Ședințe de judecată: Ianuarie | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia a II-a civilă

Decizia nr. 170/2021

Decizia nr. 170

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 116 din 21 ianuarie 2015 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă s-a admis în parte cererea principală formulată de reclamantul A. şi s-a dispus excluderea pârâtului B. din cadrul societăţii S.C. C. S.R.L., urmând ca părţile sociale ale acestuia să-i revină reclamantului. Totodată, s-a respins cererea reconvenţională prin care pârâtul B. a solicitat excluderea reclamantului din societate şi dizolvarea acesteia. A fost admisă cererea formulată de d-na expert D., căreia i s-a majorat onorariul cuvenit la suma de 7650 RON în sarcina reclamantului, dispunându-se, totodată, obligarea pârâtului B. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8690,30 RON.

Apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinţei a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 2 din 11 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În apel, petentul B. senior a formulat la 9 noiembrie 2015 cerere de intervenţie în interesul apelantului-pârât B., care s-a respins în principiu, prin încheierea din 25 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Soluţia a fost menţinută prin respingerea ca inadmisibil a recursului, prin decizia nr. 1113 din 9 iunie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilăcu motivarea că fost declarat la data de 2 decembrie 2015, anterior soluţionării apelului.

Ulterior, împotriva încheierii de şedinţă din 25 noiembrie 2015, B. senior a declarat recurs solicitând admiterea cererii de intervenţie.

Pârâtul B. a declarat recurs atât împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, cât şi împotriva încheierii de şedinţă din 7 octombrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin care s-a respins excepţia nulităţii actelor de procedură îndeplinite de apărătorul intimaţilor.

Prin cererea de recurs, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., recurentul B. a solicitat casarea cu trimitere pentru completarea probei cu expertiza contabilă, iar în subsidiar, modificarea deciziei, cu consecinţa respingerii acţiunii principale şi admiterii cererii reconvenţionale, în sensul excluderii reclamantului din societate.

Prin decizia civilă nr. 1618/7.11.2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016 au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016 şi a încheierii de şedinţă din 7 octombrie 2015 şi de pârâtul B. senior împotriva încheierii de şedinţă din 25 noiembrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin cererea formulată la data de 2.07.2018, revizuentul B. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1618/7.11.2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi a sentinţei civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015, pronunţată de Tribunalul Constanţa, ambele în dosarul nr. x/2011.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ.

Revizuentul a arătat că, prin decizia a cărei revizuire o solicită, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în examinarea recursului declarat de acesta împotriva deciziei civile nr. 2/11.01.2016 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, l-a respins ca nefondat, reţinând ca întemeiate susţinerile intimatului-reclamant.

Revizuentul arată că, în dosarul în care a fost pronunţată decizia atacată cu revizuire, instanţa nu a avut la dispoziţiedeclaraţia notarială a doamnei E., împuternicita intimatului-reclamant, declaraţie ce i-a fost comunicată revizuentului la 30.05.2018, ulterior pronunţării deciziei nr. 1618/7.11.2017, şi care atestă contrariul celor reţinute prin această decizie.

Revizuentul a susţinut că declaraţia menţionată anterior este un înscris nou, prin urmare sunt îndeplinite condiţiile revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ.

Cererea de revizuire a fost precizată succesiv revizuentul invocând şi motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., fără a indica deciziile considerate contradictorii.

Intimaţii au depus la dosar întâmpinări la modificările depuse de revizuent la 12 iulie 2018, 1 octombrie 2018, 13 noiembrie 2018, 11 februarie 2019, 10 aprilie 2019 prin care au invocat excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii formulării acestora.

Faţă de excepţia tardivităţii invocată de intimaţi, revizuentul a precizat că documentele depuse nu sunt modificări ale cererii de revizuire iniţiale, ci sunt cereri de revizuire distincte, fundamentate fie pe aceleaşi dispoziţii legale, fie pe dispoziţii legale diferite, dar care vizează revizuirea deciziei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Astfel, s-a învederat că în cauză au fost formulate şase cereri de revizuire.

Prin încheierea de şedinţă din data de 4.06.2019, faţă de precizările apărătorului revizuentului B. în sensul că înscrisurile depuse la dosar reprezintă şase cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ., Înalta Curte a pus în vedere acestuia să timbreze fiecare cerere.

