2015) C., E., F., D. şi N. ar fi (s.n.) constituit un grup infracţional care a avut ca scop dobândirea întregii averi revendicate de inculpatul L., prin infracţiuni de corupţie/asimilate acestora, respectiv oferire de bani/bunuri persoanelor din cadrul autorităţilor/instituţiilor deţinătoare a acestor proprietăţi sau altor persoane cu influenţă asupra funcţionarilor publici în scopul determinării acestora să acţioneze potrivit scopului grupului, instigarea şi complicitatea la săvârşirea de către aceste persoane a infracţiunii de abuz în serviciu (prin punerea la dispoziţie/semnarea înscrisurilor necesare), traficarea influenţei reale asupra funcţionarilor publici" .

În referire la aceste aspecte de fapt şi interpretarea dată materialului probator administrat în dosarul penal x/2015 - aspecte de fapt care sunt reţinute de procuror, nefiind obligatorii şi definitive pentru următoarea fază a procesului penal (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Sentinţa penală nr. 142 din 23.02.2016) ce se desfăşoară în acest moment la Curtea de Apel Braşov, instanţa de fond a făcut precizarea că ceea ce este important pentru rezolvarea conflictului de drept din prezenta cauză este doar data de 01 noiembrie 2006, punct de referinţă în cronologia evenimentelor care au stat la baza constituirii unor dosare pe rolul organelor de urmărire penală, inclusiv cel de faţă, astfel cum se va dezvolta infra.

În ceea ce priveşte susţinerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov că, la acea dată, respectiv 01 noiembrie 2006, inculpaţii menţionaţi "au constituit un grup infracţional", instanţa de fond a reţinut, prin subliniere proprie, condiţionalul optativ, dat fiind faptul că, în prezentul dosar, obiectul judecăţii nu-l constituie această infracţiune, după cum nici celelalte infracţiuni care s-au constituit în scopul pentru care ar fi luat fiinţă un grup (după cum susţine Parchetul în Dosarul nr. x/2015), grup ce a fost apreciat de procurori a fi infracţional.

În ceea ce priveşte cesionara SC K. SRL, potrivit înscrisurilor comunicate de O.N.R.C., aceasta a fost înmatriculată în data de 13.12.2005, având ca asociaţi persoana juridică K. înregistrată în Cipru .

Potrivit declaraţiei de martor dată de LLL. în Dosarul penal nr. x/2015, "La începutul anului 2006 am fost contactat de avocaţii QQQQ. şi HHH., separat, care mi-au prezentat o oportunitate de investiţie, respectiv achiziţia drepturilor succesorale de pe urma RRRR., drepturi care ar fi fost deţinute de L. (...) iar apoi avocatul QQQQ. mi-a spus în vara anului 2006 că proiectul nu este valabil, fiind preluat de investitori israelieni reprezentaţi de C." . Potrivit aceleiaşi declaraţii, martorul l-a cunoscut ulterior pe C. care "mi-a propus să identific pentru el nişte imobile care au aparţinut lui O. (...) mi-a spus să merg la firma de avocaţi JJJ. (...) Am discutat la firma de avocaţi cu avocatul D. (...) Încă de la început am ştiut de la C. că acesta lucrează pentru K. SRL, deţinută de investitori străini" .

În ceea ce-i priveşte pe "investitorii străini", instanţa de fond, în raport de probele administrate în Dosarul nr. x/2015 al DNA - Serviciul Teritorial Braşov, a reţinut că aceştia erau:

- G. - "din partea K. SRL. Acesta era un fel de consultant care se ocupa de identificarea potenţialului imobiliar şi urbanistic al terenurilor care făceau parte din contractul K. SRL" (declaraţie LLL.);

- E. - "care părea reprezentant al asociaţilor K. SRL" (declaraţie LLL.), respectiv "întâlniri la care a participat şi E. ca reprezentant al investitorilor" (declaraţie LLL.). Despre E. a făcut referiri şi L. în declaraţia sa, respectiv că "E. a spus că el este în spatele firmei K. (...), că este consilier a lui A. în probleme de PR (...) şi că este reprezentantul din România a lui F."

- F. - "Tot din discuţiile cu C. am aflat că asociat la K. este şi F." (declaraţie LLL.).

De asemenea, din cuprinsul declaraţiei aceluiaşi LLL. a rezultat că "din afirmaţiile lui C. am aflat că acesta (...) are şi el o participaţie în K." .

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a reţinut că, potrivit declaraţiei pe care L. a dat-o în calitate de suspect în Dosarul nr. x/2015 la data de 23.04.2015, acesta a menţionat că, în contextul mai multor întâlniri care au avut ca scop încheierea contractului dintre L. şi SC K. SRL, C. i-ar fi menţionat că "este consilierul lui A., pe care-l sfătuieşte în materie de afaceri, fiind în relaţii foarte apropiate (...) am discutat despre toate problemele" şi că, "(...) în acest context, C. a spus să nu-mi fac griji cu A. deoarece rezolvă el. În acele împrejurări, C. mi-a spus că KK. lucrează la JJJ." .

2. Pornind de la data de 01 noiembrie 2006, instanţa de fond a reţinut că, prin prisma contractului de cesiune de drepturi, mai multe persoane ar fi întreprins anumite activităţi care ar fi avut ca finalitate restituirea bunurilor ce erau menţionate în acest contract, cu precizarea că prezenta hotărâre va avea în vedere două dintre aceste bunuri, respectiv Fosta M. şi trunchiul de pădure cunoscut sub denumirea JJ. din Pădurea Snagov, dat fiind faptul că acuzaţiile ce i se aduc inculpatului A. au avut ca punct de plecare declaraţia sa de martor când, aducându-i-se la cunoştinţă obiectul probaţiunii, acesta a fost întrebat asupra "retrocedării către L. a unor suprafeţe de teren în Băneasa (fosta fermă regală) şi Snagov (JJ. şi actele de vânzare-cumpărare vizând aceste bunuri" .

Astfel, potrivit declaraţiei date în calitate de suspect de către D. în dosarul penal x/2015 al DNA - Serviciul Teritorial Braşov, "În ce priveşte demersurile firmei mele de avocatură pentru revendicarea bunurilor, arăt că de acestea s-au ocupat mai mulţi avocaţi, între care şi eu. În concret, am reprezentat prinţul în unele dosare litigioase, am redactat puncte de vedere (...), l-am asistat în faţa unei singure instituţii (...)" .

C., în declaraţia pe care a dat-o în calitate de suspect în Dosarul nr. x/2015, a precizat că "Prin intermediul avocaţilor de la societatea de avocaţi s-au întocmit cererile/notificările către primării, institute, etc. Rolul meu a fost semi-activ, în sensul că am menţinut legătura cu L., în sensul că mă deplasam în biroul avocaţilor (...), iar în anumite cazuri (Institutul de Plante) am participat la aceste şedinţe (...)" .

LLL. a precizat în declaraţia sa de martor dată în acelaşi Dosar nr. x/2015 că, "În toamna anului 2007, C. i-a cerut lui SSSS. să mă trimită pe mine pentru a colabora cu avocaţii de la JJJ. în vederea identificării amplasamentelor imobiliare revendicate de L., imobile trecute într-o anexă a contractului dintre L. şi SC K. SRL". De asemenea, fiind întrebat dacă H. ar fi participat la întâlnirile în care se discuta situaţia procedurilor de restituire, LLL. a menţionat că "l-am văzut pe H. la o astfel de întâlnire de la firma de avocaţi în anul 2007, subiectul întâlnirii fiind un articol din presă negativ legat de L.".

3. La data de 07.08.2007 - pentru 10 hectare, respectiv la data de 31.08.2007 - pentru 36,78 de hectare (cele două suprafeţe fiind situate în Pădurea Snagov), au fost emise titlurile de proprietate pe numele lui L.

Prin Decizia nr. 30/26.09.2008, Consiliul de Administraţie al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor (ICDPP) a hotărât restituirea în natură a imobilului-teren în suprafaţă de 170.924,97 mp situat în Bucureşti, b-dul x nr. 8, cunoscut sub denumirea de Fosta M. .

Instanţa de fond a reiterat precizarea că obiectul judecăţii nu îl constituie modalitatea de emitere a titlurilor de proprietate şi a hotărârii ICDPP despre care parchetul a menţionat în Rechizitoriul nr. x/2015 că ar fi fost urmarea unor activităţi circumscrise ilicitului penal.

Trimiterea la aceste titluri de proprietate şi la decizia ICDPP a fost făcută pentru a urmări anumite activităţi ce ar fi fost întreprinse de către anumite persoane în realizarea demersurilor ce ar fi vizat - astfel cum susţine Ministerul Public în Rechizitoriul nr. x/2015 - obţinerea celor două bunuri imobile, dar doar din perspectiva cronologică anterioară formulării acuzaţiilor în Dosarul nr. x/2015 Astfel, în acest din urmă dosar, după formularea acuzaţiilor împotriva inculpaţilor, parchetul avea conturată o anumită stare de fapt (astfel cum se va dezvolta infra) care a condus la audierea, în calitate de martor, a inculpatului din prezenta cauză, A..

4. La data de 06.05.2008, I. (martor în prezenta cauză şi inculpat în Dosarul nr. x/2015 al DNA - Serviciul Teritorial Braşov) a fost angajat pe postul de consilier personal în cadrul Cancelariei Prim-Ministrului - Cabinetul Şefului Cancelariei Prim-Ministrului, raporturile de muncă încetând în data de 22.12.2008 (adresa nr. x/19.04.2016 - fila x d.u.p.). Din partea angajatorului, contractul individual de muncă a fost semnat de numitul B. .

Potrivit declaraţiei de martor dată de MM. în cursul urmăririi penale în procedura declanşată împotriva inculpatului A., "În ceea ce-l priveşte pe I., acesta a apărut la Cancelarie (...) în cursul primăverii anului 2008 (...) I. ne-a spus că vine trimis de consultanţii politici ai partidului, respectiv de E. (...) Toată lumea ştia că era acolo din partea consultanţilor." .

Despre activitatea desfăşurată de către I. în cadrul Cancelariei Prim-Ministrului României - la acea dată demnitatea aparţinându-i inculpatului A. -, martorul NN., în declaraţiile pe care le-a dat atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti în procedura declanşată împotriva inculpatului din prezenta cauză, a menţionat că "I. era într-un grup din care făcea parte E. şi încă o persoană al cărei nume nu mi-l amintesc. I. a venit la început în acest grup cu E. şi au discutat cu premierul la Guvern. (...) Ulterior l-am mai văzut pe I. la cancelarie, în special în a doua parte a anului 2008 (s.n.), dar nu îmi amintesc să fi primit însărcinări de serviciu în cadrul Cancelariei. (...) Cred că l-am văzut cam o dată pe lună venind la cabinetul primului ministru şi intra în biroul domnului A. la discuţii. Au fost cazuri în care el nu a intrat în birou, ci doar E. cu care venise. Nu îmi amintesc cât de des a venit E. la Guvern, dar a venit de mai multe ori" .

Sublinierea referitoare la faptul că martorul NN. a menţionat că l-a văzut pe I. venind la Cancelaria Primului Ministru din acea perioadă, "în special în a doua parte a anului 2008", când era însoţit şi de E., are legătură cu cele reţinute la pct. 5.

5. La data de 06.08.2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a autorizat Serviciul Român de Informaţii să desfăşoare anumite categorii de activităţi reglementate prin Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului raportat la Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României, emiţând mandatul nr. x din 06.08.2008 - prelungire .

În baza acestui mandat, au fost interceptate şi înregistrate comunicaţiile numitului C. (martor în prezenta cauză şi inculpat în Dosarul nr. x/2015 al DNA - Serviciul Teritorial Braşov) de la un post de telefonie mobilă şi de la un post telefonic fix, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate aflându-se în d.u.p.

6. În data de 13.10.2008, la ora 21:43, C. şi D., au purtat o discuţie al cărei conţinut - care prezintă importanţă pentru soluţionarea prezentei cauze - este următorul:

"C.: Ai apucat să vorbeşti cu KKK. cumva ?

D.: NU, n-am mai vorbit cu ea.

C.: Foarte bine ai făcut că, uite, sunt la masă cu premierul şi o să facem actele alea cu soţia dânsului.

D.: Ok. Bine, nicio problemă.

C.: Da.

D.: N-am vorbit că am zis că până nu-mi iese aia, nu ar rost că ştiu că tot aia...

C.: Bine ai făcut, uite că s-a brodit bine. Bravo ! Scuze de ora târzie. Hai, vorbim." .

Instanţa de fond a reţinut că menţiunea "o să facem actele alea cu soţia dânsului" ar fi avut în vedere, după cum susţine acuzarea în Dosarul nr. x/2015, autentificarea unui contract de vânzare-cumpărare al imobilului-teren "(...) M., după dobândirea bunului" (după cum a menţionat D. în procedura declanşată împotriva inculpatului A.) la cabinetul notarial al fostei soţii a inculpatului A., numita KK..

De asemenea, instanţa de fond a menţionat faptul că asupra acestui proces-verbal, pentru o corectă apreciere asupra cronologiei desfăşurării actelor de urmărire penală din Dosarul penal nr. x/2015, va reveni la pct. 17.

7. A doua zi, în data de 14.10.2008, la ora 12:53, C. a fost contactat de către D..

Din discuţia pe care cei doi au purtat-o şi care este redată în procesul-verbal de la fila x d.u.p., rezultă că D. i-ar fi adus la cunoştinţă lui C. că "(...) am vorbit cu notarul, i-am trimis actele", iar la întrebarea lui C. dacă este vorba de "(...) notarul (pe - s.n.) care ţi l-am dat eu ieri seară", răspunsul lui D. a fost unul afirmativ:

"Da, da, da. Sigur".

Potrivit declaraţiei de martor dată de D. în procedura declanşată împotriva inculpatului A., "În 13 octombrie 2008, am fost contactat telefonic de către C. care mi-a spus că este la masă cu premierul şi se va încheia contractul la biroul notarial al soţiei acestuia. La acel moment am realizat că este vorba de KK., iar a doua zi am discutat cu aceasta. Nu ştiu dacă am contactat-o eu sau m-a sunat ea, dar atunci când am vorbit cu aceasta părea că ştie despre ce este vorba şi mi-a cerut actele pentru a vedea despre ce este vorba în tranzacţie şi a calcula care este valoarea costurilor notariale".

În acest context, date fiind elementele de fapt ce se desprind din conţinutul procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice menţionate cu două alineate mai sus, ce a fost purtată în data de 14.10.2008, la ora 12:53, şi din care rezultă că D. ar fi vorbit cu "notarul" despre care C. ar fi afirmat că "ţi l-am dat eu ieri seară", la care se adaugă şi faptul că discuţia din 13.10.2008 avusese loc seara târziu, la ora 21:43, iar a doua zi, în data de 14.10.2008, fosta soţie a inculpatului A. "părea că ştie despre ce este vorba", în interpretarea probelor de către procuror s-ar fi putut trage concluzia că, între inculpatul A. şi fosta sa soţie de la acea dată, ar fi avut loc o discuţie pe marginea acestui subiect.

La finalul convorbirii telefonice din data de 14.10.2008, ce a fost purtată între C. şi D., acesta din urmă i-a comunicat primului faptul că mai are de rezolvat anumite probleme "cu fiscul (...) că vor să zicem dacă este intravilan agricol sau intravilan construcţii, fiind diferenţă mare", aceste din urmă afirmaţii fiind unele care prezintă importanţă în soluţionarea prezentei cauze, astfel cum se va arăta la pct. 21.

8. În data de 16.10.2008, ora 12:25:28, fosta soţie a inculpatului A. i-a transmis lui C. un sms care a avut următorul conţinut:

"Bună. KK. sunt. Îmi dau acum cadastrul şi vdm (vedem - s.n.) cum încadrăm ca să fie bine. Mă uit pe cadastru şi vbm (vorbim - s.n.). Chiar dak (dacă - s.n.) va fi ceva pe str. (strada - s.n.) aia scumpă, găsim o s (soluţie - s.n.)" .

În aceeaşi zi, la ora 12:57:30, C. a fost contactat telefonic de D., acesta din urmă aducându-i la cunoştinţă primului că "notarul a fost de acord cu soluţia şi încearcă, după îndelungi discuţii (...) să (...) urcăm de la şase pe la un trei, aşa. Ar fi ok ?" . Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a reţinut că referirea la "notarul" ar fi putut face trimitere la fosta soţie a inculpatului A., iar cea care viza "urcăm de la şase pe la un trei" ar fi putut însemna reducerea taxelor pe care ar fi trebuit să le plătească "fiscului", astfel cum s-a arătat la pct. 7, partea finală.

Tot în data de 16.10.2008, KK., fosta soţie a inculpatului A., l-a apelat telefonic pe C., discuţia dintre cei doi, care a fost redată în procesul-verbal de la fila x d.u.p., fiind următoarea:

"DOAMNA: Mi-a dat Preşedintele acceptul pentru partea, legea cea mai favorabilă, m-am rugat şi a zis: Băi, OK! Luaţi şi voi legea cea mai favorabilă! Zic: Da', zic, în afară de dumneavoastră, cine ar mai putea să mai facă ceva? Şi mi-a zis că Fiscul, dar ăia-s bucuroşi că îşi iau nişte bani şi iau nişte bani oricum...

C.: Da, da ...

DOAMNA: Aşa că din ăla rezultă foarte bine şi m-am uitat şi i-am explicat că aşa...

C.: Da, da, da ...

DOAMNĂ: Ă, deci, mergem totu' pe calculul cu ălălaltul cu cinci sute şi cu asta, basta!

C.: Am înţeles... (...)" .

În referire la elementele de fapt ce se desprind din procesul-verbal de redare a acestei din urmă convorbiri telefonice, instanţa de fond a reţinut că "acceptul pentru legea mai favorabilă" ar fi putut viza taxele notariale despre care D. îi comunicase lui C. - în cadrul convorbirii pe care cei doi au purtat-o în data de 16.10.2008, la ora 12:57:30 şi care a fost redată parţial cu două alineate mai sus - că "notarul a fost de acord cu soluţia şi încearcă, după îndelungi discuţii (...) să (...) urcăm de la şase pe la un trei".

9. În intervalul 06 - 07.05.2009, între inculpatul A. şi un grup de persoane, printre care şi martorul H., prin intermediul poştei electronice, au avut loc discuţii având ca obiect locul şi perioada de efectuare a unui concediu în Italia pe care urmau să-l efectueze mai multe familii, printre care şi familiile inculpatului A. şi martorului H. (a se vedea în acest sens filele x d.u.p.).

10. În intervalul 20.09.2011-19.11.2012, inculpatul A. a purtat mai multe convorbiri telefonice şi a trimis un sms, ce au fost interceptate în baza unor mandate de siguranţă naţională emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe numele unora dintre interlocutorii inculpatului A., după cum urmează:

- cu H. (inculpat în Dosarul nr. x/2015 al DNA - Serviciul Teritorial Braşov) a purtat convorbiri în datele de 20.09.2011, 10.01.2012, 28.02.2012 şi 17.04.2012,

- cu E. (inculpat în Dosarul nr. x/2015 al DNA - Serviciul Teritorial Braşov) a purtat convorbiri telefonice în datele de 09.02.2012, 26.03.2012, 02.04.2012, 15.05.2012, 04.06.2012, 01.07.2012, 16.07.2012, 23.07.2012, 19.11.2012, iar în data de 07.05.2012, inculpatul A. i-a trimis lui E. un sms redat în procesul-verbal de la fila x d.u.p.;

- cu I. (inculpat în Dosarul penal nr. x/2015 al DNA - Serviciul Teritorial Braşov) a purtat convorbiri telefonice în datele de 01.05.2012 şi 11.05.2012 .

11. În cursul anului 2012, pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DNA - Serviciul Teritorial Braşov, a fost înregistrat, sub nr. x/2012, un dosar care avea ca obiect comiterea unor fapte ce au fost circumscrise de procuror ilicitului penal incriminat în infracţiuni de corupţie, fapte în legătură cu retrocedarea a 43.000 hectare de pădure .

12. În anul 2013, inculpatul A. a purtat convorbiri telefonice şi a primit un sms ce au fost interceptate în baza unor mandate de siguranţă naţională emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe numele unora dintre interlocutorii inculpatului A., după cum urmează:

- cu E. a purtat convorbiri telefonice în 07.01.2013 08.01.2013, 07.03.2013, 19.08.2013, 16.09.2013 şi 17.09.2013,

- iar la fila x d.u.p. se află procesul-verbal de redare a unui sms pe care martorul H. i l-a trimis inculpatului A. în data de 04.01.2013.

13. În cadrul Dosarului nr. x/2012, soţii L. şi QQQ. au dobândit calitatea de suspecţi, iar prin rechizitoriul întocmit în acest dosar s-a dispus disjungerea cauzei în ceea ce-i priveşte pe cei doi suspecţi şi formarea unui dosar separat înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DNA - Serviciul Teritorial Braşov, sub nr. x/2015 .

