Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Hotărârea instanţei disciplinare
1. Prin Hotărârea nr. 26J din 13 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a admis acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva domnului A. - judecător în cadrul Judecătoriei Constanţa - şi, în baza art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ("Legea nr. 303/2004"), a aplicat pârâtului sancţiunea disciplinară constând în "excluderea din magistratură" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza întâi din aceeaşi lege.
2. Situaţia de fapt reţinută de instanţa disciplinară este conturată de faptul că pârâtul judecător îşi desfăşoară activitatea în cadrul Judecătoriei Constanţa, fiind repartizat la secţia civilă şi, din verificările efectuate de Inspecţia Judiciară, a rezultat că, în mod constant, înregistrează restanţe în redactarea hotărârilor, după cum urmează: (i) la 31.12.2018, înregistra 190 de hotărâri neredactate, cea mai veche din 1.03.2018; (ii) la 26.03.2019, înregistra 287 de hotărâri neredactate, cea mai veche din 1.03.2018; (iii) la 05.04.2019, înregistra 294 de hotărâri neredactate, cea mai veche din 1.03.2018; (iv) la 12.06.2019, înregistra 306 hotărâri neredactate, cea mai veche din 1.03.2018. Volumul de activitate al pârâtului în perioada de referinţă a fost asemănător cu al celorlalţi judecători din cadrul secţiei.
3. Sub aspectul laturii obiective a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza întâi din Legea nr. 303/2004, s-a reţinut că, la 12.06.2019, pârâtul judecător figura cu un număr de 306 hotărâri neredactate în termenul legal, din care: 10 hotărâri din martie 2018; 17 hotărâri din aprilie 2018; 21 de hotărâri din mai 2018; 2 hotărâri din iunie 2018; 18 hotărâri din iulie 2018; 16 hotărâri din august 2018; 18 hotărâri din septembrie 2018; 35 de hotărâri din octombrie 2018; 39 de hotărâri din noiembrie 2018; 19 hotărâri din decembrie 2018; 12 hotărâri din ianuarie 2019; 40 de hotărâri din februarie 2019; 23 de hotărâri din martie 2019; 3 hotărâri din aprilie 2019; 30 de hotărâri din mai 2019.
4. Având în vedere situaţia de fapt reţinută, s-a făcut dovada încălcării, în mod repetat, de către pârât a termenelor de redactare a hotărârilor judecătoreşti.
5. Sub aspectul caracterului imputabil al conduitei ilicite, în lipsa unor criterii prevăzute de lege, au fost avute în vedere toate aspectele ce ţin de activitatea profesională desfăşurată de judecător în perioada de referinţă.
6. Conform adresei nr. x/05.11.2019 emisă de Judecătoria Constanţa, depusă de pârât la termenul de judecată din 06.11.2019:
"din verificările efectuate în sistemul ECRIS, respectiv Registrul redactor, s-a constatat că la acea dată domnul judecător A. nu figura ca hotărâri judecătoreşti neredactate în termenul legal".
7. În urma verificării, din oficiu, a sistemului ECRIS şi accesând, prin sondaj, hotărârile pronunţate de pârât, s-a constatat că acestea fie sunt motivate extrem de succint, fie sunt nemotivate, fie cuprind doar practicaua, dispozitivul, iar în considerente sunt prezentate doar susţinerile părţilor. În pofida obligaţiei asumate prin precizarea scrisă din 12.06.2019, depusă la dosar în cursul cercetării disciplinare, ca, în termen de 20 de zile, să redacteze majoritatea dosarelor pronunţate, pârâtul nu s-a mobilizat pentru a redacta, cu respectarea standardelor profesionale, hotărârile pronunţate, limitându-se să realizeze o motivare incompletă, sumară, contrar susţinerilor sale de la termenul de judecată din 06.11.2019.
8. Din perspectiva volumului de muncă, s-a reţinut că, deşi acesta a fost semnificativ, similar celorlalţi judecători din cadrul secţiei, această împrejurare nu poate înlătura culpa magistratului care înregistrează cele mai multe şi mai vechi restanţe în redactare la nivelul secţiei, aşa cum rezultă din situaţia statistică depusă la filele x ale dosarului de cercetare disciplinară.
9. La nivelul instanţei au fost dispuse măsuri în vederea mobilizării şi sprijinirii pârâtului în activitatea de redactare, însă acesta a refuzat sprijinul grefierului ce îi fusese alocat.
