Ședințe de judecată: August | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 166/2021

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2021

Deliberând, asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 601/P din data de 7 iulie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie s-a dispus, astfel;

În baza art. 431, alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 426, lit. a), lit. b), lit. d) şi lit. g) C. proc. pen., s-au respins, ca inadmisibile în principiu, contestaţiile în anulare declarate de contestatorii condamnaţi A., B. şi C. împotriva Deciziei penale nr. 285/P din 26 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. x/2012.

S-au respins, ca nefondate, cererile de suspendare a executării deciziei penale contestată.

În baza art. 275 alin. (2) şi alin. (4) C. proc. pen., au fost obligaţi contestatorii condamnaţi A., B. şi C. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de câte 1.000 RON fiecare.

În baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au admis cererile formulate de contestatorii condamnaţi A. şi B. şi s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52, alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, din perspectiva art. 1, alin. (5) şi art. 73, alin. (3), lit. l) din Constituţia României.

În baza art. 29 alin. (1) şi alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de contestatorul condamnat A. de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Constanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin cererile din data de 30 august 2019, condamnaţii inculpaţi A., B. şi C. au formulat contestaţii în anulare împotriva Deciziei penale 285/P din 26 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. x/2012.

Contestatorul inculpat A. a arătat că judecarea apelului s-a desfăşurat fără citarea legală a inculpatelor persoane juridice SC D. SRL, SC E. SRL şi SC F. SRL, iar instanţa de apel a dispus condamnarea sa, deşi era incidentă cauza de încetare a procesului penal reprezentată de Decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. A mai învederat nelegala compunere a completului de judecată din cadrul instanţei de apel ca urmare a încălcării dispoziţiilor art. 73, alin. (3), lit. l), art. 1, alin. (5), art. 21, alin. (3) din Constituţia României şi art. 6, parag. 1 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Contestatorul inculpat B. a invocat nelegala citare a persoanelor vătămate/părţi civile în faţa instanţelor de fond (în procedura de cameră preliminară şi la judecata în prima instanţă) şi apel, faptul că s-a dispus condamnarea sa deşi era incidentă cauza de încetare a procesului penal reprezentată de Decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi nelegala compunere a instanţei de apel ca urmare a netragerii la sorţi a membrilor completului de judecată.

Contestatorul inculpat C. a arătat că procedura judiciară în faţa instanţei de apel s-a desfăşurat cu nelegala citare a inculpatei SC E. SRL, precum şi a restului persoanelor juridice inculpate, că, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa de apel nu a analizat cauza de încetare a procesului penal reprezentată de Decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi că instanţa de apel (completul de 2 judecători) a fost constituit cu încălcarea art. 73, alin. (3), lit. l) şi art. 1, alin. (5) din Constituţia României şi art. 6, parag. 1 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Prin Cererea din 5 noiembrie 2019, contestatorul inculpat B. a completat contestaţia în anulare din 30 august 2019, solicitând repunerea în termenul de declarare a contestaţiei în anulare şi criticând decizia contestată prin aceea că instanţa de apel, deşi a menţionat în cuprinsul hotărârii penale că a fost pronunţată în şedinţă publică, nu a putut pune la dispoziţia inculpatului contestator dovezile respectării dispoziţiilor art. 405 C. proc. pen., astfel încât au fost încălcate normele legale care reglementează publicitatea şedinţei de judecată.

Prin Cererea din 26 noiembrie 2019, contestatorul C. a completat contestaţia în anulare formulată la data de 30 august 2019 criticând decizia instanţei de apel în temeiul dispoziţiilor art. 426, lit. g) C. proc. pen. coroborate de art. 432 C. proc. pen.

Prin Cererea din 24 februarie 2020, contestatorul A. a completat motivele contestaţiei în anulare invocând în plus că decizia penală atacată nu a fost pronunţată în şedinţă publică.

Prin Cererea de contestaţie în anulare din 30 august 2019, contestatorul inculpat A. a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54, alin. (2) din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, din perspectiva dispoziţiilor art. 73, alin. (3), lit. l), art. 21, alin. (3) şi art. 1, alin. (5) din Constituţia României şi în interpretarea dată de art. 6, parag. 1 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului imparţialităţii instanţei. Prin cererea din 13 mai 2020, contestatorul a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52, alin. (1) din L. nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, din perspectiva dispoziţiilor art. 73, alin. (3), lit. l), art. 21, alin. (3) şi art. 1, alin. (5) din Constituţia României.

Ataşat contestaţiei în anulare, contestatorul inculpat B. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52, alin. (1) din Legea nr. 304/2004 din perspectiva art. 16, alin. (1), art. 21, alin. (3), art. 124, alin. (2) şi alin. (3), art. 20, art. 148 şi art. 157 din Constituţia României, solicitând sesizarea Curţii Constituţionale a României în vederea soluţionării acestei excepţii.

Referitor la cererile de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate în cauză, Curtea de Apel Constanţa a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) - alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale."

Potrivit art. 52, alin. (1) din Legea nr. 304/2004, "Colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată la începutul anului, urmărind asigurarea continuităţii completului. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti", iar potrivit dispoziţiilor art. 54, alin. (2) din din Legea nr. 304/2004, "Apelurile şi recursurile se judecă în complet format din 3 judecători, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel" (art. VI, alin. (1), teza I din O.U.G. nr. 92/2018 - " Dispoziţiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, privitoare la judecarea apelurilor în complet format din 3 judecători se aplică apelurilor formulate în procese pornite începând cu data de 1 ianuarie 2020").

Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54, alin. (2) din Legea nr. 304/2004, contestatorul A., făcând trimitere la modalitatea de constituire şi componenţa completurilor care este lăsată la latitudinea colegiului de conducere a curţii de apel, critică, în esenţă, faptul că legiuitorul nu a reglementat condiţiile şi procedura de urmat în ceea ce priveşte desemnarea completelor de judecată din cadrul curţilor de apel.

Însă, dispoziţiile art. 54, alin. (2) din Legea nr. 304/2004 nu se referă la modalitatea de constituire a completurilor de apeluri şi nici la compunerea (nominală) acestora, ci la componenţa numerică a completurilor de apel (2 judecători), aspect în raport de care s-a apreciat că norma legală citată nu are legătură cu soluţionarea prezentei contestaţii în anulare, deoarece printre motivele care au fundamentat calea extraordinară de atac nu se află critica nelegalei compuneri a completului de apel din perspectiva numărului de judecători care au alcătuit completul de judecată (art. 54, alin. (2) din Legea nr. 304/2004), ci a componenţei desemnate a acestuia (art. 52, alin. (1) din Legea nr. 304/2004).

Prin urmare, s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii formulată de contestatorul condamnat A. de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54, alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată.

În examinarea cererilor formulate de contestatorii condamnaţi A. şi B. de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52, alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, din perspectiva art. 1, alin. (5) şi art. 73, alin. (3), lit. l) din Constituţia României, având în vedere critica nelegalei compuneri a completului de apel invocată în cadrul contestaţiilor în anulare, Curtea a apreciat că dispoziţia legală în discuţie are legătură cu soluţionarea cauzei, sens în care a apreciat excepţia ca admisibilă, cu atât mai mult cu cât prevederile legale menţionate nu au fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Astfel, Curtea de Apel Constanţa a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 în referire la excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52, alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, din perspectiva art. 1, alin. (5) şi art. 73, alin. (3), lit. l) din Constituţia României, dispunând sesizarea Curţii Constituţionale a României cu aceste excepţii de neconstituţionalitate.

Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, cuprinsă în Decizia penală nr. 601/P din data de 7 iulie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în termen legal, a declarat recurs contestatorul A.

Prin motivele de recurs formulate în scris, au fost reluate argumentele invocate în faţa primei instanţe, susţinându-se, în esenţă, că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată.

Examinând recursul, în baza actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele următoare:

Potrivit dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, modificată şi republicată, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, se constată că cerinţele de admisibilitate ale excepţiei sunt şi cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii cu excepţia ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanţa realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, căci instanţa nu statuează asupra temeiniciei excepţiei, ci numai asupra admisibilităţii acesteia.

Astfel, alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, prevede condiţii privind atât obiectul excepţiei de neconstituţionalitate - respectiv legi sau ordonanţe în vigoare sau dispoziţii în vigoare ori asemenea acte normative - cât şi o condiţie relativă la existenţa unei legături între norma atacată sub aspectul constituţionalităţii şi obiectul cauzei, cu soluţionarea căreia a fost învestită instanţa, în faţa căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate.

Totodată, dispoziţiile alin. (2) şi (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 cuprind alte două condiţii de admisibilitate ale excepţiilor de neconstituţionalitate, vizând titularul dreptului de a invoca o asemenea excepţie (părţile, procurorul sau instanţa din oficiu) şi nepronunţarea anterioară a unei decizii privind neconstituţionalitatea aceloraşi reglementări de către Curtea Constituţională.

Referitor la examenul legăturii cu cauza, se apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţia legală considerată neconstituţională o are în speţă. Stabilirea existenţei interesului se face pe calea verificării pertinenţei excepţiei în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât, decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei să fie de natură a produce un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal. Prin urmare, cerinţa relevanţei este expresia utilităţii pe care soluţionarea excepţiei invocate o are în cadrul rezolvării litigiului în care a fost invocată.

Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de contestatorul A. în faţa Curţii de Apel Constanţa, întruneşte doar trei din cele patru condiţii prevăzute de lege pentru admisibilitatea acesteia - respectiv invocarea de către o parte din proces, în faţa unei instanţe de judecată, a neconstituţionalităţii unui text de lege aflat în vigoare, care nu a fost declarat neconstituţional printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale - nefiind îndeplinită condiţia referitoare la existenţa legăturii excepţiei invocate cu soluţionarea cauzei.

Dispoziţiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 - "Apelurile şi recursurile se judecă în complet format din 3 judecători, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel" - a căror neconstituţionalitate a fost invocată de către contestatorul A., nu au incidenţă în cauza în care a fost invocată excepţia, întrucât criticile formulate de acesta în susţinerea contestaţiei în anulare nu vizează nelegala compunere a completului de apel din perspectiva numărului de judecători care au alcătuit completul de judecată.

Astfel, o eventuală decizie a Curţii Constituţionale, prin care s-ar stabili neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 nu ar produce niciun efect asupra parcursului cauzei în care a fost invocată excepţia, neavând nicio relevanţă în ceea ce priveşte soluţia ce poate fi pronunţată de instanţă.

În concluzie, nefiind îndeplinită cerinţa reglementată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, referitoare la existenţa unei legături cu soluţionarea cauzei, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (2) din din Legea nr. 304/2004, formulată de contestatorul A. este inadmisibilă, soluţia dispusă de prima instanţă fiind legală.

Pentru considerentele expuse, se va respinge, ca nefondat, recursul formulat de contestatorul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, cuprinsă în decizia penală nr. 601/P din data de 7 iulie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de contestatorul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, cuprinsă în Decizia penală nr. 601/P din data de 7 iulie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 25 februarie 2021.

Procesat de GGC - LM