14. La data de 23.01.2015, în cadrul dosarului penal nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DNA - Serviciul Teritorial Braşov, numitul L. a formulat plângere penală împotriva următoarelor persoane: C., E., I., D. şi A. sub aspectul comiterii de către aceştia a unor fapte de corupţie prin care i s-ar fi cauzat un prejudiciu evaluat la 45.000.000 RON .

Ulterior, la data de 15.04.2015, L. a formulat un denunţ împotriva aceloraşi persoane menţionate în plângerea penală din alineatul precedent .

Sub aspectul stării de fapt descrise, instanţa de fond a reţinut că aceasta este, în cea mai mare parte, identică în cele două acte de sesizare, iar autorul lor a făcut vorbire că ar fi suferit o vătămare din punct de vedere financiar, respectiv un prejudiciu estimat la suma de 45.000.000 RON.

15. La data de 23.04.2015, în cadrul Dosarului nr. x/2015, procurorul de caz a procedat la luarea unei declaraţii de suspect lui L. .

În cuprinsul acestei declaraţii, L. a făcut mai multe referiri la proprietăţile pe care urmărea să le obţină ca urmare a cererilor de retrocedare pe care le formulase şi modalitatea în care a încheiat contractul cu SC K. SRL. În ceea ce priveşte acest contract, a menţionat faptul că discuţiile le-ar fi purtat cu C. la sediul casei de avocatură JJJ. unde "am discutat despre toate problemele, inclusiv despre legătura dintre A. şi TTTT.. Ţin minte că, în acest context, C. a spus să nu-mi fac griji cu A. deoarece rezolvă el. În acele împrejurări, C. mi-a spus că KK. lucrează la JJJ." .

Aşadar, suplimentar celor două plângeri penale, acuzarea lua la cunoştinţă despre faptul că, în Dosarul penal nr. x/2015, suspectul din acel dosar (L.), a făcut referiri la posibila influenţă pe care C. o afirma faţă de inculpatul din prezenta cauză, A., în legătură cu demersurile ce vizau retrocedarea unor bunuri, printre care şi cele menţionate supra la pct. 2.

16. La data de 06.05.2015, în cadrul Dosarului nr. x/2015, procurorul de caz a procedat la luarea unei declaraţii de suspect numitei QQQ.

În declaraţia de suspect, aceasta a precizat, referitor la contractul de cesiune drepturi pe care soţul său, L., îl încheiase cu SC K. SRL, că "la momentul încheierii contractului am aflat că C. vrea 80% din domeniul Băneasa. Deşi noi nu eram de acord cu acest procentaj, C. ne-a spus că (...) fără el şi prietenii lui (A., I., E.) nu vom câştiga vreun bun" .

În cuprinsul aceleiaşi declaraţii, referindu-se la perioada derulării contractului de cesiune de drepturi, QQQ. a precizat că "ne-am întâlnit de mai multe ori cu C." care le-ar fi spus ei şi soţului său că "(...) A. îl va ajuta pe el cu retrocedarea bunurilor noastre", respectiv că "(...) I. şi J. m-au ameninţat de vreo două ori spunând că fără ei nu vom mai putea recupera nimic, că I. a fost consilierul lui A., că KK. lucra la JJJ., etc." .

Din nou, în cadrul aceluiaşi Dosar nr. x/2015, se făcea referire la posibila influenţă pe care C., I. şi J. o afirmau faţă de inculpatul din prezenta cauză, A..

17. În data de 12.08.2015, în cadrul Dosarului nr. x/2015, înregistrările convorbirilor telefonice şi a sms-urilor ce fuseseră obţinute potrivit Legii nr. 51/1991, în baza Mandatului nr. x/06.08.2008 emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (a se vedea supra pct. 5), au fost valorificate din punct de vedere probator de către organele de urmărire penală prin redarea acestora în cuprinsul unor procese-verbale, după cum urmează:

- discuţia dintre C. şi D. ce a avut loc în data de 13.10.2008, ora 21:43. Din cuprinsul procesului-verbal de redare a acestei convorbiri, rezultă că C. şi D. ar fi purtat o discuţie având ca obiect notarul la care ar fi urmat să fie autentificat contractul de vânzare-cumpărare al imobilului-teren M.. În cadrul aceleiaşi discuţii, C. ar fi afirmat că s-ar fi aflat "(...) la masă cu premierul şi o să facem actele alea cu soţia dânsului"

- sms-ul pe care KK. i l-a transmis, în data de 16.10.2008, ora 12:25:28, lui C. şi din conţinutul căruia rezultă că acestuia din urmă i s-ar fi comunicat de către fosta soţie a inculpatului A. că urma să vadă "cum încadrăm" imobilul-teren Fosta M. "ca să fie bine" din punct de vedere al taxelor notariale. În referire la acest din urmă proces-verbal, Înalta Curte a precizat că a fost analizat, din punct de vedere factual, la pct. 8;

- discuţia dintre inculpatul A. şi E. ce a avut loc în data de 09.02.2012, ora 14:01:10 şi din care rezultă că acesta din urmă ar fi dorit să-l întâlnească pe inculpat;

- discuţia dintre inculpatul A. şi H. ce a avut loc în data de 28.02.2012 din care rezultă că acesta din urmă l-ar fi văzut pe inculpat în timp ce se aflau în acelaşi restaurant;

- discuţia dintre inculpatul A. şi E. ce a avut loc în data de 26.03.2012, ora 12:34:00 şi din care rezultă că acesta din urmă ar fi dorit să-l întâlnească pe inculpat;

- discuţia dintre inculpatul A. şi E. ce a avut loc în data de 02.04.2012, ora 16:24:39 şi din care rezultă că acesta din urmă ar fi dorit să-l întâlnească pe un prieten de-al inculpatului, inculpatul stabilind ca cei doi să se întâlnească la el acasă;

- sms-ul pe care inculpatul A. i l-a trimis lui E. în data de 07.05.2012, ora 22:28:45 prin care acesta din urmă ar fi fost întrebat dacă s-ar putea întâlni a doua zi pentru a lua micul dejun;

- discuţia dintre inculpatul A. şi E. ce a avut loc în data de 01.07.2012, ora 13:59:15 şi din care rezultă că acesta din urmă ar fi dorit să-l întâlnească pe un cunoscut de-al celor doi şi la care inculpatul ar fi insistat pentru a se întâlni cu E.;

- discuţia dintre inculpatul A. şi E. ce a avut loc în data de 19.11.2012, ora 15:31:56 şi din care rezultă că cei doi ar fi urmat să se întâlnească în aceeaşi zi acasă la inculpat;

- sms-ul pe care inculpatul A. l-a primit în data de 04.01.2013, ora 11:02:04, de la H. şi din conţinutul căruia rezultă că acesta din urmă ar fi dorit să discute cu inculpatul;

- discuţia dintre inculpatul A. şi E. ce a avut loc în data de 07.01.2013, ora 17:18:26 şi din care rezultă că cei doi ar fi urmat să se întâlnească la hotelul lui E. din Bucureşti;

- discuţia dintre inculpatul A. şi E. ce a avut loc în data de 08.01.2013, ora 8:29:52 şi din care rezultă că cei doi ar fi urmat să se întâlnească la micul dejun;

- discuţia dintre inculpatul A. şi E. ce a avut loc în data de 08.01.2013, ora 12:53:11 şi din care rezultă că cei doi ar fi urmat să se întâlnească;

- discuţia dintre inculpatul A. şi E. ce a avut loc în data de 07.03.2013, ora 18:36:07 şi din care rezultă că cei doi ar fi urmat să se întâlnească;

- discuţia dintre inculpatul A. şi E. ce a avut loc în data de 19.08.2013, ora 14:14:41 şi din care rezultă că cei doi ar fi urmat să se întâlnească;

- discuţia dintre inculpatul A. şi E. ce a avut loc în data de 16.09.2013, ora 21:54:29 şi din care rezultă că cei doi ar fi urmat să se întâlnească a doua zi dimineaţa acasă la inculpat;

- discuţia dintre inculpatul A. şi E. ce a avut loc în data de 17.09.2013, ora 10:55:15 şi din care rezultă că cei doi ar fi urmat să se întâlnească .

18. Prin ordonanţa din data de 30.09.2015, pentru o mai bună înfăptuire a justiţiei, s-a dispus "disjungerea din Dosarul nr. x/2015 a faptelor vizând retrocedarea averii pretinse de suspecţii L. şi QQQ., formarea unui nou dosar (x/P/2015) şi continuarea cercetărilor cu privire la (...) suspecţii L. şi QQQ., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 292 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (...) faptele sesizate de către L. prin plângerea şi denunţul sus-menţionate".

Ulterior, astfel cum rezultă din menţiunile efectuate în cuprinsul aceluiaşi rechizitoriu, la acest dosar au fost reunite şi dosarele x/2008 şi y/2010 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de combatere a corupţiei.

19. În cadrul Dosarului nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DNA - Serviciul Teritorial Braşov, urmărirea penală a vizat fapte comise în diferite forme de participaţie în intervalul 2006 - 2013 prin care se urmărea obţinerea unor imobile, printre care Pădurea Snagov şi M., bunuri ce au fost menţionate de către numitul L. (inculpat în Dosarul nr. x/2015) în plângerea şi denunţul la care s-a făcut referire supra la pct. 14.

Potrivit rechizitoriului nr. x, ce a fost ataşat la prezentul dosar în vol. I d.u.p., "acuzaţiile reţinute în sarcina inculpaţilor vizează infracţiuni comise în perioada 2006 - 2013 în diferite forme de participare, în interesul obţinerii unor imobile de o valoare deosebită, între care Pădurea Snagov şi M., revendicate fără drept de inculpatul L. (...)" .

Obiectul urmăririi penale din Dosarul nr. x/2015 l-a constituit, astfel cum prevăd şi dispoziţiile art. 285 din C. proc. pen., strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor menţionate la filele x din Rechizitoriul nr. x/2015, la identificarea persoanelor care au săvârşit aceste infracţiuni şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.

Instanţa de fond a făcut precizarea că, prin sentinţă, nu se va face nicio analiză asupra raportului juridic de conflict în care DNA - Serviciul Teritorial Braşov a emis Rechizitoriul nr. x/2015, acest raport de conflict de drept penal aflându-se spre soluţionare pe rolul Curţii de Apel Braşov, inclusiv asupra legalităţii demersurilor întreprinse de L. având ca obiect retrocedarea Pădurii Snagov şi Fostei M. care, potrivit propriilor susţineri, ar fi aparţinut antecesorilor săi, deoarece, pe de o parte, nu acesta este obiectul prezentei judecăţi, iar pe de altă parte, legalitatea acestor demersuri şi cadrul în care au fost făcute, fac obiectul unui dosar penal distinct aflat pe rolul Curţii de Apel Braşov.

20. La data de 05.11.2015, în Dosarul penal nr. x/2015 al DNA - Serviciul Teritorial Braşov, s-a dispus extinderea urmăririi penale sub aspectul următoarelor infracţiuni:

- abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut, pentru sine sau pentru altul, u folos necuvenit cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen.;

- trafic de influenţă, prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 C. pen.;

- cumpărare de influenţă, prev. de art. 292 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 C. pen.;

- spălarea banilor, prev. de art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 5 C. pen.;

- evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 5 C. pen. (fapte săvârşite în legătură cu retrocedarea M.).

21. La data de 10.11.2015, prin încheierea şedinţei camerei de consiliu, Judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov şi a încuviinţat, " pentru o perioadă de 30 de zile, de la data de 10.11.2015 până la data de 09.12.2015 inclusiv, a măsurilor de supraveghere tehnică constând în interceptarea comunicaţiilor realizate de numiţii (...) A. - de la posturile telefonice cu numerele: x; (...) supravegherea video, audio sau prin fotografiere în mediu ambiental în spaţii publice a numiţilor: (...) A. (...); (...) localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice a numiţilor (...) A. (...)".

Pentru a pronunţa această încheiere, judecătorul de drepturi şi libertăţi a avut în vedere - după cum a menţionat şi procurorul de caz în referatul cu propunerea formulată - că "(...) numitul A., persoană implicată în activitatea infracţională, are calitatea de senator în Parlamentul României (...)".

În considerentele încheierii pronunţate de Judecătorul de drepturi şi libertăţi, în partea care redă susţinerile procurorului, s-a reţinut că "(...) pentru a diminua valoarea taxelor notariale datorate bugetului de stat, prin sprijinul numitului C. şi al altor persoane, a fost determinată valoarea taxelor prin încadrarea terenului în categoria terenului agricol, cu consecinţa păgubirii bugetului de stat aproximativ 1 milion euro. Pentru a reuşi sustragerea de la plata taxelor aferente transferului de proprietate asupra terenului, necesară pentru ascunderea provenienţei reale, C. a apelat la A., primul ministru al României la acea dată, şi prin intermediul acestuia la notarul KK.. Aceasta a acceptat apoi să perceapă taxe diminuate fraudulos, prin declararea nereală a preţului şi a categoriei de folosinţă a terenului, "soluţii" pe care chiar ea le-a prezentat cumpărătorilor de influenţă".

22. În data de 18.11.2015, inculpatul A. şi E. au purtat o discuţie ce a fost interceptată în baza mandatului de supraveghere tehnică x/UP/10.11.2015 emis de Judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, discuţie ce a fost redată de organele de urmărire penală în data de 24.11.2015 în procesul-verbal de la filele x d.u.p., subiectul acestei discuţii fiind o vizită pe care inculpatul A. ar fi urmat să o efectueze în Israel.

23. În data de 04.12.2015, în cadrul dosarului penal nr. x/2015 al DNA - Serviciul Teritorial Braşov, a fost audiată, în calitate de martor, KK., fosta soţie a inculpatului A..

Din cuprinsul declaraţiei de martor rezultă că:

- aceasta a fost audiată "în legătură cu vânzarea de către L. a terenului situat în Băneasa care i-a fost retrocedat în temeiul Legii 10/2001",

- iar una dintre întrebările ce i-au fost adresate de către procuror - în contextul taxelor pe care SC K. SRL, "compania (...) care va cumpăra aceste imobile", ar fi trebuit să le plătească - a fost:

"E. v-a cerut să acceptaţi această valoare redusă. Soţul d-voastră a intervenit pentru el ?". Răspunsul dat de martoră la această întrebare a fost următorul:

"Din câte îmi amintesc, nu am discutat cu E.. I-am povestit soţului meu şi acesta mi-a spus să aplic legea" .

În contextul urmăririi penale efectuate în Dosarul penal nr. x/2015 până la data de 04.12.2015, în ceea ce priveşte declaraţia de martor dată de KK., instanţa de fond a precizat că, la data când a fost audiată în calitate de martor, Ministerul Public avea deja conturată o anumită stare de fapt în ceea ce-l priveşte pe A., fostul său soţ, câtă vreme, în noiembrie 2015, în referatul înaintat Judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul instanţei supreme, s-a menţionat că este o "(...) persoană implicată în activitatea infracţională" (a se vedea supra pct. 21).

Or, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a reţinut că KK. avea, la data de 04.12.2015, calitatea de fostă soţie a lui A., iar dreptul de a refuza să dea declaraţii în calitate de martor, potrivit art. 117 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., nu poate fi condiţionat de decizia organelor de urmărire penală de a formula sau nu acuzaţii împotriva unei persoane ce avea calitatea de fost soţ al celui audiat în calitate de martor şi despre care, astfel cum s- a arătat anterior, Parchetul afirmase că era (deci era o certitudine - s.n.) implicată în activitatea infracţională, cu privire la care fosta sa soţie fusese chemată să dea declaraţii. Un argument care vine să susţină suplimentar cele reţinute anterior, este dat de întrebarea ce i-a fost adresată martorei - "Soţul d-voastră a intervenit pentru el ?" -, când aceasta ar fi putut sa se prevaleze de dreptul de a refuza să dea declaraţii.

Aşadar, prin neformularea unei acuzaţii împotriva lui A., s-a creat posibilitatea pentru Parchet de a o audia în calitate de martor pe fosta sa soţie fără ca aceasta să poată invoca dispoziţiile art. 117 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.

S-a remarcat că, după disjungerea dispusă de procuror în Dosarul nr. x/2015 în ceea ce-i priveşte, printre alţii, şi pe A., formându-se, iniţial, Dosarul nr. x/2016, ulterior, din Dosarul nr. x/2016, fiind dispusă o nouă disjungere în ceea ce-i priveşte pe A. şi B., astfel formându-se Dosarul nr. x/2016, în niciunul din cele două dosare formate în urma disjungerilor, fosta soţie a inculpatului A. nu a mai fost audiată în calitate de martor.

Cu toate acestea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a remarcat faptul că, în susţinerea acuzaţiei ce a fost formulată împotriva inculpatului A., s-a făcut trimitere la declaraţia dată de fosta sa soţie în calitate de martor în Dosarul nr. x/2015, declaraţie de martor care, în opinia parchetului, ar fi conţinut elemente de fapt incriminatoare împotriva fostului său soţ. Or, în privinţa acestor elemente de fapt ce se constituie în probe, posibilitatea de a fi obţinute, era una pusă sub semnul întrebării dacă i s-ar fi adus la cunoştinţă dispoziţiile art. 117 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., KK. chiar prevalându-se în faţa instanţei de fond, la cercetarea judecătorească, de aceste dispoziţii.

24. În data de 07.12.2015, inculpatul A. şi E. ar fi purtat o discuţie ce a fost interceptată în baza mandatului de supraveghere tehnică x/UP/10.11.2015 emis de Judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, discuţie ce a fost redată de organele de urmărire penală în data de 16.12.2015 în procesul-verbal de la filele x d.u.p.

25. În data de 08.12.2015, în dosarul penal x/2015 al DNA - Serviciul Teritorial Braşov, s-a dispus extinderea şi efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de C., D., E., N., F., G., H., I., J., L., SC K. SRL şi alte persoane sub aspectul comiterii infracţiunilor menţionate supra la pct. 20, la care s-a adăugat în privinţa persoanelor fizice de mai sus şi infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen.

26. În intervalul 09 - 11.12.2015, în cadrul dosarului penal nr. x/2015, procurorul de caz a procedat la luarea de declaraţii unor suspecţi printre care şi L., în data de 10.12.2015 .

În cuprinsul declaraţiei sale, suspectul L. a menţionat, referindu-se la contractul de cesionare drepturi, că "M-a convins D. care mi-a spus că am nevoie de un avocat ca ei pentru a câştiga şi că fără ei nu o să obţin nimic. (...) Mi-a spus că H. lucrează cu ei şi că are un trust de presă cu 50 de oameni care poate să ne ajute în acest fel. Mi-a spus, de asemenea, că soţia primului ministru A. lucrează la firma lor de avocatură, pe care am văzut-o apoi de două ori la sediul firmei de avocatură. A vrut să-mi arate astfel că firma lor este puternică, că la ei lucrează oameni importanţi. C. a confirmat cele spuse de D.. Nu mi-a convenit că doamna A. lucrează la firmă pentru că soţul ei, primul ministru, îl avea drept consilier pe TTTT.. Nu am fost încântat de ceea ce mi s-a propus, dar după ce m-am sfătuit şi cu soţia mea, am fost de acord să închei o astfel de înţelegere" .

27. În data de 16.12.2015, organele de urmărire penală au procedat la redarea discuţiei telefonice dintre C. şi alte două persoane, discuţie ce ar fi avut loc în data de 15.10.2008 şi care a fost interceptată în baza Mandatului nr. x/06.08.2008 emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Din cuprinsul procesului-verbal de redare a acestei convorbiri rezultă că C. le-ar fi comunicat celor doi interlocutori ai săi faptul că "notarul public (s.n.) ne-a spus să nu folosim strada x, deoarece hârtiile pe care le avem sunt înregistrate pe strada scumpă. Aşa că acum încercăm să găsim o soluţie. Nu ştiu ce D. a scris în mail-ul său, dar încercăm să găsim o soluţie să luăm alt număr, număr poştal pentru a pune tot pământul pe strada ieftină".

28. În data de 21.12.2015, organele de urmărire penală au procedat la redarea discuţiei telefonice dintre C. şi D., discuţie ce ar fi avut loc în data de 14.10.2008 şi care a fost interceptată în baza Mandatului nr. x/06.08.2008 emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Din cuprinsul procesului-verbal de redare a acestei convorbiri rezultă că C. s-ar fi interesat dacă D. a vorbit cu soţia inculpatului A., "Cu notarul (pe - s.n.) care ţi l-am dat eu ieri seară", răspunsul primit fiind unul pozitiv, "Da, da, da. Sigur...".

Astfel cum s-a reţinut la pct. 6, la data de 13.10.2008, ora 21:43, C. şi D., ar fi purtat o discuţie al cărei conţinut s-a raportat la autentificarea, de către soţia inculpatului A., a unui contract de vânzare-cumpărare ce ar fi avut ca obiect imobilul-teren M., discuţie în cadrul căreia C. i-ar fi comunicat interlocutorului D. că "(...) uite, sunt la masă cu premierul (...)".

