Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 28 iunie 2004, la Curtea de Apel Craiova, reclamanta V.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 9980 din 10 iunie 2004, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre, prin care să constate că perioada iunie 1954 - decembrie 1956 a fost executată în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, cu consecința acordării pentru această perioadă, a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.
În motivarea acțiunii a susținut că, în perioada menționată, soțul său, V.C., a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, situație dovedită cu livretul militar și că, greșit, comisia din cadrul autorității pârâte a concluzionat că nu îndeplinește cerințele Legii nr. 309/2002.
Instanța sesizată, prin sentința nr. 512 din 3 septembrie 2004, a respins acțiunea, reținând, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada că soțul său a satisfăcut stagiul militar în unități militare din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că, a făcut dovada, cu copia livretului militar, cu adeverința eliberată de U.M. 02405 Pitești și cu acte de stare civilă, că soțul său a efectuat stagiul militar, în perioada menționată, în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Examinând sentința atacată, în raport cu motivele de casare invocate, cu actele dosarului și normele legale incidente cauzei, se constată că recursul este fondat, în sensul și pentru considerentele ce urmează.
Prin Legea nr. 309/2002 s-au recunoscut și acordat unele drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
Conform art. 1 și 6 din legea precitată, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea drepturilor urmând a se face de Casele teritoriale de pensii și a municipiului București, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești.
Potrivit art. 3 din aceeași lege, soția celui decedat din categoria celor prevăzuți la art. 1, va beneficia de prevederile legii, acordându-i-se o indemnizație lunară de 50% din indemnizația ce s-ar fi cuvenit soțului decedat, în condițiile art. 2, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
În cauză, din copia fișei de evidență eliberată de U.M. 02405 Pitești rezultă că soțul reclamantei, în perioada stagiului militar, iunie 1954 - decembrie 1956, a prestat muncă în cadrul unei unități a Ministerului Forțelor Armate, fiind lucrător în construcții.
Acest înscris este, însă, singura probă produsă de reclamantă, în susținerea cererii sale, care, de altfel, cuprinde și o serie de corecturi și care este insuficientă pentru a dovedi împrejurarea că soțul acesteia a prestat muncă în timpul stagiului militar, într-un detașament organizat în acest scop.
Prin urmare, pentru justa soluționare a cauzei, se impune administrarea unor probe suplimentare, prin depunerea de înscrisuri de la Centrul militar județean și/sau a unei noi adeverințe de la U.M. 02405 Pitești, pentru determinarea exactă a condițiilor în care soțul reclamantei a prestat muncă în timpul stagiului militar.
În consecință, pentru considerentele arătate, recursul va fi admis, se va casa hotărârea atacată și se va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de V.A. împotriva sentinței nr. 512 din 3 septembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2004.