Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 12.10.2016 sub nr. x/2016, reclamanta AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR PRIN PREŞEDINTE A., în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI, a formulat contestaţie împotriva încheierii nr. 20/20.09.2016 şi a Deciziei nr. 19/01.08.2016, ambele emise de către directorul Direcţiei 2 din cadrul Departamentului II al Curţii de Conturi a României.
Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa nr. 2456 din 20 iunie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR PRIN PREŞEDINTE A. în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI, ca neîntemeiată.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat recurs, solicitând, admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei atacate şi pronunţarea unei hotărâri prin care să admită contestaţia împotriva măsurilor dispuse de către pârâta Curtea de Conturi a României prin Decizia nr. 19 din 1.08.2016 şi menţinute prin încheierea nr. 20 din 20.09.2016, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac exercitate recurenta a susţinut următoarele:
Instanţa a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, ignorând situaţia de fapt şi de drept prezentată de reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi reţinând în considerentele hotărârii doar argumentele intimatei. În opinia recurentei, instanţa îşi însuşeşte argumentele intimatei, pe care le preia cuvânt cu cuvânt în motivarea hotărârii.
Instanţa de fond, fără o minimă analiză a motivelor arătate de reclamantă în susţinerea contestaţiei şi fără a arăta în mod concret care au fost motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, în sensul respingerii acţiunii şi înlăturării cererilor formulate de ANRP, instanţa s-a limitat în a combate argumentele invocate de ANRP, cu pasaje preluate din apărările intimatei.
Sentinţa recurată este netemeinică şi nelegală şi prin prisma faptului că, dispoziţiile legale incidente speţei sunt aplicate şi menţinute de intimata Curtea de Conturi în mod restrictiv şi categoric.
Recurenta a susţinut că, potrivit Regulamentului de organizare şi funcţionare aplicabil la nivelul entităţii, contabilitatea este organizată, în mod distinct, prin Serviciul financiar-contabil, care este condus de o persoană - şef serviciu - care are studii superioare economice. De asemenea Direcţia economică şi plăţi are în componenţa sa mai multe tipuri de activităţi distincte, respectiv achiziţii publice, administrative, resurse umane, emitere şi evidenţă titluri, precum şi financiar contabilitate.
Recurenta mai susţine că dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 82/1991 au fost întrutotul respectate, compartimentul distinct al instituţiei publice la care face referire legiuitorul la alin. (2) al aceluiaşi articol fiind serviciul financiar contabil, serviciu care este condus de o persoană cu studii economice.
Recurenta susţine că terminologia folosită de legiuitor şi, anume director economic, contabil-şef, nu trebuie interpretată ad literam, întrucât textul de lege, în niciun caz nu conţine o enumerare limitativă, la conducerea serviciului financiar-contabil al ANRP fiind un şef serviciu, legiuitorul folosind în cuprinsul aceleiaşi norme juridice sintagma sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie.
Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că recursul recurentei-reclamante este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.
În ceea ce priveşte criticile recurentei circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 6 C. proc. civ. acestea nu sunt fondate.
În această privinţă instanţa de control judiciar reţine că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor, fiind afectată de viciu nelegalităţii hotărârea care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.
Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.
Sub acest aspect se constată că hotărârea instanţei de fond răspunde cerinţei argumentării soluţiei adoptate.
Împrejurarea că instanţa de fond nu şi-a însuşit argumentele reclamantei sau nu a analizat unele critici particulare, care intrau în contradicţie şi erau contrazise implicit de ansamblul considerentelor instanţei de fond nu face incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pentru că acest text legal are în vedere contradictorialitatea între considerentele hotărârii, în care unele argumente diminuează sau anihilează forţa explicativă a celorlalte, iar nu situaţia relevată de recurentă în care considerentele avute în vedere la fundamentarea soluţiei sunt contrarii motivelor de legalitate invocate de reclamantă, nefiind însuşite de instanţa de fond.
Prin urmare, este nefondată această critică de nelegalitate.
Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect anularea măsurii dispusă la punctul I lit. b) din Decizia Curţii de Conturi nr. 19/1.08.2016 şi menţinută prin încheierea nr. 20/20.09.2016 a Comisei de soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României - Departamentul II.
Prin măsura dispusă la punctul I lit. b) din Decizia Curţii de Conturi nr. 19/1.08.2016 şi menţinută prin încheierea nr. 20/20.09.2016 a Comisei de soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României - Departamentul II, s-a reţinut că exercitarea funcţiei de director al Direcţiei economice şi plăţi de către o persoană cu studii superioare juridice, iar nu economice, reprezintă o încălcare a prevederilor art. 10 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit dispoziţiilor legale prevăzute de art. 10 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, cu modificările şi completările ulterioare:
(1)Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii la persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) - (4) revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării entităţii respective.
(2)Contabilitatea se organizează şi se conduce, de regulă, în compartimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilul-şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare. Prin persoană împuternicită să îndeplinească funcţia de director economic sau contabil-şef se înţelege o persoană angajată potrivit legii, care are studii economice superioare şi care are atribuţii privind conducerea contabilităţii entităţii.
(3) Contabilitatea poate fi organizată şi condusă pe bază de contracte de prestări de servicii în domeniul contabilităţii, încheiate cu persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România.
În cauza de faţă, în raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, instanţa de control judiciar reţine că, măsura dispusă la punctul I lit. b) din Decizia Curţii de Conturi nr. 19/1.08.2016 şi menţinută prin încheierea nr. 20/20.09.2016 a Comisei de soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României - Departamentul II este legală şi temeinică, nefiind rezultatul exercitării dreptului de apreciere a autorităţii publice, emis cu exces de puterea, în accepţiunea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c), i) şi n) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Pe de altă parte, potrivit H.G. nr. 572/2013 privind organizarea şi funcţionarea ANRP, în structura organizatorică a entităţii prevăzută în Anexa ce face parte integrantă din hotărâre, se pot constitui, prin Ordin al Preşedintelui, direcţii, servicii, birouri, compartimente, cu încadrarea în numărul maxim de posturi aprobat, atribuţiile şi responsabilităţile acestora stabilindu-se prin regulamentul de organizare şi funcţionare.
Or, conform Regulamentului de organizare şi funcţionare al ANRP, Direcţia Economicăşi plăţi este condusă de un director, atribuţiile acestuia referindu-se în principal la activitatea economică a entităţii şi la modul de organizare a acestei activităţi.
În acest context, instanţa de fond în mod corect a reţinut faptul că, în fişa postului fostului director se prevedea capitolul privind cerinţele postului, studii superioare economice, cerinţă care nu se mai regăseşte în cerinţele specifice postului de conducere exercitat în prezent.
De altfel, din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că în cadrul entităţii există organizată o direcţie juridică distinctă, situaţie în care activităţile privind achiziţii publice, administrative, resurse umane, emitere şi evidenţă titluri, care privesc în principal activitatea juridică a ANRP, trebuiau repartizate acestei direcţii şi nu Direcţiei economice şi plăţi pentru a justifica ocuparea funcţiei de director de către o persoană cu studii juridice, atâta vreme cât atribuţiile se referă, în principal, la activitatea economică a entităţii şi la modul de organizare al acestei activităţi.
Prin urmare, instanţa de fond corect a concluzionat că, directorul acestei direcţii trebuie să aibă studii economice superioare, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) din Legea contabilităţii nr. 82/1991,cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora contabilitatea se organizează şi se conduce, de regulă, în compartimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilul-şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor prin preşedinte A. împotriva sentinţei nr. 2456 din 20 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 februarie 2020.