Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost înregistrat, sub nr. x/2018, recursul formulat de Primarul municipiului Gheorgheni împotriva sentinţei nr. 40/16.01.2019 pronunţate de Tribunalul Harghita, în dosarul nr. x/2018.
La data de 01.06.2019, numitul A. a formulat cerere de intervenţie accesorie prin care a solicitat admiterea excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant, admiterea excepţiei lipsei semnăturii, admiterea excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a B., admiterea excepţiei lipsei capacităţii de exerciţiu a B., admiterea excepţiei inadmisibilităţii în contencios administrativ, admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca netemeinică şi nelegală.
2. Hotărârea recurată
Prin încheierea de şedinţă din 13 septembrie 2019, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie accesorie formulată de numitul A..
A respins cererea de aplicare a unei amenzi judiciare intervenientului accesoriu, formulată de intimata-pârâtă.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva încheierii de şedinţă atacate a formulat recurs A., solicitând admiterea în principiu a cererii de intervenţie formulată .
A susţinut că, prin neadmiterea cererii sale de intervenţie, instanţa a încălcat art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., pentru că în loc să stăruie să afle adevărul şi să prevină orice greşeală, a respins fără motiv temeinic cererea sa de intervenţie, întrucât cererea sa ajută la o mai bună înţelegere şi corectă apreciere a situaţiei de fapt şi de drept. De asemenea, prin respingerea cererii de intervenţie acesta nu va putea prezenta probe care ar putea ajuta la adoptarea unei soluţii cât mai corecte şi juste în dosar.
De asemenea, a susţinut recurentul că, prin respingerea cererii sale de intervenţie, instanţa a încălcat şi art. 22 alin. (7) din C. proc. civ., pentru că nu a procedat cu echitate şi bună credinţă, dând curs cererii reclamantei de a nu admite în principiu cererea sa, fără ca acea cerere să fi fost motivată temeinic şi legal.
Totodată, a arătat recurentul că în mod greşit a reţinut instanţa de fond împrejurarea că nu a demonstrat interesul propriu în cauza prezentă în sensul disp. art. 61 alin. (1) C. proc. civ.
A mai susţinut recurentul că interesul său coincide cu interesul primarului, iar în ceea ce priveşte interesul propriu, a arătat în faţa instanţei de fond, verbal, că, prin cererea formulată, reclamantul urmăreşte ca instanţa să statueze că există o relaţie de subordonare între limba română şi celelalte limbi (în sensul că orice text scris într-o altă limbă se poate amplasa numai sub cea în limba română), fiind în contradicţie cu disp. art. 4,6,16 din Constituţia României. Iniţiativa reclamantei vizează în mod direct limba maternă a recurentului, dreptul său personal ca acea limbă să fie folosită în oraşul în care locuieşte în conformitate cu art. 10 din Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale.
A mai susţinut recurentul că, în conformitate cu art. 33 C. proc. civ., chiar dacă nu ar avea interes născut şi actual pentru a interveni în acest dosar, are dreptul de a interveni cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat, acest pericol fiind ca inscripţia de pe faţada casei de cultură din oraşul său să fie modificată în sensul declarării de facto ca limbă de rang inferior limba sa maternă, în urma unei eventuale admiteri a cererii formulate de către B.. Prin urmare, neadmiterea în principiu a cererii sale de intervenţie nu se poate justifica deloc.
A mai susţinut recurentul că în motivarea respingerii în principiu s-a afirmat că ar fi un simplu cetăţean care aparţine comunităţii maghiare din România şi că această calitate nu-i conferă reprezentativitate în numele colectivităţii, or, arată că nu a invocat vreun drept colectiv afectat, ci s-a referit strict la dreptul şi interesul său personal, afectate de cererea reclamantei din cauză.
A invocat practica Tribunalului Harghita şi a Curţii de Apel Târgu Mureş.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-reclamant Primarul municipiului Gheorghieni a formulat întâmpinare prin care a arătat că nu se opune cererii de intervenţie accesorie formulate de A.. De asemenea, a susţinut că nu se opune nici recursului formulat de recurentul de A., însă lasă la aprecierea instanţei soluţia care se va pronunţa în prezentul recurs.
II. Soluţia instanţei de recurs
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat şi îl va respinge pentru următoarele considerente:
Obiectul dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal este recursul formulat de Primarul municipiului Gheorgheni împotriva sentinţei nr. 40/16.01.2019 pronunţate de Tribunalul Harghita, în dosarul nr. x/2018.
La data de 01.06.2019, în cadrul acestui recurs, numitul A. a formulat cerere de intervenţie accesorie. La termenul de 13 septembrie 2019, instanţa de recurs a pus în discuţie admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie accesorie, având în vedere dispoziţiile C. proc. civ. în vigoare la momentul la care s-a formulat cererea de chemare în judecată, respectiv 20.08.2018.
