Ședințe de judecată: Mai | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia a II-a civilă

Decizia nr. 371/2021

Şedinţa publică din data de 17 februarie 2021

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 29 noiembrie 2018, pe rolul Judecătoriei Timişoara, reclamanta COMPANIA LOCALA DE TERMOFICARE COLTERM S.A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta CABINET AVOCAT A., ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 809,03 RON reprezentând contravaloarea diferenţei de tarif în perioada 11.2015-07.2017; obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere în cuantum egal cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, calculate până la achitarea intregrală a debitului, obligarea pârâtei la încheierea contractului de furnizare a energiei termice, conform legislaţiei în vigoare; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 8452 din 27 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Timişoara a respins atât excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârât, cât şi acţiunea formulată de reclamanta Compania Locală de Termoficare Colterm S.A. Timişoara, în contradictoriu cu pârâtul intimat Cabinet de Avocat A., având ca obiect pretenţii.

Prin decizia civilă nr. 40/NLP/A din 13 ianuarie 2020 Tribunalul Timiş a respins apelul formulat de reclamanta Compania Locală de Termoficare Colterm S.A. Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 8452 din 27 iunie 2019 a Judecătoriei Timişoara, obligând apelanta la plata către intimat a sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, reclamanta Compania Locală de Termoficare Colterm S.A. Timişoara, a declarat recurs, care, prin decizia civilă nr. 317/R din 15 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost respins.

Prin cererea înregistrată la 16 octombrie 2020 pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, sub număr de dosar x/2020, Compania Locală de Termoficare Colterm S.A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 317/R din 15 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a susţinut, în esenţă, că această decizie este contradictorie cu decizia civilă nr. 757/R din 4 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în dosarul nr. x/2018, prin care a fost admis recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 524/A din 18 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosar nr. x/2018.

Ulterior datei pronunţării deciziei mai sus menţionate, prin decizia civilă nr. 317/R, a cărei anulare o solicită, Curtea de Apel Timişoara, la data de 15.09.2020, a respins recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 40/NLP/A/13.01.2020 pronunţate de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu pârâtul intimat Cabinet de Avocat A..

În opinia revizuentei în ambele dosare s-au invocat motive asemănătoare de recurs, respectiv faptul că în urma uni control efectuat de Curtea e Conturi în anul 2016 s-a constatat că revizuenta a încasat nejustificat subvenţia primită de la Municipiul Timişoara pentru acoperirea diferenţei de preţ a energiei electrice distribuite populaţiei în cazul unor spaţii proprietate a persoanelor juridice.

De asemenea, în ambele dosare s-a invocat incidenţa art. 1349 C. civ., privind răspunderea civilă delictuală, ambele speţe având, aşadar, acelaşi temei juridic, şi cu toate acestea prin cele două decizii pronunţate de Curtea de Apel Timişoara s-au pronunţat soluţii diferite, într-un dosar fiind admis recursul formulat de Compania Locală de Termoficare Colterm S.A., iar în celălalt dosar fiind respins recursul.

Subliniază că în prezenta cerere de revizuire face referire la aspectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, care este consacrat de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., de acesta beneficiind oricare dintre părţile litigante, în sensul că fiecare dintre ele are posibilitatea de a opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă, însă, acest beneficiu aparţine doar acelor părţi cărora li s-a recunoscut dreptul prin hotărârea care se bucură de autoritate de lucru judecat, fiind vorba de drepturi câştigate.

Or, instanţa de recurs, care a pronunţat decizia a cărei revizuire se solicită, nu şi-a sprijinit propriul raţionament pe dezlegările jurisdicţionale anterioare, în măsura în care acestea au legătură şi influenţează chestiunea litigioasă dedusă judecăţii ulterior.

Pentru aceste motive, se solicită admiterea cererii de revizuire.

La 4 noiembrie 2020, intimatul Cabinet de Avocat A. a depus întâmpinare.

Prin decizia civilă nr. 483/R din 23 noiembrie 2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Timişoara, invocată de intimat prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 510 alin. (2) C. proc. civ.