29. Acestea au fost o parte actele de urmărire penală efectuate în Dosarul penal nr. x/2015 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, acte ce se regăsesc în prezenta cauză, astfel că, în interpretarea materialului probator administrat în Dosarul nr. x/2015, procurorii de caz au apreciat că, "pentru lămurirea cauzei, s-a dispus citarea pentru a fi audiat ca martor numitul A., în condiţiile în care erau indicii că acesta ar fi avut cunoştinţă de activitatea infracţională a grupului sus-menţionat, prin prisma relaţiilor de afaceri sau de prietenie avute cu membrii acestuia" .

Înainte de a expune, în integralitate, declaraţia de martor dată de A. în Dosarul penal nr. x/2015 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, instanţa de fond a reamintit faptul că, în referatul înaintat în data de 10.11.2015 Judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Înaltei Curţi, procurorii de caz au menţionat că "Pentru a reuşi sustragerea de la plata taxelor aferente transferului de proprietate asupra terenului, necesară pentru ascunderea provenienţei reale, C. a apelat la A., primul ministru al României la acea dată, şi prin intermediul acestuia la notarul KK." (a se vedea supra pct. 21). De asemenea, cu ocazia audierii, în calitate de martor, a fostei soţii a inculpatului A., una din întrebările pe care procurorii i-au adresat-o acesteia a fost "E. v-a cerut să acceptaţi această valoare redusă. Soţul d-voastră a intervenit pentru el ?" (a se vedea supra pct. 23).

În acest context al împrejurărilor comiterii presupuselor fapte care făceau obiectul urmăririi penale din Dosarul penal nr. x/2015, la care se adăugau şi procesele-verbale de redare a comunicaţiilor interceptate în baza unor mandate de siguranţă naţională, asupra cărora instanţa de fond a făcut referire, Parchetul putea şi trebuia să analizeze condiţiile în care lui A. i-a fost atribuită, în cauza x/P/2015, calitatea de martor.

30. Astfel, la data de 15.04.2016, A. a fost audiat în cauza în care, faţă de C., D., N., F., G., H., I., J., L., fusese pusă în mişcare acţiunea penală sub aspectul comiterii infracţiunilor menţionate supra la pct. 20 şi 25 .

Potrivit celor consemnate în cuprinsul formularului de declaraţie, s-a menţionat că:

"Mi s-a adus la cunoştinţă că urmează să fiu audiat ca martor în legătură cu retrocedarea către L. a unor suprafeţe de teren în Băneasa (fosta fermă regală) şi Snagov (JJ.); actele de vânzare-cumpărare vizând aceste bunuri; implicarea inculpaţilor E., F., N., G. în procedurile de retrocedare" .

Aşadar, acesta era obiectul probaţiunii în dovedirea cărora a fost audiat ca martor A., faptele şi împrejurările asupra cărora a fost audiat sub acest aspect datând din perioada 2007 - 2008. De altfel, chiar acuzarea a făcut referire la această perioadă prin cele menţionate în actul de sesizare, respectiv că "În perioada în care membrii grupului infracţional au reuşit obţinerea celor două bunuri, prin infracţiuni de corupţie, respectiv anii 2007 - 2008, (...)" (pagina 7 din rechizitoriu, penultimul alineat). De asemenea, tot în cuprinsul actului de sesizare s-a menţionat de ce s-a apreciat că era necesar a fi audiat în calitate de martor, "Ţinând cont de calitatea avută la momentul comiterii faptelor cercetate, prim ministru al României (...)" .

31. Declaraţia inculpatului A. are următorul conţinut:

"Declar următoarele: L-am cunoscut pe C. în perioada 2000-2004 când era consilier al prim-ministrului Q.. Ulterior l-am întâlnit pe C. la diferite evenimente, dar n-am avut relaţii personale sau comerciale cu acesta.

Pe E. l-am cunoscut în prima jumătate a anului 2007, iar acesta a acordat consultanţă politică U.. Ulterior ne-am mai văzut sporadic, dar nu am avut relaţii comerciale cu acesta, nici nu ştiam că are societăţi care se ocupă de activităţi economice în afara consultanţei politice.

Pe F. l-am cunoscut după anul 2008, fiindu-mi prezentat de E. ca fiind un important om de afaceri, dar nu-mi amintesc dacă a menţionat că este unul dintre investitorii din proiectul Roşia Montană. Oricum, la acel moment nu mai aveam vreo funcţie publică, fiind doar deputat.

Nu-mi amintesc să-l fi cunoscut pe N., numele mi-e cunoscut, dar nu pot preciza sigur dacă am auzit numele în presă sau într-o discuţie, însă ştiam că face parte dintr-un grup de consultanţi politici. Nu-l cunosc pe G..

Îl cunosc pe domnul I. care a lucrat consilier la Cancelaria Prim-ministrului în timpul mandatului meu, iar sarcina lui era aceea de a organiza vizitele în teritoriu împreună cu alte persoane din echipă. Nu ştiu cât a fost domnul I. consilier, nu cred că tot mandatul şi nici nu pot să precizez cum a fost ales/numit în această funcţie. L-am reţinut întrucât, în timpul vizitelor în teritoriu, acesta îmi prezenta anumite puncte, aspecte în legătură cu obiectul vizitei. NU ştiu care este legătura dintre I. şi E., dar aceştia se cunosc.

Cu I. m-am întâlnit ulterior încetării funcţiei sale când a venit şi m-a vizitat la Senat.

L-am cunoscut pe H. în calitate de ziarist, iar ulterior în perioada 2007 - 2008 U. a avut contract cu firma acestuia, pe probleme de comunicare, analiză politică. Nu ştiu dacă din firma lui H. făcea parte şi E., dar au fost discuţii/întâlniri la care au participat împreună. De asemenea, am dat curs invitaţiilor publicaţiei pe care o conduce (X.) pentru interviuri. Nu sunt prieten cu H., dar pot spune că am avut o relaţie apropiată la nivel de familie, dar care s-a încheiat. Atât cu E., cât şi cu H. am încetat legăturile atunci când aceştia au acordat consultanţă Preşedintelui R.. Nu ştiu dacă au avut vreun contract cu acesta, dar au jucat un rol de consultanţi politici.

Întrebare: V-a cerut vreodată E. să-l prezentaţi altor politicieni, membri ai Guvernului sau reprezentanţilor unor instituţii publice din Românie?

Răspuns: Nu.

Întrebare: C. sau E. v-au propus vreodată să achiziţionaţi bunuri dintre cele pretinse de L. şi cesionate către cei doi?

Răspuns: Nu. Nu am avut vreo discuţie pe acest subiect cu vreunul dintre ei.

Întrebare: Când aţi aflat despre intenţia lui E./C. de a achiziţiona drepturile succesorale ale lui L. în România ?

Răspuns: Arăt că nu ştiam despre această intenţie/afacere pe care intenţiona să o desfăşoare în România. Fosta soţie nu mi-a adus la cunoştinţă că a discutat cu E. despre aceste aspecte.

De asemenea, precizez că nu am avut o relaţie apropiată cu domnul C. pentru a avea o discuţie de acest gen sau de alt gen.

Întrebare: C., H., E., I. sau L. v-au cerut vreodată să promovaţi imaginea ultimului sau să susţineţi pretenţiile acestuia?

Răspuns: Nu. Simpatiile mele monarhice sunt către Casa regală, nu către L. şi acest lucru este ştiut în anturajul meu.

Pe L. l-am cunoscut o dată în public, cred că am dat şi mâna, dar nu am discutat cu acesta.

Întrebare: A venit vreo persoană la dvs. Să vă ceară să-l numiţi pe L. reprezentant al ţării sau să-i oferiţi vreo altă funcţie publică?

Răspuns: Nu. Nici nu am auzit de un asemenea demers.

Întrebare: Aţi discutat cu domnul C. despre încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare la biroul notarial al fostei soţii?

Răspuns: Nu. După ce mi s-a prezentat procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 13.10.2008 pe care l-am citit, precizez că eu nu am luat masa cu domnul C. şi nu am discutat cu acesta despre vânzarea unor terenuri. Nu am avut niciun fel de relaţie cu domnul C..

Întrebare: Care era relaţia dintre E. şi R.?

Răspuns: nu ştiu dacă au avut o relaţie apropiată, dar a fost sfătuitorul/consultantul acestuia.

Întrebare: Care era relaţia lui C. cu UUUU. şi QQ.?

Răspuns: Nu am cunoştinţă. Cei doi nu mi-au pomenit vreodată de C..

Întrebare: Care era relaţia dintre H. şi E.? Erau parteneri sau H. era reprezentantul lui E.?

Răspuns: Cred că între cei doi era o relaţie de colaborare în ceea ce priveşte consultanţa. Nu pot să precizez mai mult de atât.

Întrebare: Cunoaşteţi avocaţii de la JJJ. ? Aţi discutat vreodată cu D.?

Răspuns: Îi cunosc pe titulari. JJJ.. Nu-mi aduc aminte să fi auzit că aceştia susţin interesele prinţului L.. Nu-l cunosc şi nu am discutat cu D..

Întrebare: Dvs., personal sau U., aţi primit donaţii sau sponsorizări de la persoanele menţionate (H., E., C.) sau societăţile acestora? -

Răspuns: Nu. Nu am cunoştinţă ca firma lui H. să fi încheiat contracte de sponsorizare/donaţie cu U., dar puteţi să verificaţi.

Întrebare avocat VVVV.: Domnul C. a fost consilierul dvs.?

Răspuns: Nu. Nu a deţinut vreo funcţie în guvernul condus de mine. Nu a fost sfătuitorul eu.

Întrebare avocat WWWW.: Aţi auzit, direct sau indirect, ca domnul H. să se folosească de relaţia sau calitatea de consilier a dvs. Pentru afacerile desfăşurate?

Răspuns: Nu.

Întrebare avocat WWWW.: După momentul 2008, după ce relaţia s-a diluat, aţi mai avut alte discuţii cu domnul H.?

Răspuns: Am mai avut discuţii politice, întrucât acesta era apropiat de R. şi orice informaţie era utilă. Nici nu am ştiut că are afaceri, târziu am aflat că deţine acţiuni la X. şi director la această publicaţie, respectiv când a apărut ştirea în spaţiul public.

Întrebare avocat WWWW.: Aţi auzit de firma K.?

Răspuns: Nu.

Întrebare avocat WWWW.: În perioada în care aţi fost apropiat de H., v-a cerut acesta vreodată să interveniţi pe la vreo autoritate/instituţie pentru vreun prieten de-al său?

Răspuns: Nu"

32. Potrivit încadrării juridice menţionate în cuprinsul actului de sesizare a instanţei la rubrica "ÎN DREPT", s-a avut în vedere că "în depoziţia luată sub jurământ a făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului şi nu a spus tot ce ştie în legătură cu fapte şi împrejurări esenţiale ale cauzei asupra cărora a fost întrebat, respectiv cu privire la achiziţionarea drepturilor succesoarele ale lui L. în România de către E., C. şi alţii, relaţia avută cu E., H. şi C. în perioada activităţii infracţionale reţinute în sarcina acestora în Dosarul nr. x/2015 (2006 - 2013), întâlnirile şi discuţiile purtate cu acesta din urmă privitoare la taxele notariale privind tranzacţionarea imobilelor obţinute de L., raporturile avute cu N., dobândirea şi valorificarea bunurilor revendicate de L., relaţia avută cu I. în calitatea acestuia de consilier personal şi relaţia acestuia cu E., intermedierea unor întâlniri între cel din urmă şi politicieni din România".

33. În cuprinsul rechizitoriului, procurorul de caz - acelaşi cu unul din cei doi procuri redactori ai rechizitoriului nr. x - a menţionat că "Având în vedere acestea, pentru lămurirea legăturii între membrii grupului infracţional, relaţiile avute cu primul ministru din perioada 2007- 2008, pentru a se stabili dacă i s-a solicitat acestuia în vreun fel ajutorul pentru soluţionarea favorabilă a cererilor de retrocedare de bunuri ori pentru valorificarea ulterioară a acestora, precum şi pentru stabilirea condiţiilor în care a fost angajat I., funcţia deţinută şi nivelul real de influenţă în Guvernul României, au fost citaţi pentru a fi audiaţi ca martori în Dosarul nr. x/2015 A. şi (...) " .

Instanţa de fond a reţinut că, în acelaşi rechizitoriu, nr. x/P/2016, s-a menţionat:

"În cadrul actelor de cercetare efectuate în Dosarul nr. x/2015, pentru lămurirea cauzei s-a dispus citarea, pentru a fi audiat ca martor, (a lui - s.n.) A., în condiţiile în care erau indicii că acesta ar avea cunoştinţă de activitatea infracţională a grupului sus-menţionat, prin prisma relaţiilor de afaceri sau de prietenie avute cu membrii acestuia" .

În aceste condiţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a reţinut că prin solicitările ce i-au fost adresate, prin întrebări, martorului A. în Dosarul nr. x/2015, se urmărea ca acesta să aducă lămuriri asupra legăturii dintre membrii grupului infracţional în raport de faptul că, în opinia Parchetului, "erau indicii că acesta ar avea cunoştinţă de activitatea infracţională a grupului sus-menţionat ", grup despre care tot Parchetul a afirmat că se constituise în scopul intervenirii la nivelul cel mai înalt în stat, adică la nivelul Primului Ministru al României din perioada 2007 - 2008 care la vremea respectivă era tocmai inculpatul din prezenta cauză, A..

De asemenea, în rechizitoriu s-a reţinut, în raport cu relaţia pe care ar fi avut-o cu I., că inculpatul A. ar fi declarat mincinos când a fost audiat în calitate de martor "cunoscând acuzaţiile aduse inculpaţilor din Dosarul nr. x/2015, inclusiv faptul că pentru a întări convingerea cumpărătorului de influenţă L. în reuşita demersului, membrii grupului infracţional au făcut referire la funcţia deţinută de I. de consilier personal al primului-ministru de la acel moment, inculpatul A." din Rechizitoriul nr. x/2016.

Tot în rechizitoriu s-a menţionat că "după dobândirea fostei M. inculpatul s-a implicat pentru ca actele pentru transferul proprietăţii în favoarea K. SRL să fie făcute la biroul notarial al soţiei sale de la acel moment, martora KK., discutând în acest sens în mod direct şi cu C." .

Instanţa de fond a apreciat că "implicarea" inculpatului pentru ca actele vizând transferul proprietăţii să fie autentificate la BNP KK. ar fi putut viza un ajutor dat grupului sub forma sprijinirii, în condiţiile în care "notarul" (fosta soţie a inculpatului la acea vreme) ar fi urmat să găsească o soluţie ce viza problemele "cu fiscul" (convorbirea din 14.10.2008, supra pct. 7), respectiv "pentru a reuşi sustragerea de la plata taxelor aferente transferului de proprietate asupra terenului" (pct. 21). Tot în acest context, s-a reţinut faptul că fosta soţie a inculpatului i-ar fi comunicat, printr-un sms, lui C. că ar fi urmat să vadă "cum încadrăm ca să fie bine. Mă uit pe cadastru şi vbm (vorbim - s.n.). Chiar dak (dacă - s.n.) va fi ceva pe str. (strada - s.n.) aia scumpă, găsim o s (soluţie - s.n.)" .

Mai mult decât atât, dacă inculpatul ar fi avut, într-adevăr, o relaţie cu membrii grupului calificat de procuror ca fiind infracţional şi ar fi cunoscut activitatea acestora, intermediind întâlniri cu alţi politicieni aflaţi în conducerea statului după încetarea mandatului său, politicieni cu care membrii grupului ar fi dorit să intre în contact în vederea realizării scopului pentru care s-ar fi constituit grupul, iar inculpatul ar fi cunoscut scopul acestui grup (aşa cum rezultă din partea expozitivă a rechizitoriului), este evident faptul că, dacă ar fi făcut declaraţii de recunoaştere, inculpatul A. s-ar fi autoincriminat.

Or, dacă martorul A. ar fi declarat că ar fi ştiut aceste aspecte, s-ar fi ajuns la o autoincriminare din partea sa, autoincriminare ce s-ar fi circumscris subiectului activ al infracţiunii de grup infracţional organizat sau formei de participaţie a complicităţii la activităţile de natură penală care făceau tocmai obiectul urmăririi penale în Dosarul nr. x/2015 al DNA - Serviciul Teritorial Braşov.

Argumente suplimentare care vin să susţină cele menţionate anterior sunt chiar cele reţinute de către procuror în referatul înaintat Judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Înalte Curţi (supra pct. 21) şi întrebarea ce i-a fost adresată fostei sale soţii (pct. 23) din care rezultă că Parchetul, în raport cu probatoriul administrat în Dosarul nr. x/2015 până la momentul audierii în calitate de martor a lui A., a apreciat că existau suspiciuni privind o eventuală implicare a acestuia din urmă în activitatea infracţională ce făcea obiectul urmăririi penale în Dosarul nr. x/2015

De asemenea, instanţa de fond a reţinut că şi procurorul de şedinţă a adresat unui martor o întrebare care a avut următorul conţinut: "dacă inculpatul A. a fost implicat în procedurile de retrocedare a celor două bunuri imobile din Băneasa şi Snagov?" .

Prin urmare, Parchetul avea suficiente date şi îşi formase o convingere din care putea şi trebuia să-şi dea seama că A., fiind chemat a da declaraţie în calitate de martor în Dosarul nr. x/2015, putea fi pus în situaţia de a se autoincrimina. Astfel, fiind obligat să declare adevărul în calitate de martor, dacă ar fi confirmat că ştie despre ceea ce a declarat mincinos în opinia parchetului, declaraţia sa l-ar fi expus unor sancţiuni penale.

În aceste condiţii, nu poate fi pus la îndoială faptul că dreptul de a nu se autoincrimina nu poate fi condiţionat de decizia organelor de urmărire penală de a formula sau nu acuzaţii împotriva unei persoane despre care, anterior, făcuse afirmaţia că era o "persoană implicată în activitatea infracţională" (supra pct. 21) ori de a atribui, în mod formal, calitatea procesuală de martor celui pe care organele de urmărire penală îl suspectau de comiterea unor fapte ce pot fi circumscrise ilicitului penal, iar în situaţia în care acesta nu declară adevărul - la care îl obligă calitatea de martor atribuită formal - să se formuleze împotriva sa o acuzaţie. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a avut în vedere faptul că, pe tărâmul art. 6 din Convenţie, orice persoană împotriva căreia există suspiciuni de vinovăţie este protejată, beneficiind de dreptul la tăcere şi de dreptul a nu se autoincrimina.

Cerinţa normei de incriminare presupune o situaţie premisă, aceea a existenţei unui raport juridic între o persoană şi autoritatea judiciară, respectiv a martorului, ulterior constatării existenţei acestui raport urmând a se face analiza realizării sau nu a tipicităţii obiective şi subiective a infracţiunii de mărturie mincinoasă.

Câtă vreme inculpatul A. nu putea avea calitatea de martor în prezenta cauză, nefiind astfel în prezenţa situaţiei premisă, nu se mai poate trece la analiza realizării cerinţelor de tipicitate. De altfel, astfel cum s-a precizat la pct. III.2., legiuitorul a reglementat prin art. 115 alin. (1) din C. proc. pen. Capacitatea de a fi martor, prevăzând că Orice persoană poate fi citată şi audiată în calitate de martor, cu excepţia părţilor şi a subiecţilor procesuali principali .

În raport cu aspectele de fapt şi de drept expuse, instanţa de fond a apreciat că nu se mai justifică analiza criticilor formulate de inculpatul A. sub aspectul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi SMS-urilor interceptate în baza unor mandate pe siguranţa naţională, având în vedere considerentele care au stat la baza soluţiei pronunţate, după cum este de prisos a mai fi analizat dacă aspectele despre care a fost întrebat A. erau sau nu împrejurări esenţiale în soluţionarea raportului de conflict de drept penal ce făcea obiectul cauzei înregistrate în Dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, cât şi elementele de fapt care se desprind din declaraţiile date de martori în Dosarul nr. x/2016 şi, ulterior, în faţa Înaltei Curţi în cadrul cercetării judecătoreşti.

În ceea ce priveşte solicitarea făcută în apărarea sa de către inculpat, în sensul pronunţării unei soluţii de achitare întemeiate pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. - fapta nu există, instanţa de fond a menţionat că nu se poate susţine inexistenţa unui act din partea inculpatului A..

Împotriva Sentinţei penale nr. 318 din 22 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, a formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, cauza fiind înregistrată pe rolul Înalta Curte, Completul de 5 judecători, la data de 2 octombrie 2018, sub nr. x/2018, primul termen fiind stabilit aleatoriu la data de 19 noiembrie 2018.

Prin motivele de apel, depuse la dosar la data de 15 noiembrie 2018 şi susţinute oral în şedinţă publică, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a arătat, în esenţă, că soluţia de achitare a inculpatului A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă, este netemeinică. S-a susţinut că în mod greşit prima instanţă a considerat că prin audierea în calitate de martor a lui A., în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, s-ar fi încălcat principiul loialităţii administrării probelor, dreptul la tăcere şi dreptul acestuia de a nu se auto-incrimina, în condiţiile în care la momentul audierii, în calitate de martor, faţă de A. nu existau indicii ori motive plauzibile de implicare a sa în activitatea infracţională cu privire la care a fost audiat.

