Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2021
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă la 2 august 2019, în dosarul nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta COMPANIA DE APĂ TÂRGOVIŞTE, a solicitat anularea notificării nr. x din 24 iulie 2019 emisă de pârâtă şi a tuturor consecinţelor acesteia, precum şi obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri în cuantum de 1 leu, în temeiul art. 19 din Codul Muncii.
Prin sentinţa civilă nr. 1849 din 20 noiembrie 2019, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, a respins acţiunea.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie şi nelegalitate.
Prin decizia nr. 732 din 15 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinţei primei instanţe.
Împotriva deciziei sus-menţionate, recurenta-reclamantă A. a declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.
În drept, recurenta-reclamantă a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.
Cu privire la motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta susţine că decizia cuprinde motive contradictorii, întrucât, instanţa de apel, deşi constată că tribunalul nu a soluţionat cauza din perspectiva motivelor de fapt şi de drept invocate prin acţiune, totuşi a reţinut că prima instanţă a adoptat în mod legal o soluţie de respingere pe fond.
Subsumat cazului de casare prevăzut de pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta invocă nerespectarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 480 alin. (3) teza I C. proc. civ. şi ale art. 482 din acelaşi cod.
Din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţine, în esenţă, că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a normelor de drept material ale art. 31 alin. (3) Codul muncii şi ale art. 15 C. civ.
Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte COMPANIA DE APĂ TÂRGOVIŞTE, care a depus la dosar întâmpinare, la 10 septembrie 2020, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.
Întâmpinarea a fost comunicată recurentei la 14.09.2020, iar recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare, la 24 septembrie 2020, în cuprinsul căruia a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., referitoare la exceptarea de la calea de atac a recursului a cererilor privind conflictele de muncă, prin raportare la art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (2), art. 41 şi art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţia României.
Prin încheierea din 19 ianuarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă admisă cererea formulată de petenta A. şi sesizată Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., referitor la exceptarea de la calea de atac a recursului a cererilor privind conflictele de muncă, invocată de petenta A..
Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, constată următoarele:
Potrivit art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti, regulă cu valoare de principiu constituţional, potrivit art. 129 din Constituţie.
Litigiul are ca obiect o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 8, art. 17 şi art. 19 din Codul muncii, prin care reclamanta a solicitat anularea notificării nr. x/24.07.2019 privind încetarea ocupării funcţiei de Şef Sector din cadrul Sectorului Staţii Epurare Reţele Canalizare - secţie Pucioasa, precum şi obligarea pârâtei la plata unor daune morale, fiind dedus judecăţii un conflict de muncă.
Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv la 02.08.2019, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind (...) conflictele de muncă şi de asigurări sociale".
Textul de lege anterior evocat cuprinde litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.
Art. 214 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social prevede că "hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului", iar dispoziţiile art. 274 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii statuează că "hotărârile pronunţate în fond sunt definitive".
Obiectul recursului declarat de recurenta-reclamantă îl constituie decizia nr. 732 din 15 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul reclamantei împotriva sentinţei civile nr. 1849 din 20 noiembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă.
Cum textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în litigiile de muncă, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 274 Codul Muncii.
Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că decizia nr. 732 din 15 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 732 din 15 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 732 din 15 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 ianuarie 2021.