Ședințe de judecată: Ianuarie | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 239/2021

Şedinţa publică din data de 18 martie 2021

Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 862/A din 8 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2006, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT şi de inculpaţii A., B., C., D. şi E. împotriva Sentinţei penale nr. 2858 din 16 decembrie 2014 a Tribunalului Bucureşti pronunţată în Dosarul nr. x/2006.

S-a desfiinţat, în parte, Sentinţa penală nr. 2858 din 16 decembrie 2014 a Tribunalului Bucureşti pronunţată în Dosarul nr. x/2006 şi, în rejudecare, printre altele:

VIII. S-a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă promovată de partea civilă SC F. SA Oneşti, prin lichidator judiciar SC G. SRL.

IX. În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpaţii B., H., E., I. şi de la părţile responsabile civilmente SC J. SRL (prin administrator judiciar CII K.) şi SC L. SRL (prin administrator judiciar M.) suma de 137.442.576,7 RON RON, dobândită prin săvârşirea infracţiunilor şi care nu serveşte la despăgubirea persoanei vătămate SC ... SA ONEŞTI, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile aferente calculate potrivit legislaţiei fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului şi până la data executării integrale a plăţii.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul A. şi de la partea responsabilă civilmente SC N. SA, de la inculpatul B. şi de la părţile responsabile civilmente SC J. SRL (prin administrator judiciar CII K.) şi SC L. SRL (prin administrator judiciar M.) şi de la inculpaţii C. şi D. suma de 162.993.336,8 RON RON (143.491.167 + 19.502.169,8 RON RON), care nu serveşte despăgubirii persoanei vătămate SC F. SA, la care se adaugă majorările şi penalităţile aferente calculate potrivit legislaţiei fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului şi până la data executării integrale a plăţii.

În baza art. 33 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 656/2002 modificată raportat la art. 112 alin. (1) lit. e) şi art. 112 alin. (6) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul A. suma de 21.697.600 RON RON, reprezentând valoarea creanţei dobândite de inculpat faţă de SC N. SA

X. În baza art. 32 din Legea nr. 656/2002 şi a art. 249 C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanţele procurorului din datele de 12 ianuarie 2005 (Dosar nr. x/2003); 15 decembrie 2005 (Dosar nr. x/2005); 19 ianuarie 2006; 17 aprilie 2006; 18 aprilie 2006; 23 iunie 2006 şi 4 iulie 2006, cu menţiunea că suma de 15.224.450 RON asupra căreia s-a instituit sechestrul a fost transferată din contul x aparţinând L. SRL în contul deschis de administratorul judiciar M. la O.), asupra bunurilor aparţinând inculpaţilor B., A., H. şi părţilor responsabile civilmente SC P. (actualmente SC J. SRL prin administrator judiciar CII K.) şi SC N. SA, măsură pe care a instituit-o, respectiv a extins-o asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile aparţinând tuturor inculpaţilor şi tuturor părţilor responsabile civilmente, inclusiv asupra conturilor, a dobânzilor aferente sumelor înscrise la credit, ce vor curge în continuare conform contractelor încheiate cu unitatea bancară şi asupra activelor societăţilor comerciale la care inculpaţii şi părţile responsabile civilmente figurează ca împuterniciţi, beneficiari reali, asociaţi (acţionari) sau administratori, situate în ţară sau în străinătate, cu evidenţierea tuturor actelor de dispoziţie efectuate asupra acestora, care se vor identifica în cursul procedurii de îndeplinire a măsurilor asigurătorii, după cum urmează:

- până la concurenţa sumei de 184.690.936,8 RON RON (162.993.336,8 RON + 21.697.600 RON RON), la care se adaugă majorările şi penalităţile aferente calculate potrivit legislaţiei fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului şi până la data executării integrale a plăţii, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A.;

- până la concurenţa sumei de 162.993.336,8 RON RON, la care se adaugă majorările şi penalităţile aferente calculate potrivit legislaţiei fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului şi până la data executării integrale a plăţii, în ceea ce îi priveşte pe partea responsabila civilmente SC N. SA şi pe inculpaţii C. şi D.;

- până la concurenţa sumei de 300.435.913,5 RON RON (137.442.576,7 + 162.993.336,8 RON), la care se adaugă dobânzile şi penalităţile aferente calculate potrivit legislaţiei fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului şi până la data executării integrale a plăţii, în ceea ce îi priveşte pe inculpatul B. şi părţile responsabile civilmente SC P. (actualmente SC J. SRL prin administrator judiciar CII K.) şi SC L. SRL BUCUREŞTI (prin administrator judiciar M.);

- până la concurenţa sumei de 137.442.576,7 RON RON, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile aferente calculate potrivit legislaţiei fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului şi până la data executării integrale a plăţii, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii H., E. şi I.