Astfel, s-a arătat că la data 15.04.2016, inculpatul A. a fost audiat în calitate de martor în Dosarul nr. x/2015 în legătură cu următoarele aspecte: retrocedarea către L. a unor suprafeţe de teren în Băneasa (fosta fermă regală) şi Snagov (JJ.); actele de vânzare-cumpărare vizând aceste bunuri; implicarea inculpaţilor E., F., N., G. în procedurile de retrocedare şi că nici la data audierii, nici anterior acestei date, la dosarul cauzei nu existau probe din care să rezulte bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârşit (a comis) fapta pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale în Dosarul nr. x/2015.

În aceste condiţii, s-a apreciat că nu a existat nicio "reticenţă", nicio strategie a organelor de urmărire penală pentru a obţine declaraţii de la A., ori vreo încălcare a dreptului acestuia la tăcere, drept recunoscut de art. 109 alin. (3) C. proc. pen., respectiv a dreptului de a nu se auto-incrimina, garantat prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu referire la art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Chiar dacă, ipotetic, s-ar fi considerat că inculpatul A. ar fi fost implicat în activitatea infracţională şi, iniţial, ar fi fost audiat ca martor, avea obligaţia să declare adevărul. Aceasta deoarece nu este recunoscut prin lege martorului dreptul de a minţi, de teamă să nu se auto-incrimineze, întrucât în orice situaţie martorul are obligaţia de a spune adevărul, iar dacă ulterior în aceeaşi cauză ar fi pus sub acuzare, declaraţia sa iniţială de martor nu ar putea fi folosită împotriva sa, această garanţie fiind asigurată de art. 118 din C. proc. pen.

De asemenea, s-a precizat că măsurile de supraveghere tehnică solicitate la data de 10.11.2015 s-au referit la o posibilă implicare a inculpatului în comiterea infracţiunii de evaziune fiscală şi că pe tot parcursul urmăririi penale, până la data de 15.04.2016, când a fost audiat ca martor, nu a existat şi nu a rezultat nici măcar o simplă bănuială rezonabilă că persoana respectivă a săvârşit fapta (autor, coautor, complice sau instigator), după cum nu au existat niciun fel de indicii sau probe în acest sens.

Prin urmare, organele de urmărire penală suspicionau doar implicarea martorului A. în raport cu infracţiunea de evaziune fiscală, pentru care au şi solicitat măsuri de supraveghere tehnică ce au fost încuviinţate pentru perioada 10.11.2015 - 9.12.2015. Or, prin Rechizitoriul nr. x/2015 din data de 17.05.2016 s-a dispus clasarea cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de ort. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, pentru care s-a început urmărirea penală prin ordonanţa din 05.11.2015, întrucât fapta nu există.

S-a mai învederat că inculpatul A. a fost audiat ca martor în Dosarul nr. x/2015, la data de 15.04.2016, spre finalul urmăririi penale, iar din probele administrate a rezultat că membrii grupului infracţional, inculpaţi în cauza respectivă, au făcut trafic de influenţă pe seama inculpatului, fără ca el să cunoască acest aspect şi fără să fie implicat în vreun fel în activitatea infracţională desfăşurată de aceştia.

De asemenea, Parchetul a mai precizat că Judecătorul de cameră preliminară a statuat cu autoritate de lucru judecat că în Dosarul nr. x/2016, toate actele de urmărire penală s-au desfăşurat cu respectarea principiului loialităţii, dreptului la un proces echitabil, dreptului la apărare şi că nu s-a pus problema incidenţei art. 118 din C. proc. pen. privind dreptul persoanei audiate de a nu se auto-incrimina.

În raport cu aceste considerente, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie a apreciat că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că, dacă martorul A. ar fi declarat adevărul cu privire aspectele esenţiale asupra cărora a fost întrebat, s-ar fi ajuns la o auto-incriminare din partea sa şi, în consecinţă, a dispus achitarea acestuia. În consecinţă, a solicitat desfiinţarea hotărârii apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la fapta reţinută în sarcina inculpatului prin rechizitoriu.

Procedura în faţa Completului de 5 judecători

La primul termen de judecată, respectiv 19 noiembrie 2018, la cererea apărătorului ales al intimatului inculpat, în vederea pregătirii apărării, s-a dispus amânarea cauzei pentru data de 21 ianuarie 2019.

În baza Hotărârii nr. 1367 din 5 decembrie 2018 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători, adoptată ca urmare a Deciziei nr. 685 din 7 noiembrie 2018 a Curţii Constituţionale, cauza a fost scoasă de pe rol, iar la data de 13 decembrie 2018 a fost din nou repartizată aleatoriu Completului de 5 judecători Penal 3 2018 pentru termenul din data de 19 decembrie 2018 când, la solicitarea apărătorului ales al intimatului inculpat, s-a dispus din nou amânarea pentru data de 28 ianuarie 2019.

La acest termen s-a amânat cauza pentru data de 25 februarie 2019, întrucât pe rolul Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se aflau sesizările formulate de Completul de 5 judecători în materie penală şi de secţia penală având ca obiect interpretarea şi aplicarea principiului continuităţii completului de judecată, cu termen de judecată la data de 31 ianuarie 2019.

Prin Hotărârea nr. 1 din 31 ianuarie 2019, Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au respins, ca inadmisibile, sesizările formulate de Completul de 5 judecători în materie penală şi de secţia penală privind schimbarea jurisprudenţei existente la nivelul Completurilor de 5 judecători în materie penală, sub aspectul interpretării şi aplicării principiului continuităţii completului de judecată, subsumat regulii anualităţii ce guvernează activitatea acestor formaţiuni de judecată.

La termenul din 25 februarie 2019 s-au pus în discuţie cererile de probe şi s-a constatat administrată proba cu înscrisuri depuse la dosar, iar la termenul din 25 martie 2019 au avut loc dezbaterile.

Analizând hotărârea atacată, atât prin prisma criticilor formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 judecători, în majoritate, constată că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică şi, în consecinţă, că apelul declarat de Parchet este nefondat.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa de apel reţine că intimatul inculpat A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen. şi de favorizarea făptuitorului prevăzută de art. 269 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (2) din C. pen.

Prin hotărârea atacată, instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina intimatului inculpat A. prin actul de trimitere în judecată, din infracţiunile de mărturie mincinoasă şi favorizarea făptuitorului, în infracţiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen., iar Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie nu a formulat critici cu privire la acest aspect.

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că intimatul inculpat A. este acuzat de procuror că, în declaraţia de martor pe care a dat-o la data de 15 aprilie 2016, în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. x/2015, ar fi făcut afirmaţii necorespunzătoare adevărului şi nu ar fi spus tot ceea ce ştia în legătură cu fapte şi împrejurări esenţiale ale cauzei, asupra cărora a fost întrebat, respectiv cu privire la: achiziţionarea drepturilor succesoarele ale lui L. în România de către E., C. şi alţii; relaţia avută cu E., H. şi C. în perioada activităţii infracţionale reţinute în sarcina acestora în Dosarul nr. x/2015 (2006 - 2013); întâlnirile şi discuţiile purtate cu C. privitoare la taxele notariale privind tranzacţionarea imobilelor obţinute de L.; raporturile avute cu N.; dobândirea şi valorificarea bunurilor revendicate de L.; relaţia avută cu I. în calitatea acestuia de consilier personal şi relaţia celui din urmă cu E.; intermedierea unor întâlniri între cel din urmă şi politicieni din România.

Iniţial, cercetările au debutat în Dosarul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov.

Prin ordonanţa din data de 14 septembrie 2014, în Dosarul nr. x/2012, s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la infracţiunile de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, respectiv de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 292 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, începând cu luna noiembrie 2013 şi până în prezent, numiţii XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC. şi DDDDD., cu ajutorul altor persoane, acceptând promisiunea unor foloase materiale, direct sau indirect, le-au promis numiţilor L. şi soţiei sale, QQQ., că vor interveni pe lângă funcţionari din cadrul autorităţilor publice centrale şi locale, din Călăraşi, Suceava, Sinaia etc, cu atribuţii în domeniul retrocedărilor imobiliare sau al reconstituirii dreptului de proprietate, în scopul urgentării unor acte ce intră în îndatoririle de serviciu ale acestora sau în scopul îndeplinirii unor acte contrare acestor îndatoriri (ex. obţinerea urgentă şi în mod ilegal a 39.885 hectare teren în Broşteni, jud. Suceava, a 50 ha + 3.165,87 de ha teren agricol la Mănăstirea, jud. Călăraşi şi a două imobile în Sinaia etc).

Ulterior, prin ordonanţa din data de 11.10.2014, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de persoanele anterior menţionate, pentru infracţiunile de trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă şi, totodată, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva acestora (cu excepţia numiţilor L. şi QQQ., care au rămas suspecţi).

Prin rechizitoriul întocmit în cauza anterior menţionată, s-a dispus disjungerea faţă de suspecţii L. şi QQQ. şi formarea unui dosar separat, înregistrat la aceeaşi unitate de parchet, sub nr. x/2015.

În cadrul Dosarului nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, suspectul L., la data de 23.01.2015, a formulat plângere penală împotriva următoarelor persoane: C., E., I., D. şi A. sub aspectul comiterii de către aceştia a unor fapte de corupţie prin care i s-ar fi cauzat un prejudiciu evaluat la suma de 45.000.000 RON.

Prin declaraţia dată în faţa organelor de urmărire penală, numitul L. a făcut mai multe referiri la proprietăţile pe care intenţiona să le obţină ca urmare a cererilor de retrocedare pe care le formulase şi la modalitatea în care a încheiat contractul cu SC K. SRL, precum şi cu privire la posibila influenţă pe care C. o afirma faţă de A., în legătură cu demersurile ce vizau retrocedarea unor bunuri. Astfel, a menţionat că la sediul Casei de avocatură JJJ. a purtat o discuţie cu C., discuţie despre care a afirmat: "am discutat despre toate problemele, inclusiv despre legătura dintre A. şi TTTT.. Ţin minte că, în acest context, C. a spus să nu-mi fac griji cu A. deoarece rezolvă el. În acele împrejurări, C. mi-a spus că KK. lucrează la JJJ."

Aspecte asemănătoare au fost relatate şi de numita QQQ. în declaraţia dată în faţa procurorului în data de 06.05.2015, în cadrul Dosarului nr. x/2015, aceasta menţionând că "la momentul încheierii contractului am aflat că C. vrea 80% din domeniul Băneasa. Deşi noi nu eram de acord cu acest procentaj, C. ne-a spus că (...) fără el şi prietenii lui (A., I., E.) nu vom câştiga vreun bun. (...)". De asemenea a mai precizat că C. i-a spus ei şi soţului său că "(...) A. îl va ajuta pe el cu retrocedarea bunurilor noastre", respectiv că "(...) I. şi J. m-au ameninţat de vreo două ori spunând că fără ei nu vom mai putea recupera nimic, că I. a fost consilierul lui A., că KK. lucra la JJJ., etc."

Prin ordonanţa din data de 30.09.2015 s-a dispus disjungerea din Dosarul nr. x/2015 a faptelor sesizate de către L. prin plângerea anterior menţionată, formarea unui nou dosar (nr. x/2015) şi continuarea cercetărilor pentru fapte, presupus comise în diferite forme de participaţie, în intervalul 2006 - 2013, prin care se urmărea obţinerea unor imobile, printre care Pădurea Snagov şi M., bunuri ce au fost menţionate de către numitul L.. La acest dosar au fost reunite dosarele nr. x/2008 şi nr. y/2010 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de combatere a corupţiei.

La data de 05.11.2015, în Dosarul penal nr. x/2015 al DNA - Serviciul Teritorial Braşov, s-a dispus extinderea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de: abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen. trafic de influenţă prevăzută de art. 291 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.. cumpărare de influenţă prevăzută de art. 292 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. spălarea banilor prevăzută de art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen. evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. (fapte săvârşite în legătura cu retrocedarea M.).

La data de 10 noiembrie 2015, Judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Încheierea nr. 362, în temeiul art. 138 alin. (1) lit. a), c) şi d) din C. proc. pen., a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov şi a încuviinţat măsurile de supraveghere tehnică constând în interceptarea comunicaţiilor şi convorbirilor telefonice, supravegherea video, audio sau prin fotografiere în mediu ambiental în spaţii publice, precum şi localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice, faţă de mai multe persoane, inclusiv faţă de A., pentru o perioadă de 30 de zile, de la data de 10.11.2015 până la data de 09.12.2015 inclusiv.

În motivarea cererii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, printre altele, a arătat: "(...) Pentru a reuşi sustragerea de la plata taxelor aferente transferului de proprietate asupra terenului, necesară pentru ascunderea provenienţei reale, C. a apelat la A., primul ministru al României la acea dată, şi prin intermediul acestuia la notarul KK.. Aceasta a acceptat apoi să perceapă taxe diminuate fraudulos, prin declararea nereală a preţului şi a categoriei de folosinţă a terenului, "soluţii" pe care chiar ea le-a prezentat cumpărătorilor de influenţă. (...)

Trebuie subliniat faptul că din cuprinsul discuţiilor interceptate în această perioadă, în baza unor mandate de siguranţă naţională emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, rezultă că implicarea fostului prim ministru A. nu s-a limitat doar la găsirea unei soluţii pentru eludarea normelor fiscale în materie de taxe pentru transferul proprietăţii, ci a acţionat pentru sprijinirea traficanţilor de influenţă în demersurile întreprinse, punându-i în legătură cu alte persoane influente, inclusiv cu primul ministru în funcţie la acea dată. (...)"

Prin aceeaşi încheiere, Judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a constatat că soluţionarea cererii formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov intră în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca urmare a calităţii de senator în Parlamentul României a numitului A., persoană implicată în activitatea infracţională.

Ulterior, în cadrul dosarului penal nr. x/2015 al DNA - Serviciul Teritorial Braşov, prin ordonanţa procurorului din data de 08.12.2015 s-a dispus extinderea şi efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de mai mulţi suspecţi, printre care:

C., pentru comiterea infracţiunilor de: constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. spălarea banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 309 C. pen. dare de mită prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen.

D., pentru comiterea infracţiunilor de: constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. complicitate la spălarea banilor prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 309 C. pen., toate cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen.

E., pentru comiterea infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. complicitate la spălarea banilor prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen.

N., pentru comiterea infracţiunilor de: constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. complicitate la trafic de influenţă prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. complicitate la spălarea banilor prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen.

F., pentru comiterea infracţiunilor de: constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen.. complicitate la trafic de influenţă prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.. complicitate la spălarea banilor prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen.

G., pentru comiterea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. - în forma aderării;

H., pentru comiterea infracţiunilor de: constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. - în forma aderării; complicitate la trafic de influenţă prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen.

I., pentru comiterea infracţiunilor de: constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen.. complicitate la trafic de influenţă prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.. spălarea banilor prevăzută de art. 29. alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen.

La data de 15 aprilie 2016, inculpatul A. a fost audiat, în calitate de martor, iar înainte de a i se lua declaraţia i s-a adus la cunoştinţă că urmează să fie audiat pentru lămurirea următoarelor aspecte: modalitatea de retrocedare către L. a unor suprafeţe de teren în Băneasa (fosta fermă regală) şi Snagov (JJ.); actele de vânzare-cumpărare vizând aceste bunuri; implicarea inculpaţilor E., F., N., G. în procedurile de retrocedare.

Declaraţia dată de inculpatul A. la data 15 aprilie 2016, în calitate de martor, în Dosarul nr. x/2015: "Declar următoarele: L-am cunoscut pe C. în perioada 2000 -2004 când era consilier al prim-ministrului Q.. Ulterior l-am întâlnit pe C. la diferite evenimente, dar n-am avut relaţii personale sau comerciale cu acesta.

Pe E. l-am cunoscut în prima jumătate a anului 2007, iar acesta a acordat consultanţă politică U.. Ulterior ne-am mai văzut sporadic, dar nu am avut relaţii comerciale cu acesta, nici nu ştiam că are societăţi care se ocupă de activităţi economice în afara consultanţei politice.

Pe F. l-am cunoscut după anul 2008, fiindu-mi prezentat de E. ca fiind un important om de afaceri, dar nu-mi amintesc dacă a menţionat că este unul dintre investitorii din proiectul Roşia Montană. Oricum, la acel moment nu mai aveam vreo funcţie publică, fiind doar deputat.

Nu-mi amintesc să-l fi cunoscut pe N., numele mi-e cunoscut, dar nu pot preciza sigur dacă am auzit numele în presă sau într-o discuţie, însă ştiam că face parte dintr-un grup de consultanţi politici. Nu-l cunosc pe G..

Îl cunosc pe domnul I. care a lucrat consilier la Cancelaria Prim-ministrului în timpul mandatului meu, iar sarcina lui era aceea de a organiza vizitele în teritoriu împreună cu alte persoane din echipă. Nu ştiu cât a fost domnul I. consilier, nu cred că tot mandatul şi nici nu pot să precizez cum a fost ales/numit în această funcţie. L-am reţinut întrucât, în timpul vizitelor în teritoriu, acesta îmi prezenta anumite puncte, aspecte în legătură cu obiectul vizitei. Nu ştiu care este legătura dintre I. şi E., dar aceştia se cunosc.

Cu I. m-am întâlnit ulterior încetării funcţiei sale când a venit şi m-a vizitat la Senat.

L-am cunoscut pe H. în calitate de ziarist, iar ulterior în perioada 2007 - 2008 U. a avut contract cu firma acestuia, pe probleme de comunicare, analiză politică. Nu ştiu dacă din firma lui H. făcea parte şi E., dar au fost discuţii/întâlniri la care au participat împreună. De asemenea, am dat curs invitaţiilor publicaţiei pe care o conduce (X.) pentru interviuri. Nu sunt prieten cu H., dar pot spune că am avut o relaţie apropiată la nivel de familie, dar care s-a încheiat. Atât cu E., cât şi cu H. am încetat legăturile atunci când aceştia au acordat consultanţă Preşedintelui R.. Nu ştiu dacă au avut vreun contract cu acesta, dar au jucat un rol de consultanţi politici.

Întrebare: V-a cerut vreodată E. să-l prezentaţi altor politicieni, membri ai Guvernului sau reprezentanţilor unor instituţii publice din Românie?

Răspuns: Nu.

Întrebare: C. sau E. v-au propus vreodată să achiziţionaţi bunuri dintre cele pretinse de L. şi cesionate către cei doi?

Răspuns: Nu. Nu am avut vreo discuţie pe acest subiect cu vreunul dintre ei.

Întrebare: Când aţi aflat despre intenţia lui E./C. de a achiziţiona drepturile succesorale ale lui L. în România?

Răspuns: Arăt că nu ştiam despre această intenţie/afacere pe care intenţiona să o desfăşoare în România. Fosta soţie nu mi-a adus la cunoştinţă că a discutat cu E. despre aceste aspecte.

De asemenea, precizez că nu am avut o relaţie apropiată cu domnul C. pentru a avea o discuţie de acest gen sau de alt gen.

Întrebare: C., H., E., I. sau L. v-au cerut vreodată să promovaţi imaginea ultimului sau să susţineţi pretenţiile acestuia?

Răspuns: Nu. Simpatiile mele monarhice sunt către Casa regală, nu către L. şi acest lucru este ştiut în anturajul meu.

Pe L. l-am cunoscut o dată în public, cred că am dat şi mâna, dar nu am discutat cu acesta.

Întrebare: A venit vreo persoană la dvs. să vă ceară să-l numiţi pe L. reprezentant al ţării sau să-i oferiţi vreo altă funcţie publică?

Răspuns: Nu. Nici nu am auzit de un asemenea demers.

Întrebare: Aţi discutat cu domnul C. despre încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare la biroul notarial al fostei soţii?

Răspuns: Nu. După ce mi s-a prezentat procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 13.10.2008 pe care l-am citit, precizez că eu nu am luat masa cu domnul C. şi nu am discutat cu acesta despre vânzarea unor terenuri. Nu am avut niciun fel de relaţie cu domnul C..

Întrebare: Care era relaţia dintre E. şi R.?

Răspuns: nu ştiu dacă au avut o relaţie apropiată, dar a fost sfătuitorul/consultantul acestuia.

Întrebare: Care era relaţia lui C. cu UUUU. şi QQ.?

Răspuns: Nu am cunoştinţă. Cei doi nu mi-au pomenit vreodată de C..

Întrebare: Care era relaţia dintre H. şi E.? Erau parteneri sau H. era reprezentantul lui E.?

Răspuns: Cred că între cei doi era o relaţie de colaborare în ceea ce priveşte consultanţa. Nu pot să precizez mai mult de atât.

Întrebare: Cunoaşteţi avocaţii de la JJJ.? Aţi discutat vreodată cu D.?

Răspuns: Îi cunosc pe titulari. JJJ.. Nu-mi aduc aminte să fi auzit că aceştia susţin interesele prinţului L.. Nu-l cunosc şi nu am discutat cu D..

Întrebare: Dvs., personal sau U., aţi primit donaţii sau sponsorizări de la persoanele menţionate (H., E., C.) sau societăţile acestora?