La interpelarea instanţei, apărătorul revizuentului B. a arătat că decizia a cărei revizuire o solicită este decizia nr. 1618 din 7 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, însă cu privire la hotărârile contradictorii acestei decizii, nu este în măsură să indice data pronunţării acestora

Cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte a pus în vedere revizuentului să indice înscrisurile noi descoperite, data şi modalitatea în care a luat la cunoştinţă de fiecare înscris şi relevanţa fiecăruia din perspectiva motivelor de revizuire invocate.

În ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că revizuentul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a arăta clar şi precis care sunt hotărârile în raport cu care consideră că decizia nr. 1618 din 7 noiembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă este contradictorie, motiv pentru care a pus în vedere revizuentului să precizeze hotărârile contradictorii cu indicarea tuturor elementelor de identificare.

În acest scop, Înalta Curte a acordat un ultim termen de judecată la data de 17.09.2019, punându-i în vedere revizuentului să depună la dosar precizări după cum urmează:cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuentul va indica înscrisurile noi descoperite, data şi modalitatea în care a luat la cunoştinţă de fiecare înscris şi relevanţa fiecăruia din perspectiva motivelor de revizuire invocate.

În ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul va preciza hotărârile contradictorii cu indicarea tuturor elementelor de identificare, cu două săptămâni anterior termenului acordat în cauză, sub sancţiunea suspendării cererii de revizuire, în temeiul prevederilor art. 1551 C. proc. civ.

Prin încheierea din 17.09.2019, constatând că revizuentul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, dispuse la termenul din 4 iunie 2019, şi că neîndeplinirea acestora împiedică, din vina revizuentului, continuarea judecăţii, Înalta Curte a suspendat judecata cererilor de revizuire, în conformitate cu dispoziţiile art. 1551 din C. proc. civ.

La data de 3.02.2020 revizuentul a formulat cerere de repunere pe rol prin care a solicitat fixarea unui termen de judecată şi, totodată, a menţionat că precizările solicitate de instanţă le va depune ulterior.

La termenul acordat, respectiv 3.03.2020, analizând cererea de repunere pe rol a cauzei, Înalta Curte a constatat că revizuentul B. nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei luate prin încheierea de la termenul din data de 4 iunie 2019, şi că neîndeplinirea acestora împiedică, din vina revizuentului, continuarea judecăţii, astfel încât, în baza dispoziţiilor art. 1551 alin. (2) C. proc. civ., a respins cererea de repunere pe rol, menţinând măsura suspendării dispusă la termenul din data de 17 septembrie 2019.

Revizuentul a reiterat la 6.03.2020, 9.03.2020 şi 20.03.2020, cererea de repunere pe rol prin care a solicitat fixarea unui termen de judecată şi, totodată, a menţionat că precizările solicitate de instanţă le va depune ulterior.

La data de 13.04.2020 revizuentul a depus la dosar precizări la cererea de revizuire din care însă nu a rezultat care sunt hotărârile potrivnice în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. iar la data de 29.04.2020 a reiterat cererea de repunere pe rol a cauzei.

La data de 3.06.2020 revizuentul a formulat recurs împotriva încheierii din 17.09.2019 prin care s-a dispus suspendarea, recurs ce a fost respins ca inadmisibil prin decizia nr. 235/7.12.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători.

Prin încheierea din 9.06.2020, deliberând asupra cererilor de repunere pe rol a cauzei, Înalta Curte a constatat că revizuentul B. nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei luate prin încheierea de la termenul din data de 4 iunie 2019, şi că neîndeplinirea acestora împiedică, din vina revizuentului, continuarea judecăţii, astfel încât, în baza dispoziţiilor art. 1551 alin. (2) C. proc. civ., a respins cererea de repunere pe rol, menţinând măsura suspendării dispusă la termenul din data de 17 septembrie 2019.

La data de 9.06.2020 revizuentul a formulat din nou cerere de repunere pe rol prin care a solicitat fixarea unui termen de judecată şi, totodată, a menţionat că precizările solicitate de instanţă le va depune ulterior.

