Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:
I. Hotărârea instanţei disciplinare
1. Prin Hotărârea nr. 2P din 10 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, secţia pentru procurori în materie disciplinară, a admis excepţia nulităţii absolute a Rezoluţiei de exercitare a acţiunii disciplinare nr. 19-2024 din 6 septembrie 2019 şi a constatat nulitatea acţiunii disciplinare formulată de Inspecţia Judiciară împotriva pârâţilor A., prim-procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, şi B., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, reţinând considerentele arătate în continuare.
2. Lucrarea nr. 19-2024, în care a fost exercitată prezenta acţiune disciplinară, are ca obiect sesizarea din 9 aprilie 2019 a secţiei pentru investigarea infracţiunilor în justiţie, prin care se solicita efectuarea de verificări faţă de procurorii A., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, şi B., procuror în cadrul aceleiaşi unităţi de parchet sub aspectul săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 303/2004).
3. La Lucrarea nr. 19-2024 au fost conexate Lucrarea nr. 19-2181, prin referatul din 6 mai 2019, şi Lucrarea nr. 19-2672, prin referatul din 30 mai 2019.
4. Lucrarea nr. 19-2181 are ca obiect sesizarea din 16 aprilie 2019 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, prin care se solicita efectuarea de verificări faţă de A., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, şi B., procuror în cadrul aceleiaşi unităţi de parchet, sub aspectul comiterii abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i) şi t) din Legea nr. 303/2004. În Lucrarea nr. 19-2181, prin referatul din 6 mai 2019, directorul Direcţiei de inspecţie judiciară pentru procurori, C., în conformitate cu dispoziţiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, s-a abţinut de la avizarea referatului de conexare întocmit în această lucrare, apreciind că imparţialitatea sa ar putea fi pusă sub semnul întrebării, întrucât, în perioada ianuarie 2009 - august 2014, a exercitat funcţia de prim-procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov.
5. Lucrarea nr. 19-2672 are ca obiect sesizarea din 27 mai 2019 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care se solicita efectuarea de verificări faţa de A., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, şi B., procuror în cadrul aceleiaşi unităţi de parchet, sub aspectul comiterii abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) şi lit. t) din Legea nr. 303/2004.
6. Deşi anterior, la 6 mai 2019, în Lucrarea nr. 19-2181, directorul Direcţiei de Inspecţie Judiciară pentru procurori, C. s-a abţinut de la avizarea referatului de conexare, în Lucrarea nr. 19-2672, a avizat referatul de conexare din 30 mai 2019.
7. În Lucrarea nr. 19-2024 a fost fixat un termen de 45 de zile pentru efectuarea verificărilor prealabile. Inspectorul-şef adjunct D. a aprobat referatul inspectorului judiciar din 21 mai 2019 privind prelungirea termenului de soluţionare a lucrării cu încă 45 de zile, verificările prealabile fiind astfel finalizate la 21 iunie 2019. În aceeaşi lucrare, la 13 iunie 2019, inspectorul-şef adjunct D. a aprobat referatul întocmit de inspectorul judiciar pentru modificarea gradului de complexitate. În lucrarea respectivă, prin Rezoluţia nr. 1979 din 21 iunie 2019, inspectorii judiciari au dispus începerea cercetării disciplinare, rezoluţia fiind avizată de inspectorul-şef E., întrucât inspectorul-şef adjunct D. s-a abţinut de la avizare, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, apreciind că imparţialitatea sa ar putea fi pusă sub semnul întrebării, având în vedere că a îndeplinit funcţia de prim-procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, în perioadele de timp menţionate în referatul de abţinere din 21 iunie 2019.
8. Din actele dosarului rezultă că inspectorul-şef adjunct D. a avizat referatul de prelungire a termenului de 45 de zile şi referatul prin care s-a solicitat modificarea gradului de complexitate a cauzei şi desemnarea celui de-al doilea inspector judiciar, iar directorul Direcţiei de inspecţie pentru procurori, C., a avizat referatul de conexare a Lucrării nr. 19-2672 la Lucrarea nr. 19-2024, cu încălcarea principiului imparţialităţii ce guvernează activitatea Inspecţiei Judiciare, raportat la dispoziţiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 şi art. 9 alin. (1) şi (2) din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie.
