Ședințe de judecată: Noiembrie | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

Mandat european de arestare. Predare temporară

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare

 

Index alfabetic: Drept procesual penal

- mandat european de arestare

 

   Legea nr. 302/2004, art. 58, art. 114

 

În cazul în care persoana solicitată a fost privată de libertate pentru o perioadă mai lungă de timp decât pedeapsa efectiv aplicată de instanța de fond din statul solicitant, ca urmare a executării mandatului european de arestare şi a predării temporare către autorităţile statului solicitant, la soluționarea unei noi cereri de predare temporară formulată în vederea asigurării prezenţei persoanei solicitate la judecarea cauzei în faza procesuală a apelului sunt aplicabile dispozițiile art. 241 alin. (11) lit. b) C. proc. pen., potrivit cărora privarea de libertate a unei persoane nu poate depăşi durata pedepsei stabilite în hotărârea nedefinitivă de condamnare supusă apelului.

 

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 556 din 2 iunie 2021

 

Prin încheierea nr. F/DL din 2 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, în baza art. 114 raportat la art. 58 alin. (4) și (5) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a fost respinsă cererea formulată de autorităţile norvegiene în vederea predării temporare a persoanei solicitate A.

Pentru a dispune astfel, prima instanța a reţinut, între altele, următoarele:

Prin cererea formulată pe email şi transmisă prin Eurojust la 23.03.2021, autorităţile norvegiene au solicitat predarea temporară a cetăţeanului român A. pentru perioada 3.05.2021-8.11.2021, invocându-se prevederile art. 114 raportat la art. 58 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

În sesizare, s-a mai menţionat că persoana în cauză a mai fost predată temporar autorităţilor norvegiene şi returnată autorităţilor române la 5.02.2021. De asemenea, s-a precizat că, prin sentinţa penală nr. 45 din 3.03.2020, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a dispus punerea în executare a mandatului de arestare emis la 18.12.2019 de către Parchetul din Hedmark şi Oppland – Norvegia, cu privire la persoana solicitată A.

În fapt, în conformitate cu dispozițiile art. 114 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a solicitat de către autorităţile norvegiene predarea temporară a persoanei solicitate A., pentru perioada 3.05.2021-8.11.2021, în vederea asigurării prezenţei acestuia la soluţionarea procesului penal în faza procesuală a apelului, ce va avea loc în perioada 1.06.2021-30.06.2021, în Norvegia, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de înlesnirea prostituţiei (proxenetism).

Totodată s-a mai precizat de către aceleaşi autorităţi norvegiene că persoana solicitată precizată a fost deţinută (ca urmare a predării temporare acordate anterior) un număr de 147 de zile pe teritoriul Norvegiei.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat contestaţie, solicitând să participe fizic la proces în faţa autorităţilor judiciare norvegiene, şi nu prin intermediul videoconferinţei

Examinând legalitatea şi temeinicia încheierii contestate, atât prin prisma motivelor invocate de persoana solicitată A., cât şi din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază contestaţia ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 114 din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, în cazul predării amânate sau temporare, dispoziţiile art. 58 alin. (1) - (5) şi (7) se aplică în mod corespunzător, iar condiţiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autorităţile române şi străine competente.

Conform art. 58 alin. (1), (4) - (6) şi (7) din Legea nr. 302/2004, în situaţia în care persoana extrădată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen. Prin excepţie de la alin. (1), la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autorităţile române şi statul solicitant.

Atunci când cererea prevăzută la alin. (4) este transmisă după rămânerea definitivă a hotărârii de predare, predarea temporară este aprobată de preşedintele secţiei penale a curţii de apel care a soluţionat cererea de extrădare, prin încheiere motivată, dată în cameră de consiliu. La cererea preşedintelui secţiei penale a curţii de apel, organul judiciar pe rolul căruia se află cauza ori instanţa de executare transmite informaţiile solicitate.

Dacă persoana extrădată potrivit alin. (4) se află în executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate, executarea pedepsei sau a măsurii se consideră suspendată începând cu data la care persoana a fost preluată de statul emitent până la data returnării acesteia.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte constată că persoana solicitată A. a mai făcut obiectul altor două cereri precedente de predare temporară către autoritățile norvegiene vizând aceeași cauză penală în care a fost condamnată în primă instanţă la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de înlesnirea prostituţiei (proxenetism). 

Astfel, dintre cererile de predare temporară formulate de autoritățile din Norvegia, doar una s-a concretizat, prima dintre acestea fiind retrasă (împrejurare de care s-a luat act prin sentinţa penală nr. 62/F din 31.03.2020, iar cea de-a doua fiind admisă prin sentinţa penală nr. 172/F din 9.09.2020, astfel încât persoana solicitată A. a fost privată de libertate pentru a participa la acest proces penal în faţa autorităţilor norvegiene 147 de zile (pe teritoriul Norvegiei), la care se adaugă şi perioada privării de libertate pe teritoriul României (20.02.2020 - 31.03.2020, respectiv 9.09.2020-21.09.2020).

Or, în raport de cele precizate, Înalta Curte arată că, din moment ce contestatorul a fost deja privat de libertate o perioadă mai lungă de timp decât pedeapsa efectiv aplicată de instanța de fond din Norvegia, printr-o eventuală admitere a unei alte cereri de predare temporară s-ar ajunge în situația în care acesta ar fi privat de liberate o perioadă de timp care ar depăși cu mult durata pedepsei aplicate, aspect interzis de legea procesual penal română, respectiv art. 241 alin. (11) lit. b) C. proc. pen.

De asemenea, Înalta Curte arată că, în mod întemeiat, prima instanță, în raport cu dispozițiile art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, a apreciat că această cerere ce face obiectul prezentei cauze nu se justifică nici din perspectiva faptului că persoana solicitată A. se află în prezent în executarea unei pedepse de 3 ani, 10 luni şi 10 zile închisoare pe teritoriul României, iar în eventualitatea unei predări temporare executarea, acestei pedepse ar fi suspendată pe toată perioadă acestei proceduri.

Totodată, scopul avut în vedere la solicitarea predării temporare, respectiv participarea persoanei solicitate la judecarea apelului în Norvegia, poate fi atins şi prin intermediul unei forme de asistenţă judiciară internaţională - audierea prin videoconferinţă. 

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii F/DL din 2 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel București, Secţia a II-a penală.