Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 117 din data de 23 octombrie 2019, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii 33/2019 a Curţii de Apel Suceava.
II. Împotriva sentinţei penale nr. 117 din data de 23 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, A. a formulat apel.
Prin decizia nr. 17/A din data de 21 ianuarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva sentinţei penale nr. 117 din data de 23 octombrie 2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţate în dosarul nr. x/2019.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 459 alin. (7) din C. proc. pen.:
"încheierea prin care este admisă în principiu cererea de revizuire este definitivă. Sentinţa prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilităţii în principiu, este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea".
În aceste condiţii, instanţa supremă a constatat că, în cauză, petentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva unei hotărâri pronunţate în procedura reglementată de dispoziţiile art. 340 - 341 din C. proc. pen. (plângerea în faţa instanţei împotriva ordonanţelor procurorului) ce nu poate fi supusă revizuirii, nefăcând parte din categoria hotărârilor ce pot fi revizuite, respectiv a hotărârilor prin care se rezolvă fondul cauzei, întrucât instanţa nu s-a pronunţat asupra raportului juridic de drept substanţial şi asupra raportului juridic procesual penal principal, nesoluţionând vreo acţiune penală şi nepronunţând vreuna din soluţiile de condamnarea, achitare sau încetare a procesului penal. Ulterior, acesta a atacat soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire cu apel, soluţie care nu era supusă niciunei căi de atac, nefiind îndeplinite cerinţele admisibilităţii acesteia, astfel cum sunt prevăzute în codificarea procesual penală.
Prin urmare, s-a reţinut, în considerentele hotărârii recurate, că sentinţa penală atacată cu apel de către petentul A. este una definitivă, nesusceptibilă a fi supusă niciunei căi de atac, acesta învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu soluţionarea unei căi de atac care nu întruneşte cerinţele legale menţionate şi, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
III. Împotriva acestei decizii petentul A. a formulat recurs.
Prin decizia penală nr. 54 din 25 mai 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 17/A din data de 21 ianuarie 2020, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2019.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că petentul a exercitat o cale de atac care nu mai este prevăzută de legislaţia procesual penală împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.
IV. Împotriva deciziei penale nr. 54 din 25 mai 2020 a formulat apel petentul A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, COmpleutl de 5 Judecători la data de 05 noiembrie 2020 sub nr. x/2020 fiind stabilit prim termen la data de 07 decembrie 2020, termen la care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac promovate.
Examinând apelul formulat, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători constată că este inadmisibil, pentru considerentele următoare:
În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.
Totodată, conform art. 550 alin. (1) coroborat cu art. 551 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., hotărârile pentru care nu este prevăzută calea de atac a contestaţiei sau apelului rămân definitive la data pronunţării lor şi devin executorii, ele neputând fi atacate ulterior.
În cauză, petentul a exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive (decizia penală nr. 54 din 25 mai 2020), nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a nesocoti coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziţiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar şi principiul unicităţii căilor de atac şi modul de stabilire a ierarhiei acestora.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul petent A. împotriva deciziei penale nr. 54 din 25 mai 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul petent A. împotriva deciziei penale nr. 54 din 25 mai 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă apelantul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 decembrie 2020.