9. Invocând faptul că au funcţionat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, unitate de parchet de unde provin şi pârâţii şi apreciind astfel că imparţialitatea lor ar fi putut fi pusă sub semnul întrebării, inspectorul-şef adjunct D. şi directorul Direcţiei de inspecţie judiciară pentru procurori, C., au formulat declaraţii de abţinere, deşi motivele invocate subzistau şi anterior, la momentul întocmirii actelor menţionate anterior. De asemenea, directorul Direcţiei de inspecţie judiciară pentru procurori, C., deşi se abţinuse la 6 mai 2019 de la avizarea referatului de conexare a lucrării nr. 19-2181 la Lucrarea nr. 19-2024, în stare de incompatibilitate, la 30 mai 2019, a avizat referatul de conexare a Lucrării nr. 19-2672 la Lucrarea nr. 19-2024.
10. Cerinţa de imparţialitate sunt valabile şi în cazul inspectorului-şef, inspectorului-şef adjunct şi directorilor de direcţii care au atribuţii de avizare şi confirmare a actelor efectuate de inspectorii judiciari, conform art. 18 alin. (12) lit. a) din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie, aprobat prin Ordinul inspectorului-şef nr. 136/2018, iar starea de incompatibilitate subzistă în orice moment al procedurii disciplinare.
11. Apărarea Inspecţiei Judiciare, în sensul că cele trei referate sunt acte administrative care nu se referă la fondul cauzei, nu poate fi luată în considerare, întrucât principiul imparţialităţii are aplicabilitate generală şi vizează întreaga procedură disciplinară (verificări prealabile şi cercetare disciplinară), indiferent de natura actelor întocmite sau avizate, cu atât mai mult cu cât anumite aspecte procedurale au consecinţe asupra validităţii actelor întocmite.
12. Pe cale de consecinţă, avizarea de către inspectorul-şef adjunct al Inspecţiei Judiciare, D. şi de către directorul Direcţiei de inspecţie pentru procurori, C. a celor trei referate menţionate anterior, respectiv cele de prelungire a termenului de efectuare a verificărilor prealabile, de modificare a obiectului cererii şi de desemnare a celui de-al doilea inspector şi de conexare a lucrării s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale şi regulamentare privind principiul imparţialităţii care trebuie să guverneze întreaga activitate desfăşurată de către Inspecţia Judiciară, actele fiind lovite de nulitate, iar, potrivit art. 179 alin. (3) din C. proc. civ., nulitatea acestor acte are consecinţe asupra validităţii celorlalte acte întocmite în cursul verificărilor prealabile şi a cercetării disciplinare.
13. Potrivit art. 45 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 317/2004 coroborat cu art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., termenul de 45 de zile pentru efectuarea verificărilor prealabile în cadrul cărora se stabileşte dacă există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare este un termen peremptoriu a cărui nerespectare atrage sancţiunea decăderii, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.
14. În cazul de faţă, nulitatea referatului de prelungire a termenului de efectuare a verificărilor prealabile, avizat de inspectorul-şef adjunct în stare de incompatibilitate, are consecinţe directe asupra validităţii tuturor actelor întocmite ulterior avizării acestuia, conform art. 177 alin. (2) din C. proc. civ. Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) din C. proc. civ., durata în care ar fi putut fi efectuate verificările prealabile în prezenta cauză, pentru care a fost exercitată acţiunea disciplinară, conform termenului de 45 de zile stabilit de inspectorul-şef pentru efectuarea verificărilor prealabile, se împlinea la 27 mai 2019. Or, în cauză, verificările prealabile au fost finalizate la 21 iunie 2019, termen cu mult depăşit în condiţiile în care referatul de prelungire a termenului este lovit de nulitate, iar, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie, dispoziţia de începere cercetării disciplinare se dispune la data finalizării verificărilor prealabile. Pe cale de consecinţă, a intervenit sancţiunea decăderii din termen a tuturor actelor efectuate după expirarea termenului de 45 de zile în care puteau fi efectuate verificările prealabile.
15. Pe de altă parte, avizarea în stare de incompatibilitate de către inspectorul-şef adjunct a referatului prin care s-a dispus modificarea gradului de complexitate a lucrării şi învestirea de către acesta, în aceleaşi condiţii, a celui de-al doilea inspector are drept consecinţă nulitatea actelor întocmite de către noul inspector desemnat împreună cu inspectorul judiciar iniţial învestit.
