Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, la 5 iunie 2003, reclamantul T.A. a solicitat ca instanța să dispună anularea hotărârii nr. 1354 din 29 mai 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj și obligarea pârâtei, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, drepturi ce le solicită ca moștenitor al părinților strămutați.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a susținut că, prin interpretarea greșită a probelor și actelor normative, pârâta a respins cererea sa.
Instanța sesizată, prin sentința nr. 626 din 4 iulie 2003, a respins acțiunea, reținând că reclamantul a făcut dovada că împreună cu familia, a fost refugiat din Dobrogea, în anul 1944, dar nu a depus acte care să ateste filiația sa față de numitul F.C.
Împrejurarea că reclamantului i s-au acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 9/1998, nu constituie un argument pentru a beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât acestea din urmă drepturi sunt personale.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, susținând că instanța a aplicat greșit legea și a interpretat eronat probele administrate în cauză.
Prin decizia nr. 798 din 26 februarie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, apreciind că instanța nu a dat eficiență principiului potrivit căruia judecătorul are îndatorirea de a stărui în aflarea adevărului, putând ordona administrarea probelor necesare pronunțării unei hotărâri temeinice și legale și a respins acțiunea, numai pentru că nu s-a făcut dovada raportului de filiație cu defunctul C.F., deși calitatea de strămutat a avut-o și mama reclamantului, C.M.
În fond, după casare, instanța de trimitere, prin sentința nr. 475 din 26 august 2004, a admis cererea reclamantului T.A., a anulat hotărârea nr. 1354 din 29 mai 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Dolj și a constatat că reclamantul beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, pentru perioada 16 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că reclamantul a făcut dovada că se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000, modificată și completată, fiind fiul lui C.M., soția numitului C.F., aceștia fiind cu toții strămutați din Regiunea Durostor, în baza Tratatului încheiat între România și Bulgaria, în 1940.
Împotriva hotărârii a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, susținând că instanța a făcut o greșită interpretare a dovezilor administrate în cauză.
În acest sens a arătat că din actele depuse la dosar, respectiv certificatul de naștere și buletinul de identitate, reiese că reclamantul are calitatea de fiu al numitei C.M., însă nu aduce dovezi privind filiația sa față de C.F.
Recursul este nefondat.
Din probele dosarului rezultă că reclamantul T.A. este fiul lui I. și M., astfel cum s-a menționat și în hotărârea nr. 1354/2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Dolj.
Tatăl reclamantului a decedat, iar mama s-a recăsătorit cu numitul C.F., când reclamantul era minor, acesta locuind împreună cu mama sa și tatăl vitreg, în Regiunea Durostor.
După încheierea Tratatului între România și Bulgaria, în septembrie 1940, reclamantul împreună cu familia sa, respectiv mama și tatăl vitreg, au fost nevoiți să-și părăsească locuința și bunurile și s-au refugiat, stabilindu-și domiciliul într-o comună în județul Dolj.
Că este așa, rezultă din situația de avere imobilă rurală a numitului C.F. și declarațiunea din 10 septembrie 1940, unde apare înscris și numele reclamantului A., la numele copilului, iar în certificatul emis de Filiala Arhivelor Statului județul Dolj nr. 2450/1998, este trecută cifra 3 la numărul membrilor familiei refugiatului C.F.
Potrivit H.G. nr. 127/2002, art. 2, beneficiază de indemnizațiile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, și persoanele strămutate, respectiv persoanele care au fost mutate sau care au fost obligate să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, în această categorie fiind incluse și persoanele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral, cum este și tratatul încheiat între România și Bulgaria, la 7 septembrie 1940.
Reclamantul a făcut dovada că se încadrează în această categorie, fiind fiul lui C.M., soția numitului C.F., aceștia fiind cu toții strămutați din Regiunea Durostor, în baza tratatului menționat mai sus.
Reclamantul era minor la momentul strămutării și cum copiii persoanelor strămutate au suferit aceleași persecuții, ca și părinții lor, în mod corect instanța de fond i-a admis acțiunea și a obligat pârâta să emită o hotărâre prin care să constate că acesta se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 16 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
În consecință, față de cele ce preced, se constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței nr. 475 din 26 august 2004 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2004.