Litigiu având ca obiect cererea formulată de un funcționar public cu statut special (polițist) pensionat, de anulare a actelor prin care i-a fost refuzată acordarea Semnului Onorific în Serviciul Patriei pentru 25 de ani de activitate în sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, prevăzut de art. 7 din Anexa 1 la Legea nr. 574/2004 şi de art. 2 din Ordinul MAI nr. 562/2005. Stabilirea instanței competente material să judece cauza.
Codul de procedură civilă, art. 135
Legea nr. 574/2004, art. 4 alineat 1 litera b)
OUG nr. 57/2019, art. 536
Solicitările reclamantului derivă din calitatea acestuia, de funcţionar public cu statut special – poliţist, avută la data în care acesta îşi desfăşura activitatea în cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Buzău, dreptul invocat – acordarea Semnului Onorific în Serviciul Patriei pentru 25 de ani de activitate, fiind aferent perioadei în care a fost în activitate.
Faptul că, la momentul formulării cererii de chemare în judecată reclamantul era pensionar, nemaifiind funcţionar public cu statut special, nu prezintă relevanţă, în condiţiile în care obiectul acţiunii îl constituie acordarea unui însemn onorific ce are legătură cu perioada în care reclamantul a fost poliţist, iar această solicitare nu poate fi apreciată decât prin raportare la modul şi momentul derulării raporturilor de serviciu ale reclamantului, din perioada în care acesta a fost poliţist, deţinând astfel calitatea de funcţionar public cu statut special.
În stabilirea instanței competente sunt, așadar, aplicabile dispoziţiile art. 536 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ, în vigoare inclusiv la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, conform cărora „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe”. Faptul că reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, iar în cauză unul dintre pârâți a fost o autoritate publică centrală (Ministerul Administrației și Internelor) nu atrage aplicarea normele de competenţă cuprinse la articolul 10 alineat (1) din Legea nr.554/2004, în considerarea caracterului general al acestora în raport cu cele speciale ale art. 536 din Codul administrativ.
ÎCCJ - SCAF, Decizia nr. 718 din 9 februarie 2021
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Buzau la data de 18.10.2019- sub nr. 1986/114/2019, reclamantul A, în contradictoriu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, prin Direcţia Generală Juridică, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie Buzău, a solicitat ca instanta sa dispuna:
- anularea Adreselor de raspuns nr. 28129/17.07.2019 si 29023/22.08.2019, emise de IPJ BUZAU, ultima comunicata la data de 27.082019, prin care i-a fost respinsa cererea privind formularea propunerii de acordare a Semnului Onorific pentru 25 de ani de activitate;
- anularea Adresei de raspuns nr. 352815/23.08.2019, emisa de IGPR, prin care s-a repsins plangerea prealabila adresata MAI si inregistrata la IGPR cu nr. 352693/20.08.2019, prin care a solicitat infirmarea primului raspuns al IPJ BUZAU;
De asemenea, a solicitat sa se constate ca la data pensionarii erau indeplinite conditiile in care se poate conferi Semnul Onorific In Serviciul Patriei pentru 25 de ani de activitate in sistemul de aparare, ordine publica si siguranta natioanala, prevazute de art. 7 din Anexa 1 la Legea nr. 574/2004 si de art. 2 din Ordinul MAI nr. 562/2005. Astfel, se solicita obligarea IPJ BUZAU de a formula propunerea catre MAI de a acorda semnul onorific si obligarea MAI, prin ministru, sa acorde aceasta distinctie, in conformitate cu prev. art. 4 alin. 1 lit. b din Legea 574/2004.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:
Hotărârea Tribunalului Buzău – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal
Prin Sentinţa civilă nr. 378/2020 din data de 08 iulie 2020 Tribunalul Buzău – Secţia a II-a Civilă, de Contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtul IPJ Buzău, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă Tribunalul Buzău – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a reţinut, în esenţă că ar fi fost instanta competentă sa solutioneze cauza daca, în prezent, reclamantul ar fi fost functionar public. Or, in speţă, o persoană care a încetat raporturile de serviciu, cheamă in judecata autoritatile statului, finalitatea pe care o doreste fiind emiterea ordinului de către o autoritate centrala. Reclamantul contesta operatiuni prealabile, pentru a obtine ordinul respectiv, competenţa instantei fiind atrasa de competenta structurii centrale-MAI, conform art. 10 alineat 1 din Legea nr.554/2004.
Ca urmare a declinării competenţei, dosarul a fost înregistrat la data de 01.09.2020 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal sub acelaşi număr de dosar.
Hotărârea Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal.
Prin Sentinţa Civilă nr. 134 din 24 noiembrie 2020, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a admis la rându-i excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoare a Tribunalului Buzău – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a reţinut, în esenţă, că solicitările reclamantului derivă din statutul acestuia de funcționar public cu statut special, polițist, deținut la data la care își desfășura activitatea în cadrul instituției pârâte Inspectoratul de Poliție al jud. Buzău, fiind astfel aplicabile dispozițiile sus-menționate și nefiind stabilită în mod expres, prin lege, competența altor instanțe.
Astfel, Curtea apreciază că împrejurarea potrivit căreia reclamantul deține, la momentul formulării cererii introductive de instanță, calitatea de pensionar, nu poate constitui un criteriu de stabilire a competenței materiale de soluționare a prezentei cauzei, din moment ce obiectul acțiunii în constituie solicitarea de acordare a unui semn onorific, solicitare care nu poate fi apreciată decât prin referință la modul derulării raporturilor de serviciu ale acestuia, din perioada în care acesta a deținut calitatea de funcționar public.
