Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată la data de 30 decembrie 2015, pe rolul Curţii de Apel Piteşti, sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Uniunea Arhitecţilor din România, desfiinţarea actului nr. 469/20.05.2015 şi a actului anexă tabel sinteză a dosarului pentru indemnizaţia de merit şi obligarea pârâtei să emită recomandarea pentru acordarea indemnizaţiei de merit instituită prin Legea nr. 118/2002. S-au solicitat cheltuieli de judecată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 98/F-CONT din 22 aprilie 2016, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Uniunea Arhitecţilor din România.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 98/F-CONT din 22 aprilie 2016 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul A., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.
Recurentul a făcut o scurtă prezentare a situaţiei de fapt, arătând că în mod greşit nu i s-a acordat indemnizaţia de merit, distincţie care consta într-o sumă de bani lunară pe viaţă, acesta obţinând punctajul de 40,66 puncte, punctaj inferior pragului de 50 de puncte necesar admiterii, pentru emiterea distincţiei în discuţie. Astfel, solicitarea recurentului a constat în comunicarea tabelului pentru fiecare persoană în parte căreia i-a fost acordată distincţia în discuţie în anul 2015 precum şi corespondenţa care a stat la baza întocmirii tabelului.
Recurentul a solicitat punerea la dispoziţie a documentelor care trebuie să fie publice, în virtutea principiului transparenţei, astfel încât în raport de conţinutul acestor tabele să reconstituie algoritmul după care s-a făcut punctajul.
A mai arătat că nu contestă modalitatea în care s-a făcut punctajul celor care au primit indemnizaţia.
Or, prima instanţă a respins administrarea acestei probe punându-l în imposibilitatea de a reconstitui algoritmul şi modalitatea în care s-a acordat punctajul, dar şi de a dovedi că trebuia să i se recunoască atingerea pragului de 50 de puncte pentru emiterea recomandării de către U.N.B.R.
Astfel, prin respingerea acestei probe, instanţa nu a făcut altceva decât să se antepronunţe, ceea ce atrage casarea hotărârii primei instanţe.
În cadrul cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile Capitolului III art. 4 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei pentru acordarea indemnizaţiei de merit din cadrul U.A.R., notarea făcându-se obiectiv şi justificat pentru conţinutul integral al dosarului.
Din modalitatea de reglementare a criteriului calitativ-profesional, premii la concursuri profesionale nu poate exista alt criteriu de acordare a punctajului decât acela al numărului de premii obţinute. Însă, criteriul fiind strict cantitativ, trebuie să existe un subcriteriu despre care recurentul nu are cunoştinţă, făcând posibilă existenţa unei nelegalităţi a punctajului.
În cadrul cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurentul a susţinut că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive străine de natura cauzei.
A susţinut recurentul că în acţiunea formulată în faţa instanţei de fond, acesta a criticat actul administrativ pentru că nu sunt cunoscute criteriile în raport de care s-a făcut notarea în limitele pragului minimal şi maximal prevăzut de lege, însă prima instanţă a invocat prevederile art. 14 lit. e) din H.G. nr. 859/2003, text de lege care stabileşte principii care pot fi catalogate chiar criterii de notare, text de lege care nu oferă un răspuns problemei de drept ridicate de reclamantă.
De asemenea, instanţa de fond a făcut vorbire despre componenţa şi atribuţiile comisiei de verificarea dosarelor, chestiune care excede cadrului discuţiei referitoare la inexistenţa unor subcriterii de cuantificare valorică între limita minimală şi cea maximală stabilite prin lege.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat: excepţia inadmisibilităţii recursului cu privire la temeiul juridic raportat la solicitarea concretă din cadrul recursului; excepţia inadmisibilităţii recursului ca urmare a schimbării obiectului cauzei prin exercitarea căi extraordinare de atac a recursului; excepţia lipsei e interes a recursului în promovarea acestuia; excepţia nulităţii recursului raportat la lipsa criticilor concrete faţă de hotărârea atacată, cât şi la neîncadrarea motivelor de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Pe fond, a solicitat respingerea rec. ca neîntemeiat şi nelegal
Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimată şi admiterea recursului.
