Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 30 septembrie 1999, reclamanta SC L. SA Timișoara a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș și Administrația Financiară Timișoara, anularea procesului-verbal de control din 19 iulie 1999, emis de pârâta Administrația Financiară Timișoara, prin care a fost obligată să vireze la bugetul statului, suma de 7.699.419.835 lei, reprezentând impozit pe profit, în sumă de 4.720.535.182 lei și majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, în sumă de 2.978.884.653 lei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că măsura luată împotriva ei, reprezintă actualizarea unui proces-verbal anterior, din 5 noiembrie 1998, a cărui contestare se află pe rolul instanței de contencios administrativ, proces-verbal prin care a mai fost obligată să verse la bugetul statului, suma de 2.812.810.646 lei, cu titlu de impozit pe profit și majorări de întârziere aferente.
De asemenea, s-a mai precizat în acțiune, că ambele procese-verbale s-au emis cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 35/1991, care acordă scutire pe impozit, pe o perioadă de 5 ani, societăților ce desfășoară activitate de producție.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 198 din 6 aprilie 2004, a admis acțiunea reclamantei, a anulat decizia Ministerului Finanțelor Publice nr. 1523 din 16 noiembrie 2000, dispoziția Direcției Generale a Finanțelor Publice Timișoara nr. 42 din 31 martie 2000, precum și hotărârea nr. 140 din 28 ianuarie 2000 și procesul-verbal din 19 iulie 1999, emise de Administrația Financiară Timișoara, prin care aceasta a fost obligată la plata sumei de 7.699.419.835 lei, reprezentând impozit și majorări aferente pentru perioada 1 ianuarie 1998 - 31 mai 1999, precum și majorări aferente impozitului stabilit prin procesul-verbal din 5 noiembrie 1998, pentru perioada 24 decembrie 1998 - 30 septembrie 1998.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a contestat inițial, în fața instanțelor judecătorești, procesul-verbal din 5 noiembrie 1998, privitor la perioada 24 decembrie 1998 - 30 septembrie 1998, motiv pentru care a suspendat judecarea prezentei cauze, potrivit art. 244 pct. 1 C. proc. civ., considerând constatările acestuia, ca având un caracter subsidiar în raport cu procesul-verbal din 19 iulie 1999, ce face obiectul acestei pricini.
Cauza a fost repusă pe rol, după soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de contestare a procesului-verbal din 5 noiembrie 1998.
Față de această situație, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a considerat că prin sentința civilă nr. 91 din 25 februarie 2003, a Tribunalului Timiș, rămasă definitivă și irevocabilă, în urma respingerii recursului pârâtelor, de către Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 335 din 10 iunie 2003, s-a stabilit deja calitatea reclamantei SC L. SA, de beneficiară a scutirii de impozit pe o perioadă de 5 ani, conform art. 14 lit. a) din Legea nr. 35/1991. Pe cale de consecință, cum perioada supusă controlului, respectiv 1 ianuarie 1998 - 31 mai 1999, se încadrează în perioada de scutire de 5 ani, instanța de fond a conchis că reclamanta nu datorează sumele la care a fost obligată prin procesul-verbal din 19 iulie 1999.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, pârâtele Administrația Finanțelor Publice Timișoara și Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice, susținând, în esență, că intimata-reclamantă nu îndeplinește condițiile legale, pentru a beneficia de scutire de impozit prevăzută de Legea nr. 35/1991. S-a invocat în acest sens, că societatea intimată a început activitatea la 30 decembrie 1994, conform facturilor nr. 861401 și nr. 574702 din 3 decembrie 1994, și nu în septembrie 1995, cum greșit a reținut instanța de fond.
Pe cale de consecință, în raport cu această dată, urmează a se observa că au fost încălcate dispozițiile art. 14 alin. (2), cu privire la aportul social efectiv vărsat.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.
În mod corect, instanța de fond a apreciat că atât calitatea intimatei-reclamante, de beneficiară a dispozițiilor Legii nr. 35/1991, privind investițiile străine, cât și perioada pentru care aceasta urmează să fie scutită de plata impozitului pe profit, au fost deja stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă; este vorba de sentința civilă nr. 91 din 25 februarie 2003 a Tribunalului Timiș și decizia nr. 335 din 10 iunie 2003 a Curții de Apel Timișoara, prin care s-a respins recursul recurentelor din acest dosar.
Cum procesul-verbal al cărui anulare se cere, se referă la perioada 1 ianuarie 1998 - 31 mai 1999, perioadă supusă parțial controlului finalizat cu procesul-verbal din 5 noiembrie 1998 și ambele procese-verbale privesc perioada ce se încadrează în cei 5 ani de scutire stabiliți în mod definitiv și irevocabil, septembrie 1995 - septembrie 2000, Curtea va respinge susținerile recurentelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE L.II
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș și Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, precum și de Administrația Finanțelor Publice Timiș, împotriva sentinței civile nr. 198 din 6 aprilie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2004.