Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din data de 16 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020 s-a dispus, respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80, 81, 91, 93 şi art. 10 din C. proc. pen., a dispoziţiilor art. 257, 258, 259, 260, 261, 262, 263 şi art. 264 din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., precum şi a dispoziţiilor art. 67 alin. (5) din C. proc. pen., formulată de recurentul A..
Pentru a dispune astfel, secţia penală, a instanţei supreme a reţinut, în esenţă, următoarele:
Art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, prevede cerinţe de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, respectiv atât condiţii privind obiectul excepţiei de neconstituţionalitate (legi sau ordonanţe în vigoare sau dispoziţii în vigoare ori asemenea acte normative), cât şi o condiţie relativă la existenţa unei legături între norma atacată (sub aspectul constituţionalităţii) şi obiectul cauzei cu soluţionarea căreia a fost învestită instanţa în faţa căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate.
Dispoziţiile alin. (2) şi (3) ale aceluiaşi articol cuprind alte două condiţii de admisibilitate ale excepţiilor de neconstituţionalitate, vizând titularul dreptului de a invoca o asemenea excepţie (părţile, procurorul sau instanţa din oficiu) şi nepronunţarea anterioară a unei decizii privind neconstituţionalitatea aceloraşi reglementări de către Curtea Constituţională.
Totodată, s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate.
În cauză, s-a constatat că invocarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată de recurentul A., nu satisface cerinţele legale anterior menţionate, criticile de neconstituţionalitate nefiind motivate în sensul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, ci constituind doar o înşiruire de dispoziţii constituţionale şi de principii desprinse de autorul excepţiei din Constituţia României, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Asemenea, s-a constatat că invocarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 80, 81, 91, 93 şi art. 10 din C. proc. pen., a dispoziţiilor art. 257, 258, 259, 260, 261, 262, 263 şi art. 264 din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., precum şi a dispoziţiilor art. 67 alin. (5) din C. proc. pen. nu are legătură cu soluţionarea cauzei, nefiind îndeplinită nici condiţia prevăzută în acest sens de art. 29 din Legea nr. 47/1992.
În plus, s-a notat că, pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, invocarea excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal şi, implicit, asupra situaţiei juridice a părţii din proces, prin dezlegarea unei probleme de drept ce ţine de interpretarea Curţii Constituţionale.
Or, în cauză, s-a reţinut că soluţionarea excepţiei vizând dispoziţiile ce se solicită a fi supuse controlului de constituţionalitate nu este de natură a produce un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal, în speţă, recursul declarat în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 de către A. împotriva încheierii penale nr. 31/CP din data de 24 martie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, şi din această perspectivă, în raport de stadiul procesual şi obiectul pricinii, excepţia nu are legătură cu soluţionarea cauzei, fiind inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate, ca inadmisibilă.
Împotriva încheierii din data de 16 aprilie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, recurentul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători Penal 1 - 2021, sub nr. x/2021, primul termen de judecată fiind fixat în mod aleatoriu la data de 7 iunie 2021, dată la care au avut loc şi dezbaterile.
La acest prim termen de judecată reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea, ca tardiv, a recursului susţinând că acesta a fost declarat cu nerespectarea termenului de 48 de ore prevăzut de lege, concluziile formulate de acesta fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, examinând cu prioritate excepţia tardivităţii declarării căii de atac a recursului, constată că prezentul recurs este tardiv şi va fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Aceleaşi dispoziţii legale anterior menţionate reglementează posibilitatea exercitării căii de atac împotriva unei astfel de încheieri, la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.
În prezenta cauză, hotărârea prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80, 81, 91, 93 şi art. 10 din C. proc. pen., a dispoziţiilor art. 257, 258, 259, 260, 261, 262, 263 şi art. 264 din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., precum şi a dispoziţiilor art. 67 alin. (5) din C. proc. pen., formulată de recurentul A., a fost pronunţată de secţia penală a instanţei supreme la data de 16 aprilie 2021.
În lipsa unor dispoziţii exprese în cuprinsul legii speciale (Legea nr. 47/1992), termenul procedural de 48 de ore înăuntrul căruia se poate promova calea de atac împotriva soluţiei instanţei penale de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, se calculează conform art. 269 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., dispoziţii procesual penale cu caracter general, aplicabile în procedura pendinte.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen.: "(1) La calcularea termenelor procedurale se porneşte de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel. (2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte."
Dezlegând problema momentului de la care se calculează termenul procedural pe ore în situaţia în care nu se cunoaşte ora pronunţării actului procedural care a determinat curgerea lui, doctrina şi jurisprudenţa (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 107/A/2017) au statuat că, în acest caz, termenul începe să curgă de la ora 24:00 a zilei în care a fost întocmit actul procedural.
Cum nu a fost indicată ora pronunţării dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, rezultă că termenul de 48 de ore, prevăzut de lege pentru exercitarea recursului, a început să curgă la sfârşitul zilei de 16 aprilie 2021, la ora 24:00, şi s-a împlinit în ziua de 19 aprilie (luni) la ora 02:00 AM întrucât potrivit art. 269 alin. (2) din C. proc. pen., la calcularea termenelor pe ore nu se socoteşte ora de la care începe să curgă termenul şi nici ora la care acesta se împlineşte, respectiv în privinţa termenelor pe ore nu operează prorogarea, astfel cum se întâmplă în situaţia celor socotite pe luni sau pe ani - aspect ce poate fi dedus şi din modul în care este redactat textul art. 269 alin. (4) din C. proc. pen.
Cu toate acestea, se constată că exercitarea căii de atac a recursului s-a realizat, prin email, la data de 19 aprilie 2021, ora 08:34 PM, rezultând în aceste condiţii depăşirea termenului legal de 48 de ore prevăzut de dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
Se reţine, în acest sens, că instituţia termenului în procesul penal prefigurează un principiu fundamental al acestei activităţi judiciare, şi anume operativitatea şi are ca scop, pe de o parte, limitarea în timp a duratei unor măsuri procesuale, iar pe de altă parte, împiedică tergiversarea desfăşurării procesului penal, asigurând operativitatea acţiunilor cerute de justa soluţionare a cauzelor penale.
Totodată, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 546 din 7 iulie 2020 s-a reţinut că "natura imperativă a termenului de 48 de ore, în cadrul căruia partea interesată poate declara recurs împotriva încheierii prin care instanţa de judecată a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, are menirea de a da expresie principiului celerităţii şi al soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, în considerarea faptului că excepţia de neconstituţionalitate reprezintă un incident procedural în cadrul unui litigiu."
Dispoziţiile art. 268 alin. (1) din C. proc. pen. reglementează consecinţele nerespectării termenului înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul procesual, sancţiune ce constă în pierderea dreptului procesual care nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege.
În ce priveşte susţinerile recurentului A., formulate prin cererea de recurs, în sensul că în data de 18.04.2021 încheierea pronunţată nu apărea în Ecris, acestea nu pot fi primite prin raportare la publicitatea pronunţării, la scopul instituirii regulilor speciale de procedură referitoare la exercitarea recursului ca singură cale de atac împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, precum şi la obligaţia de diligenţă cunoaşterii soluţiei.
Astfel cum şi Curtea Constituţională a reţinut prin Decizia nr. 546 din 7 iulie 2020 mai sus amintită, "pregătirea, în condiţiile legii, a căilor de atac promovate reprezintă obligaţia părţii interesate, care trebuie să manifeste diligenţă în acest sens."
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca tardiv, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 16 aprilie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 16 aprilie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 iunie 2021.
GGC - GV