Răspuns: Nu. Nu am cunoştinţă ca firma lui H. să fi încheiat contracte de sponsorizare/donaţie cu U., dar puteţi să verificaţi.

Întrebare avocat VVVV.: Domnul C. a fost consilierul dvs.?

Răspuns: Nu. Nu a deţinut vreo funcţie în guvernul condus de mine. Nu a fost sfătuitorul eu.

Întrebare avocat WWWW.: Aţi auzit, direct sau indirect, ca domnul H. să se folosească de relaţia sau calitatea de consilier a dvs. Pentru afacerile desfăşurate?

Răspuns: Nu.

Întrebare avocat WWWW.: După momentul 2008, după ce relaţia s-a diluat, aţi mai avut alte discuţii cu domnul H.?

Răspuns: Am mai avut discuţii politice, întrucât acesta era apropiat de R. şi orice informaţie era utilă. Nici nu am ştiut că are afaceri, târziu am aflat că deţine acţiuni la X. şi director la această publicaţie, respectiv când a apărut ştirea în spaţiul public.

Întrebare avocat WWWW.: Aţi auzit de firma K.?

Răspuns: Nu.

Întrebare avocat WWWW.: În perioada în care aţi fost apropiat de H., v-a cerut acesta vreodată să interveniţi pe la vreo autoritate/instituţie pentru vreun prieten de-al său?

Răspuns: Nu"

Urmare acestei declaraţii, prin ordonanţa din 16.05.2016, dată în Dosarul nr. x/2015, s-a dispus extinderea urmăririi penale şi efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de mărturie mincinoasă şi favorizarea făptuitorului, apreciindu-se că acesta a declarat necorespunzător adevărului faptul că: nu ar fi avut cunoştinţă de activitatea numiţilor E., C. şi asociaţii acestora în grupul infracţional vizând achiziţionarea drepturilor succesorale ale lui L. în România; nu îl cunoaşte personal pe numitul N. (asociatul lui E.); nu a discutat cu C. despre taxele notariale privind tranzacţionarea imobilelor obţinute de L., negând orice legătură şi orice întâlnire cu acesta, precum şi faptul că ar fi cunoscut orice aspect legat de dobândirea şi valorificarea bunurilor revendicate de L.; nu are relaţii apropiate şi nu a păstrat legătura cu H. şi E., cu care s-a întâlnit doar sporadic şi nu a avut relaţii comerciale cu acesta din urmă şi nici nu ştia că are societăţi care se ocupă de activităţi economice în afara consultanţei politice, aflând din presă, urmare a comunicatelor DNA, despre acest dosar; nu a avut o relaţie apropiată cu I., ascunzând totodată că are cunoştinţă de relaţia apropiată a acestuia cu E.; nu l-a prezentat sau introdus pe E. altor politicieni din România.

La data de 17.05.2016, în cadrul aceluiaşi dosar, s-a dispus disjungerea faţă de mai multe persoane, inclusiv faţă de A., formându-se, iniţial, Dosarul nr. x/2016 şi, ulterior, printr-o nouă disjungere, la data de 23.05.2016, s-a format Dosarul nr. x/2016, privind pe suspecţii A. şi B..

Potrivit rechizitoriul întocmit în Dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, la data de 1 noiembrie 2006, în contextul încheierii unui contract de cesiune de drepturi litigioase şi succesorale între numitul L., în calitate de cedent, şi SC K. SRL, în calitate de cesionar, C., E., F., D. şi N. au constituit un grup infracţional care a avut ca scop dobândirea întregii averi revendicate de inculpatul L., prin oferire de bani/bunuri persoanelor din cadrul autorităţilor/instituţiilor deţinătoare a acestor proprietăţi sau altor persoane cu influenţă asupra funcţionarilor publici, în scopul determinării acestora să acţioneze potrivit scopului grupului. În datele de 07.08.2007 şi 31.08.2007 au fost emise titlurile de proprietate pe numele lui L. pentru 10 hectare şi respectiv, pentru 36,78 hectare, suprafeţe de teren situate în Pădurea Snagov.

Prin Decizia nr. 30/26.09.2008, Consiliul de Administraţie al Institutului de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor (ICDPP) a restituit în natură imobilul-teren în suprafaţă de 170.924,97 mp situat în Bucureşti, b-dul x nr. 8, cunoscut sub denumirea de Fosta M..

La data de 06.05.2008, I. (martor în prezenta cauză şi inculpat în Dosarul nr. x/2015 al DNA - Serviciul Teritorial Braşov) a fost angajat pe postul de consilier personal în cadrul Cancelariei Prim-Ministrului la Cabinetul Şefului Cancelariei Prim-Ministrului, raporturile de muncă încetând în data de 22.12.2008.

La data de 06.08.2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a autorizat Serviciul Român de Informaţii să desfăşoare anumite categorii de activităţi reglementate prin Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului cu referire la Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României, emiţând mandatul de siguranţă naţională nr. x din 06.08.2008. În baza acestui mandat, au fost interceptate şi înregistrate comunicaţiile numitului C. (martor în prezenta cauză şi inculpat în Dosarul nr. x/2015 al DNA - Serviciul Teritorial Braşov) de la un post de telefonie mobilă şi de la un post telefonic fix, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate aflându-se în vol. III dup, filele x.

Potrivit procesului-verbal de redare a convorbirilor telefonice, numitul C. a purtat discuţii cu D. şi cu KK. (la momentul respectiv soţia inculpatului A.) cu privire la autentificarea unui contract de vânzare-cumpărare a imobilului-teren (M.), de către KK., precum şi pentru identificarea unei modalităţi de reducere a taxelor notariale aferente contractului, prin încadrarea terenului într-o altă categorie de folosinţă. Din discuţiile purtate rezultă că intimatul inculpat A. avea cunoştinţă, atât despre faptul că acel contract de vânzare-cumpărare urma să fie autentificat de către fosta sa soţie, KK., precum şi despre faptul că se urmărea identificarea unei modalităţi de reducere a taxelor notariale, prin încadrarea terenului într-o altă categorie de folosinţă.

În perioada 20.09.2011 - 19.11.2012, în baza unor mandate de siguranţă naţională emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe numele unora dintre interlocutorii intimatului inculpat A., acesta din urmă a purtat mai multe convorbiri telefonice cu H., E. şi I. şi a trimis un sms lui E., discuţii din care au rezultat relaţiile apropiate dintre inculpat şi interlocutorii anterior menţionaţi, precum şi un eventual ajutor dat acestora în activitatea presupus infracţională. Şi în cursul anului 2013, intimatul inculpat a purtat mai multe convorbiri telefonice cu E., convorbiri ce au fost interceptate în baza unor mandate de siguranţă naţională emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi care denotă o relaţie apropiată cu acest interlocutor.

Faţă de A., la solicitarea parchetului, se încuviinţaseră, de către instanţa supremă, măsuri de supraveghere tehnică, respectiv interceptarea comunicaţiilor şi convorbirilor telefonice, supravegherea video, audio sau prin fotografiere în mediu ambiental în spaţii publice, precum şi localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice, tocmai în considerarea faptului că A. era o persoană implicată în activitatea infracţională a inculpaţilor cercetaţi în cauza anterior menţionată. Încheierea prin care au fost încuviinţate măsurile de supraveghere tehnică a fost comunicată inculpatului A., potrivit procesului-verbal întocmit în acest sens (dosar urmărire penală), la data de 24.05.2016, după audierea acestuia în calitate de martor în dosarul de urmărire penală nr. x/P/2015, la data de 15.04.2016 şi ulterior începerii urmăririi penale faţă de acesta, la data de 16.05.2016 .

Procurorul a reţinut că audierea în calitate de martor a inculpatului A., la data de 15.04.2016, în Dosarul nr. x/2015, s-a impus şi în raport cu împrejurarea că "erau indicii că acesta ar avea cunoştinţă de activitatea infracţională a grupului sus-menţionat ". Ministerul Public avea deja conturată o anumită stare de fapt cu privire la A., fostul soţ al martorei KK., în condiţiile în care, în noiembrie 2015, în referatul înaintat Judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul instanţei supreme, s-a menţionat că acesta este o "persoană implicată în activitatea infracţională".

Referitor la relaţiile existente între intimatul inculpat A. şi inculpaţii din Dosarul nr. x/2015, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, reţine că în perioada 6 - 7.05.2009, prin intermediul poştei electronice, între inculpatul A. şi un grup de persoane printre care şi martorul H. au avut loc discuţii, având ca obiect locul şi perioada de efectuare a unui concediu în Italia, pe care urmau să-l efectueze mai multe familii, printre care şi familiile intimatului inculpat şi ale martorului H., aspect care denotă, în interpretarea dată de procuror, o relaţie apropiată între cei doi.

Prin actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut că audierea în calitate de martor a inculpatului A., în cauza nr. x/P/2015, s-a impus în vederea lămuririi legăturii între membrii grupului infracţional, relaţiile avute cu primul ministru din perioada 2007- 2008, pentru a se stabili dacă i s-a solicitat acestuia în vreun fel ajutorul pentru soluţionarea favorabilă a cererilor de retrocedare de bunuri ori pentru valorificarea ulterioară a acestora, precum şi pentru stabilirea condiţiilor în care a fost angajat I., funcţia deţinută şi nivelul real de influenţă în Guvernul României.

În consecinţă, la momentul audierii în calitate de martor a inculpatului A., organele de urmărire penală sugerau sau aveau indicii privind implicarea acestuia în activitatea infracţională a inculpaţilor din cauza ce a format obiectul Dosarului nr. x/2015, context în care, parchetul avea obligaţia legală de a-i aduce la cunoştinţă acestuia dreptul la tăcere ori dreptul de a nu se incrimina, independent de existenţa art. 118 din C. proc. pen.. Procurorul avea reprezentarea faptului că persoana vizată de audiere putea evalua facil că declaraţia/audierea ar putea conduce la autoincriminare, în ipoteza în care ar fi confirmat că are cunoştinţă despre faptele sau împrejurările asupra cărora urma a fi întrebat, astfel recunoscând implicarea sa în conduita ilicită ce constituia obiect al cercetării penale, independent de limite şi consecinţe.

Principiul loialităţii administrării probelor. Nemo tenetur se ipsum acussare - Dreptul de a nu se autoincrimina sau dreptul la tăcere. Conţinut. Aplicare. Efecte

Art. 118 din C. proc. pen., cu denumirea marginală, dreptul martorului de a nu se acuza, reglementează ipoteza în care propria declaraţie nu va fi folosită împotriva persoanei audiate, după convertirea calităţii sale din martor în inculpat. Acest text nu se constituie într-o scuză apriorică sau într-un mecanism obiectiv şi absolut de înlăturare a încălcării drepturilor procesuale, în cazul unei audieri cu valenţă autoincriminatoare, în condiţiile în care organul judiciar avea date în acest sens. Legiuitorul a generat remediul pentru situaţia în care, în condiţii de loialitate a administrării probelor, deci fără o evaluare posibilă anterioară a autoincriminării se ajunge totuşi la un astfel de rezultat. În cazul martorului A., organul judiciar însă, evaluase în mod repetat valenţa contribuţiei şi implicării sale, astfel cum s-a arătat anterior. Inculpatul, plasându-se în contextul activităţii ce făcea obiectul analizei organului judiciar, evaluase, la rândul său, în mod firesc, o posibilitate de autoincriminare. Ca urmare, persoana audiată nu a urmărit împiedicarea actului de justiţie, ci valorificarea unui drept recunoscut de lege şi pe care organul judiciar l-a ignorat, cu convingerea existenţei sau aplicării ulterioare a textului remediului prevăzut de art. 118 din C. proc. pen.

Dreptul de a nu se autoincrimina ori dreptul la tăcere nu poate fi condiţionat de decizia organelor de urmărire penală de a formula sau nu acuzaţii împotriva unei persoane despre care aveau indicii că este plasată în contextul infracţional cercetat. Atunci când, deşi acuzarea este în posesia unor indicii că o persoană este implicată într-o activitate infracţională, nu-i aduce la cunoştinţa aceste aspecte şi "alege" modalităţi alternative de ascultare a sa, pentru ca ulterior declaraţiile să constituie probe şi să fie valorificate în dosarul penal, chiar dacă nu împotriva aceleiaşi persoane, ci a participanţilor, dreptul la un proces echitabil nu este respectat, fiind viciat sub aspectul loialităţii administrării probelor. Această manieră de strângere a probelor ar face iluzorii drepturile procesuale ale părţilor şi ar încălca obligaţiile legale ale organului judiciar.

În raport cu împrejurările concrete ale cauzei (Dosarul nr. x/2015) şi cu datele strânse până la momentul audierii intimatului inculpat A., în calitate de martor, care ofereau suspiciuni privind implicarea acestuia în lanţul infracţional, iniţiativa de a pune în vedere martorului că are dreptul de a nu se autoincrimina trebuia să aparţină organului judiciar. Altfel, o persoană citată spre a fi audiată ca martor, calitate în care are obligaţia de a spune adevărul, dacă se autoincriminează este posibilă ulterior punerea sa sub învinuire. Declaraţia dată în aceste condiţii poate genera alte probatorii sau să se adauge altor probatorii care să devină astfel suficiente formulării acuzaţiilor, inclusiv împotriva sa. În condiţiile ineficienţei efectului radiant al nulităţii, probatoriile survenite ori adăugate, existând de sine-stătător, distinct de audierea iniţială, vor fundamenta acuzaţia împotriva martorului. În situaţia în care nu ar spune adevărul, evitând autoincriminarea, s-ar putea ajunge la formularea acuzaţiei de mărturie mincinoasă (e.g, jurisprudenţa evocată). Această manieră de abordare sau strategie a urmăririi penale naşte un cerc vicios, dificil de gestionat de persoana audiată.

Dreptul la tăcere şi dreptul de a nu se autoincrimina nu pot fi exercitate de o manieră reală în lipsa avertizării martorului ce dovedeşte potenţial de autoincriminare sau învinuitului/suspectului, anterior primei audieri, asupra dreptului de a păstra tăcerea, a posibilităţii folosirii declaraţiei împotriva sa şi asupra dreptului de a fi asistat de către un apărător. Eludând aceste principii sau drepturi procesuale, în cauza dedusă judecăţii, organul de urmărire penală a administrat probele cu ignorarea garanţiilor de echitabilitate a procedurii.

Dreptul de a păstra tăcerea şi dreptul de a nu se autoincrimina, standarde internaţionale care dau conţinut dreptului la un proces echitabil, implică în sarcina organelor judiciare obligaţia procesuală de a nu audia o persoană în calitate de martor când există elemente care sugerează o posibilă implicare sau participaţie a acesteia la comiterea faptelor ce formează obiectul investigaţiei penale.

Instanţa de control judiciar mai reţine că KK., fosta soţie a intimatului inculpat A., a fost audiată, în calitate de martor, în Dosarul nr. x/2015, din care au fost disjunse, formându-se, iniţial, Dosarul nr. x/2016 şi, ulterior, Dosarul nr. x/2016. KK. nu a mai fost audiată în calitate de martor, însă, aşa cum se poate observa din actul de sesizare a instanţei, în susţinerea acuzaţiei ce a fost formulată împotriva intimatului inculpat A., s-a făcut trimitere la declaraţia dată de fosta sa soţie în calitate de martor în Dosarul nr. x/2015

Totodată, instanţa supremă reţine că una dintre întrebările pe care procurorul i-a adresat-o fostei soţii a intimatului inculpat A., cu ocazia audierii acesteia în calitate de martor, a vizat o posibilă inculpare a fostului soţ sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 din C. pen.. La momentul audierii martorei KK., Ministerul Public avea deja conturată o anumită stare de fapt cu privire la A., fostul soţ al martorei, în condiţiile în care, în noiembrie 2015, în referatul înaintat Judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul instanţei supreme, s-a menţionat că acesta este o "persoană implicată în activitatea infracţională".

Prin omisiunea formulării unei acuzaţii împotriva numitului A., s-a creat posibilitatea de a fi audiată, în calitate de martor, fosta soţie a intimatului inculpat, KK., fără ca aceasta să poată invoca dispoziţiile art. 117 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., aşa cum, de altfel, a procedat în faţa instanţei de fond, aspect care denotă lipsa de loialitate în administrarea probelor.

Deşi prin motivele de apel ale procurorului s-a susţinut că măsurile de supraveghere tehnică solicitate şi încuviinţate la data de 10.11.2015 faţă de A. s-au referit la posibila implicare a acestuia în comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, iar pe tot parcursul urmăririi penale şi administrării de probe, până la data de 15.04.2016 când intimatul inculpat a fost audiat ca martor, nu a existat şi nu a rezultat nici măcar o simplă bănuială că respectiva persoană participase în vreun fel la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, Înalta Curte, având în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, arată că importanţă prezintă stabilirea "cauzei acuzaţiei penale", adică faptele materiale sub aspectul cărora se efectuau cercetări şi pentru care era deja conturată o anume stare de fapt, descrisă în referatul procurorului, în partea relevantă:

"(...) Pentru a reuşi sustragerea de la plata taxelor aferente transferului de proprietate asupra terenului, necesară pentru ascunderea provenienţei reale, C. a apelat la A., primul ministru al României la acea dată, şi prin intermediul acestuia la notarul KK.. Aceasta a acceptat apoi să perceapă taxe diminuate fraudulos, prin declararea nereală a preţului şi a categoriei de folosinţă a terenului, "soluţii" pe care chiar ea le-a prezentat cumpărătorilor de influenţă. (...).

Trebuie subliniat şi faptul că în referatul care a stat la baza sesizării judecătorului de drepturi şi libertăţi pentru încuviinţarea măsurilor de supraveghere tehnică, procurorul a menţionat că din cuprinsul discuţiilor interceptate în baza mandatelor de siguranţă naţională emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, rezultă că implicarea fostului prim ministru A. nu s-a limitat doar la găsirea unei soluţii pentru eludarea normelor fiscale în materie de taxe pentru transferul proprietăţii, ci a acţionat pentru sprijinirea traficanţilor de influenţă în demersurile întreprinse, punându-i în legătură cu alte persoane influente, inclusiv cu primul ministru în funcţie la acea dată. (...)" .

Prin urmare, Înalta Curte arată că în chestiunea analizată nu prezintă relevanţă împrejurarea că presupusa activitate infracţională a fost încadrată juridic în dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, ci faptele materiale care, în opinia procurorului, justificau efectuarea cercetărilor şi luarea măsurilor de supraveghere tehnică împotriva persoanei bănuite că era implicată în sprijinirea traficanţilor de influenţă care erau interesaţi în obţinerea unor bunuri de o valoare deosebită, între care, M. şi Pădurea Snagov.

Jurisprudenţă relevantă

Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (CtEDO)

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, în considerarea acestui aspect, are în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv hotărârile pronunţate în cauzele Saunders împotriva Regatului Unit, Ibrahim şi alţii împotriva Regatului Unit; Brusco şi Serves, ambele împotriva Franţei şi numite şi de către instanţa de fond)

Astfel, în Cauza Saunders împotriva Regatului Unit (Cererea nr. 19187/91, 17 decembrie 1996), instanţa de contencios european a reţinut că: "Curtea nu este de acord cu opinia guvernului în această privinţă, deoarece unele dintre răspunsurile reclamantului erau, în realitate, de natură incriminatorie, în sensul că includeau recunoaşterea că ar fi avut cunoştinţă de informaţii care l-ar fi incriminat. În orice caz, având în vedere conceptul de proces echitabil din articolul 6, dreptul de a nu se autoincrimina nu poate fi limitat la declaraţii de recunoaştere a unor fapte sau la remarce explicit incriminatorii. Declaraţiile obţinute în virtutea obligativităţii, chiar dacă par a nu fi incriminante - cum ar fi cele referitoare la nevinovăţie sau la simple informaţii asupra faptelor - pot fi folosite ulterior de acuzare, de pildă pentru a contrazice ori a pune la îndoială alte declaraţii ale acuzatului sau alte probe furnizate de acesta în timpul procesului sau pentru a submina în orice mod credibilitatea acuzatului. în cazul în care credibilitatea unui acuzat trebuie stabilită de un juriu, folosirea unor asemenea declaraţii este şi mai periculoasă. Rezultă astfel că în acest context este esenţial modul în care se foloseşte în procesul penal o probă obţinută pe baza obligativităţii furnizării ei."

În cauza Ibrahim şi alţii împotriva Regatului Unit (cererile nr. 50541/08, 50571/08, 50573/08 şi 40351/09), Curtea a notat următoarele: "Dreptul de a păstra tăcerea în cadrul audierii de către poliţie şi dreptul de a nu contribui la propria acuzare sunt standarde internaţionale general recunoscute care se află în centrul noţiunii de proces echitabil în temeiul art. 6. Raţiunea lor de a fi rezidă, inter alia, în protecţia acuzatului faţă de constrângerea abuzivă din partea autorităţilor, contribuind astfel la evitarea erorilor judiciare şi la îndeplinirea scopurilor art. 6 (a se vedea John Murray, citată anterior, pct. 45, Jalloh, citată anterior, pct. 100 şi Bykov, citată anterior, pct. 92).

