Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârile invocate în cererea de revizuire
În dosarul nr. x/2015, prin sentinţa civilă nr. 8528/29.09.2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta S.C. Electrocentrale Bucureşti S.A.. Apelul declarat de A. împotriva sentinţei menţionate a fost respins prin Decizia nr. 4570 din 26 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
În dosarul nr. x/2015, prin sentinţa civilă nr. 6160/15.06.2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de contestatorul B. împotriva intimatei S.C. Electrocentrale Bucureşti S.A.. Apelul declarat de B. împotriva acestei sentinţe a fost admis, prin Decizia nr. 5347 din 1 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care a fost schimbată în tot sentinţa apelată, în sensul admiterii contestaţiei, anulării Deciziei nr. 649/06.11.2015 emisă de intimata S.C. Electrocentrale Bucureşti S.A., reintegrării contestatorului pe postul şi funcţia deţinute anterior concedierii şi obligării intimatei să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii la data reintegrării efective, precum şi dobânda legală aferentă de la data de 07.12.2015 la data plăţii efective.
2. Cererea de revizuire
Prin cererea depusă la oficiul poştal la 28 februarie 2019 înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2019, revizuentul A. a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea deciziei civile nr. 4570 din 26 septembrie 2017, pronunţată Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2015.
3. Hotărârea de declinare a competenţei cu privire la cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 2995 din 4 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondată, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. şi a declinat judecata cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
4. Hotărârea pronunţată în revizuire
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 9 septembrie 2019 sub nr. x/2019.
Prin Decizia nr. 2005 din 7 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., împotriva Deciziei nr. 4570 din 26 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2015, reţinând considerentele arătate în continuare.
Pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cererea de revizuire are ca obiect Decizia nr. 4570 din 26 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti în raport cu Decizia nr. 5347 din 1 noiembrie 2017 a aceleiaşi instanţe.
Termenul de revizuire de o lună, prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se socoteşte de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri (Decizia nr. 5347 din 1 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti.
Cererea de revizuire a fost transmisă prin poştă la 28 februarie 2019 (conform plicului ataşat la dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Bucureşti), cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În cauză nu pot fi reţinute susţinerile revizuentei în sensul că partea pe care o reprezintă nu a avut cunoştinţă despre hotărâre decât cu o lună înainte de momentul la care a formulat cererea de revizuire, întrucât termenul prevăzut de lege curge de la pronunţarea hotărârii.
5. Recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate în revizuire
Împotriva deciziei menţionate la pct. 4 a declarat recurs revizuentul A., susţinând că termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. curge de la data comunicării hotărârii, când hotărârea poate fi considerată definitivă, iar nu de la data pronunţării, întrucât considerentele sunt cunoscute la data comunicării. Se argumentează că jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul că termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. curge de la pronunţare, nu se aplică în cazul unei hotărâri definitive pronunţate în apel.
În continuare, în susţinerea recursului, sunt expuse argumente referitoare la admiterea cererii de revizuire a Deciziei nr. 4570/2017 a Curţii de Apel Bucureşti pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor vizând greşita admitere a excepţiei tardivităţii cererii de revizuire, se reţin următoarele:
În cauză, cererea de revizuire este formulată, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., împotriva Deciziei nr. 4570 din 26 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti în raport cu Decizia nr. 5347 din 1 noiembrie 2017 a aceleiaşi instanţe.
Pentru motivul de revizuire invocat, art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. dispune în sensul că "Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: 8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".
Ultima decizie invocată în susţinerea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este Decizia nr. 5347 din 1 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care a fost soluţionat apelul într-un litigiu în materia conflictelor de muncă şi de asigurări sociale, hotărâre care, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., nu este supusă recursului. Astfel, întrucât nu este supusă recursului, decizia respectivă este definitivă la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., potrivit căruia "sunt hotărâri definitive (…) hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs", coroborat cu art. 634 alin. (2) din acelaşi cod, conform căruia "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".
În consecinţă, termenul de revizuire de o lună a început să curgă la 1 noiembrie 2017, data pronunţării Deciziei nr. 5347/2017 a Curţii de Apel Bucureşti, şi, conform art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., s-a împlinit la 1 decembrie 2017, astfel că cererea de revizuire depusă la oficiul poştal la 28 februarie 2019 a fost formulată cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fiind incidentă sancţiunea decăderii din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., aşa cum corect a reţinut şi instanţa de revizuire prin hotărârea atacată.
Susţinerile recurentului, potrivit cărora termenul de revizuire prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se calculează de la data comunicării hotărârii atacate, sunt lipsite de temei, având în vedere că dispoziţiile procedurale legale prevăd expres că termenul curge de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Sub acest aspect, Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, considerentele Curţii Constituţionale referitoare la constituţionalitatea dispoziţiilor procedurale din reglementarea anterioară, care, similar art. 511 din C. proc. civ. din 2010, prevedeau că, în anumite situaţii, termenul de revizuire se calculează de la data pronunţării hotărârii atacate:
- "[…] prin reglementările cuprinse în […] C. proc. civ., referitoare la data de la care începe să curgă termenul de revizuire, legiuitorul nu a înţeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite. În aceste condiţii, părţilor interesate nu li se încalcă accesul liber la justiţie, atâta vreme cât pot sesiza instanţele judecătoreşti în termenul legal cu cererea de revizuire. Referitor la susţinerea autoarei excepţiei potrivit căreia, dat fiind că hotărârea judecătorească nu i-a fost comunicată, nu a putut exercita, în termenul legal, calea de atac a revizuirii, Curtea reţine că stabilirea unor momente diferite de la care începe să curgă termenul de revizuire, în considerarea unor situaţii diferite, nu contravine prevederilor art. 24 din Constituţie, referitoare la dreptul la apărare. […] obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor" (Decizia nr. 235/2003; Decizia nr. 1404/2008; Decizia nr. 4/2016, pct. 14);
- "[…] legiuitorul nu a înţeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite, în aceste condiţii, părţilor interesate nu li se încalcă accesul liber la justiţie, atâta vreme cât pot sesiza instanţele judecătoreşti în termenul legal cu cererea de revizuire. De asemenea, Curtea a reţinut că formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate" (Decizia nr. 4/2016, pct. 13).
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 2005 din 7 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2019.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2021.