Examinând cererea de revizuire în raport de excepţia de inadmisibilitate, invocată prin întâmpinare de intimatul Cabinet de Avocat A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie subliniază că revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătoreşti să fie pronunţate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.

În speţă, revizuenta a solicitat instanţei anularea deciziei civile nr. 317/R din 15 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând că aceasta este potrivnică şi încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 757/R din 4 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

În aplicarea dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condiţiile expres cerute de lege.

Revizuenta arată că există o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive pronunţate, în speţe similare (iar nu identice), de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în privinţa altor persoane, cauze soluţionate în contradictoriu cu alte pârâte.

Din examinarea conţinutului cererii de revizuire, se reţine că revizuenta invocă faptul că, la nivelul Curţii de Apel Timişoara există practică judiciară neunitară, pronunţându-se hotărâri judecătoreşti contradictorii în pricini având ca obiect pretenţii în baza aceluiaşi temei juridic.

Or, practica neunitară a instanţelor datorată aplicării şi interpretării greşite a unor norme de drept material nu poate constitui motiv de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8. din C. proc. civ., această cale de atac neavând menirea de a remedia astfel de situaţii.

Remediul practicii neunitare rămâne pronunţarea unei decizii în interesul legii, însă, date fiind efectele unei astfel de decizii, chiar şi aceasta ar fi lipsită de orice finalitate în privinţa situaţiei revizuentei, întrucât art. 517 alin. (2) C. proc. civ. prevede că soluţiile care se pronunţă în interesul legii nu au efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese.

Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speţă.

Înalta Curte constată că demersul judiciar al revizuentei nu a fost determinat de existenţa unei hotărâri judecătoreşti potrivnice în sensul dispoziţiei legale mai sus amintite, ci de nemulţumirea acesteia faţă de soluţia nefavorabilă pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, spre deosebire de soluţia pronunţată de aceeaşi instanţă într-o cauză similară.

Totodată, una dintre condiţiile de admisibilitate este aceea ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei. Dacă instanţa sesizată cu cea de-a doua acţiune a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, această apărarea nu mai poate fi reiterată pe calea revizuirii, deoarece s-ar opune tocmai puterea de lucru judecat a hotărârii date asupra primei acţiuni.

În litigiul finalizat prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, Curtea de Apel Timişoara, examinând recursul formulat de reclamanta COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A., a avut în vedere autoritatea de lucru judecat a problemelor de drept dezlegate prin decizia civilă nr. 757/R din 4 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Curtea de Apel Timişoara a reţinut că puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 757/R/04.11.2019 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2018, de care se prevalează recurenta prin notele scrise depuse în data de 15.09.2020, nu poate determina admiterea recursului dedus judecăţii, în speţă nefiind incidentă această instituţie juridică.

În acest context, s-a arătat că prin decizia la care a făcut referire recurenta nu au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţile prezentului proces, fără posibilitatea de a se statua diferit, ci Curtea de Apel Timişoara a tranşat definitiv un alt litigiu în care societatea reclamantă acţionase în judecată o altă persoană, nicidecum pe pârâtul intimat, astfel că nu se pune problema menţinerii unei consecvenţe în judecată, în sensul că ceea ce s-a constatat şi statuat printr-o hotărâre anterioară să nu fie contrazis printr-o altă hotărâre ulterioră.

Aşadar, în cel de-al doilea litigiu a fost analizată autoritatea de lucru judecat a deciziei invocate, astfel încât părţile în cauză nu o mai pot reitera pe calea revizuirii, pentru că se opune principiul autorităţii lucrului judecat, care garantează respectarea principiului securităţii raporturilor juridice, în mod expres consacrat, atât în doctrina şi practica judiciară a instanţelor naţionale, cât şi în jurisprudenţa europeană, motiv pentru care revizuirea apare ca inadmisibilă şi din această perspectivă.

Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. împotriva deciziei civile nr. 317/R din 15 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. împotriva deciziei civile nr. 317/R din 15 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2021.