Este important să se recunoască că dreptul de a nu contribui la propria acuzare conferă protecţie nu împotriva actului de a da o declaraţie incriminatoare ca atare, ci, aşa cum s-a subliniat mai sus, împotriva obţinerii de probe prin constrângere sau opresiune. Tocmai existenţa constrângerii este aceea care dă naştere unor îndoieli în privinţa respectării dreptului de a nu contribui la propria acuzare. Din acest motiv, Curtea trebuie să examineze mai întâi natura şi gradul de constrângere utilizată pentru a obţine probele (a se vedea Heaney şi McGuinness împotriva Irlandei, nr. 34720/97, pct. 54-55, Curtea Europeană a Drepturilor Omului 2000-XII, O’Halloran şi Francis, citată anterior, pct. 55 şi Bykov, citată anterior, pct. 92). În jurisprudenţa sa, Curtea a identificat cel puţin trei tipuri de situaţii care determină îngrijorări privind existenţa unei constrângeri abuzive contrare art. 6. Prima este aceea în care un suspect este obligat să depună mărturie sub ameninţarea unor sancţiuni şi fie procedează în consecinţă (a se vedea, de exemplu, Saunders, citată anterior şi Brusco împotriva Franţei, nr. 1466/07, 14 octombrie 2010), fie este sancţionat pentru refuzul de a se conforma."

Jurisprudenţa naţională, anterioară şi de tradiţie a sancţionat o astfel de manieră de abordare a actelor ori probatoriilor în faza urmăririi penale. Altfel, prin Decizia penală nr. 1975/1979 a Tribunalul Suprem s-a arătat că în cazul în care o persoană, după ce a fost ascultată ca martor în cursul procesului penal, este trimisă în judecată, pentru o infracţiune în legătură cu cea care face obiectul judecăţii, pierde calitatea de martor, devenind inculpat şi nu mai poate fi trasă la răspundere pentru afirmaţiile neadevărate făcute cu ocazia ascultării sale în calitate de martor.

Instanţa are în vedere şi următoarele decizii recente, prezentate în extras, în parte evocate şi de către prima instanţă:

Decizia nr. 397/A din 21 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în cuprinsul căreia s-au reţinut următoarele: " (...) Organul judiciar avea suficiente date din care putea să-şi dea seama că inculpatul EEEEE. poate fi pus în situaţia de a se autoincrimina. Astfel, fiind obligat să spună adevărul în calitate de martor, dacă ar fi confirmat că în ziua soluţionării cauzei privind pe martorii denunţători s-a întâlnit cu inculpatul FFFFF. şi a discutat cu acesta despre situaţia lor juridică, declaraţia sa l-ar fi expus unor sancţiuni disciplinare ori penale.

Iniţiativa de a pune în vedere martorului că are dreptul de a nu se autoincrimina trebuia să fie a organului judiciar, deţinător al unor date care ofereau suspiciuni privind implicarea martorului la comiterea unei fapte penale.

Altfel, o persoană citată spre a fi audiată ca martor, calitate în care are obligaţia de a spune adevărul, dacă se autoincriminează ar putea fi pusă sub învinuire, iar în situaţia în care nu ar spune adevărul, evitând o autoincriminare, ar comite infracţiunea de mărturie mincinoasă. Mecanismul acesta duce întotdeauna, de fapt, la punerea sub învinuire a persoanei şi este inechitabil dacă, anterior audierii persoanei în calitate de martor, organele de urmărire penală aveau indicii care creau suspiciunea implicării acesteia în comiterea faptei ce face obiectul audierii în calitate de martor.

Dreptul martorului de a nu depune mărturie asupra faptelor care îl expun la urmări decurge din principiul general recunoscut, care este de esenţa unui proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţie, şi anume dreptul de a nu contribui la propria incriminare [nemo tenetur se ipsum acussare] (...)

(...) Revenind la cauză, se constată că la momentul ascultării martorului EEEEE. existau suficiente elemente pe baza cărora se putea trage concluzia că acesta nu i se putea atribui calitatea de martor în raport cu o eventuală inculpare a sa în legătură cu implicarea sa în săvârşirea unei infracţiuni de corupţie.

(...) Împrejurarea că procurorul nu i-a atribuit calitatea de făptuitor nu înlătură situaţia reală, rezultată din probe, care ofereau motive plauzibile pentru a se bănui implicarea acestuia în săvârşirea unei fapte de corupţie.

Deşi aflarea adevărului trebuie să primeze, procurorul nu poate atribui calitatea de martor unei persoane despre care ştie că este implicată în comiterea unei fapte penale, doar pentru ca folosind mecanismul descris să ajungă la formularea unei acuzaţii penale.

(...) Calitatea cerută subiectului activ de norma de incriminare reprezintă o condiţie pentru existenţa infracţiunii.

Ca atare, în cauză nefiind îndeplinită condiţia tipicităţii, fapta reţinută în sarcina inculpatului EEEEE. nu este prevăzută de lege, fiind aplicabile dispoziţiile art. 16 lit. b) din C. proc. pen..".

Decizia nr. 213 din 09 iunie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în cuprinsul căreia s-au reţinut următoarele: "Este de necontestat că la data citării şi audierii numitei GGGGG. organele judiciare aveau deja conturată situaţia de fapt legată de sesizarea, de către aceasta, a organelor judiciare cu privire la pretinsa infracţiune (...)

În aceste condiţii, este rezonabil a conchide că numita GGGGG., chemată de organele judiciare în vederea ascultării, avea - în acele momente - reprezentarea unor posibile consecinţe penale pentru o activitate de instigare ori pentru o activitate de complicitate relativ la o infracţiune de serviciu sau în legătură cu serviciul funcţionarilor publici. (...)

Faţă de caracterul autonom al noţiunii de "acuzaţie în materie penală", trebuie considerat că şi martorul se bucură de acest drept în măsura în care prin declaraţia pe care o face s-ar putea autoincrimina [J.B contra Elveţia, 2001, IJL GMR şi AKP contra Marii Britanii, 2000, Kansal contra Marii Britanii, 2004, Jalloh contra Germaniei, 2006, Weh contra Austria, 2004, Allan contra Marii Britanii, 2002, Muray contra Marii Britanii, 1996, Serves contra Franţei, 1997].

În rezumat, privilegiul împotriva autoincriminării este un principiu conform căruia statul nu poate obliga un suspect să coopereze cu acuzarea prin oferirea de probe ce l-ar putea incrimina. Or, în condiţiile ascultării unei persoane în calitate de martor, sub prestare de jurământ şi, mai ales, sub sancţiunea penală a săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă, cu privire la fapte sau împrejurări care l-ar putea incrimina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului - în jurisprudenţa sa - a elaborat aşa-zisa "teorie a celor trei alegeri dificile cu care se confruntă persoana", conform căreia nu este natural să i se ceară presupusului făptuitor să aleagă între a fi sancţionat pentru refuzul său de a coopera, să furnizeze autorităţilor informaţii incriminatoare sau să mintă şi să rişte să fie condamnat pentru aceasta [cauza Weh contra Austria, 2004].

De altfel, în doctrina juridică şi jurisprudenţa naţională a fost constant susţinută, cu valoare de principiu, opinia potrivit căreia dacă martorul, pentru a nu se învinui pe sine de săvârşirea unei infracţiuni, face afirmaţii neadevărate sau, cu intenţie, trece sub tăcere anumite împrejurări esenţiale despre care a fost întrebat, el nu ar săvârşi infracţiunea de mărturie mincinoasă. În realitate, o asemenea persoană nu mai este "un martor deoarece el nu poate apărea în aceasta calitate în raport cu o eventuală inculpare a sa, din moment ce întrebările ce i se adresează ar conduce, dacă ar răspunde sincer, la implicarea sa într-un proces penal. Într-o asemenea situaţie, martorului nu i se mai poate cere să fie obiectiv, în acelaşi timp în care deasupra sa planează sancţiunea penală. De altfel, în jurisprudenţa instanţei supreme a fost afirmat principiul potrivit căruia, în cazul în care o persoană, după ce a fost ascultată ca martor în cursul procesului penal, este trimisă în judecată, pentru o infracţiune în legătură cu cea care face obiectul judecăţii, ea pierde calitatea de martor, devenind inculpat şi nu mai poate fi trasă la răspundere pentru afirmaţiile neadevărate făcute cu ocazia ascultării sale în calitate de martor [Decizia penală nr. 1975/1979, Tribunalul Suprem, secţia penală]. (...)

Înalta Curte - în acord cu judecătorul instanţei de fond - apreciază că infracţiunii pentru care inculpata GGGGG. a fost trimisă în judecată îi lipseşte elementul subiectiv [vinovăţia] din conţinutul constitutiv al acestei infracţiuni.

Este neîntemeiată critica apărării potrivit căreia ar fi incidentă cauza justificativă prevăzută de art. 21 din Noul C. pen. deoarece vinovăţia acesteia nu este înlăturată pe fondul exercitării unui "drept recunoscut de lege" sau pe fondul "îndeplinirii unei obligaţii prevăzute de lege", ipotezele prevăzute de legiuitor vizând, de cele mai multe ori, situaţiile unui "conflict de valori" în prezenta cauză, lipsa vinovăţiei inculpatei este consecinţa unor principii statuate de jurisprudenţă."

Decizia nr. 42/A din 03 februarie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în cuprinsul căreia s-au reţinut următoarele: " (...) Dreptul la un proces echitabil este înfrânt atunci când, deşi acuzarea este în posesia unor suspiciuni rezonabile că o persoană este implicată într-o activitate infracţională, nu aduce la cunoştinţa persoanei aceste aspecte şi "alege" modalităţi alternative de ascultare a sa, pentru ca ulterior să le considere probe şi să valorifice aceste probe împotriva aceleiaşi persoane. (...)

Aşadar, Înalta Curte constată că în privinţa inculpaţilor HHHHH. şi IIIII., la momentul citării acestora pentru a fi audiaţi în calitate de martori, procurorul cunoştea că sunt implicaţi în activităţi de natură infracţională [n.n. mărturie mincinoasă].

Înalta Curte (...) constată că această acuzaţie a fost realizată cu încălcarea principiului instituit de art. 6 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, referitor la dreptul la un proces echitabil. Cu toate acestea procurorul nu a adus la cunoştinţă celor doi inculpaţi aceste aspecte mai înainte de a-i audia în calitate de martori şi nici nu le-a făcut cunoscut dreptul de a nu se autoincrimina prin declaraţiile date, cu atât mai puţin faptul că ceea ce vor declara poate fi folosit împotriva lor.

Este dincolo de orice îndoială că audierea unei persoane în calitate de martor, deşi se cunoaşte că este implicată într-o activitate infracţională în legătură cu care este audiat, este contrară dispoziţiilor legale şi pe cale de consecinţă o asemenea declaraţie nu poate fi folosită împotriva sa, după convertirea calităţii de martor în cea de inculpat.

Astfel, încă de la începutul audierii celor doi inculpaţi procurorul văzând implicarea acestora în lanţul infracţional ce făcea obiectul audierii ar fi trebuit să le aducă la cunoştinţă conţinutul dreptului la tăcere. Numai în aceste condiţii declaraţiile date puteau fi folosite în cauza în care au fost audiaţi. Construcţia juridică sau strategia acuzării constând în folosirea participanţilor în calitate de martori în dosarul penal, generează recunoaşterea dreptului acestora de a nu se autoincrimina, chiar de la primele audieri şi independent de conţinutul declaraţiei.

De aceea, remediul unei asemenea încălcări a principiului instituit de art. 6 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului este soluţia adoptată de către instanţa de fond şi anume achitarea." ]temeiul achitării - art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen..].

Decizia nr. 40/A, Dosar nr. x/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în cuprinsul căreia s-au reţinut următoarele: (...), la momentul audierii inculpatului JJJJJ. [24 noiembrie 2015], în calitate de martor, procurorul îşi formase convingerea cu privirea la existenţa indiciilor referitoare la săvârşirea infracţiunii de luare de mită de către inculpata KKKKK.,... În ceea ce îl priveşte pe JJJJJ., prin audierea acestuia, în calitate de martor, s-a încercat dovedirea unor fapte de corupţie, respectiv complicitate la infracţiunea de luare/dare de mită săvârşită de către acesta. În concret, inculpatul JJJJJ. a fost audiat, în calitate de martor, cu privire la "Dosarul transferurilor" şi presupusa mită în legătură cu acesta, împrejurări care puteau conduce la o autoincriminare a inculpatului. La momentul audierii lui JJJJJ. ca martor, autorităţile cunoşteau deja din declaraţia lui KKKKK. participarea sa la săvârşirea infracţiunii, astfel încât pentru autorităţi era clară implicarea lui JJJJJ. şi deci trebuia audiat într-o calitate procesuală diferită de cea de martor.

Ca principiu, prezumţia de nevinovăţie, nu înlătură protecţia martorului împotriva autoincriminării, respectiv nu înlătură dreptul martorului de a nu da declaraţii care să îl incrimineze.

Analizându-se garanţiile asociate dreptului la un proces echitabil şi prezumţia de nevinovăţie în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului se constată că de acest privilegiu trebuie să beneficieze şi martorii, în condiţiile în care, împrejurările asupra cărora sunt întrebaţi pot să conducă la consecinţe de natură penală împotriva lor. Astfel, audierea inculpaţilor în calitatea de martori a creat premisele eludării garanţiilor specifice dreptului la apărare consacrat în art. 10 C. proc. pen.

Inculpaţii puteau să declare în sensul urmărit de organele judiciare, asupra unor aspecte despre care organele judiciare aveau cunoştinţă anterior, context în care s-ar fi expus la autoincriminare pentru o eventuală infracţiune de complicitate la luare/dare de mită. Deoarece inculpaţii nu au declarat astfel, aceştia au fost puşi sub acuzare pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă. În consecinţă, indiferent de poziţia pe care o adoptau inculpaţii, aceştia se expuneau la consecinţe de natură penală.

Atunci când, deşi acuzarea este în posesia unor suspiciuni rezonabile că o persoană este implicată într-o activitate infracţională, nu aduce la cunoştinţa persoanei aceste aspecte şi "alege" modalităţi alternative de ascultare a sa, pentru ca ulterior să le considere probe şi să valorifice aceste probe împotriva aceleiaşi persoane, dreptul la un proces echitabil nu este respectat.

Cu privire la temeiul achitării, jurisprudenţa a susţinut atât lipsa elementului subiectiv (vinovăţia), cât şi lipsa elementului obiectiv. Soluţia de faţă a adoptat acest din urmă punct de vedere, apreciind că lipseşte însuşi cadrul procesual în care ar fi putut să fie dată declaraţia care să atragă răspunderea penală, respectiv lipseşte o calitate propriu zisă de martor pentru a exista infracţiunea de mărturie mincinoasă. În consecinţă, lipsa calităţii prevăzută de lege pentru subiectul activ calificat determină absenţa unei condiţii de tipicitate obiectivă şi pronunţarea unei soluţii conform art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Drept urmare, în raport de dispoziţiile art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., Înalta Curte va dispune achitarea inculpaţilor JJJJJ. şi VVVVV. pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. (1) şi alin. (2) lit. d) C. pen.

Decizia penală nr. 42/A din 03 februarie 2016, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Dosar nr. x/2014, în cuprinsul căreia instanţa supremă nu a cenzurat modalitatea în care procurorul a ales să-şi fundamenteze acuzaţia în materie penală formulată împotriva inculpaţilor HHHHH. şi IIIII., dar a constatat că această acuzaţie a fost realizată cu încălcarea principiului instituit de art. 6 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, referitor la dreptul la un proces echitabil, deoarece: deşi procurorul cunoştea că cei doi inculpaţi au discutat cu defunctul (...), inculpaţii fiind şi persoanele prin care defunctul urmărea sprijinirea inculpatului LLLLL. şi astfel realizarea traficului de influenţă. Cu toate acestea procurorul nu a adus la cunoştinţă celor doi inculpaţi aceste aspecte mai înainte de a-i audia în calitate de martori şi nici nu le-a făcut cunoscut dreptul de a nu se autoincrimina prin declaraţiile date, cu atât mai puţin faptul că ceea ce vor declara poate fi folosit împotriva lor.

Este dincolo de orice îndoială că audierea unei persoane în calitate de martor, deşi se cunoaşte că este/poate fi implicată într-o activitate infracţională în legătură cu care este audiat, este contrară dispoziţiilor legale şi pe cale de consecinţă o asemenea declaraţie nu poate fi folosită împotriva sa, după convertirea calităţii de martor în cea de inculpat.

Încă de la începutul audierii [în calitatea iniţială de martor] celor doi inculpaţi procurorul, văzând implicarea acestora în lanţul infracţional ce făcea obiectul audierii, ar fi trebuit să le aducă la cunoştinţă conţinutul dreptului la tăcere. Numai în aceste condiţii declaraţiile date puteau fi folosite în cauza în care au fost audiaţi. Construcţia juridică sau strategia acuzării constând în folosirea participanţilor în calitate de martori în dosarul penal, generează recunoaşterea dreptului acestora de a nu se autoincrimina, chiar de la primele audieri şi independent de conţinutul declaraţiei.

De aceea, remediul unei asemenea încălcări a principiului instituit de art. 6 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului este soluţia adoptată de către instanţa de fond şi anume achitarea.(...)

Decizia penală nr. 40/A din 20 februarie 2018, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Dosar nr. x/2016, în cuprinsul căreia s-au reţinut următoarele [în ceea ce priveşte infracţiunile de mărturie mincinoasă reţinute în sarcina inculpaţilor VVVVV. şi JJJJJ.]: "(...) Apelantul intimat inculpat VVVVV. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă, în modalitatea normativă prevăzută de art. 273 alin. (1) şi alin. (2) lit. d) C. pen.

În acest sens, s-a reţinut că, la data de 08 decembrie 2015, inculpatul VVVVV. a fost audiat în calitate de martor, împrejurare în care acesta a făcut afirmaţii mincinoase şi nu a spus ceea ce ştie cu privire la fapte şi împrejurări esenţiale asupra cărora a fost întrebat.

Instanţa de fond a reţinut că împrejurările esenţiale asupra cărora inculpatul VVVVV. a făcut afirmaţii mincinoase şi nu a declarat aspectele pe care le cunoaşte constau în circumstanţele în care, în perioada vara anului 2009, inculpata KKKKK. a luat legătura cu inculpatul MMMMM., în condiţiile în care inculpata a fost condusă la locuinţa lui MMMMM. chiar de către VVVVV.

Apelantul intimat inculpat JJJJJ. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă, în modalitatea normativă prevăzută de art. 273 alin. (1) şi alin. (2) lit. d) C. pen.

În acest sens, s-a reţinut că, la data de 24 noiembrie 2015, inculpatul JJJJJ. a fost audiat în calitate de martor în prezenta cauză, prilej cu care acesta a făcut afirmaţii mincinoase şi nu a spus ceea ce ştie cu privire la fapte şi împrejurări esenţiale asupra cărora a fost întrebat.

Instanţa de fond a reţinut că împrejurările esenţiale asupra cărora inculpatul JJJJJ. a făcut afirmaţii mincinoase şi nu a declarat aspectele pe care le cunoştea constau în circumstanţele în care, în perioada februarie - aprilie 2009, inculpata KKKKK., prin intermediul martorului NNNNN., a luat legătura cu inculpaţii OOOOO. şi PPPPP., pentru a purta discuţii cu privire la modalitatea de soluţionare a dosarului penal care îi privea pe aceştia din urmă.

Spre deosebire de situaţia juridică reţinută în ceea ce îl priveşte pe VVVVV., în cazul lui JJJJJ. există probe că aspectele asupra cărora a fost întrebat şi care se referă la infracţiunile comise de KKKKK. sunt reale, ceea ce determină o analiză a implicaţiilor acestei situaţii juridice asupra dreptului de a nu se autoincrimina şi, implicit, asupra conţinutului infracţiunii de mărturie mincinoasă.

Cu privire la inculpatul VVVVV., instanţa are în vedere că nu poate fi reţinută infracţiunea de mărturie mincinoasă în sarcina aceluia faţă de care se reţine, în baza unor probe administrate cu privire la faptele asupra cărora a fost chemat să declare, că respectivele acţiuni sau inacţiuni nu au existat. În acest caz, lipseşte un element din conţinutul constitutiv al infracţiunii de mărturie mincinoasă şi anume lipsesc afirmaţiile mincinoase. În consecinţă, atunci când cel audiat declară tot ceea ce ştie şi nu face afirmaţii mincinoase, nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate cu privire la infracţiunea de mărturie mincinoasă.

Spre deosebire de această ipoteză, care presupune lipsa afirmaţiilor nereale, nici în cazul aceluia care în urma declaraţiei s-ar autoincrimina, aspect deja cunoscut de organele de urmărire penală în faţa cărora s-a dat respectiva declaraţie, nu poate fi reţinut conţinutul infracţiunii de mărturie mincinoasă în considerarea lipsei calităţii subiectului activ (în realitate persoană acuzată şi nu martor). Din probe, faţă de JJJJJ. rezultă o situaţie diferită cu privire la faptele asupra cărora urma să declare. Dacă, în ceea ce îl priveşte pe VVVVV., analiza anterioară a demonstrat că există un dubiu privind realitatea întâlnirii dintre KKKKK. şi MMMMM., în ceea ce îl priveşte pe JJJJJ., probele nu au condus la aceeaşi concluzie. Astfel, aspectele de fapt reţinute cu privire la întâlnirile şi scopul acestor întâlniri dintre QQQQQ., KKKKK. şi JJJJJ. au fost confirmate de probe, pe care autorităţile le-au cunoscut înainte de audierea lui JJJJJ.