16. Totodată, avizarea în stare de incompatibilitate a referatului de conexare a Lucrării nr. 19-2672 la Lucrarea nr. 19-2024 de către directorul Direcţiei de inspecţie pentru procurori, C., conduce la nulitatea acţiunii disciplinare sub raportul faptelor sesizate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 28 mai 2019, fapte care nu se regăseau în celelalte două sesizări.
17. Toate aceste aspecte au consecinţe directe asupra validităţii acţiunii exercitate în prezenta acuză.
18. În raport cu dispoziţiile art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 coroborat cu art. 174 alin. (1), art. 175 şi art. 176 din C. proc. civ., legalitatea acţiunii disciplinare depinde de legalitatea actelor premergătoare, acte ce jalonează procedura administrativă prealabilă (procedura verificării prealabile şi procedura disciplinară). Dacă acestea din urmă, în tot sau în parte, sunt lovite de nulitate absolută şi nu mat pot fi refăcute, evident că însăşi acţiunea disciplinară (veritabilă cerere de chemare în judecată), ca act de procedură administrativă şi civilă, în acelaşi timp, este nulă absolut.
19. Nulitatea actelor efectuate după avizarea referatului de prelungire a termenului de efectuare a verificărilor prealabile, a referatului de modificare a gradului de complexitate a lucrării şi de desemnarea celui de-al doilea inspector judiciar şi a referatului de conexare a lucrării din 30 mai 2019 a Lucrării nr. 19-2672 la Lucrarea nr. 19-2024 atrage şi nulitatea cercetării disciplinare, astfel încât, rezoluţia prin care s-a dispus începerea cercetării disciplinare şi rezoluţia prin care s-a dispus exercitarea acţiunii disciplinare împotriva procurorilor B. şi A. şi sesizarea secţiei pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în vederea soluţionării acţiunii disciplinare, sunt lovite de nulitate.
20. În aceste condiţii, nu mai este necesară analizarea celorlalte motive de nelegalitate invocate de către pârâtul A. în susţinerea excepţiei nulităţii absolute a rezoluţiei de exercitare a acţiunii disciplinare, întrucât motivul de nelegalitate analizat, din oficiu, a condus la constatarea nulităţii acţiunii disciplinare pentru încălcarea dispoziţiilor legale detaliate anterior.
II. Recursul exercitat împotriva hotărârii instanţei disciplinare
21. Inspecţia Judiciară a formulat recurs împotriva încheierii menţionate la pct. I, în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi susţinând că este nelegală, întrucât în mod greşit au fost aplicate dispoziţiile art. 72 alin. (2) din Legea 317/2004 şi art. 9 alin. (1) şi (2) din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie.
22. Toate actele indicate în hotărâre ca fiind avizate/aprobate (referate de conexare, referat de prelungire a termenului de efectuare a verificărilor prealabile şi referatul privind modificarea gradului de complexitate şi desemnarea celui de-al doilea inspector) fac parte din etapa verificărilor prealabile, reglementată de art. 45 din Legea nr. 317/2004 şi art. 20-31 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie aprobat prin Ordinul inspectorului-şef nr. 136/2018.
23. Documentele referitoare la calculul termenelor şi rezolvarea cazurilor de conexitate nu fac parte din procedura verificărilor prealabile, ci se încadrează în circuitul dosarului în interiorul Inspecţiei Judiciare, care nu vizează fondul cauzei şi care nu pot influenta soluţia adoptată de către inspectorii judiciari care efectuează verificările prealabile.
24. Din analiza dispoziţiilor art. 45 alin. (3) şi (8) din Legea nr. 317/2004 şi art. 15, art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 17 alin. (7) - (9) şi art. 76 din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie, rezultă că dispoziţiile legale nu impun avizarea referatelor de conexare şi de stabilire/modificare a gradului de complexitate de către directorul de direcţie şi inspectorul-şef. Prin urmare, procedura avizării acestor tipuri de acte a fost prevăzută expres în legislaţia secundară, respectiv în Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie şi Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Inspecţiei Judiciare.
25. În schimb, procedura aplicabilă prelungirii termenelor de efectuare a verificărilor prealabile are reglementare în Legea nr. 317/2004, dând inspectorului-şef plenitudine de competenţă cu privire la aprobarea solicitărilor de prelungire şi în Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie cu privire la avizarea de către directorul de direcţie a acestor solicitări.
