Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 234 din data de 07 decembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2020 s-a dispus, respingerea, ca inadmisibil, a apelului formulat de apelantul petent A. împotriva Deciziei penale nr. 108 din 06 iulie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători.
Pentru a dispune astfel, Completul de 5 judecători al instanţei supreme a reţinut, în esenţă, că petentul a exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive (Decizia penală nr. 108 din 06 iulie), nesusceptibilă de a face obiectul căii ordinare de atac a apelului.
Împotriva Deciziei penale nr. 234 din data de 07 decembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2020, petentul A. a formulat contestaţie, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători Penal 1 - 2021, sub nr. x/2021, primul termen de judecată fiind fixat în mod aleatoriu la data de 7 iunie 2021, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea contestaţiei promovate de petentul A., constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Dându-se eficienţă principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţia României, precum şi principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Astfel, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestaţiei este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării.
În acest sens, potrivit art. 4251 din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, aceste dispoziţii fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
În speţă, petentul A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva Deciziei penale nr. 234 din data de 07 decembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2020, prin care, s-a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de acelaşi petent împotriva Deciziei penale nr. 108 din 06 iulie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători.
Prin această din urmă decizie s-a respins, ca inadmisibil apelul formulat de petent împotriva Deciziei penale nr. 78/A din 11 martie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
La rândul său, prin Decizia nr. 78/A din 11 martie 2020 a fost respins, ca inadmisibil, un alt apel declarat împotriva Deciziei penale nr. 226 din data de 24 februarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Or, dispoziţiile legale nu reglementează posibilitatea exercitării succesive a acestor căi de atac şi nici posibilitatea exercitării căii de atac a contestaţiei împotriva unei decizii de respingere ca inadmisibil a apelului, aceasta din urmă hotărâre fiind definitivă.
Prin urmare, se constată că petentul A. a exercitat, în condiţii nereglementate de C. proc. pen. şi în mod repetitiv, căi de atac împotriva unor hotărâri definitive, neatacabile cu niciuna din căile ordinare de atac, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii, respectiv a principiului unicităţii căilor de atac şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 234 din data de 07 decembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 234 din data de 07 decembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 iunie 2021.
GGC - GV