Audierea făptuitorului în calitate de martor nu înlătură dreptul de a nu se autoincrimina. Deşi s-ar putea susţine că această practică are la bază respectarea prezumţiei de nevinovăţie, nu se poate susţine şi că făptuitorul audiat în calitate de martor nu beneficiază de dreptul de a nu se autoincrimina.

Dreptul la tăcere şi dreptul de a nu se autoincrimina nu pot fi exercitate de o manieră reală în lipsa avertizării suspectului, anterior primei sale audieri, asupra dreptului de a păstra tăcerea şi de a fi asistat de către un apărător, precum şi a aducerii la cunoştinţă a posibilităţii folosirii declaraţiei împotriva sa.

Atribuirea calităţii de martor unei persoane şi audierea ei în această calitate, în contextul în care refuzul de a da declaraţii atrăgea consecinţe sancţionatorii, contravine art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Un martor care are temerea că ar putea fi interogat în legătură cu aspecte autoincriminatorii are dreptul de a refuza să răspundă întrebărilor cu acest conţinut.

Dreptul de a nu se incrimina nu poate fi condiţionat de voinţa discreţionară a organelor judiciare, de a formula sau nu acuzaţii ori de a atribui o calitate procesuală formală de martor celui suspectat. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (art. 6) protejează orice persoană împotriva căreia există suspiciuni de vinovăţie în orice procedură care poate conduce la stabilirea răspunderii acestuia.

Înalta Curte constată, după cum s-a precizat anterior, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru condamnarea apelanţilor intimaţi inculpaţi VVVVV. (pentru că nu a declarat mincinos) şi JJJJJ. (pentru că se încalcă dreptul de a nu se autoincrimina) ci, dimpotrivă, se impune achitarea acestora (...)".

În concluzie, Înalta Curte constată că, în jurisprudenţa secţiei penale, problema de drept a primit o soluţionare constantă. Atribuirea calităţii de martor unei persoane şi audierea în această calitate, în contextul în care refuzul de a da declaraţii atrăgea consecinţe sancţionatorii, contravine art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Un martor care are temerea că ar putea fi interogat în legătură cu aspecte autoincriminatorii are dreptul de a refuza să răspundă întrebărilor cu acest conţinut. Atunci când, deşi acuzarea este în posesia unor suspiciuni rezonabile că o persoană este implicată într-o activitate infracţională, nu aduce la cunoştinţa persoanei aceste aspecte şi "alege" modalităţi alternative de ascultare a sa, pentru ca ulterior să le considere probe şi să valorifice aceste probe împotriva aceleiaşi persoane, dreptul la un proces echitabil nu este respectat. În privinţa temeiului achitării, jurisprudenţa a susţinut, atât lipsa elementului subiectiv (vinovăţia), cât şi lipsa elementului obiectiv, ori lipsa cadrului procesual în care ar fi putut să fie dată declaraţia care să atragă răspunderea penală, respectiv lipsa calităţii propriu-zisă de martor pentru a exista infracţiunea de mărturie mincinoasă (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Decizia nr. 42/A din 03 februarie 2016, Dosar nr. x/2014; Decizia nr. 40/A din 20 feb. 2018, Dosar nr. x/2016; Decizia nr. 318 din 22 mai 2018, Dosar nr. x/2016). Aceste cauze în care s-a ales temei al achitării art. 16 lit. b) C. proc. pen., se refereau la ipoteza audierii de către organul de urmărire penală şi generarea imediată a calităţii de inculpat în raport cu infracţiunea de mărturie mincinoasă şi trimiterea în judecată alături de cel ce beneficia de această poziţie a martorului (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Sentinţa nr. 83 din data de 25 februarie 2018, Dosar nr. x/2018).

În plus, din perspectiva elementelor constitutive, infracţiunea de mărturie mincinoasă este o infracţiune intenţionată, or scopul urmărit de intimatul inculpat prin conduita sa, a fost acela de a valorifica dreptul la tăcere, nu a vizat sau urmărit împiedicarea cercetării penale în cauza în care audierea a avut loc.

Instanţa de control judiciar adaugă argumentele anterioare celor evocate de prima instanţă referitoare la lipsa cadrului procesual în care a fost dată declaraţia, respectiv lipsa calităţii propriu-zise de martor sau lipsa calităţii prevăzută de lege pentru subiectul activ calificat, ce determină absenţa unei condiţii de tipicitate obiectivă şi generează aplicabilitatea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.. Ordinea legală de preferinţă, prevăzută de art. 16 din C. proc. pen. a impus menţinerea temeiului achitării.

În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte - Completul de 5 judecători, cu majoritate, va respinge, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Sentinţei penale nr. 318 din data de 22 mai 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, iar în baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate,

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Sentinţei penale nr. 318 din data de 22 mai 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, privind pe inculpatul A..

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2019.

Opinie separată:

Opinia separată vizează soluţia de respingere a apelului formulat în cauză, urmată de menţinerea sentinţei atacate, în condiţiile în care apreciez că se impunea desfiinţarea hotărârii de achitare pronunţată de prima instanţă faţă de inculpatul A., întrucât este nelegală şi, ca atare, calea ordinară de atac exercitată de Direcţia Naţională Anticorupţie era de admis, ca fiind fondată, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Prealabil analizării hotărârii pronunţate în primă instanţă prin prisma motivelor de apel dezvoltate de parchet atât în scris cât şi în şedinţă publică, este necesar a fi făcute anumite precizări.

Astfel, ascultarea în calitate de martor a unei persoane aflată sub prestare de jurământ în legătură cu fapte sau împrejurări despre care se cunoaşte că l-ar putea incrimina nu este permisă, aşa cum rezultă din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, întrucât, în caz contrar, s-ar ajunge ca presupusul participant la activitatea infracţională cu privirea la care este interogat să fie obligat a alege între a fi sancţionat pentru refuzul de a colabora cu organele de instrucţie penală, a le furniza informaţii care să conducă la acuzarea sa sau a risca să fie tras la răspundere penală pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.

În aceste condiţii, dacă o persoană este citată să compară ca martor, trebuie ca la momentul audierii sale să nu poată fi considerată ca fiind sub incidenţa unei "acuzaţii" de natură penală în sensul dispoziţiilor art. 6 parag. 1 din Convenţie, adică să nu existe posibilitatea de a fi privită din perspectiva acuzatului "de facto", întrucât, numai într-o atare situaţie, martorului îi este recunoscut dreptul la tăcere şi la neautoincriminare, având în vedere că acest drept nu are un caracter general şi absolut în raport cu obligaţia legală de a da declaraţii în care să spună adevărul, obligaţie reglementată în art. 114 alin. (2) C. proc. pen. Or, o interpretare contrară ar permite eludarea dispoziţiilor procesual penale menţionate, prin invocarea în mod abstract a dreptului la tăcere, împrejurare care ar împiedica sau, după caz, ar îngreuna aflarea adevărului şi, totodată, realizarea obiectului urmăririi penale, făcând imposibilă strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunii, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii penale a acestora în scopul de a aprecia dacă se impune sau nu trimiterea lor în judecată.

Altfel spus, garanţiile conferite de art. 6 din Convenţie devin incidente de la data la care autorităţile judiciare au motive întemeiate să suspecteze implicarea unei persoane în săvârşirea infracţiunii, chiar dacă aceasta nu a fost pusă încă sub acuzare, motiv pentru care audierea sa în calitate de martor reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil în componenta privind dreptul de a nu depune mărturie asupra faptelor care o pot expune la urmări de natură penală.

Deci, dreptul de a nu contribui la propria incriminare se naşte numai atunci când organele de urmărire penală deţin indicii rezonabile privind implicarea persoanei chemată să depună mărturie în comiterea infracţiunii ce face obiectul cercetărilor, în lipsa acestor indicii neputând fi invocat dreptul la tăcere, întrucât martorului îi incumbă obligaţia legală de a dezvălui orice informaţie pe care o ştie sub sancţiunea răspunderii penale.

De asemenea, audierea iniţială a unui acuzat în calitate de martor, deşi organele judiciare, în baza unor mijloace de probă administrate, l-ar suspecta deja de participarea la săvârşirea infracţiunii pentru care se efectuează urmărirea penală, afectează caracterul echitabil al procedurii şi din perspectiva coacuzatului împotriva căruia sunt valorificate informaţiile obţinute din declaraţia testimonială, aspect reţinut, de altfel, de Curtea Europeană în Cauza Loutsenko contra Ucrainei.

Astfel, dreptul la un proces echitabil este încălcat şi atunci când datele furnizate de acuzat în calitate de martor sunt valorificate împotriva coacuzatului şi/sau a sa, întrucât acesta la momentul luării depoziţiei are obligaţia de a arăta tot ceea ce ştie cu privire la împrejurările şi faptele despre care este întrebat, nebeneficiind de dreptul de a păstra tăcerea.

În dezacord cu soluţia pronunţată în apel, cu majoritate, consider, raportând consideraţiile dezvoltate anterior la circumstanţele concrete ale cauzei, că situaţia juridică a inculpatului A., la data de 15 aprilie 2016, când a fost audiat în calitate de martor, în Dosarul nr. x/2015 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, nu echivala cu cea a acuzatului "de facto" pentru a-i putea fi aplicabile drepturile conferite de art. 6 din Convenţie, inclusiv dreptul la tăcere, ci, din contră, date fiind aspectele cu privire la care a fost chemat să compară în faţa organelor de anchetă, precum şi probatoriul administrat până la acel moment în legătură cu modul de retrocedare a unor imobile revendicate de L., nu existau suspiciuni rezonabile din care să rezulte că acesta era implicat în activitatea infracţională ce forma obiectul cercetărilor, motiv pentru care, potrivit poziţiei sale procesuale avea obligaţia legală de a spune adevărul sub sancţiunea răspunderii penale.

Sub aspectul împrejurărilor faptice este de menţionat că cercetările iniţiale au fost declanşate de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, în Dosarul nr. x/2012, sub aspectul infracţiunilor de trafic de influenţă, respectiv cumpărare de influenţă faţă de numiţii XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC. şi DDDDD. care, acceptând promisiunea unor foloase materiale din partea lui L. şi a soţiei acestuia, le-au promis cumpărătorilor de influenţă că vor interveni pe lângă funcţionari din cadrul autorităţilor publice centrale şi locale, din Călăraşi, Suceava şi Sinaia, cu atribuţii în domeniul retrocedărilor imobiliare sau al reconstituirii dreptului de proprietate, în scopul urgentării unor acte ce le intră în îndatoririle de serviciu sau în scopul îndeplinirii unor acte contrare acestor îndatoriri pentru obţinerea urgentă şi în mod ilegal a unor imobile şi a unor suprafeţe de mii de hectare situate în judeţele, după caz, localităţile menţionate. Prin rechizitoriul emis în cauză, s-a dispus, printre altele, şi disjungerea şi continuarea cercetărilor faţă de suspecţii L. şi QQQ., fiind format Dosarul nr. x/2015.

În Dosarul nr. x/2015, la data de 23 ianuarie 2015, L. a depus o plângere penală împotriva numiţilor C., E., I., D. şi A. sub aspectul comiterii unor fapte de corupţie care au avut ca rezultat cauzarea unui prejudiciu evaluat la suma de 45.000.000 RON. În cuprinsul plângerii, a reclamat cu privire la A. numai faptul că "retrocedarea RRRRR. exclusiv către ex-SSSSS., s-a produs în timpul mandatului său de prim-ministru, după ce Senatul României şi Camera Deputaţilor au respins o lege în acest sens", fără ca numele acestuia să fie menţionat în legătură cu reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafeţele de teren denumite "M." şi "Pădurea Snagov"

De asemenea, în declaraţia dată în calitate de suspect, în acelaşi dosar, la 23 aprilie 2015, L., dezvoltând de o manieră amplă demersurile făcute de-a lungul anilor, fie personal fie prin intermediul mandatarilor săi, pentru recuperarea proprietăţilor deţinute anterior de RRRR., moştenitoarea O., şi ale cărei drepturi succesorale le achiziţionase, a indicat persoanele implicate activ în această construcţie (C., E., D. şi F.) inclusiv întâlnirile pe care le-au avut şi contextul în care s-au purtat discuţiile, exprimându-şi, totodată, nemulţumirea că a fost nevoit să le accepte pretenţiile financiare, întrucât, în caz contrar, ar fi fost împiedicat să intre în posesia terenurilor revendicate, A. neregăsindu-se printre acestea, despre care, de altfel, nici organele de urmărire penală nu i-au adresat întrebări cu ocazia audierii, împrejurare din care rezultă că nu erau interesate de persoana lui. Singura referire la A. a fost făcută de L. în contextul în care a relatat argumentele prezentate de C. pentru a-l convinge că ar avea nevoie de relaţiile sale, de la nivel politic, în vederea recuperării M. şi Pădurii Snagov, exemplificând în acest sens prietenia cu Q. despre care a susţinut că "l-a ajutat să-şi ducă banii în China", precum şi faptul că este "consilierul lui A.", dându-i, astfel, asigurări că nu trebuie să-şi facă griji în privinţa acestuia. Deci, se observă că menţionarea unor oameni politici a avut drept scop inocularea ideii că în lipsa sprijinului lui C., care pretindea că se bucură de influenţă la cel mai înalt nivel asupra decidenţilor politici din România, era exclusă obţinerea de către suspect a terenurilor pretinse, în condiţiile în care din relatările lui L. rezultă clar că nu a luat legătura direct sau prin intermediari cu A., ba mai mult că alte persoane au contribuit la rezolvarea problemei referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate, despre care, cu ocazia audierii, a fost întrebat expres de organele de urmărire penală, nefiind interogat cu privire la presupusa implicare a lui A. .

Pentru o mai bună înfăptuire a justiţiei, prin Ordonanţa nr. x/P/2015 din 30 septembrie 2015, s-a dispus disjungerea faptelor privind retrocedarea averii pretinse de L. şi QQQ., formându-se, pe rolul aceleiaşi unităţi de parchet, Dosarul nr. x/2015 având ca obiect continuarea cercetărilor pentru fapte comise în diferite forme de participaţie, în intervalul 2006 - 2013, în vederea obţinerii unor imobile, printre care Pădurea Snagov şi M..

Audiat şi în acest nou dosar, mai întâi în calitate de suspect, la data de 11 decembrie 2015, iar, ulterior, în calitate de inculpat, la data de 11 ianuarie 2016, L. a arătat contextul în care i-a fost prezentat C., acesta fiindu-i recomandat ca o persoană ce-l poate ajuta să obţină proprietăţile revendicate şi care lucrează cu o casă de avocatură de top, în primele trei din ţară, motiv pentru care a fost de acord să încheie o înţelegere cu SC K. SRL, reprezentată de C., ulterior, intrând treptat în legătură cu D., I., H., J., E. şi F., persoane implicate, într-o mai mare sau mai mică măsură, în demersurile efectuate pentru retrocedarea unor imobile, cele mai valoroase fiind Pădurea Snagov şi M., şi despre acţiunile cărora a fost chestionat punctual de organele de urmărire penală la momentul consemnării declaraţiilor sale . Nici cu aceste ocazii, L. nu a amintit de A., ba mai mult, în declaraţia de inculpat, făcând referire la problemele pe care le-a întâmpinat în relaţia cu SC K. SRL, în special pentru Pădurea Snagov şi M., a precizat că "Am depus denunţurile penale la dosar pentru că m-am considerat înşelat de aceste persoane care nu mi-au dat banii pentru partea mea de bun. Precizez că plângerea împotriva lui A. se referea la decizia luată de retrocedare a RRRRR. fostului SSSSS.". În contextul acestor precizări, se observă că, în cauză, procurorul anchetator şi-a axat cercetările doar asupra împrejurărilor în care s-a obţinut retrocedarea Pădurii Snagov şi a M., respectiv, a identificării persoanelor care au fost amestecate în demersurile aferente reconstituirii dreptului de proprietate asupra acestor imobile, fără să fie demarate verificări cu privire la dobândirea RRRRR. de către SSSSS., în legătură cu care s-a menţionat numele lui A..

Totodată, QQQ., soţia lui L., fiind audiată, la data de 08 ianuarie 2016, în acelaşi dosar, în calitate de suspect, a făcut declaraţii în legătură cu demersurile efectuate de soţul său pentru revendicarea unor bunuri imobile ce i se cuveneau în România, arătând că, din cauza procedurilor costisitoare, deşi, începând cu anul 2002, au apelat la diferiţi avocaţii, nu au avut niciun rezultat până când l-au cunoscut pe C., care i-a pus în legătură cu casa de avocatură JJJ., unde s-a încheiat contractul de cesionare a drepturilor litigioase cu SC K. SRL, moment la care a participat şi avocatul D., ulterior aflând că în această afacere erau implicaţi ca finanţatori E. şi F., iar J. şi I. ca intermediari ai acestora, în timp ce H. "urma să aibă grijă de relaţiile noastre cu publicul". Singura referire la A. a fost când suspecta a menţionat că "după semnarea contactului cu C.", în calitate de reprezentant al SC K. SRL, "acesta a spus că el a fost consilierul lui Q. şi că a făcut afaceri cu prim ministrul A. care ar fi vrut să îl menţină în cabinetul lui însă a refuzat pentru că a ales să facă afaceri", fără să prezinte alte date cu privire la o eventuală implicare a acestuia în activitatea infracţională desfăşurată de persoanele indicate şi în legătură cu care soţul său formulase denunţ. Mai mult, după aceste precizări, organele de urmărire penale i-au pus întrebări despre C., H., D., E. şi I., respectiv rolul avut de fiecare în obţinerea imobilelor revendicate de L., aspect care demonstrează că cercetările efectuate în cauză nu l-au vizat pe A., în condiţiile în care nu au interogat-o privitor la persoana sa . De altfel, QQQ. a menţionat numele lui A., în acelaşi context, şi în cuprinsul declaraţiei de suspect, dată iniţial, la 06 mai 2015, în Dosarul nr. x/2015 al DNA - Serviciului Teritorial Braşov, respectiv, cu referire la momentul încheierii contactului de cesiune, când C. pentru a-i determina să accepte ca 80% din domeniul Băneasa să-i fie cedaţi în cazul recuperării imobilului le-a spus că "fără el şi prietenii lui (A., I., E.) nu vom câştiga vreun bun (...)", precum şi că vor pierde procesul de exequatur de la instanţa supremă, sens în care a făcut trimitere la un judecător de la Înalta Curte . Indicarea unor persoane cu funcţii publice s-a făcut de C. în scopul de a sădi în mentalul celor doi suspecţi convingerea că, în raport cu relaţiile pe care le are, este sigurul în măsură să asigure obţinerea terenurilor revendicate, în lipsa ajutorului său orice şansă de a avea câştig de cauză fiind exclusă, concluzie ce rezultă fără echivoc şi din atitudinea organelor de urmărire penală, care, pe lângă faptul că nu i-au investigat pe cei menţionaţi de acesta, nici nu i-au întrebat pe L. şi pe soţia sa, cu ocazia audierii, despre A., având în vedere că nu au furnizat informaţii suplimentare care să trezească vreo suspiciune cu privire la implicarea acestuia în planul infracţional pus la punct de C., ci, din contră, făcând referire la plângerea depusă, L. a declarat că ceea ce-i impută este decizia de retrocedare a RRRRR. către SSSSS., imobil care nu a făcut obiectul cercetărilor în Dosarul nr. x/2015.

Împrejurarea că cercetările efectuate în dosarul anterior menţionat în legătură cu modul în care a dobândit L. Pădurea Snagov şi fosta

M., nu l-au vizat pe inculpatul din prezenta cauză decurge din tactica de anchetă utilizată de organul de urmărire penală, inclusiv cu ocazia audierii în calitate de suspecţi, după caz, de inculpaţi a numiţilor C., D., E., N., F., G., H. şi I. şi a administrării probei testimoniale.

În primul rând, este de menţionat că, la data de 05 noiembrie 2015, în Dosarul nr. x/2015, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov a extins, printre altele, urmărirea penală sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit cu consecinţe deosebit de grave, trafic de influenţă şi spălarea banilor, pentru ca ulterior, la data de 08 decembrie 2015, să dispună extinderea şi efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de mai mulţi suspecţi, inclusiv faţă de C., D., E., N., F., J., H. şi I., pentru săvârşirea, în diferite forme de participaţie, a infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, trafic de influenţă, după caz, spălare de bani, abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit cu consecinţe deosebit de grave şi spălarea banilor. Drept urmare, în perioada decembrie 2015 - aprilie 2016, au dat declaraţii de suspect C. (09 decembrie 2015), J. (09 decembrie 2015) şi D. (10 decembrie 2015), precum şi de inculpat J. (12 aprilie 2016) şi H. (20 aprilie 2016), moment în care, făcând precizări cu privire la învinuirile ce le-au fost aduse în legătură cu retrocedarea fostei M. şi Pădurea Snagov, niciunul nu a menţionat, măcar tangenţial, numele lui A., ba mai mult, nici procurorul anchetator nu le-a pus întrebări referitoare la o eventuală implicarea a acestuia în procedura de emitere a titlurilor de proprietate pe numele lui L., aspect ce dovedeşte că organele de urmărire penală nu aveau motive întemeiate să-l suspecteze că participase la activitatea infracţională imputată acuzaţilor din cauză.