10. În consecinţă, instanţa disciplinară a reţinut că pârâtul înregistrează în mod constant şi progresiv întârzieri deosebit de mari în redactarea hotărârilor judecătoreşti, ceea ce relevă o gestionare necorespunzătoare a activităţii de redactare, un mod defectuos de gestionare a timpului de lucru şi a prioritizării lucrărilor.
11. Volumul de activitate, problemele de sănătate şi personale invocate nu sunt de natură să înlăture răspunderea disciplinară şi nu justifică în mod real situaţia de fapt reţinută şi necontestată de către pârât.
12. Sub aspectul laturii subiective, s-a reţinut că atitudinea psihică a pârâtului a fost de prevedere a rezultatelor faptelor sale pe care, chiar dacă nu le-a urmărit, a acceptat producerea lor. Faptele săvârşite au avut consecinţe grave, fiind încălcate drepturile procesuale ale persoanelor care aveau calitatea de părţi în cauzele evidenţiate, aducându-se atingere şi prestigiului justiţiei prin nerespectarea cadrului legal de soluţionare a acestora.
13. Întrucât în calculul termenului rezonabil se are în vedere durata judecăţii, atât în primă instanţă cât şi în cursul căilor de atac, prin inactivitatea domnului judecător, constând în redactarea cu întârziere sau în neredactarea hotărârilor pronunţate, părţile au fost lipsite de elementul esenţial al aducerii la cunoştinţă a conţinutului hotărârilor judecătoreşti sub aspectul considerentelor, indispensabile în aprecierea de către acestea a argumentelor pro şi contra exercitării unei căi de atac, situaţie care s-a perpetuat pe o perioadă de mai multe luni de zile, astfel încât a fost prelungit termenul de soluţionare a cauzelor, creându-se premisele încălcării cerinţei derulării procedurilor judiciare într-o perioadă rezonabilă, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale.
14. În consecinţă, din probele administrate în cauză, rezultă că nerespectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 426 alin. (5) din noul C. proc. civ., în modalităţile descrise anterior, are un caracter imputabil pârâtului, nefiind justificată de cauze obiective care să o circumscrie unei culpe scuzabile.
15. La individualizarea sancţiunii, secţia a avut în vedere împrejurările, gravitatea concretă, precum şi consecinţele faptelor săvârşite.
16. Pârâtul a fost sancţionat anterior cu sancţiunea disciplinară a suspendării din funcţie pentru o perioadă de 6 luni, una dintre faptele reţinute vizând înregistrarea unui număr semnificativ de dosare în care s-a depăşit termenul de redactare al hotărârilor judecătoreşti, ceea ce ar fi trebuit să constituie un factor de conştientizare în sensul de a lua toate măsurile pentru eficientizarea activităţii şi respectarea termenelor prevăzute de lege. Sub acest aspect, instanţa disciplinară a avut în vedere şi refuzul pârâtului de a beneficia de măsurile administrative dispuse la nivelul judecătoriei pentru a-l ajuta să reducă numărul de hotărâri neredactate în termenul legal.
17. Vinovăţia pârâtului în săvârşirea faptei are un grad ridicat, împrejurare ce rezultă din atitudinea de indiferenţă faţă de îndeplinirea obligaţiilor legale de redactare în termen a hotărârilor, atitudine concretizată şi în încercarea acestuia de a induce în eroare, cu bună ştiinţă, completul disciplinar. Gravitatea faptei este dată şi de faptul că pârâtul, cu ştiinţă, a comunicat părţilor hotărâri total nemotivate.
18. Toate aceste aspecte dovedesc faptul că pârâtul nu a depus diligenţa necesară în desfăşurarea activităţii şi a manifestat dezinteres faţă de consecinţele pe care faptele sale le au asupra drepturilor părţilor, afectând în mod grav prestigiul funcţiei de magistrat.
19. Având în vedere caracterul repetitiv al nerespectării termenelor de redactare a hotărârilor pentru o perioadă foarte mare de timp, consecinţele negative asupra drepturilor părţilor, atitudinea nesinceră şi de dezinteres manifestată de pârât, care a mai fost sancţionat disciplinar anterior pentru fapte aceeaşi natură, instanţa disciplinară a apreciat că pârâtul nu corespunde exigenţelor impuse de exercitarea corespunzătoare a funcţiei de judecător, fiind justificată aplicarea celei mai grave sancţiuni prevăzute de art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004.