II. Soluţia instanţei de recurs
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înainte de a se pronunţa pe fondul recursului, Înalta Curte, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., se va pronunţa pe excepţiile invocate de pârâtă.
Înalta Curte costată că excepţia inadmisibilităţii recursului cu privire la temeiul juridic raportat la solicitarea concretă din cadrul recursului, excepţia inadmisibilităţii recursului ca urmare a schimbării obiectului cauzei prin exercitarea căi extraordinare de atac a recursului, excepţia nulităţii recursului raportat la lipsa criticilor concrete faţă de hotărârea atacată, cât şi la neîncadrarea motivelor de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., excepţii invocate de intimata Uniunea Arhitecţilor din România, vizează excepţia nulităţii recursului.
Procedând la analizarea acestor excepţii, Înalta Curte constată că cererea de recurs cuprinde menţiunile prevăzute de art. 486 C. proc. civ., motivele de recurs se circumscriu criticilor de casare invocate, astfel încât nu există motive care să atragă nulitatea recursului, excepţiile invocate de intimată fiind neîntemeiată.
Cu privire la excepţia lipsei e interes a recursului, Înalta Curte constată că există un interes determinat, legitim, personal, născut şi actual în promovarea prezentului recurs, în sensul art. 32 alin. (1) şi art. 33 C. proc. civ., respectiv acordarea indemnizaţiei de merit, distincţie care constă într-o sumă de bani lunară pe viaţă, care trebuia să se emită în favoarea recurentului.
Promovarea căii de atac prezintă un folos practic pentru recurent, astfel încât prezenta formă procedurală nu este lipsită de interes.
Pe fondul recursului, Înalta Curte constată că, faţă de situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, soluţia pronunţată este legală.
Astfel, s-a reţinut că, în sesiunea mai 2015, reclamantul şi-a depus dosarul în vederea obţinerii indemnizaţiei de merit, alături de alţi participanţi la această procedură de concurs, iar în urma evaluării dosarului, Comisia pentru acordarea indemnizaţiei de merit a acordat un punctaj de 40,66 puncte reclamantului.
Prin adresa nr. x/20.05.2015, Uniunea Arhitecţilor din România a adus la cunoştinţa reclamantului faptul că în conformitate cu criteriile de acordare stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare (şi al Anexei tabel-sinteza) al Comisiei pentru acordarea indemnizaţiei de merit, dosarul reclamantului a obţinut 40,66 puncte şi, astfel, nu a obţinut punctajul necesar pentru acordarea indemnizaţiei de merit de către Academia Română, în condiţiile în care, în conformitate cu prevederile art. 1 - Capitolul IV din Regulament de organizare şi funcţionare al Comisiei pentru acordarea indemnizaţiei de merit, "pentru acordarea indemnizaţiei de merit era necesar obţinerea unui punctaj de minim 50 de puncte".
Faţă de răspunsul primit, ulterior contestaţiei depuse la U.A.R., contestatorul a solicitat instanţei desfiinţarea actului nr. 469/20.05.2015 şi a actului anexă tabel sinteză a dosarului pentru indemnizaţia de merit, ca fiind nelegale şi netemeinice, şi obligarea pârâtei să emită recomandarea pentru acordarea indemnizaţiei de merit instituită prin Legea nr. 118/2002.
În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este întemeiat.
Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au respins cererile părţilor.
Se constată că instanţa de fond a prezentat, în conţinutul hotărârii recurate, elementele de fapt şi de drept care au format opinia sa în raport cu soluţia pronunţată.
În cuprinsul sentinţei recurate nu există motive contradictorii ori străine de natura cauzei, considerentele acesteia respectând prevederile art. 425 C. proc. civ., privitoare la conţinutul hotărârii, astfel că instanţa de fond a analizat cauza în limitele instituite de lege şi cu respectarea principiului disponibilităţii părţilor.
