Ședințe de judecată: Februarie | | 2026
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Completurile de 5 judecători

Decizia nr. 165/2021

Şedinţa publică din data de 07 iunie 2021

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 40 din data de 02 februarie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020 s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei formulate de contestatorul A. privind durata procesului penal ce face obiectul dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Pentru a dispune astfel, secţia penală, a instanţei supreme a reţinut, în esenţă, următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 4881 alin. (3) lit. c) din C. proc. pen., contestaţia privind durata procesului penal poate fi formulată după cel puţin 6 luni de la sesizarea instanţei cu o cale de atac, pentru cauzele aflate în căile de atac ordinare sau extraordinare.

Asemenea, s-a constatat că, în cauză, contestatorul A. a formulat contestaţie privind durata procesului referitor la Dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, ce are ca obiect soluţionarea apelului declarat de acesta împotriva Sentinţei penale nr. 219 din data de 31 iulie 2020 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.

Prin raportare la dispoziţiile legale mai sus enunţate, respectiv prin raportare la data formulării apelului (01 august 2020) şi data soluţionării sale (9 decembrie 2020) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a reţinut că, în soluţionarea căii ordinare de atac, Curtea de Apel Suceava nu a depăşit termenul rezonabil, astfel cum este prevăzut de dispoziţiile art. 4881 alin. (3) lit. c) din C. proc. pen.

Totodată, s-a reţinut că o cerinţă implicită pentru admisibilitatea contestaţiei privind durata procesului penal este aceea ca, în cauza a cărei durată rezonabilă se contestă, să nu se fi dispus o soluţie anterior declanşării procedurii prevăzute de art. 4881 şi urm. din C. proc. pen., or, cererea contestatorului vizează o cauză care a fost deja soluţionată şi care nici nu s-a aflat pe rolul instanţei o perioadă mai mare de 6 luni.

Împotriva Încheierii nr. 40 din data de 02 februarie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, petentul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători Penal 1 - 2021, sub nr. x/2021, primul termen de judecată fiind fixat în mod aleatoriu la data de 7 iunie 2021, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de petentul A., constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Dându-se eficienţă principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţia României, precum şi principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Astfel, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora cu respectarea dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare şi cazurile în care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

C. proc. pen. prevede o singură cale ordinară de atac - apelul, dându-se eficienţă principiului dublului grad de jurisdicţie, prevăzut de art. 2 parag. 1 al Protocolului 7 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Totodată, în reglementarea C. proc. pen., recursul este o cale extraordinară de atac (denumită "recurs în casaţie"), ce poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate.

În prezenta cauză, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizat cu recursul declarat de petentul A. împotriva Încheierii nr. 40 din data de 02 februarie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020 prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. privind durata procesului penal ce face obiectul dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Potrivit art. 4886 alin. (7) C. proc. pen. "Încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa soluţionează contestaţia nu este supusă niciunei căi de atac."

În raport de aceste dispoziţii legale se constată că, în ceea ce priveşte încheierea prin care se soluţionează contestaţia privind durata procesului, C. proc. pen. nu a reglementat un al doilea sau al treilea grad de jurisdicţie, aceasta fiind definitivă.

Prin urmare, petentul A. a exercitat, în condiţii neprevăzute de C. proc. pen., recurs (cale de atac, de altfel, nepermisă de legea procesual penală, care prevede recursul în casaţie posibil a fi formulat strict pentru motive de nelegalitate) împotriva unei hotărâri definitive, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii, respectiv a principiului unicităţii căilor de atac şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva Încheierii nr. 40 din data de 02 februarie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva Încheierii nr. 40 din data de 02 februarie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 iunie 2021.

GGC - GV