II. Calea de atac exercitată
20. Împotriva hotărârii menţionate la pct. I a declarat recurs pârâtul A., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
21. Prin criticile formulate, recurentul susţine că, în analiza condiţiilor de angajare a răspunderii disciplinare, este necesar să fie luate în considerare, conform art. 49 alin. (6) din Legea nr. 317/2004, circumstanţele sale personale, în sensul că situaţia de fapt ce îi este imputată nu a fost cauzată de rea-credinţă, ci a fost determinată de problemele medicale pe care le-a avut, dovedite prin înscrisurile depuse la dosar.
22. În acest sens, recurentul arată că, începând cu anul 2007, s-a implicat foarte mult în activitatea instanţei, fiind preşedinte al secţiei civile în perioada 2011-2013, membru al Colegiului de conducere, membru în Comisia de evaluare a judecătorilor, membru în Comisia de evaluare a grefierilor şi purtător de cuvânt şi s-a bucurat întotdeauna de aprecierea colegilor. Totodată, arată că a avut calificativul "foarte bine" la evaluarea activităţii profesionale.
23. Se arată că, atunci când au debutat problemele medicale la coloana vertebrală, crezând că va fi o perioadă scurtă, nu a solicitat concediu medical pentru o perioadă mai lungă de timp, din dorinţa de a finaliza dosarele cu care era învestit. Însă, din cauza problemelor medicale, nu putea să stea pe scaun mai mult de 3-4 ore, fiind nevoit să meargă acasă pentru a sta întins.
24. Aspectele reţinute în hotărârea atacată cu privire la întârzierile în redactare sunt reale, cu excepţia celor care se referă la faptul că ar fi predat şi comunicat sentinţe nemotivate. Sub acest aspect, recurentul arată că, potrivit referatului întocmit de grefierul-şef, din cauza numărului foarte mare de hotărâri pe care le-a motivat (306 hotărâri) s-a omis operarea în sistemul Ecris a unui număr de 4 sentinţe. Totodată, recurentul menţionează că nu exista posibilitatea ca unele sentinţe să fie nemotivate, deoarece grefierul însărcinat cu scăderea dosarelor în Ecris verifică acest aspect şi i-ar fi adus la cunoştinţă o asemenea situaţie şi, de asemenea, este imposibilă comunicarea unei sentinţe nemotivate, deoarece un asemenea aspect s-ar fi observat cu ocazia semnării hotărârii.
25. Referitor la considerentele instanţei vizând motivarea succintă a unor sentinţe, recurentul subliniază, pe de o parte, faptul că a fost sancţionat pentru întârzieri în redactare, iar nu pentru calitatea hotărârilor, iar, pe de altă parte, faptul că o motivare succintă nu contravine modalităţi fireşti de motivare a hotărârilor judecătoreşti, îndeplinindu-şi obligaţia de redactare cu respectarea dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ.
26. În ceea ce priveşte considerentele vizând prejudiciul adus părţilor din dosare, se arată că, dintre toate dosarele enumerate în hotărârea atacată, o singură persoană a formulat sesizare la Inspecţia Judiciară.
27. Totodată, recurentul argumentează că, din durata de redactare a hotărârii, trebuie să fie scăzute zilele nelucrătoare, concediile medicale şi concediile de odihnă, conform Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 714 din 27 iunie 2013 cu privire la criteriile în funcţie de care se estimează durata activităţii judecătorului în diferitele ei etape.
28. După rezolvarea problemei medicale, recurentul afirmă că şi-a reluat activitatea în mod corespunzător şi urmează prescripţiile medicale.
29. În dovedirea recursului, recurentul solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri, constând în acte medicale noi, sub aspectul tezei probatorii vizând demonstrarea caracterului justificat al întârzierilor în redactare din cauza problemelor medicale, precum şi a probei testimoniale, admisibilă conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 381/2018, cu martorul B., preşedintele Judecătoriei Constanţa, din perspectiva tezei probatorii vizând modul în care şi-a exercitat atribuţiile la Judecătoria Constanţa şi existenţa problemelor de sănătate.