Nemulţumirea recurentului privind soluţia pronunţată de instanţa de fond, referitoare la faptul că au fost menţionate prevederile art. 14 lit. e) din H.G. nr. 859/2003, dispoziţii care stabilesc principii care pot fi catalogate criterii de notare, dar nu subcriterii în sensul celor solicitate de recurent, nu poate conduce la casarea hotărârii atacate. De asemenea, împrejurarea că instanţa de fond a făcut vorbire despre componenţa şi atribuţiile comisiei de verificarea dosarelor nu excede cadrului procesual în limitele obiectului prezentei cauze.
Totodată, nu se poate vorbi nici de vreo omisiune a instanţei de a se pronunţa pe cererea reclamantului, întrucât instanţa de fond a răspuns şi motivat soluţia pronunţată prin raportare la toate solicitările reclamantului formulate în cererea de învestire a instanţei de fond.
Nu atrage nelegalitatea hotărârii atacate, din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nici împrejurarea că nu a fost admisă administrarea probei solicitate de reclamant, care a constat în comunicarea tabelului pentru fiecare persoană în parte, căreia i-a fost acordată distincţia în discuţie în anul 2015, precum şi corespondenţa care a stat la baza întocmirii tabelului, pentru a reconstitui algoritmul după care s-a făcut punctajul contestat de recurent, probă asupra căreia instanţa de fond s-a pronunţat motivat la termenul de judecată din data de 22 aprilie 2016, conform art. 250 din C. proc. civ.
În concluzie, se reţine că motivarea hotărârii atacate permite instanţei de control judiciar să verifice aplicarea dispoziţiilor legale aplicate în cauză la stabilirea situaţiei de fapt, lămurită pe deplin de instanţa de fond, care a analizat întocmai cererea de chemare în judecată, considerentele hotărârii făcând posibilă examinarea legalităţii soluţiei pronunţate. În aceste condiţii, şi având în vedere, de asemenea, că instanţa de fond a examinat şi soluţionat fondul cererii de chemare în judecată, nu sunt motive de casare a hotărârii şi de trimitere spre rejudecare instanţei de fond.
În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nici acesta nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Instanţa de fond a constatat că reclamantul şi-a depus dosarul în vederea obţinerii indemnizaţiei de merit, alături de alţi participanţi la această procedură concursuală, iar în urma evaluării dosarului, Comisia pentru acordarea indemnizaţiei de merit i-a acordat un punctaj de 40,66; prin adresa nr. x/20.05.2015 U.A.R. i-a adus la cunoştinţa faptul că, în conformitate cu criteriile de acordare stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare (şi al Anexei tabel-sinteza) al Comisiei pentru acordarea indemnizaţiei de merit, dosarul său a obţinut 40,66 puncte şi, astfel, nu a obţinut punctajul necesar pentru acordarea indemnizaţiei de merit de către Academia Română, în condiţiile în care, în conformitate cu prevederile art. 1 - Capitolul IV din Regulament de organizare şi funcţionare al Comisiei pentru acordarea indemnizaţiei de merit, "pentru acordarea indemnizaţiei de merit era necesar obţinerea unui punctaj de minim 50 de puncte"; ca urmare a contestaţiei reclamantului, Comisia U.A.R. pentru soluţionarea contestaţiilor a validat punctajul obţinut iniţial de către reclamant şi i-a adus la cunoştinţă reclamantului acest aspect prin adresa nr. x/29.07.2015.
Instanţa de fond a interpretat corect dispoziţiile art. 1 şi art. 14 lit. E) din H.G. nr. 859/2003-Norme de aplicare a Legii nr. 118/2002, care prevăd criteriile şi condiţiile de acordare a indemnizaţiei de merit.
Potrivit art. 1 din H.G. nr. 859/2003, "(1) Potrivit prevederilor Legii nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizaţiei de merit, cu modificările ulterioare, denumită în continuare lege, indemnizaţia de merit se acordă personalităţilor române de prestigiu, pentru realizări deosebite şi pentru recompensarea unei activităţi de notorietate în domeniul culturii, ştiinţei şi sportului. (2) Indemnizaţia de merit se acordă persoanelor nominalizate de Comisia naţională pentru acordarea indemnizaţiei de merit, denumită în continuare Comisia naţională, pe baza criteriilor de atribuire a indemnizaţiei de merit prevăzute în prezentele norme de aplicare a legii."
Art. 14 lit. E) din H.G. nr. 859/2003 prevede criteriile de atribuire a indemnizaţiei de merit în domeniul arhitecturii:
"Criteriile de atribuire a indemnizaţiei de merit în domeniul arhitecturii sunt următoarele: a) merite deosebite confirmate prin: concursuri publice interne şi internaţionale; premii ale Uniunii Arhitecţilor din România; b) merite deosebite în domeniul conservării patrimoniului naţional construit; c) merite deosebite în creaţia de arhitectură şi urbanism, confirmate de organizaţiile profesionale locale."
Conform art. 4 - Capitolul III din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei pentru acordarea indemnizaţiei de merit, U.A.R., "Membrii Comisiei au obligaţia ca în urma evaluării să acorde un punctaj obligatoriu pentru toate rubricile anexe. Notarea se face obiectiv şi justificat pentru conţinutul integral al dosarului".
S-a constatat că U.A.R. a constituit o comisie specială, formată din personalităţi recunoscute în domeniul creaţiei de arhitectură şi al învăţământului superior din acelaşi domeniu, precum şi un regulament de organizare şi funcţionare a acestei comisii, cu atribuţii ce constau în verificarea dosarelor profesionale ale arhitecţilor înscrişi la procedura concursuală pentru acordarea indemnizaţiei de merit. Rezultatele evaluării au fost evidenţiate în Anexa - Tabel - Sinteză ce face parte integrantă din regulamentul de organizare şi funcţionare al comisiei şi care conţine atât domenii principale, cât şi subdomenii care se punctează ca atare, criteriile care au stat la baza evaluării dosarelor înscrise în cadrul acestei proceduri concursuale fiind cele prevăzute de normele legale şi transpuse în Anexa - Tabel - Sinteză.
Faţă de aceste considerente şi dispoziţiile menţionate, art. 1, art. 14 lit. E) din H.G. nr. 859/2003, instanţa de fond a respins în mod corect susţinerile reclamantului cu privire la lipsa de transparenţă a modului de desfăşurarea a procedurii concursuale pentru acordarea indemnizaţiei de merit, apreciind că aceasta s-a desfăşurat cu respectarea dispoziţiilor legale şi a criteriilor de evaluare a dosarelor şi de atribuire a indemnizaţiei de merit.
Recurentul reclamant pune în discuţie subcriteriile in raport de care se face notarea efectivă, stabilindu-se punctajul concret, critică absenţa unor subcriterii de cuantificare, de stabilire concretă, din punct de vedere valoric, a punctajului, însă susţinerile sale îşi găsesc răspunsul tocmai în dispoziţiilor legale incidente, pe care le critică ca fiind interpretate eronat de prima instanţă.
Criteriile şi condiţiile de participare şi acordare a indemnizaţiei de merit sunt de strictă interpretare, clar stabilite, evaluările dosarelor candidaţilor respectând întru totul dispoziţiile prevăzute în actele normative menţionate, astfel că nu se poate reţine o greşită analiză a instanţei de fond în interpretarea normelor criticate.
În fapt, recurentul este nemulţumit şi practic formulează critici privind modalitatea de stabilire şi de acordare a acestor indemnizaţii, prin implementarea unui alt procedeu de notare, invocând practic un alt sistem de acordare a acestora prin solicitarea existenţei unor subcriterii neimplementate în normele juridice actuale.
Împrejurarea că dispoziţii legale menţionate prevăd că notarea se face obiectiv şi justificat pentru conţinutul integral al dosarului, şi că nu sunt instituite anumite subcriterii de departajare a candidaţilor, aşa cum invocă recurentul, nu constituie motiv de casare a sentinţei atacate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de recurs nu sunt fondate, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţiile invocate de intimata-pârâtă.
Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 98/F-CONT din 22 aprilie 2016 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 februarie 2019.