Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea ce formează obiectul cererii de revizuire
Prin sentinţa civilă nr. 843 din 6 decembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Mehedinţi, şi a dispus obligarea pârâtului la recalcularea şi plata drepturilor salariale solicitate prin acţiune.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta A. şi pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Mehedinţi.
Prin Decizia nr. 573 din 6 martie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A., a admis apelul declarat de pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Mehedinţi şi a schimbat în tot sentinţa în sensul că a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
2. Cererea de revizuire şi hotărârea de declinare a competenţei
Împotriva Deciziei nr. 573 din 6 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, a formulat cerere de revizuire reclamanta A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
În esenţă, revizuenta a arătat că hotărârea atacată cu revizuire este contrară deciziei civile nr. 538/05.03.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, prin care a fost respins apelul formulat de Inspectoratul Şcolar Judeţean Mehedinţi, fiind menţinută soluţia Tribunalului Mehedinţi, prin care au fost acordate reclamantei drepturile salariale solicitate prin acţiune.
Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. x/2019.
Prin Decizia nr. 1350 din 14 mai 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 510 alin. (2) C. proc. civ., în raport cu motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
3. Hotărârea pronunţată de Înalta Curte în revizuire
Cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă sub nr. x/2019.
Prin Decizia nr. 1443 din 24 septembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A., reţinând considerentele arătate în continuare.
Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătoreşti să fie pronunţate în dosare diferite; să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat. Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.
În speţă, revizuenta a solicitat anularea Deciziei nr. 573 din 6 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, susţinând că aceasta este potrivnică şi încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 538 din 5 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018.
Revizuenta susţine că există contrarietate între cele două hotărâri definitive pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în speţe similare, în privinţa altor persoane, cauze soluţionate în contradictoriu cu acelaşi intimat, Inspectoratul Şcolar Judeţean Mehedinţi.
Revizuenta invocă faptul că, la nivelul Curţii de Apel Craiova, există practică judiciară neunitară în cauze având ca obiect recalcularea şi plata drepturilor salariale, promovate de diferiţi reclamanţi în baza aceluiaşi temei juridic.
Or, practica neunitară a instanţelor judecătoreşti nu poate constitui motiv de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., această cale de atac neavând menirea de a remedia astfel de situaţii, iar demersul judiciar al revizuentei nu a fost determinat de existenţa unei hotărâri judecătoreşti potrivnice în sensul dispoziţiei legale mai sus amintite, ci de nemulţumirea acesteia faţă de soluţia nefavorabilă pronunţată de Curtea de Apel Craiova, spre deosebire de soluţia pronunţată de aceeaşi instanţă într-o cauză similară.
4. Recursul declarat împotriva hotărârii date de Înalta Curte în revizuire
Împotriva deciziei menţionate la pct. 3, revizuenta A. a declarat recurs, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Recurenta arată că, prin acţiunea înregistrată la 31.07.2018 pe rolul Tribunalului Mehedinţi, 9 angajaţi au formulat acţiune în contradictoriu cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Mehedinţi pentru acordarea unei majorări salariale de 12% începând cu luna august 2015 şi a unei majorări salariale de 15% începând cu 1 aprilie 2018, conform O.U.G. nr. 83/2014 şi Legii nr. 153/2017, cererile fiind disjunse. Tribunalul Mehedinţi a dat a admis cererile formulate numai pentru majorarea de 12%, motiv pentru care toţi cei 9 angajaţi au formulat apel in vederea obţinerii şi a majorării de 15 %.
Curtea de Apel Craiova, prin Deciziile nr. 538/05.03.2019 şi nr. 1427/16.05.2019, pronunţate în dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2018, în care reclamante sunt B. şi C., a menţinut soluţia Tribunalului Mehedinţi de acordare a drepturilor salariale solicitate.
Ulterior, prin Decizia nr. 573 din 6 martie 2019, pronunţată în nr. 2515/101/2018, Curtea de Apel Craiova a admis apelul formulat de Inspectoratul Şcolar Judeţean Mehedinţi şi a respins în totalitate a cererea de chemară în judecată formulată de A., recurenta-revizuentă din prezenta cauză.
În aceste condiţii, se susţine că există hotărâri judecătoreşti potrivnice, date în cauze având acelaşi obiect şi acelaşi pârât - Inspectoratul Şcolar Judeţean Mehedinţi - şi se solicită admiterea recursului şi, în rejudecarea cererii de revizuire, anularea Deciziei nr. 573/06.03.2019 a Curţii de Apel Craiova şi menţinerea sentinţei civile nr. 843/06.12.2018 a Tribunalului Mehedinţi.
II. Considerentele Înaltei Curţi
În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de o secţie civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
În sensul ipotezei reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat presupune existenţa triplei identităţi: de cauză, de obiect şi de părţi, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".
Înalta Curte constată că instanţa de revizuire, analizând condiţiile autorităţii de lucru judecat, în mod corect a reţinut că, în ceea ce priveşte hotărârile potenţial potrivnice în opinia revizuentei, nu este îndeplinită condiţia identităţii de părţi.
Concluzia instanţei de revizuire nu este combătută de susţinerile din recurs, care atestă faptul că hotărârile potenţial potrivnice au fost pronunţate în cauze privind părţi diferite, însă cuprind critici cu privire la dezlegarea diferită dată problemei de drept vizând acordarea drepturilor salariale în litigiu.
În deplin acord cu argumentele instanţei de revizuire, Înalta Curte reţine, la rândul său, că, în litigiile soluţionate prin hotărârile potenţial potrivnice în opinia revizuentei, nu era îndeplinită tripla identitate cerută de art. 431 alin. (1) C. proc. civ.
Analiza pe fond a problemei de drept care a primit o dezlegare diferită prin hotărârile menţionate de recurenta-revizuentă excedează cadrul procesual al cererii de revizuire, cale de atac de retractare în cadrul căreia se analizează admisibilitatea cererii şi faptele pe care se întemeiază, nefiind permisă o examinare a legalităţii ori a temeiniciei modului în care instanţele au soluţionat o anumită problemă de drept cu scopul de a stabili care este soluţia corectă.
Cu alte cuvinte, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de revizuire nu efectuează o analiză de legalitate şi temeinicie a hotărârii atacate, ca un corolar al principiului res judicata specific hotărârilor judecătoreşti definitive.
Faptul că, în opinia revizuentei, aceeaşi problemă de drept a primit o dezlegare diferită în litigii similare, dar nu identice, în care părţile sunt diferite, nu atrage incidenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci poate reprezenta eventual o problemă de practică judiciară neunitară în privinţa căreia există alte remedii procesuale.
Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 1443 din 24 septembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2019.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2021.