III. Apărările intimatei
30. Intimata Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului şi menţinerea, ca legală şi temeinică, a hotărârii atacate, nefiind fondate susţinerile invocate de recurent în susţinerea motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.
31. Cu privire la criticile vizând predarea de sentinţe nemotivate, care au fost scăzute ca atare în programul informatizat Ecris, în condiţiile în care nu se dovedeşte caracterul unei erori administrative, o asemenea situaţie este imputabilă pârâtului, întrucât şi-a asumat comunicarea unor relaţii nereale.
32. Constatarea faptului că pârâtul a predat şi a comunicat sentinţe motivate succint aparţine secţiei pentru judecători, fiind ulterioară dezbaterii pe fond a acţiunii disciplinare, şi excedează conţinutului constitutiv al abaterii disciplinare analizate, putând fi valorificată numai în contextul circumstanţierii sancţiunii aplicate.
33. Susţinerile pârâtului în sensul că fapta sa nu a prejudiciat părţile din dosare nu pot fi primite, întrucât neredactarea în termenul legal a hotărârilor judecătoreşti afectează dreptul recunoscut părţilor de a beneficia de soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, cu încălcarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar consecinţele săvârşirii acestei abateri disciplinare nu se raportează la persoana sau persoanele care formulează sesizarea, ci au în vedere deteriorarea încrederii şi a respectului opiniei publice faţă de actul de justiţie, care este perceput ca fiind în mod nejustificat prelungit şi supus arbitrariului sub aspectul duratei sale.
34. Astfel cum s-a arătat şi în cuprinsul acţiunii disciplinare, din analiza tuturor probelor administrate pe parcursul verificărilor prealabile şi a cercetării disciplinare, reiese caracterul imputabil al redactării cu întârziere a lucrărilor, fiind întrunite elementele constitutive ale abaterii. Aspectele legate de problemele personale şi de sănătate ale pârâtului au fost analizate în contextul identificării mai multor factori care s-au suprapus în perioada de referinţă şi care au condus la efectuarea cu întârziere a lucrărilor.
35. Aşa fiind, nu poate fi reţinută apărarea recurentului că starea de sănătate, problemele personale sau volumul de activitate, analizate împreună sau separat, ar fi de natură să înlăture răspunderea disciplinară.
36. Referitor la criticile din recurs întemeiate pe Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 714/2013, se arată că dispoziţiile acestei hotărâri cuprind criterii care se analizează în contextul estimării duratei procesului în condiţiile art. 238 C. proc. civ. şi schimbarea datei recomandate, iar nu în privinţa activităţii de redactare a hotărârilor judecătoreşti.
37. Aprecierea instanţei disciplinare în sensul că atitudinea pârâtului trebuie examinată şi din perspectiva problemei lipsei de încredere cu care se confruntă sistemul judiciar depăşeşte atribuţiile sale are caracter general şi se referă la contextul urmărilor pe care le produce acest gen de abatere disciplinară.
IV. Considerentele Înaltei Curţi
38. Analizând recursul exercitat în cauză în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, în acord cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 381/2018, în sensul de cale de atac "efectivă, devolutivă, care să asigure toate garanţiile dreptului de acces la instanţă şi al unui proces echitabil, prin luarea în considerare a tuturor aspectelor şi prin verificarea atât a legalităţii procedurii, cât şi a temeiniciei hotărârii instanţei disciplinare", Înalta Curte constată că este fondat şi urmează a fi admis pentru considerentele arătate în continuare.
39. Obiectul litigiului disciplinar dedus judecăţii vizează analiza condiţiilor de angajare a răspunderii disciplinare a pârâtului judecător pentru abaterea disciplinară reglementată de art. 99 lit. r) teza întâi din Lega nr. 303/2004, conform căruia constituie abatere disciplinară "neredactarea sau nesemnarea hotărârilor judecătoreşti sau a actelor judiciare ale procurorului, din motive imputabile, în termenele prevăzute de lege".
40. Sub aspectul elementului material al laturii obiective, situaţia de fapt reţinută de instanţa disciplinară nu este combătută în recurs, ci este chiar asumată de recurent, care afirmă expres în declaraţia de recurs că întârzierile în redactare sunt reale.
