Deliberând asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23 octombrie 2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2008, petentul A. a solicitat îndreptarea erorilor judiciare existente în Decizia civilă nr. 347 A din data de 9 octombrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2008.
În motivarea cererii, petentul a susţinut că eroarea constă în faptul că a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, cu referire la cererea de constatare a nulităţii absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr. x din 5 noiembrie 1996 şi, în consecinţă, a fost respinsă cererea de constatare a nulităţii absolute a acestui contract, ca fiind prescrisă.
Prin încheierea din camera de consiliu din 12 decembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a constat că cererea formulată de petentul A. este identică cu cea formulată de acesta la data de 08 martie 2016, care a fost soluţionată prin încheierea de şedinţă din 24 martie 2016 şi, prin urmare, a respins ca nefondată cererea de îndreptare a erorilor materiale din Decizia nr. 347A/09.10.2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2008.
În motivare, această instanţă a reţinut că prin încheierea din 24 martie 2016, cererea a fost calificată ca fiind o cerere de îndreptare erori materiale, instituţie procesuală reglementată de art. 281 din C. proc. civ. de la 1865, astfel că, pe de o parte, prezentei cereri nu i se poate da o altă calificare juridică decât cea stabilită prin încheierea antemenţionată, respectiv cerere de îndreptare erori materiale, iar, pe de altă parte, nu poate fi pronunţată o altă soluţie decât cea de respingere a cererii ca nefondată, în considerarea faptului că petentul nu invocă erori materiale, ci presupuse erori de judecată, care nu pot fi îndreptate pe calea reglementată de art. 281 C. proc. civ., ci doar prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.
Împotriva acestei încheieri petentul A. a formulat recurs, dezvoltând critici cu privire la fondul litigiului.
Astfel, recurentul a indicat formal dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., exprimându-şi nemulţumirea cu privire la modul în care a fost soluţionată cauza de către instanţele de fond.
Examinând excepţia nulităţii invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata nulitatea căii de atac, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia motivelor de ordine publică ce pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs.
De asemenea, potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Aşadar, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în motivele de recurs limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., calea de atac este lovită de nulitate.
În speţă, se constată că recursul nu conţine critici care să poată fi circumscrise cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar afirmaţiile recurentului din cuprinsul memoriului de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac în sensul exigenţelor textului legal anterior menţionat.
Susţinerile recurentului nu constituie critici ale argumentelor prezentate de curtea de apel în pronunţarea soluţiei de respingere a cererii de îndreptare eroare materială, ci se referă la nemulţumirea acestuia cu privire la modul cum a fost soluţionată cauza de către instanţele de fond.
Or, motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea unor nemulţumiri faţă de soluţia pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală.
În consecinţă, reţinând că în speţă nu este posibilă o încadrare a motivelor de recurs în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii de şedinţă din 12 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2008, în condiţiile dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din 12 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2008.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 mai 2019.
GGC - GV