A reţinut instanţa de recurs, în raport de disp. art. 61 alin. (1) C. proc. civ., care condiţionează formularea unei intervenţii voluntare de existenţa unui interes care trebuie să fie personal şi direct, caracterul inadmisibil al cererii de intervenţie accesorie în raport de argumentele aduse în susţinerea acesteia. Instanţa a arătat că intervenientul accesoriu nu discută despre un interes personal, ci despre interesul unei comunităţi etnice faţă de care nu a făcut dovada şi nici nu s-a susţinut că ar avea reprezentativitate. Intervenientul accesoriu nu a justificat un interes în sensul art. 61 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte reţine că obiectul cauzei este cererea în contencios administrativ prin care reclamanta B., prin reprezentant legal C., a chemat în judecată pârâtul Primarul Municipiului Gheorgheni şi a solicitat obligarea acestuia să amplaseze inscripţiile cu denumirea în limba minorităţii ale Teatrului Figura şi ale Casei de cultură sub inscripţiile cu denumirea acestor instituţii în limba oficială de stat, limba română.
Este nefondată critica recurentului privind faptul că instanţa a încălcat art. 22 alin. (2) şi (7) din C. proc. civ.. Instanţa de recurs a pus în discuţie şi s-a pronunţat motivat asupra admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie. Faptul susţinut de recurent că cererea de intervenţie ar fi ajutat la o mai bună înţelegere şi corectă apreciere a situaţiei de fapt şi de drept, la adoptarea unei soluţii cât mai corecte şi juste în dosar, nu constituie motive pentru admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie.
Potrivit art. 61 C. proc. civ., "1) Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare.
(2) Intervenţia este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta.
(3) Intervenţia este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi."
Art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. stabileşte interesul ca fiind una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii civile (în cauză, a cererii de intervenţie), interes care "...trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual", şi, chiar dacă nu este născut şi actual, "se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara" (art. 33 C. proc. civ.). În toate situaţiile, însă, interesul trebuie să fie personal.
În analiza admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie accesorie, potrivit art. 61 alin. (3) C. proc. civ., trebuie avut în vedere interesul propriu al terţului în legătură cu modul de soluţionare a acţiunii principale, deoarece terţul care intervine nu este un simplu apărător al părţii în favoarea căreia intervine, trebuie să aibă, chiar dacă nu pretinde un drept propriu, un interes personal în participarea la judecata procesului ce se desfăşoară între alte persoane.
În cazul de faţă, în mod corect instanţa de recurs nu a constatat existenţa interesului propriu al persoanei care a formulat cererea de intervenţie accesorie, care a arătat, faţă de cererea prin care reclamanta B. a solicitat, cu referire la Legea nr. 215/2001 şi H.G. nr. 1201/2001, obligarea primarului municipiului Gheorgheni la modificarea unor inscripţii de pe faţada clădirii Casei de Cultură din Gheorgheni, că inscripţionarea realizată la acelaşi nivel nu denotă acordarea sau recunoaşterea unui anumit statut limbii maghiare, ci asigurarea economiei de spaţiu, adaptarea textelor la locul concret unde sunt amplasate, a susţinut că textele sunt amplasate mai întâi în limba română, aspect care dovedeşte clar caracterul oficial al limbii române. În susţinerile orale în cadrul dezbaterii cererii de intervenţie, în faţa instanţei de recurs, a arătat că are un interes propriu şi personal pentru a interveni în cauză, interes personal pentru că solicită ca dreptul la limba sa maternă să fie într-o poziţie egală, şi nu de subordonare, cu orice altă limbă din ţara asta, că în opinia reclamantului limba română ar fi superioară faţă de orice altă limbă din această ţară, cu toate că în Constituţie se prevede că nu se poate face nicio diferenţiere între limba de stat şi alte limbi materne, că limba oficială înseamnă că în această limbă se redactează toate documentele oficiale, dar nu rezultă că limba română ar fi superioară celorlalte limbi materne, acesta fiind interesul său personal în formularea cererii de intervenţie şi finalitatea pe care o urmăreşte prin formularea cererii de intervenţie accesorie.
Susţinerile recurentului privind faptul că iniţiativa reclamantei vizează în mod direct limba maternă, dreptul său personal ca acea limbă să fie folosită în oraşul în care locuieşte, drepturi necontestate, însă, în cauză, nu justifică interesul propriu pentru a interveni în cauza care are ca obiect cererea în contencios administrativ prin care reclamanta B. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 şi H.G. nr. 1206/2001, obligarea pârâtului Primarul Municipiului Gheorgheni să amplaseze inscripţiile cu denumirea în limba minorităţii ale Teatrului Figura şi ale Casei de cultură sub inscripţiile cu denumirea acestor instituţii în limba oficială de stat, limba română.
Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că instanţa de recurs a pronunţat o încheiere legală.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din 13 septembrie 2019 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2020.