26. În concret, se reţine în sarcina directorului de direcţie că a avizat referatul din 30 mai 2019 de conexare a Lucrării nr. 19-2672 la Lucrarea nr. 19-2024, deşi se afla în stare de incompatibilitate în raport de împrejurările consemnate în declaraţia de abţinere formulată. în temeiul art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, în Lucrarea nr. 19-2181 care, la 6 mai 2019, a fost conexată la Lucrarea nr. 19-2024.
27. Avizarea de către directorul de direcţie a tuturor tipurilor de solicitări nu este prevăzută de normele legale, fiind instituită prin norme regulamentare, în scopul formalizării deciziei inspectorului-şef, în calitate de decident unic.
28. Prin urmare, orice pretinsă neregularitate legată de procedura de avizare (chiar şi lipsa avizului) efectuată de directorul de direcţie nu poate avea drept consecinţă constatarea nulităţii absolute a actului supus avizării.
29. În consecinţă, în mod greşit instanţa disciplinară, în considerarea unor norme de legislaţie secundară, a reţinut sancţiunea nulităţii absolute pentru avizarea în etapa verificărilor prealabile a unui referat de conexare, cu presupusa încălcare a acestor norme cu forţă juridică inferioară.
30. În raport cu dispoziţiile art. 174 alin. (2) şi (3) şi art. 176 din C. proc. civ., care enumeră cazurile de nulitate necondiţionate de existenţa unei vătămări, ce constituie excepţia, pretinsa nulitate a rezoluţiei de exercitare a acţiunii disciplinare privind activitatea de avizare a unor referate administrative se circumscrie unei nulităţi condiţionate prevăzute de art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., care impune existenţa unei vătămări determinate de nerespectarea condiţiilor legale ale actului de procedură. Or, în legătură cu măsura conexării, niciuna din persoanele cercetate disciplinar nu a invocat sau nu a dovedit vreo vătămare, neexistând, de altfel, vreo încălcare a dispoziţiilor art. 45 alin. (8) din Legea nr. 317/2004 ori a dispoziţiilor regulamentare în sensul respectării ordinii de conexare a lucrărilor de inspecţie dispuse prin referatul din 30 mai 2019 sau a condiţiilor privind identitatea de obiect şi persoană.
31. Din această perspectivă, interpretarea neunitară reţinută de instanţa disciplinară cu privire la abţinerea directorului de direcţie de la avizarea unui act ce nu antama fondul cauzei, ci reprezenta o procedură administrativă.
32. Instanţa disciplinară în mod eronat a reţinut o interpretare neunitară cu privire la abţinerea directorului de direcţie, întrucât, atunci când directorul de direcţie s-a abţinut la 6 mai 2019 de la avizarea referatului de conexare şi inspectorul-şef adjunct nu a aprobat acest referat, care a fost aprobat de către inspectorul-şef. Atunci când directorul de direcţie a avizat, la 30 mai 2019, referatul de conexare a Lucrării nr. 19-2672 la Lucrarea nr. 19-2024, acesta a fost avizat şi de către inspectorul-şef adjunct. Însă, la 6 mai 2019, directorul de direcţie s-a abţinut de la avizarea conexării Lucrării nr. 19-2181 la Lucrarea nr. 19-2024, neconsiderând să se abţină, la 30 mai 2019, întrucât referatul de conexare nu viza fondul cauzei.
33. În sarcina inspectorului-şef adjunct s-a reţinut că a aprobat un referat de prelungire a termenului de 45 zile pentru efectuarea verificărilor prealabile în Lucrarea nr. 19-2024 şi un referat de modificare a gradului de complexitate a lucrării şi de desemnare a celui de-al doilea inspector în etapa verificărilor prealabile în aceeaşi lucrare. Acesta a făcut declaraţie de abţinere cu privire la avizarea măsurii dispuse la 21 iunie 2019 prin rezoluţia de începere a cercetării disciplinare. Se constată, astfel, că natura actului de la avizarea căruia inspectorul-şef adjunct s-a abţinut diferă fundamental de natura actului aprobat (referatul de prelungire), respectiv, a actului avizat (referat de modificare a gradului de complexitate), câtă vreme cele din urmă nu antamează fondul faptelor aflate în cursul verificărilor prealabile, neputând influenţa sau prefigura soluţia finală pe fondul abaterilor cercetate.