La termenul din 3.11.2020, stabilit în vederea discutării cererii de repunere pe rol formulată de revizuent, avocatul intimaţilor a solicitat respingerea acesteia şi a invocat, în temeiul art. 248 din vechiul C. proc. civ., excepţia perimării cererii deoarece revizuentul nu s-a conformat obligaţiilor impuse în sarcina sa la data de 4 iunie 2019 sub sancţiunea prevăzută de art. 1551 alin. (2) C. proc. civ. iar, de la data suspendării cauzei respectiv 17.09.2019, a trecut mai mult de un an, timp în care pricina a rămas în nelucrare din vina revizuentului.

Având în vedere că revizuentul a solicitat amânarea cauzei din motive medicale, Înalta Curte a dispus amânarea cauzei la 12 ianuarie 2021 pentru discutarea cererii de repunere pe rol, termen preschimbat din oficiu la data de 26.01.2021, dată la care a fost amânată pronunţarea la 2.02.2021.

Înalta Curte, în temeiul art. 137 alin. (1) raportat la art. 252 C. proc. civ., luând în examinare excepţia perimării cererii de revizuire invocată de intimaţi, reţine că, potrivit acestor dispoziţii legale, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Prin urmare, în considerarea caracterului prioritar al soluţionării excepţiei perimării, rezultă că nu mai este posibilă pronunţarea asupra cererii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu privire la interpretarea art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 322 pct. 7 şi a art. 1551 C. proc. civ.

Excepţia perimării este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor, dar şi în interesul unei bune administrări a justiţiei.

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură îndeplinit în cauză.

În cauză, prin încheierea din 17.09.2019, Înalta Curte a suspendat judecata cererilor de revizuire formulate de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 1618 din 7 noiembrie 2017 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a deciziei nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa şi a sentinţei nr. 116 din 21 ianuarie 2015 pronunţate de Tribunalul Constanţa, în dosarul nr. x/2011, în temeiul dispoziţiilor art. 1551 din C. proc. civ., constatând că revizuentul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, dispuse la termenul din 4 iunie 2019, în sensul de a indica înscrisurile noi descoperite, data şi modalitatea în care a luat la cunoştinţă de fiecare înscris şi relevanţa fiecăruia din perspectiva motivelor de revizuire invocate iar în ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., să precizeze hotărârile contradictorii cu indicarea tuturor elementelor de identificare, sub sancţiunea suspendării cererii de revizuire, în temeiul prevederilor art. 1551 C. proc. civ., neîndeplinirea acestora împiedicând din vina revizuentului, continuarea judecăţii.

Din verificarea actelor dosarului reiese că, până la împlinirea termenului de perimare, revizuentul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei până la data de 17.09.2019, reţinute prin încheierea din 4 iunie 2019, fiind aplicată în consecinţă sancţiunea suspendării cauzei în conformitate cu dispoziţiile art. 1551 C. proc. civ.

Termenul de perimare a început să curgă la data de 17.09.2019 data ultimului act de procedură îndeplinit în cauză, acesta împlinindu-se la 17 noiembrie 2020, fiind calculat conform art. 101 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., şi în raport de Decretul privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020 şi al art. 63 alin. (11) din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 240 din 14 aprilie 2020, privind prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 14 aprilie 2020.

Revizuentul a formulat mai multe cereri de repunere pe rol însă, întrucât acestea nu au fost însoţite de precizările solicitate de instanţă, au fost respinse, menţinându-se măsura suspendării cu motivarea că revizuentul nu şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite sub sancţiunea suspendării conform art. 1551 din C. proc. civ., prin încheierea din 4 iunie 2019, ca atare termenul de perimare nu a fost întrerupt.

Perimarea este o sancţiune procesuală care se bazează pe prezumţia de desistare a părţii de la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinţei în judecată, fiind reglementată ca o excepţie dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află.

Pentru a interveni însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

Culpa revizuentului rezultă din faptul că a formulat multiple cereri de repunere pe rol a cauzei fără să îşi îndeplinească obligaţiile puse în vedere de instanţă.

Reţinând că în cauză sunt întrunite condiţiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 1618 din 7 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi a sentinţei civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015, pronunţată de Tribunalul Constanţa, ambeleîn dosarul nr. x/2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 1618 din 7 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi a sentinţei civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015, pronunţată de Tribunalul Constanţa, ambeleîn dosarul nr. x/2011.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 februarie 2021.