În cursul de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii se va stabili şi destinaţia sumei de 15.224.450 RON, asupra căreia s-a instituit sechestrul din 4 iulie 2006, care a fost transferată din contul x aparţinând L. SRL în contul deschis de administratorul judiciar M. la O.), având în vedere că asupra acestei sume de bani a fost menţinut sechestrul prin Sentinţa penală nr. 2858 din data de 16 decembrie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, iar în măsura în care s-a dispus de emolumentul acestui transfer se vor sechestra bunuri până la concurenţa sumei cuprinse în ordinul de sechestru.

În baza art. 250 C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a popririi asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpaţilor sau părţilor responsabile civilmente de către o a treia persoană ori de persoanele păgubite, în limitele prevăzute de lege, de la data primirii prezentei decizii, sumele de bani datorate de debitori urmând a fi consemnate la dispoziţia organului de executare, în termen de 5 zile de la scadenţă, recipisele urmând a fi predate organului de executare în termen de 24 de ore de la consemnare.

(...)

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţii H. şi I. şi de părţile responsabile civilmente SC N. SA şi SC J. SRL şi părţile civile SC F. SA ONEŞTI, prin lichidator judiciar SC G. SRL, şi Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (actualmente Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului), împotriva Sentinţei penale nr. 2858 din 16 decembrie 2014 a Tribunalului Bucureşti pronunţată în Dosarul cu nr. x/2006.

S-au respins ca rămase fără obiect contestaţiile formulate de către inculpatul A., inculpatul D., partea responsabilă civilmente SC N. SA şi intimaţii Q. şi Vulcan SA, prin lichidator judiciar R., împotriva măsurilor asigurătorii dispuse prin încheierea de şedinţă din data de 11 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală.

Împotriva Deciziei penale nr. 862/A din 8 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2006, la data de 9 noiembrie 2020, contestatoarea SC S. SA prin lichidator judiciar T. a formulat contestaţie, în temeiul art. 2501 alin. (4) C. proc. pen. (introdus prin Legea nr. 228/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul penal (publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 1019 din 2 noiembrie 2020).

S-a arătat că prezenta contestaţie este formulată împotriva măsurii sechestrului asigurător dispusă asupra bunurilor mobile şi imobile proprietatea S. SA - în faliment, în vederea recuperării pagubei produsă prin infracţiunile deduse judecăţii, menţinută prin Decizia nr. 862/A din 8 iunie 2015 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală; instanţa nu a oferit terţilor posibilitatea de a se apăra în temeiul art. 250 alin. (6) C. proc. pen., iar direct prin decizia menţionată a schimbat destinaţia măsurilor de indisponibilizare, din scopul iniţial pentru care au fost înfiinţate, în garantarea executării măsurii confiscării speciale, fără citare şi fără să fie pusă în discuţia părţilor, în condiţiile în care societatea S. SA nu a fost parte în dosarul de referinţă.

Totodată, s-a arătat că prezenta contestaţie este întemeiată şi pe raţionamentele expuse de Curtea Constituţională în considerentele Deciziei nr. 24/2016, care au fost preluate şi transpuse parţial în textul art. 2501 C. proc. pen.

În baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., s-a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea deciziei atacate şi rejudecarea cauzei de completul care a pronunţat-o.

Totodată, în urma admiterii contestaţiei, s-a solicitat anularea tuturor proceselor-verbale de sechestru întocmite de ANAF din data de 31 august 2015 cu privire la bunurile imobile şi mobile ale societăţii, prin care s-a procedat la aplicarea sechestrului asigurător în temeiul Sentinţei penale nr. 2858/2014, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 862/A din 8 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2006.

Examinând contestaţia formulată, prin prisma excepţiei de inadmisibilitate invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte reţine următoarele:

Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţia României, precum şi exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Aşadar, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Conform art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile articolului fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

În cauză, la data de 9 noiembrie 2020, a fost exercitată o contestaţie împotriva deciziei instanţei de apel (hotărârea fiind definitivă la data pronunţării, respectiv 8 iunie 2015), fiind invocate ca temei dispoziţiile art. 2501 alin. (4) C. proc. pen., normă în vigoare începând cu data de 5 noiembrie 2020 (introdusă prin Legea nr. 228/2020).