34. Prelungirea unui termen în etapa verificărilor prealabile şi desemnarea celui de-al doilea inspector nu poate avea natura unei soluţii dispuse pe fondul cauzei în raport de care să se prefigureze necesitatea formulării unor declaraţii de abţinere din partea inspectorilor cu funcţii de conducere.
35. În ceea ce priveşte art. 9 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie aprobat prin Ordinul inspectorului-şef nr. 136/2018 invocat de instanţa disciplinară, se argumentează că norma are un caracter de generalitate, iar imparţialitatea trebuie să existe în plan subiectiv, în analiza proprie a fiecăruia dintre inspectorii judiciari. Or, în prezenta speţă, nu se poate susţine că, în conştiinţa unui inspector cu funcţie de conducere, s-ar fi născut ideea că, avizând/aprobând acte care nu sunt incluse în etapa verificărilor prealabile şi care nu pot influenţa fondul cauzei ori afecta independenţa inspectorilor judiciari în adoptarea soluţiilor, ar putea înfrânge aparenţa de imparţialitate.
36. Hotărârea prin care secţia în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii are natura unui act administrativ cu caracter jurisdicţional, emis în îndeplinirea rolului unei instanţe de disciplină aflată în afara sistemului puterii judecătoreşti, aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători (Deciziile civile nr. 223/11.09.2017 şi nr. 293/27.11.2017). În aceste condiţii, în mod greşit s-a reţinut că acţiunea disciplinară are natura unui act de procedură civilă, similar cererii de chemare în judecată prin care sunt sesizate instanţele judecătoreşti. În acelaşi sens, se invocă faptul că, în jurisprudenţa Completului de 5 judecători s-a reţinut că, inclusiv în prezenţa normei de trimitere de la art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, aplicabilitatea dispoziţiilor C. proc. civ. în etapa administrativ jurisdicţională desfăşurată în faţa secţiilor Consiliului când îndeplinesc rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a magistraţilor este supusă limitelor decurgând din specificul reglementărilor speciale în acest domeniu reprezentate cu caracter de principiu de dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 317/2004 (Deciziile civile nr. 266/09.10.2017 şi nr. 271/23.10.2017).
37. Având în vedere că procedura verificărilor prealabile şi cercetării disciplinare efectuate de Inspecţia Judiciare au un caracter eminamente administrativ, exigenţele impuse actului de sesizare în prezenta speţă depăşesc cadrul legal al procedurilor care vizează abateri săvârşite de magistraţi.
III. Apărările intimaţilor
38. Intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.
39. Intimatul B. a formulat note scrise, transmise prin poşta electronică, prin care expune argumente în combaterea criticilor din recurs, susţinând că în mod corect s-a reţinut excepţia nulităţii absolute a rezoluţiei de exercitare a acţiunii disciplinare pentru nerespectarea principiului imparţialităţii.
IV. Considerentele Înaltei Curţi
40. În contextul factual prezentat în hotărârea atacată, raportat la criticile expuse la pct. II, analizate sistematizat prin prisma probatoriului administrat şi dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
41. În esenţă, prin criticile formulate, recurenta Inspecţia Judiciară susţine că actele în privinţa cărora instanţa disciplinară a reţinut încălcarea principiului imparţialităţii fac parte din etapa administrativă a verificărilor prealabile din cadrul procedurii disciplinare desfăşurate în faţa Inspecţiei Judiciare, iar, pe de altă parte, nu vizează fondul cauzei, astfel că nu le sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la imparţialitatea inspectorilor judiciari.
42. Prin criticile din recurs nu sunt combătute aspectele reţinute în hotărârea atacată cu privire la faptul că, la momentul întocmirii actelor de avizare şi aprobare întocmite în lucrările menţionate la pct. 8 din prezenta deciziei, inspectorul-şef adjunct şi directorul Direcţiei de inspecţie pentru procurori s-au aflat în situaţia de incompatibilitate prevăzută de art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 şi art. 9 alin. (2) din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie, întrucât şi-au desfăşurat activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, unitate la care funcţionează procurorii vizaţi de procedurile disciplinare.
43. Art. 72 din Legea nr. 317/2004 prevede că:
"Art. 72. - (1) Inspectorii judiciari îşi desfăşoară activitatea în mod independent şi imparţial.
(2) Inspectorii judiciari nu pot efectua cercetarea disciplinară sau orice alte lucrări care privesc judecători sau procurori din cadrul instanţelor ori parchetelor unde inspectorul a funcţionat. În acest caz, dosarul se repartizează altui inspector judiciar, în mod aleatoriu, cu respectarea dispoziţiilor art. 73."
