Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea ce formează obiectul recursului
Prin Decizia nr. 1276 din 11 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 574 din 6 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că nu sunt îndeplinite cerinţele motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât nu este îndeplinită condiţia identităţii de părţi în litigiile în care au fost pronunţate hotărârile potenţial potrivnice în opinia revizuentei. Astfel, verificarea celor două hotărâri pretins potrivnice relevă faptul că, deşi au fost date în litigii având acelaşi obiect - pretenţii decurgând din drepturi salariale - şi aceeaşi cauză (întemeiate pe aceleaşi prevederi legale), procesele au fost purtate între părţi diferite.
2. Recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate în revizuire
Împotriva deciziei menţionate la pct. 1 revizuenta A. a exercitat calea de atac intitulată "cerere de rejudecare la completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform Hotărârii civile nr. 1276/2019 privind dosarul nr. x/2019", înregistrată ca recurs pe rolul Completului de 5 judecători sub nr. x/2020, în cuprinsul căreia sunt reluate ad litteram susţinerile din cererea de revizuire soluţionate prin decizia atacată.
II. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018
În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., întrucât: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 - care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018 - a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; (ii) conform art. 24 din C. proc. civ. din 2010, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare"; (iii) prezentul dosar a fost început la 31 iulie 2018, astfel că îi sunt aplicabile dispoziţiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018.
III. Procedura de filtrare
Recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi, au fost urmate procedura de pregătire a dosarului şi procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ.
Prin încheierea din 2 noiembrie 2020, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea acestuia către părţi.
Raportul a fost comunicat părţilor la 9 noiembrie 2020, conform dovezilor de comunicare ataşate la dosar.
Recurenta a formulat punct de vedere asupra raportului, înregistrat la dosar la 17 noiembrie 2020, prin care combate concluzia din raport referitoare la sancţiunea nulităţii recursului şi formulează critici cu privire la hotărârea recurată, precum şi argumente pe fondul cauzei, solicitând admiterea recursului.
IV. Considerentele Înaltei Curţi
Examinând admisibilitatea recursului în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., se constată că cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., deoarece criticile formulate reprezintă o reluare ad litteram a cererii de revizuire, nefiind formulată nicio critică referitoare la soluţia şi considerentele deciziei pronunţate în revizuire, ce formează obiectul prezentului recurs.
În aceste condiţii, reiterarea criticilor din revizuire echivalează cu lipsa motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, situaţie în care este incidentă sancţiunea nulităţii recursului, prevăzută de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.
Este adevărat că, în cuprinsul punctului de vedere asupra raportului, înregistrat la dosar la 17 noiembrie 2020, recurenta combate concluzia din raport referitoare la sancţiunea nulităţii recursului şi formulează critici cu privire la hotărârea recurată, precum şi argumente pe fondul cauzei.
Însă, conform art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs", iar, potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)".
În condiţiile în care hotărârea ce formează obiectul recursului a fost comunicată recurentei la 3 februarie 2020, termenul de 30 zile de la comunicare, prevăzut de art. 485 alin. (1) din C. proc. civ. pentru exercitarea şi motivarea recursului, s-a împlinit la 5 martie 2020.
Astfel, criticile formulate de recurentă prin punctul de vedere asupra raportului, înregistrat la dosar la 17 noiembrie 2020, în cuprinsul căruia formulează critici cu privire la decizia atacată, nu pot fi luate în considerare ca motivare a recursului în termenul de recurs, fiind incidentă sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 493 alin. (5) coroborat cu art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., completul de filtru va constata nul recursul ce formează obiectul prezentei cauze.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 1276 din 11 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2019.
Fără cale de atac, potrivit art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 decembrie 2020.