În acest context, prezintă relevanţă faptul că titlurile de proprietate pentru 10, respectiv, 36,78 hectare, suprafeţe situate în Pădurea Snagov, au fost emise, la datele de 07 august 2007 şi 31 august 2007, pe numele L., iar terenul în suprafaţă de 170.924,97 m2, cunoscut sub denumirea M., i-a fost restituit în natură, prin Decizia nr. 30 din 26 septembrie 2008 emisă de Consiliul de Administraţie al Institutului de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor.

Totodată, la 16 iulie 2008, Înalta Curte a emis mandatul de siguranţă naţională nr. x, dispunând interceptarea comunicaţiilor efectuate de la două posturi telefonice, unul mobil şi altul fix, de către C.. Ulterior, la data de 06 august 2008, a fost prelungită măsura din 18 august 2008 până la 17 noiembrie 2008, fiind emis mandatul de siguranţă naţională nr. x . Potrivit procesului-verbal din 12 august 2015, C. l-a apelat telefonic pe D., la data de 13 octombrie 2008, ora 21:43, ocazie cu care au discutat despre încheierea unui contract de vânzare cumpărare a unui teren (cercetările efectuate au dovedit că era vorba de M.) la biroul notarial deţinut de KK., soţia lui A., la acel moment. "R.: Da. TTTTT.: Scuză-mă că te sun aşa târziu. R.: Te rog! TTTTT.: Ai apucat să vorbeşti cu KKK. cumva? R.: Nu, n-am mai vorbit cu ea. TTTTT.: Foarte bine ai făcut că uite sunt la masă cu premierul şi o să facem actele alea cu soţia dânsului. R.: OK. Bine, Nicio problemă. TTTTT.: Da. R.: N-am vorbit că am zis că până nu-mi iese aia, nu are rost că ştiu că tot aia... TTTTT.: Bine ai făcut, uite că s-a brodit bine. Bravo! Scuze de ora târzie. Hai, vorbim." . A doua zi, cei doi au purtat o nouă convorbire telefonică, la ora 12:35, în legătură cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare:

"TTTTT.: Ce faceţi? R.: Ce să fac, am vorbit cu notarul, i-am trimis actele. TTTTT.: Cu notarul care ţi l-am dat eu ieri seară ... R.: Da, da, da. Sigur..." . Deci, decizia autentificării contractului de către notarul KK. a fost una spontană, determinată de întâlnirea lui C. cu prim-ministrul în funcţie la acea dată, în condiţiile în care intenţia era ca actele de vânzare a M., imobil ce fusese restituită în natură, la data de 26 septembrie 2008, să fie semnate la un alt birou notarial, împrejurare care dovedeşte că A. nu a intervenit în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate, respectiv, de retrocedare a imobilelor revendicate de L., întrucât, în caz contrar, ar fi avut o înţelegere prealabilă cu C. în legătură cu beneficiile ce urma să le obţină în schimbul demersurilor sale, materializate, inclusiv prin încheierea cu soţia sa a contactelor ce vizau suprafeţele de teren în discuţie, în vederea obţinerii unor sume consistente, cu titlu de onorariu notarial.

Într-adevăr, din convorbirile telefonice purtate de C. cu diferite persoane (" ... D.: Taxa despre care am vorbit săptămâna trecută în România nu este 2 - neinteligibil - milioane... TTTTT.: Da! D.: Este de 6,5 milioane de euro. TTTTT.: ... Deci, notarul public ne-a spus să nu folosim strada x, deoarece hârtiile pe care le avem sunt înregistrate pe strada scumpă . . . . . . . . . .dar încercăm să găsim o soluţie să luăm alt număr, număr poştal pentru a pune tot pământul pe strada ieftină." - apel din 15 octombrie 2008, ora 17:49), precum şi din mesajele tip sms schimbate cu KK. ("Bună. KK. sunt. Îmi dau acum cadastrul şi vdm cum încadrăm ca să fie bine. Mă uit pe cadastru şi vdm. Chiar dak va fi ceva pe str. aia scumpă, găsim o s" - trimis la 16 octombrie 2008, ora 12:25 lui C., fila x, d.u.p.), reiese că notarul urma să identifice modalităţi de reducere a taxelor notariale datorate statului de semnatarii contractelor, prin încadrarea terenului într-o altă categoriei de folosinţă, împrejurare de natură a ridica suspiciuni cu privire la comiterea unor infracţiuni de evaziune fiscală.

În aceste condiţii, prin Ordonanţa nr. x/P/2015 din 05 noiembrie 2015, la care am făcut referire anterior, s-a dispus extinderea urmăririi penale şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, iar, la data de 10 noiembrie 2015, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov - a solicitat, în temeiul art. 138 alin. (1) lit. a), c) şi d) C. proc. pen., pentru o perioadă de 30 de zile, de la data de 10 noiembrie 2015 până la data de 09 decembrie 2015, interceptarea comunicaţiilor şi convorbirilor telefonice, supravegherea video, audio sau prin fotografiere în mediu ambiental în spaţii publice, precum şi localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice, inclusiv, faţă de A., reţinând, printre altele, că "Pentru a reuşi sustragerea de la plata taxelor aferente transferului de proprietate asupra terenului, necesară pentru ascunderea provenienţei reale, C. a apelat la A., primul ministru al României la acea dată, şi prin intermediul acestuia la notarul KK.. Aceasta a acceptat apoi să perceapă taxe diminuate fraudulos, prin declararea nereală a preţului şi a categoriei de folosinţă a terenului, soluţii pe care chiar ea le-a prezentat cumpărătorilor de influenţă.", cerere ce a fost admisă de instanţa supremă, prin Încheierea nr. 362 din 10 noiembrie 2015 . Din cuprinsul proceselor-verbale de redare a înregistrărilor telefonice rezultă că măsurile de supraveghere tehnică nu au evidenţiat informaţii care să dovedească vreo implicarea a lui A. în activitatea de diminuare a taxelor notariale, dar nici în cea de dobândire a titlurilor de proprietate asupra terenurilor revendicate de către L., ba mai mult, acesta şi-a îndemnat fosta soţie să aplice legea, când i-a fost adus la cunoştinţă faptul că se urmărea calcularea într-un cuantum mai redus a taxelor datorate către stat.

Relevantă sub acest aspect este şi declaraţia testimonială din data de 04 decembrie 2015 a martorei KK., care a arătat că, deşi valoarea minimă conform grilei notarilor publici era de 500 euro/m2 pentru suprafaţa în discuţie, C. i-a solicitat să autentifice contractul la o valoare mai mică de 50-60 euro/m2, urmând să considere că terenul este situat în extravilanul municipiului Bucureşti, aspect pe care i "l-am povestit soţului meu şi acesta mi-a spus să aplic legea", pentru ca, în final, nefiind de acord cu propunerea ce i-a fost făcută, să nu mai semneze contractul de vânzare cumpărare a M. la cabinetul său notarial . Susţinerile martorei sunt confirmate şi de conţinutul procesului-verbal din 09 decembrie 2015 privind redarea discuţiei telefonice purtată de aceasta cu soţul său, PPP., la data de 04 decembrie 2015, ora 17:18, ocazie cu care i-a povestit despre modul în care a decurs audierea de la parchet, respectiv, ce a răspuns la întrebările care i-au fost puse. "KK.: Şi zice: ... Ce a zis soţul dumneavoastră când aşa? Zic: Mi-a zis să aplic legea. Ce să-mi zică?" .

Ca atare, în lipsa oricărei suspiciuni rezonabile cu privire la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală sau a vreunei alte infracţiuni care să justifice prelungirea măsurilor de supraveghere tehnice dispuse de judecătorul de drepturi şi libertăţi faţă de A., procurorul de caz nu s-a mai adresat instanţei supreme cu o cerere în acest sens, măsura încetând de drept, la momentul expirării duratei pentru care a fost luată, respectiv, la 09 decembrie 2015, aşa cum rezultă din procesul-verbal din 24 mai 2016 întocmit de organul de urmărire penală, cu ocazia aducerii la cunoştinţa inculpatului din prezenta cauză a faptului că a făcut obiectul interceptării comunicaţiilor telefonice şi supravegherii video-audio, în perioada 10 noiembrie 2015 - 09 decembrie 2015.

Aceasta este şi raţiunea pentru care procurorul nu le-a adresat nicio întrebare când i-a audiat, la datele de 09 decembrie 2015 şi 10 decembrie 2015, în calitate de suspecţi pe C., J. şi D., în legătură cu o eventuală implicare a lui A. în activitatea infracţională pentru care erau cercetaţi, organul de urmărire penală nefiind în posesia unor date care să justifice declanşarea unor de investigaţii penale împotriva sa, întrucât motivele care au fundamentat cererea de luare a măsurilor de supraveghere tehnică faţă de acesta nu mai erau de actualitate în raport cu probatoriul administrat în cauză, fiind înlăturate, astfel, eventualele suspiciuni de comitere a infracţiunii de evaziune fiscală. Faptul că organele de urmărire penală nu aveau motive plauzibile să-l bănuiască că a luat parte, într-o formă sau alta, la acţiunile derulate de cei acuzaţi, rezultă şi din aceea că, la momentul administrării probei testimoniale, în perioada 21 decembrie 2015 - 28 aprilie 2015, martorilor HHH., QQ., YY. şi LLL., după ce au fost lăsaţi să declare ce ştiu despre circumstanţele în care s-a obţinut retrocedarea M. şi a Pădurii Snagov, nu le-a fost pusă nicio întrebare cu privire la A., persoană care, de altfel, nu fusese menţionată nici de cei audiaţi.

Suplimentar, prezintă importanţă şi faptul că A., la finalizarea cercetărilor efectuate în cauză, nu a fost trimis în judecată, prin rechizitoriul nr. x din 17 mai 2016, pentru infracţiuni comise în perioada 2006 - 2013, în vederea obţinerii unor imobile, printre care Pădurea Snagov şi M., revendicate fără drept de L.. Ba mai mult, prin rechizitoriu, s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor în Dosarul nr. x/2016 sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de mărturie mincinoasă şi favorizarea infractorului în legătură cu depoziţiile date de acesta, în calitate de martor, la 15 aprilie 2016, fapte pentru care se extinsese urmărirea penală şi se ordonase continuarea urmăririi penale faţă de el, prin ordonanţa din 16 mai 2016, fapt care demonstrează încă o dată că ancheta efectuată în cauză nu l-a vizat, neexistând suspiciuni de vinovăţie în ceea ce îl priveşte.

Concluzionând, constat că, pe baza mijloacelor de probă deja administrate până la data de 15 aprilie 2016, când A. a fost ascultat, sub prestare de jurământ, în calitate de martor, procurorul de caz nu deţinea indicii rezonabile referitoare la implicarea acestuia în săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile ce făceau obiectul cercetărilor, motiv pentru care drepturile conferite de art. 6 din Convenţie în privinţa unei acuzaţii penale nu erau incidente, nefiindu-i, astfel, aplicabile şi, ca atare, îi incumba obligaţia de a declara tot ceea ce ştie în legătură cu împrejurările pentru care a fost chemat să declare.

Altfel spus, contrar celor reţinute de prima instanţă, apreciez că inculpatul A. putea avea calitatea de martor în Dosarul nr. x/2015 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, întrucât nu lipseşte situaţia premisă a normei de incriminare, care presupune existenţa unui raport între o persoană, adică martorul, şi autoritatea judiciară, situaţie în care se impunea ca judecătorii fondului să realizeze o analiză sub aspectul îndeplinirii sau nu a tipicităţii obiective şi subiective a infracţiunii de mărturie mincinoasă.

Sub acest din urmă aspect, este de menţionat că, la data de 15 aprilie 2016, înainte de luarea depoziţiei, i s-a adus la cunoştinţă că urmează să fie audiat ca martor "în legătură cu retrocedarea către L. a unor suprafeţe de teren în Băneasa (fosta fermă regală) şi Snagov (JJ.); actele de vânzare-cumpărare vizând aceste bunuri; implicarea inculpaţilor E., F., N., G. în procedurile de retrocedare", sens în care procurorul de caz i-a pus mai mute întrebări referitoare la aceste chestiuni.

Astfel i-au fost adresate următoarele întrebări:

"Întrebare: V-a cerut vreodată E. să-l prezentaţi altor politicieni, membri ai Guvernului sau reprezentanţilor unor instituţii publice din Românie? Răspuns: Nu. Întrebare: C. sau E. v-au propus vreodată să achiziţionaţi bunuri dintre cele pretinse de L. şi cesionate către cei doi? Răspuns: Nu. Nu am avut vreo discuţie pe acest subiect cu vreunul dintre ei. Întrebare: Când aţi aflat despre intenţia lui E./C. de a achiziţiona drepturile succesorale ale lui L. în România? Răspuns: Arăt că nu ştiam despre această intenţie/afacere pe care intenţiona să o desfăşoare în România. Fosta soţie nu mi-a adus la cunoştinţă că a discutat cu E. despre aceste aspecte. De asemenea, precizez că nu am avut o relaţie apropiată cu domnul C. pentru a avea o discuţie de acest gen sau de alt gen. Întrebare: C., H., E., I. sau L. v-au cerut vreodată să promovaţi imaginea ultimului sau să susţineţi pretenţiile acestuia? Răspuns: Nu. Simpatiile mele monarhice sunt către Casa regală, nu către L. şi acest lucru este ştiut în anturajul meu. Pe L. l-am cunoscut o dată în public, cred că am dat şi mâna, dar nu am discutat cu acesta. Întrebare: A venit vreo persoană la dvs. Să vă ceară să-l numiţi pe L. reprezentant al ţării sau să-i oferiţi vreo altă funcţie publică? Răspuns: Nu. Nici nu am auzit de un asemenea demers. Întrebare: Aţi discutat cu domnul C. despre încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare la biroul notarial al fostei soţii? Răspuns: Nu. După ce mi s-a prezentat procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 13.10.2008 pe care l-am citit, precizez că eu nu am luat masa cu domnul C. şi nu am discutat cu acesta despre vânzarea unor terenuri. Nu am avut niciun fel de relaţie cu domnul C.. Întrebare: Care era relaţia dintre E. şi R.? Răspuns: nu ştiu dacă au avut o relaţie apropiată, dar a fost sfătuitorul/consultantul acestuia. Întrebare: Care era relaţia lui C. cu UUUU. şi QQ.? Răspuns: Nu am cunoştinţă. Cei doi nu mi-au pomenit vreodată de C.. Întrebare: Care era relaţia dintre H. şi E.? Erau parteneri sau H. era reprezentantul lui E.? Răspuns: Cred că între cei doi era o relaţie de colaborare în ceea ce priveşte consultanţa. Nu pot să precizez mai mult de atât. Întrebare: Cunoaşteţi avocaţii de la JJJ.? Aţi discutat vreodată cu D.? Răspuns: Îi cunosc pe titulari. JJJ.. Nu-mi aduc aminte să fi auzit că aceştia susţin interesele prinţului L.. Nu-l cunosc şi nu am discutat cu D.. Întrebare: Dvs., personal sau U., aţi primit donaţii sau sponsorizări de la persoanele menţionate (H., E., C.) sau societăţile acestora? Răspuns: Nu. Nu am cunoştinţă ca firma lui H. să fi încheiat contracte de sponsorizare/donaţie cu U., dar puteţi să verificaţi. Întrebare avocat VVVV.: Domnul C. a fost consilierul dvs.? Răspuns: Nu. Nu a deţinut vreo funcţie în guvernul condus de mine. Nu a fost sfătuitorul eu. Întrebare avocat WWWW.: Aţi auzit, direct sau indirect, ca domnul H. să se folosească de relaţia sau calitatea de consilier a dvs. Pentru afacerile desfăşurate? Răspuns: Nu. Întrebare avocat WWWW.: După momentul 2008, după ce relaţia s-a diluat, aţi mai avut alte discuţii cu domnul H.? Răspuns: Am mai avut discuţii politice, întrucât acesta era apropiat de R. şi orice informaţie era utilă. Nici nu am ştiut că are afaceri, târziu am aflat că deţine acţiuni la X. şi director la această publicaţie, respectiv când a apărut ştirea în spaţiul public. Întrebare avocat WWWW.: Aţi auzit de firma K.? Răspuns: Nu. Întrebare avocat WWWW.: În perioada în care aţi fost apropiat de H., v-a cerut acesta vreodată să interveniţi pe la vreo autoritate/instituţie pentru vreun prieten de-al său? Răspuns: Nu".

Deşi, prin rechizitoriu nr. x din 06 iulie 2016, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov - i-a imputat inculpatului A. că în calitate de martor, la data de 15 aprilie 2016, în Dosarul nr. x/2015, a făcut sub prestare de jurământ "declaraţii necorespunzătoare adevărului şi nu a spus tot ce ştie în legătură cu fapte şi împrejurări esenţiale ale cauzei asupra cărora a fost întrebat", printre care şi cu privire la "întâlnirile şi discuţiile purtate cu acesta C. privitoare la taxele notariale privind tranzacţionarea imobilelor obţinute de L.", apreciez că în cauză nu erau incidente garanţiile conferite de art. 6 din Convenţie, respectiv, dreptul la neautoincriminare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, întrucât, aşa cum rezultă din depoziţia sa testimonială, nu a fost întrebat cu privire la taxele notariale ci dacă a "discutat cu domnul C. despre încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare la biroul notarial al fostei soţii?".

În aceste condiţii, problema care se ridică ţine de temeinicia acuzaţiilor formulate împotriva inculpatului prin rechizitoriu, situaţie în care instanţa investită cu judecarea pe fond a cauzei este chemată să constate în ce măsură cele reţinute de procuror îşi găsesc corespondent în probatoriul administrat în cauză, cu consecinţa pronunţării unei soluţii de achitare pe motivul că fapta nu există.

Faţă de considerentele dezvoltate anterior şi de împrejurarea că, în cauză, prima instanţă nu a făcut aprecieri asupra tipicităţii obiective şi subiective a infracţiunii de mărturie mincinoasă pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., în condiţiile în care a reţinut că acesta nu putea fi audiat în calitate de martor, întrucât beneficiază, pe tărâmul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, de dreptul la tăcere şi dreptul de a nu se autoincrimina ca orice persoană împotriva căreia există suspiciuni de vinovăţie, constat că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond în vederea respectării dreptului la un proces echitabil şi a dublului grad de jurisdicţie şi, nu în ultimul rând, al respectării dreptului la apărare a inculpatului.

Astfel, în acord cu principiul dreptului la un proces echitabil consacrat de Convenţie, transpus şi în legislaţia naţională şi prin raportare la motivele de apel ale parchetului care, prin criticile formulate, tinde la o soluţie de condamnare, cu atât mai mult cu cât instanţa de control judiciar nu a administrat nicio probă, este obligatorie trimiterea spre rejudecare a cauzei pentru a fi dispuse măsuri pozitive care să clarifice aspectele cu caracter esenţialmente faptic invocate de acuzare, dar şi pentru a-i fi oferită inculpatului posibilitatea de a se apăra, respectându-i-se, astfel, drepturile procesuale, în contextul unor condamnări date României de Curtea Europeană în Cauzele Spînu, Mircea şi Dănilă, pentru violarea art. 6 paragrafelor 1 şi 3 din Convenţie.

Pe de altă parte, pronunţarea unei soluţii pe fondul acuzaţiei penale pentru prima dată direct în apel, în cazul în care ar fi de condamnare, ar face ca inculpatul să nu aibă acces la exercitarea controlului judiciar asupra unei asemenea decizii, întrucât este definitivă, fapt ce ar conduce la încălcarea dreptului său la apărare şi a dreptului la dublul grad de jurisdicţie consacrate de art. 8 C. proc. pen. şi de art. 6 din Convenţie, drepturi care reprezintă componente ale unei proceduri echitabile.

În considerarea jurisprudenţei Curţii Europene şi a Înaltei Curţii, având în vedere că judecătorii fondului nu au analizat chestiunile de fapt şi de drept relativ la infracţiunea de mărturie mincinoasă reţinută în sarcina inculpatului, consider că pronunţarea unei soluţii asupra temeiniciei acuzaţiei ar determina eliminarea artificială a unui grad de jurisdicţie în defavoarea intereselor procesuale ale inculpatului, în condiţiile în care legea procesual penală prevede parcurgerea a două grade de jurisdicţie [art. 421 pct. 2 lit. a) raportat la art. 349 şi urm.], motiv pentru care apreciez că se impune desfiinţarea hotărârii atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Judecător,

UUUUU.

GGC - GV