44. Conform art. 9 alin. (1) şi (2) din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie:
"Art. 9. - (1) În exercitarea atribuţiilor, inspectorii sunt obligaţi să adopte o atitudine obiectivă, echidistantă şi neutră, de natură a înlătura orice suspiciuni privind lipsa de imparţialitate.
(2) Pentru asigurarea caracterului imparţial şi independent al activităţii, inspectorii nu pot efectua cercetarea disciplinară sau orice alte lucrări care privesc judecători sau procurori din cadrul instanţelor ori parchetelor unde au funcţionat."
45. Dispoziţiile citate instituie în sarcina inspectorilor judiciari obligaţia de asigurare a imparţialităţii atât în efectuarea cercetării disciplinare, cât şi în privinţa oricăror alte lucrări.
46. Astfel fiind, în ceea ce priveşte cerinţa de asigurare a imparţialităţii în activitatea Inspecţiei Judiciare, nu pot fi primite apărările recurentei referitoare la distincţia dintre etapa verificărilor prealabile şi etapa cercetării disciplinare şi nici cele vizând deosebirea dintre actele care vizează fondul cauzei şi celelalte acte îndeplinite în exercitarea funcţiei de inspector judiciar, care intră în sfera de cuprindere a sintagmei "orice alte lucrări" utilizată în conţinutul textelor citate din Legea nr. 317/2004 şi Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie.
47. În condiţiile în care s-a reţinut situaţia de incompatibilitate prevăzută de dispoziţiile citate, nu pot fi primite susţinerile din recurs referitoare la faptul că în mod greşit s-ar fi reţinut existenţa stării de incompatibilitate cu referire la îndeplinirea unor proceduri şi atribuţii reglementate în legislaţia secundară.
48. În concluzie, întemeiat a reţinut instanţa disciplinară că respectarea principiul imparţialităţii are aplicabilitate generală şi vizează întreaga procedură disciplinară, inclusiv etapa verificărilor prealabile şi etapa cercetării disciplinare, indiferent de natura actelor întocmite sau avizate şi independent de reglementarea la nivel legislativ sau infralegislativ a atribuţiilor ce revin inspectorului-şef, inspectorului-şef adjunct şi directorilor de direcţii în cadrul derulării procedurii disciplinare.
49. Criticile din recurs referitoare la caracterul de generalitate al dispoziţiilor art. 9 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie şi la necesitatea constatări unei imparţialităţi subiective nu pot primi relevanţa propusă.
50. În speţă, dispoziţiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 şi art. 9 alin. (2) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie reglementează o ipoteză de imparţialitate obiectivă în cazul căreia, independent de atitudinea subiectivă a magistratului, împrejurarea expres prevăzută - constând în funcţionarea în cadrul aceleiaşi unităţi de parchet - este de natură a da naştere unei suspiciuni de lipsă de imparţialitate, aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 500 din 30 iunie 2016, pct. 18; Decizia nr. 333 din 12 iunie 2014; Decizia nr. 711 din 27 octombrie 2015).
51. Din această perspectivă, sunt lipsite de temei şi criticile prin care recurenta tinde să demonstreze inexistenţa unui caz de imparţialitate subiectivă, precum şi cele prin care se susţine că actele de avizare/aprobare analizate nu vizează fondul cauzei şi nu afectează independenţa inspectorilor judiciari.
52. Întocmirea actelor în procedura disciplinară cu încălcarea principiului imparţialităţii, consacrat de dispoziţiile citate, atrage nelegalitatea acestora care se răsfrânge asupra validităţii acţiunii disciplinare a cărei legalitate depinde de legalitatea actelor premergătoare întocmite în procedura administrativă, în etapa verificărilor prealabile şi etapa cercetării disciplinare.
53. Or, întocmirea actelor în procedura disciplinară cu încălcarea principiului imparţialităţii, ceea ce dă naştere unei suspiciuni de lipsă de imparţialitate, atrage nulitatea acestora şi, pe cale de consecinţă, şi nulitatea acţiunii disciplinare.
54. Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 51 din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Inspecţia Judiciară împotriva Hotărârii nr. 2P din 10 iunie 2020, pronunţată de secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în Dosarul nr. x/2019.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică din 16 noiembrie 2020.
GGC - NN