41. Realizând propria evaluare a situaţiei de fapt în raport cu probatoriul administrat, Înalta Curte îşi însuşeşte aspectele reţinute de instanţa disciplinară sub aspectul elementului material al laturii obiective a abaterii disciplinare, constând în conduita neconformă a pârâtului care, în mod repetat, a depăşit cu perioade lungi de timp termenul de 30 de zile pentru redactarea hotărârilor judecătoreşti prevăzut de art. 426 alin. (5) C. proc. civ.. În acest sens, este necontestată de către recurentul-pârât situaţia ce rezultă din actele dosarului, conform căreia: la 12.06.2019, figura cu un număr de 306 hotărâri neredactate în termenul legal, hotărâri pronunţate în perioada martie 2018 - mai 2019.
42. Criticile din recurs referitoare la faptul că nu a predat şi ar fi fost comunicate sentinţe nemotivate, susţinute prin referirea la omisiunea grefierului de a opera în Ecris 4 sentinţe, nu sunt de natură a conduce la o altă concluzie în privinţa elementului material al laturii obiective a abaterii disciplinare, în raport cu aspectele reţinute în paragraful anterior referitoare la numărul foarte mare de hotărâri neredactate în termenul legal.
43. Sunt întemeiate susţinerile din recurs în sensul că obiectul analizei din perspectiva abaterii disciplinare reglementate de art. 99 lit. r) teza întâi din Legea nr. 303/2004 îl constituie conduita de neredactare a hotărârilor, din motive imputabile, în termenele prevăzute de lege, iar nu calitatea motivării hotărârilor judecătoreşti. Însă, nu aceste aspecte au fost reţinute în conţinutul abaterii disciplinare, ci situaţia de fapt, astfel cum a fost expusă în cele ce preced.
44. În aprecierea caracterului imputabil al faptei săvârşite, se constată că, aşa cum s-a reţinut şi în hotărârea atacată, nefiind necesară reluarea aspectelor necontestate de către recurent, că, în perioada de referinţă, deşi a avut acelaşi volum de activitate cu ceilalţi judecători din cadrul secţiei, numai pârâtul a înregistrat un număr foarte mare de restanţe în redactare, aşa cum rezultă din datele statistice ataşate la filele x ale dosarului de cercetare disciplinară.
45. Totodată, se constată că, în pofida obligaţiei pe care şi-a asumat-o la 12.06.2019, de a redacta majoritatea dosarelor în termen de 20 de zile, precum şi prin refuzul măsurilor dispuse de conducerea instanţei pentru a-l ajuta, pârâtul nu şi-a adaptat conduita în scopul remedierii deficienţelor din activitatea de redactare.
46. Caracterul imputabil rezultă şi din constatarea că pârâtul a înregistrat în mod constant întârzieri mari în redactarea unui număr mare de hotărâri, ceea ce reflectă un mod defectuos de gestionare a activităţii, iar volumul de activitate şi circumstanţele de ordin personal invocate în apărare nu înlătură răspunderea disciplinară în contextul situaţiei de fapt reţinute şi necontestate.
47. Circumscris laturii subiective a abaterii disciplinare, modul defectuos de gestionare a activităţii de redactare a hotărârilor pe perioade îndelungate conturează atitudinea psihică a pârâtului de prevedere a rezultatelor faptelor sale pe care, chiar dacă nu le-a urmărit, a acceptat producerea lor.
48. În raport cu situaţia de fapt expusă, modul defectuos de gestionare de către pârât a activităţii de redactare a hotărârilor a produs consecinţe grave în ceea ce priveşte drepturile procesuale ale părţilor din dosarele în care erau pronunţate hotărârile neredactate, prin prelungirea nerezonabilă a duratei de soluţionare a cauzelor, apreciată din perspectiva dreptului la un proces echitabil în reglementarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
49. Susţinerile recurentului întemeiate pe Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 714/2013 nu pot fi primite, întrucât actul respectiv se referă la "durata necesară pentru cercetarea procesului" în raport cu dispoziţiile art. 230 şi art. 238 C. proc. civ., iar nu la ipoteza dedusă judecăţii vizând conduita repetată şi imputabilă a judecătorului de neredactare a hotărârilor judecătoreşti în termenul prevăzut de lege, respectiv de art. 426 alin. (5) C. proc. civ.