Ca atare, Înalta Curte aminteşte că, potrivit art. 250 alin. (6) C. proc. pen., "împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii luate de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanţa de judecată, procurorul, suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestaţie la acest judecător ori la această instanţă, în termen de 3 zile de la data punerii în executare a măsurii".

Totodată, potrivit art. 250 alin. (8) C. proc. pen., "după rămânerea definitivă a hotărârii, se poate face contestaţie potrivit legii civile numai asupra modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii".

Prin Decizia nr. 24 din data de 20 ianuarie 2016, Curtea Constituţională a României a constatat că, soluţia legislativă cuprinsă în art. 250 alin. (6) din C. proc. pen., care nu permitea şi contestarea luării măsurii asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanţa de judecată (ci numai contestarea modului de aducere la îndeplinire a măsurii), este neconstituţională.

Ulterior pronunţării acestei decizii, prin art. 2501 alin. (1) C. proc. pen. (introdus prin pct. 63 din O.U.G. nr. 18/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 389 din data de 23 mai 2016), s-a reglementat contestarea măsurilor asigurătorii dispuse în cursul judecăţii, prevăzându-se, în mod expres, competenţa materială de judecare a contestaţiei împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii în cursul judecăţii în sarcina instanţei ierarhic superioare celei care a pronunţat încheierea atacată.

Prin art. 2501 alin. (4) C. proc. pen. (introdus prin Legea nr. 228/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul penal (publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 1019 din 2 noiembrie 2020), legiuitorul a stabilit că în cazul în care măsura asigurătorie s-a dispus direct prin hotărârea instanţei de apel, dispoziţiile alin. (1) - (3) ale art. 2501 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător.

În aceste coordonate, având în vedere că sunt contestate dispoziţiile deciziei instanţei de apel, aceasta fiind o hotărâre definitivă pronunţată cu mult înainte de modificarea legislativă intervenită prin Legea nr. 228/2020, dar şi de pronunţarea Deciziei nr. 24/2016 a Curţii Constituţionale, Înalta Curte constată că, în speţă, se pune problema admisibilităţii exercitării unei căi de atac nou introduse pentru aspecte statuate anterior în mod definitiv.

Analizând din această perspectivă contestaţia formulată, Înalta Curte constată că este inadmisibilă, întrucât dispoziţiile art. 2501 alin. (4) C. proc. pen. nu conferă posibilitatea exercitării unei căi de atac ce nu era prevăzută de lege la data pronunţării deciziei definitive.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere că potrivit art. 13 alin. (1) C. proc. pen., legea procesuală penală se aplică actelor efectuate şi măsurilor dispuse după momentul intrării sale în vigoare, cu excepţia situaţiilor expres prevăzute în dispoziţiile tranzitorii.

Legea nr. 228/2020 nu conţine dispoziţii tranzitorii astfel că, potrivit principiului constituţional consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie (legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile), posibilitatea exercitării contestaţiei în temeiul art. 2501 alin. (4) C. proc. pen. nu se naşte decât pentru viitor, de la momentul intrării în vigoare a acestei legi.

Totodată, Înalta Curte constată că nici raportarea la Decizia nr. 24/2016 a Curţii Constituţionale nu poate justifica exercitarea căii de atac în speţa de faţă, având în vedere principiul aplicării numai pentru viitor a deciziilor Curţii Constituţionale, consacrat de art. 147 alin. (4) din Constituţie ("De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor", astfel cum este reafirmat în paragraful 33 al deciziei instanţei constituţionale).

Aşadar, la data de 08 iunie 2015, data pronunţării deciziei definitive atacate, dispoziţiile prevăzute de art. 250 alin. (6) C. proc. pen. se bucurau de prezumţia de constituţionalitate, calea de atac a contestaţiei nefiind recunoscută.

Faţă de considerentele expuse, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatoarea SC S. SA prin lichidator judiciar T. împotriva Deciziei penale nr. 862/A din 8 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2006.

Va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatoarea SC S. SA prin lichidator judiciar T. împotriva Deciziei penale nr. 862/A din 8 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2006.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 martie 2021.

Procesat de GGC - LM