Curtea de Apel Ploieşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interme şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, constatând deopotrivă existenţa conflictului negativ de competenţă.
Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.
Înalta Curte, sesizată fiind cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 Cod procedură civilă, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii, precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a prezentului litigiu în favoarea Tribunalului Buzău – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Argumente de fapt şi de drept relevante
Verificând cererea de chemare în judecată Înalta Curte constată că temeiul de drept al acţiunii reclamantului îl constituie dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, reclamantul solicitând anularea unor adrese de răspuns, respectiv Adresa nr. 28129 din 17.07.2019, Adresa nr. 29023 din 22.08.2019, ambele emise de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Buzău, prin care i-a fost respinsă cererea privind formularea propunerii de acordarea a Semnului Onorific pentru 25 de ani de activitate şi Adresa nr. 352815/23.08.2019 emisă de Inspectoratul General al Poliţiei Române, prin care s-a respins plângerea prealabilă adresată MAI, prin care a solicitat infirmarea primului răspuns al IPJ Buzău şi conferirea semnului onorific.
Totodată, reclamantul a mai solicitat a se constata că, la data pensionării, erau îndeplinite condiţiile legale necesare pentru a se conferi Semnul Onorific în Serviciul Patriei pentru 25 de ani de activitate în sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, prevăzute de art. 7 din Anexa 1 la Legea nr. 574/2004 şi de art. 2 din Ordinul MAI nr. 562/2005. Astfel, reclamantul a solicitat obligarea IPJ Buzău de a formula propunerea către MAI, în sensul acordării semnului onorific şi obligarea MAI, prin Ministru, să acorde această distincţie, în conformitate cu prevederile art. 4 alineat 1 litera b) din Legea nr.574/2004.
Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei materiale de soluţionare a cauzei, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite cu privire la calitatea reclamantului, de pensionar, respectiv de funcţionar public cu statut special pe care o au poliţiştii.
Reţine astfel Înalta Curte că, deşi la data formulării cererii de chemare în judecată – 18.10.2019 – reclamantul era pensionar, decizia de pensionare fiind emisă încă din data de 31.10.2016, prin cererea de chemare în judecată nu se solicită revizuirea/ recalcularea drepturilor de pensie stabilite prin aceasta, ci anularea unor adrese de răspuns şi „obligarea Inspectoratului de Poliţie Judeţean Buzău, să facă propunerea către MAI pentru acordarea Semnului Onorific În Serviciul Patriei, pentru 25 de ani de activitate, respectiv obligarea Ministerului Afacerilor Interne, prin Ministru, să acorde această distincţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 4 alineat 1 litera b) din Legea nr. 574/2004.
Aşadar, solicitările reclamantului derivă din calitatea acestuia, de funcţionar public cu statut special – poliţist, avută la data în care acesta îşi desfăşura activitatea în cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Buzău, dreptul invocat – acordarea Semnului Onorific În Servicul Patriei pentru 25 de ani de activitate, fiind aferent perioadei în care a fost în activitate.
Faptul că, la momentul formulării cererii de chemare în judecată reclamantul era pensionar, nemaifiind funcţionar public cu statut special, nu prezintă relevanţă, în condiţiile în care obiectul acţiunii îl constituie acordarea unui însemn onorific ce are legătură cu perioada în care reclamantul a fost poliţist, iar această solicitare nu poate fi apreciată decât prin raportare la modul şi momentul derulării raporturilor de serviciu ale reclamantului, din perioada în care acesta a fost poliţist, deţinând astfel calitatea de funcţionar public cu statut special.
Apreciază, aşadar, Înalta Curte că, în mod corect Curtea de Apel Ploieşti a constatat că solicitările reclamantului derivă din calitatea acestuia de funcţionar public cu statut special, poliţişt, calitate deţinută la data la care îşi desfăşura activitatea în cadrul instituţiei pârâte Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Buzău, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 536 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ, în vigoare din 05.07.2019, adică inclusiv la momentul introducerii cererii de chemare în judecată ( 18.10.2019), conform cărora „ Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.”.
Este adevărat că reclamantul şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile legii contenciosului administrativ nr.554/2004, care, la articolul 10 alineat 1 prevede că “1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.”, iar, Ministerul Afacerilor Interne, ce este chemat în judecată în proces, în calitate de pârât, alături de Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie Buzău, este autoritate publică centrală, însă, Înalta Curte reţine că normele de competenţă cuprinse la articolul 10 alineat 1 din Legea nr.554/2004 au caracter general, devenind aplicabile doar când nu există norme speciale. Or, în prezenta cauză, dispoziţiile art. 536 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ, sunt norme de competenţă specială faţă de art. 10 alineat 1 din Legea nr. 554/2004, fiind incidente în cazul în care litigiul priveşte raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, independent de rangul autorităţii emitente a actului contestat.
Prin urmare, nu are relevanţă calitatea de autoritate publică centrală a pârâtului emitent al unuia din actele contestate în prezenta cauză, respectiv Ministerul Afacerilor Interne, sau caracterul de capăt de cerere accesoriu sau principal, cât timp criteriul de competenţă materială din Codul administrativ are prioritate, faţă de prevederile art. 10 alineat 1 din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care obiectul litigiului priveşte raportul de serviciu al funcţionarului public, reclamantul invocând un drept ce decurge din calitatea de funcţionar public cu statut special.
Aşadar, întrucât în cauză obiectul litigiului intră în sfera raportului de serviciu al unui funcţionar public cu statut special, competenţa materială în primă instanţă aparţine tribunalului, iar nu curţii de apel, conform art. 536 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ.