Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bacău sub nr. x/2015 din 22.12.2015, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta Agenţia Naţională de Integritate solicitând anularea raportului de evaluare nr. x/26.11.2015 prin care s-au identificat elemente privind încălcarea regimului incompatibilităţilor în sensul art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003, precum şi cheltuieli de judecată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 43/2016 din 26 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II- a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca nefondată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 43/2016 din 26 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II- a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,6,8 C. proc. civ.
În cadrul cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa de fond nu a făcut analiza tuturor aspectelor cu care a fost învestită, omiţând să se pronunţe cu privire la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 96 teza II din Legea nr. 161/2003. A arătat recurenta că prin cererea de chemare în judecată a susţinut că raportul de evaluare a fost întemeiat pe aplicarea unui regim discriminatoriu pentru situaţii similare, iar instanţa analizând această susţinere a avut în vedere în mod exclusiv adresa nr. x/20.04.2014 depusă de reclamantă la dosarul cauzei, omiţând să analizeze situaţia concretă dedusă judecăţii, cu precădere probatoriul administrat.
Recurenta a mai susţinut că deşi a arătat instanţei de fond care sunt atribuţiile sale ca şi director al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Neamţ (DGASPCN), şi că a arătat şi obiectul de activitate al S.C. B. S.A., probând inexistenţa oricărei legături între cele două domenii, soluţia instanţei încalcă dispoziţiile art. 22 alin. (2), (6), (7) C. proc. civ. rap. la art. 14 alin. (6) C. proc. civ.
În cadrul cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că soluţia instanţei de fond se întemeiază pe o greşită aplicare a legii, întrucât în acţiunea formulată, a arătat că dispoziţia art. 94 alin. (2)/1 lit. b) din Legea nr. 161/2003 R prevede că nu există o stare de incompatibilitate atunci când funcţionarul public este desemnat printr-un act administrativ să participe în calitate de reprezentant al autorităţii publice în cadrul unor organisme sau organe de conducere. De asemenea, disp. art. 94 alin. (2)/1 lit. c) din Legea nr. 161/2003 prevăd că nu există incompatibilitate atunci când exercitarea mandatului se realizează în baza desemnării de către o autoritate publică, în condiţiile legii.
În contextul acestor dispoziţii, recurenta a arătat că normele nu prevăd ca funcţionarul public desemnat într-o funcţie de conducere de către o autoritate publică nu poate fi desemnat ca reprezentant, printr-un act administrativ, de o altă autoritate publică, în condiţiile în care toate cerinţele legii sunt respectate.
Astfel, a susţinut recurenta că instanţa de fond, analizând atât normele cât şi situaţia dedusă judecăţii, nu numai că nu a verificat existenţa sau inexistenţa unei asemenea interdicţii legale dar a şi consacrat-o prin hotărâre, fără să motiveze temeiul de drept care a justificat opinia instanţei.
Desemnarea sa ca reprezentant al Consiliului Local Piatra Neamţ s-a făcut prin dispoziţiile Hotărârii nr. 4/22.04.2013 prin care Adunarea Generală a Acţionarilor S.C. B. S.A. a numit noul Consiliul de administraţie (art. 3). Anterior emiterii acestei hotărâri s-a parcurs întreaga procedură prevăzută de legea specială.
Urmare procesului-verbal din data de 25.02.2013, Colegiul Director a atestat faptul că reclamanta a adus la cunoştinţa membrilor săi împrejurarea că a fost selectată, în urma unui proces de evaluare, să facă parte din Consiliul de Administraţie al S.C. B. S.A. Piatra Neamţ, iar membrii Colegiului Director au avizat numirea acesteia în Consiliul de Administraţie.
Nu numai că în cauza dedusă judecăţii nu exista obligaţia emiterii unui mandat de către Consiliul Judeţean Neamţ, aşa cum s-a reţinut de instanţa de fond, dar şi dacă o asemenea obligaţie ar fi existat, se poate aprecia că a fost îndeplinită prin avizul dat de către autoritatea publică anterior numirii în Consiliul de Administraţie al Consiliului Local Piatra Neamţ.
Acest ultim aspect nu a fost verificat de instanţa de fond, apreciind recurenta că soluţia instanţei nu este numai rezultatul unei greşite aplicări a legii, în sensul adăugării la lege a unor interdicţii inexistente şi neprevăzute de către legiuitor dar şi rezultatul lipsei totale a analizei probatoriului cu înscrisuri administrate în cauză.
În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susţinut că hotărârea cuprinde susţineri contradictorii vizând aceeaşi situaţie, în sensul că la fila x paragraf 1 din hotărâre, instanţa de fond a reţinut că numirea recurentei în CA al S.C. B. S.A. s-a făcut de către autoritatea publică tutelară, Consiliul Local Piatra Neamţ, iar la pct. 3.2 din hotărâre, fila x paragraf 5, instanţa a reţinut că nu a existat un act administrativ de desemnare ci că adunarea generală a S.C. B. S.A. şi-a ales reprezentanţi în consiliul de administraţie.
Rezultă din toate actele depuse la dosar că propunerea reclamantei a fost făcută de către Consiliul Local al Municipiului Piatra Neam (chiar dacă are calitatea de acţionar al S.C. B.), urmându-se procedura reglementată de dispoziţiile art. 29 din O.U.G. nr. 109/2011, astfel că nu există niciun înscris la dosarul cauzei din care să rezulte că reclamanta a fost a fost numită de Adunarea Generală a S.C. B. S.A..
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat note scrise prin care a solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.
Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la notele scrise ale intimatei solicitând respingerea apărărilor formulate de intimată şi admiterea recursului aşa cum a fost formulat.
II. Soluţia instanţei de recurs
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Examinând motivele de recurs invocate raportate la hotărârea recurată şi la probele administrate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Obiectul cauzei îl formează solicitarea reclamantei A. privind anularea raportului de evaluare nr. x/26.11.2015 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate prin care s-au identificat elemente privind încălcarea regimului incompatibilităţilor în sensul art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003.
Cu privire la situaţia de fapt, instanţa de fond a reţinut că, în conformitate cu art. 12 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 176/2010, pârâta Agenţia Naţională de Integritate s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că A., director general al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Neamţ nu a respectat regimul incompatibilităţilor, aşa cum rezultă din nota cu propunerea de sesizare din oficiu din 16.09.2014, înregistrată sub nr. x/16.09.2014 . Procedura de evaluare căreia i-a fost supusă reclamanta s-a finalizat cu raportul de evaluare întocmit la data de 26.11.2015 şi înregistrat la pârâtă sub nr. x/26.11.2015.
Prin acest raport s-a constatat că reclamanta a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor, în sensul art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003, prin aceea că, în perioada 22.04.2013 - 28.01.2015, a exercitat concomitent cu funcţia publică de director general al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Neamţ şi funcţia de membru în consiliul de administraţie al S.C. B. S.A., societate de interes local la care Consiliul local Piatra Neamţ este acţionar majoritar cu o cotă de participare de 69,51%, fapt care a dus la încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor. În evaluarea elementelor de incompatibilitate s-au avut în vedere următoarele:
La data de 1.06.2011, persoana evaluată a fost numită în funcţia publică de conducere de director general al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Neamţ, conform Hotărârii Consiliului Judeţean Neamţ nr. 88/30.05.2011.
În cadrul S.C. B. S.A., persoana evaluată deţine calitatea de asociat cu o cotă de participare de 0,06%, precum şi calitatea de membru în consiliul de administraţie în care a fost numită la data de 11.02.2013. Însă, activitatea reclamantei în consiliul de administraţie a început la data de 22.04.2013 când a fost numită ca membru prin hotărârea nr. 4/22.04.2013 a adunării generale acţionarilor S.C. B. S.A. Această societate este o societate comercială pe acţiuni la care acţionari sunt persoane fizice şi juridice, între care şi Consiliul local Piatra Neamţ. Acesta din urmă a devenit acţionar la S.C. B. S.A. la data de 28.12.1999, cota sa de participare variind: 31,10% în 1999; 94,59% în 2002; 43,87% în 2008; 69,51% în 2009, la data de 26.06.2009 redevenind acţionar majoritar.
În perioada 2011 - 2013, persoana evaluată a realizat venituri de 112.369 RON, din care venituri de natură salarială în sumă de 98.222 RON, acestea din urmă fiind realizate la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Neamţ, S.C. B. S.A. (5.712 RON) şi Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
În acest fel, persoana evaluată a acţionat cu încălcarea dispoziţiilor art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003.
A.În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanţa de control judiciar trebuie să verifice dacă prin hotărârea dată, instanţa de fond a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.
Această verificare are în vedere încălcarea de către instanţa de fond a unor reguli procedurale, însă criticile recurentei se întemeiază pe greşita analizare a instanţei de fond asupra criticii reclamantei privind regimul discriminatoriu al raportului de evaluare pentru cauze similare raportat la adresa nr. x/20.04.2014, precum şi omisiunea analizării probatoriului administrat şi a unor dispoziţii legale pe care recurenta le consideră aplicabile în cauză, respectiv art. 96 teza a II a din Legea nr. 161/2003.
Înalta Curte nu poate primi aceste critici ale recurentei care vizează motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Instanţa de fond a apreciat în mod legal că situaţia din adresa nr. x/20.04.2014 este diferită de cea din prezenta cauză, fiind vorba de exercitarea simultană a funcţiei publice de secretar al comunei şi reprezentant în adunarea generală a acţionarilor Companiei Judeţene "C. S.A. Neamţ", companie în care comuna este membru fondator. Persoana la care se referă adresa, funcţionar public la o autoritate publică locală era reprezentatul acestei autorităţi în adunarea generală a acţionarilor Companiei Judeţene "C. S.A. Neamţ", de vreme ce reclamanta din prezenta cauză este funcţionar public la o autoritate publică care nu este acţionar la S.C. B. S.A., respectiv îndeplineşte funcţia de director general la Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Neamţ, instituţie care se află în subordinea Consiliului Judeţean Neamţ; În plus, nu rezultă din adresa x/20.04.2014 dacă există sau nu, un act administrativ de desemnare a petiţionarului, ca reprezentant al autorităţii, în respectiva adunare generală. Totodată, în finalul adresei se arată că nu poate fi reţinută o stare de incompatibilitate, dar ar putea fi reţinut, în anumite circumstanţe, un conflict de interese.
Astfel, raportând situaţia prezentată în adresa respectivă, la situaţia recurentei-reclamante rezultă o reală diferenţă ca situaţie de fapt, care înlătură existenţa unei similitudini între acestea, şi cu atât mai puţin existenţa unei analize discriminatorii pe care să o fi făcut-o intimata prin raportul de evaluare şi ulterior instanţa de fond.
De asemenea, împrejurarea că instanţa de fond nu a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 96 teza II din Legea nr. 161/2003 invocate de reclamantă ca fiind aplicabile nu atrage sancţiunea anulării hotărârii pronunţate.
Dispoziţiile art. 96 teza II din Legea nr. 161/2003 prevăd că:"funcţionarii publici, funcţionarii publici parlamentari şi funcţionarii publici cu statut special pot exercita funcţii în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, funcţionar public parlamentar sau funcţionar public cu statut special, potrivit fişei postului".
SC B. S.A., în care reclamanta era membru în Consiliul de Administraţie, (aceasta având calitate de administrator din data de 22.04.2013 în baza Hotărârii nr. 4/22.04.2013) este societate comercială de interes local, municipiul Piatra Neamţ având calitate de acţionar majoritar cu o cotă de participare la capitalul social de 69,51%, conform actului constitutiv al S.C. B. S.A. actualizat la data de 22.04.2013.
Prin urmare, instanţa de fond în mod legal a pronunţat hotărârea atacată, reţinând starea de incompatibilitate a reclamantei în care aceasta s-a aflat, fiind incidente dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003. Funcţia desfăşurată de recurentă în cadrul S.C. B. S.A. este în legătură directă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public în calitate de director general Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Neamţ (în baza Hotărârii nr. 88/30.05.2011 a Consiliului Judeţean Neamţ), situaţie care nu întruneşte cerinţele disp art. 96 teza a II a din legea nr. 161/2003 aşa cum a susţinut recurenta.
Împrejurarea că instanţa de fond a înlăturat, motivat anumite probe administrate la dosarul cauzei, apreciindu-le neîntemeiate, precum şi dispoziţiile legale susţinute de reclamantă ca fiind incidente în cauză, nu constituie circumstanţe de natură să atragă valorificarea cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care să justifice sancţiunea anulării hotărârii.
Nemulţumirea recurentei pentru soluţia pronunţată nu atrage, de plano, sancţiunea anulării hotărârii pronunţate de prima instanţă, din perspectiva cazului de casare prevîăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Prin urmare, nu se poate reţine că soluţia instanţei încalcă dispoziţiile art. 22 alin. (2), (6), (7) C. proc. civ. rap. la art. 14 alin. (6) C. proc. civ.
B. În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susţinut că hotărârea cuprinde susţineri contradictorii vizând aceeaşi situaţie, în sensul că la fila x paragraf 1 din hotărâre, instanţa de fond a reţinut că numirea recurentei în CA al S.C. B. S.A. s-a făcut de către autoritatea publică tutelară, Consiliul Local Piatra Neamţ, iar la pct. 3.2 din hotărâre, fila x paragraf 5, instanţa a reţinut că nu a existat un act administrativ de desemnare ci că adunarea generală a S.C. B. S.A. şi-a ales reprezentanţi în consiliul de administraţie.
A mai susţinut recurenta că rezultă din toate actele depuse la dosar că propunerea reclamantei a fost făcută de către Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamţ (chiar dacă are calitatea de acţionar al S.C. B.), urmându-se procedura elementară de dispoziţiile art. 29 din O.U.G. nr. 109/2011, astfel că nu există niciun înscris la dosarul cauzei din care să rezulte că reclamanta a fost a fost numită de Adunarea Generală a S.C. B. S.A..
Înalta Curte constată că aceste critici nu sunt întemeiate, dar sunt şi lipsite de orice probă concretă administrată la dosarul cauzei.
În paragraful 1 pagina 8 din hotărârea atacată, instanţa a reţinut că "În cauză, la S.C. B. S.A., autoritate publică tutelară, în sensul art. 2 pct. 3 lit. b), este Consiliul local al municipiului Piatra Neamţ care exercită, în numele Municipiului Piatra Neamţ, calitatea de acţionar. În această calitate, Consiliul local al municipiului Piatra Neamţ a declanşat procedura de constituire a consiliului de administraţie, iar pentru selectarea propunerilor a constituit o comisie; comisia a stabilit criteriile şi condiţiile de selecţie şi a selectat propunerile pentru consiliile de administraţie. Aşadar, propunerea candidaţilor pentru consiliul de administraţie, inclusiv a reclamantei, s-a făcut de către Consiliul local al municipiului Piatra Neamţ, iar nu de către Consiliul Judeţean Neamţ ori de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Neamţ cu care reclamanta are raporturi de serviciu."
La paragraful 5 pagina 8 din hotărârea recurată instanţa de fond a reţinut următoarele:
"Cu referire la cazul prevăzut de art. 94 alin. (2)1 lit. c) din Legea nr. 161/2003, un mandat de reprezentare nu există pentru că nu există, aşa cum deja s-a reţinut, o desemnare a reclamantei de către o autoritate publică, pentru a-i fi reprezentate interesele în consiliul de administraţie. Includerea reclamantei pe lista întocmită de comisia desemnată de Consiliul local al municipiului Piatra Neamţ, avută în vedere la numirea membrilor consiliului de administraţie al S.C. B. S.A., nu poate fi semnificată ca fiind o desemnare pentru exercitarea unui mandat de reprezentare a Consiliul local al municipiului Piatra Neamţ în consiliul de administraţie al S.C. B. S.A. Nu a existat o desemnare, ci adunarea generală a S.C. B. S.A. şi-a ales reprezentanţii în consiliul de administraţie; dacă ar fi existat o astfel de desemnare, reclamanta ar fi făcut parte din consiliul de administraţie al S.C. B. S.A. pe baza acestei desemnări/mandat de reprezentare, fără a fi fost necesar ca reclamanta să apară, mai întâi, în calitate de candidat pe o listă întocmită de o comisie având atribuţii de stabilire a unor criterii de selecţie, precum şi atribuţii efective de selecţie a candidaţilor, activitate în urma căreia una dintre posibilităţi era şi aceea ca reclamanta să nu figureze în lista finală supusă votului adunării generale a acţionarilor S.C. B. S.A."
Examinând critica recurentei, instanţa de recurs constată că recurenta a reinterpretat considerentele hotărârii instanţei de fond, cu precădere cele din paragraful 1 şi paragraful 5 pagina 8 .
Instanţa de fond nu a făcut referire la numirea recurentei în Consiliul de Administraţie al S.C. B. S.A., instanţa a reţinut, în paragraful 1 pagina 8 din hotărâre, că propunerea candidaţilor pentru consiliul de administraţie, inclusiv a reclamantei, s-a făcut de către Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamţ, iar în ceea ce priveşte cazul prevăzut de art. 94 alin. (2)1 lit. c) din Legea nr. 161/2003, a reţinut instanţa că nu există un mandat de reprezentare, deoarece nu există o desemnare a reclamantei de către o autoritate publică, pentru a-i fi reprezentate interesele în consiliul de administraţie. Includerea reclamantei pe lista întocmită de comisia desemnată de Consiliul local al municipiului Piatra Neamţ, avută în vedere la numirea membrilor consiliului de administraţie al S.C. B. S.A., nu poate fi semnificată ca fiind o desemnare pentru exercitarea unui mandat de reprezentare a Consiliul local al municipiului Piatra Neamţ în consiliul de administraţie al S.C. B. S.A.
Prin urmare, recurenta face o confuzie vădită, dar şi o reinterpretare a procedurii de propunere a candidaţilor printre care se numără şi recurenta, pe lista întocmită de Comisia Consiliului Local al municipiului Piatra Neamţ avută în vedere la numirea membrilor CA al S.C. B. S.A., susţinând recurenta că numirea sa în Consiliul de Administraţiei al S.C. B. S.A. s-a făcut de către o autoritate publică.
De asemenea, instanţa de fond la paragraful 2, pagina 8 din hortărâre a reţinut argumente lămuritoare cu privire la termenul de desemnare utilizat de textul de lege, versus termenul de propunere,:
"Pe de altă parte, nu există un act administrativ emis sau adoptat de autoritatea cu care reclamanta are raporturi de serviciu ori de către Consiliul judeţean Neamţ prin care reclamanta să fi fost cel puţin propusă - textul utilizând termenul "desemnată" - pentru a fi numită în consiliul de administraţie al S.C. B. S.A. Lista finală cu candidaţii propuşi de comisia desemnată în acest scop, invocată de reclamantă, nu constituie un act administrativ de desemnare în sensul cerut de dispoziţiile legale analizate, cu un act preparator emis în procedura reglementată de O.U.G. nr. 109/2011."
Înalta Curte constată că nu a fost făcută nicio desemnare a recurentei-reclamante în Consiliul de Administraţie al S.C. B. S.A., de către autoritatea publică a Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Neamţ din cadrul Consiliului Judeţean Neamţ, care-i conferă reclamantei calitatea de funcţionar public.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat.
C. În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nici acesta nu este fondat având în vedere următoarele considerente:
Recurenta a criticat hotărârea instanţei de fond pentru greşita reţinere a disp. art. 94 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 în loc de reţinerea dispoziţiilor art. 94 alin. (2)/1 lit. b) şi lit. c) din Legea nr. 161/2003.
Dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 arată calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu orice altă funcţie publică decât cea în care a fost numit, precum şi cu funcţiile de demnitate publică în cadrul regiilor autonome, societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, ori în alte unităţi cu scop lucrativ din sectorul public".
Dispoziţiile art. 94 alin. (2)/2 prevăd că:
"nu se află în situaţie de incompatibilitate, în sensul prevederilor alin. (2) lit. a) şi c) funcţionarul public care b). este desemnat printr-un act administrativ, emis în condiţiile legii, să participe în calitate de reprezentant al autorităţii ori instituţiei publice în cadrul unor organisme sau organe colective de conducere constituite în temeiul actelor normative în vigoare; c) exercită un mandat de reprezentare, pe baza desemnării de către o autoritate sau instituţie publică, în condiţiile expres prevăzute de actele normative în vigoare".
Prin Hotărârea nr. 381/12.12.2012, emisă de Consiliul Local al Municipiului Neamţ, printre altele, s-a aprobat raportul comisiei numite prin HCL nr. 280/14.09.2012 conform anexei 1 şi continuarea procedurii de constituire a consiliilor de administraţie la societăţile comerciale unde municipiul Piatra Neamţ are calitatea de acţionar şi s-a dispus comunicarea propunerilor de candidaţi cuprinse în raportul prevăzut la art. 1 către Adunările generale ale Acţionarilor din cadrul societăţilor comerciale pe bază de proces-verbal.
Prin Hotărârea nr. 4/22.04.2014 a Adunării Generale a Acţionarilor a S.C. B. S.A., printre altele, s-a dispus majorarea numărului de membri din Consiliul de Administraţie de la 3 persoane la 5 persoane (al acestei societăţi comerciale, societate de interes local) şi s-a numit un nou Consiliu de Adiministraţie, din care face parte si recurenta-reclamantă, începând cu data de 22.04.2013 pentru un mandat de 4 ani, la care Consiliul Local Piatra Neamţ este acţionar majoritar cu o cotă de participare la capitalul social de 69,51 %.
Pentru ca recurentei să-i fie aplicabile dispoziţiile art. 94 alin. (2)/2 lit. b) şi c) din Legea nr. 161/2003, desemnarea recurentei în funcţia de membru în Consiliul de Administraţie la S.C. B. S.A., trebuia să fie făcută printr-un act administrativ emis de o autoritate publică sau să-i fie atribuită calitatea de reprezentat al respectivei autorităţi publice.
Or, în cauză nu există nici măcar un act administrativ de propunere pe lista membrilor pentru a face parte din Consiliul de Administraţie al S.C. B. S.A., emis de autoritatea publică unde recurenta-reclamantă îşi desfăşoară atribuţiile în calitate de funcţionar public (respectiv Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Neamţ din cadrul Consiliului Local Neamţ), cu atât mai puţin nu există un act administrativ de desemnare a acesteia ca membru în Consiliul de Administraţiei al S.C. B. S.A..
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, motivele de casare invocate de recurentă în cadrul prezentului recurs fiind nefondate, recursul reclamantei va fi respins ca atare.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 43/2016 din 26 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 februarie 2019.