50. Pentru toate argumentele arătate, criticile recurentului nu pot fi primite, hotărârea atacată fiind legală şi temeinică sub aspectul situaţiei de fapt reţinute şi a concluziei că sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza întâi din Legea nr. 303/2004, motiv pentru care vor fi menţiune dispoziţiile hotărârii în ceea ce priveşte admiterea acţiunii disciplinare formulate de Inspecţia Judiciară.
51. În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii disciplinare aplicate, Înalta Curte apreciază că este fundamentată înlocuirea sancţiunii disciplinare constând în "excluderea din magistratură", prevăzută de art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004, cu sancţiunea disciplinară constând în "suspendarea din funcţie pe o perioadă de 6 luni", prevăzută de art. 100 lit. d) din aceeaşi Legea nr. 303/2004.
52. În raport cu circumstanţele cauzei, astfel cum au fost expuse în precedent, înlocuirea sancţiunii disciplinare este justificată în primul rând de faptul că se cuvine a fi luate în considerare problemele personale de sănătate ale pârâtului, care, în perioada de referinţă, au contribuit la conduita neconformă circumscrisă abaterii prevăzute de art. 99 lit. r) teza întâi din Legea nr. 303/2004.
53. Este adevărat că, anterior, pârâtului i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară constând în "suspendarea din funcţie pentru o perioadă de 6 luni" pentru săvârşirea abaterilor prevăzute de art. 99 lit. f), h), k) şi m) din Legea nr. 303/2004, prin Hotărârea nr. 10J din 25 mai 2016 a secţiei pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, rămasă definitivă prin Decizia nr. 32 din 9 august 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători. Însă, este de observat că sancţiunea respectivă a fost aplicată pentru mai multe abateri disciplinare, una dintre acestea vizând, într-adevăr, nerespectarea termenului legal de redactare a hotărârilor judecătoreşti.
54. Cu toate acestea, în condiţiile sancţiunilor disciplinare succesive aplicate, şi în condiţiile în care în prezenta cauză este vorba de o singură abatere disciplinară, se apreciază că aplicarea sancţiunii disciplinare constând în "suspendarea din funcţie pe o perioadă de 6 luni", prevăzută de art. 100 lit. d) din aceeaşi lege, este suficientă pentru a-l determina pe magistrat să conştientizeze în ultimă instanţă gravitatea conduitei neconforme şi repetate în decursul timpului şi să procedeze la remedierea modului de gestionare a activităţii de redactare a hotărârilor judecătoreşti cu respectarea termenului legal prevăzut de lege, dând dovadă de implicare şi diligenţă în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei prin luarea în considerare a drepturilor părţilor şi a imperativului de a asigura încrederea justiţiabililor în actul de justiţie.
55. La individualizarea sancţiunii disciplinare aplicate, este avută în vedere şi implicarea activă a magistratului în activitatea instanţei, reliefată de faptul că şi-a asumat funcţia de conducere de preşedinte al secţiei civile în perioada 2011-2013, precum şi de îndeplinire a altor activităţi administrative, precum: membru al Colegiului de conducere, membru în Comisia de evaluare a judecătorilor, membru în Comisia de evaluare a grefierilor şi purtător de cuvânt şi a avut calificativul "foarte bine" la evaluarea activităţii profesionale.
56. Pentru toate aceste considerente, va fi admis recursul, va fi casată hotărârea atacată în ceea ce priveşte sancţiunea disciplinară aplicată, prin înlocuirea sancţiunii "excluderii din magistratură", prevăzută de art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004, cu sancţiunea constând în "suspendarea din funcţie pe o perioadă de 6 luni", prevăzută de art. 100 lit. d) din aceeaşi lege, şi vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate referitoare la admiterea acţiunii disciplinare exercitate de Inspecţia Judiciară împotriva domnului A., judecător în cadrul Judecătoriei Constanţa, pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza întâi din aceeaşi lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul A. împotriva Hotărârii nr. 26J din 13 noiembrie 2019, pronunţată de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr. x/2019.
Casează hotărârea atacată în ceea ce priveşte sancţiunea disciplinară aplicată.
Înlocuieşte sancţiunea "excluderii din magistratură", aplicată recurentului A. - judecător în cadrul Judecătoriei Constanţa pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza întâi din Legea nr. 303/2004, cu sancţiunea disciplinară constând în "suspendarea din funcţie pe o perioadă de 6 luni", prevăzută de art. 100 lit. d) din aceeaşi lege.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 octombrie 2020.