Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
C.T. a chemat în judecată Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă din cadrul Ministerului Justiției, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să i se acorde calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, conform O.U.G. nr. 214/1999.
Reclamantul a arătat că în mod nejustificat i s-a respins cererea, întrucât îndeplinește condițiile legale.
Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 531 din 8 septembrie 2003, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, în baza art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 961 din 14 noiembrie 2003, a respins acțiunea, reținând că reclamantul nu a făcut dovada, cu actele prezentate, că se încadrează în dispozițiile art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 214/1999; astfel, decizia de respingere se justifică.
Considerând hotărârea nelegală, reclamantul a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond, admiterea acțiunii, în sensul obligării pârâtei, la emiterea unei hotărâri, prin care să i se recunoască calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, conform O.U.G. nr. 214/1999.
Susține că instanța a interpretat greșit probele administrate.
Datorită arestării tatălui său, din motive politice, cât și protestului său, adresat cu scrisori, conducerii Partidului Muncitoresc Român, a fost supus unor măsuri abuzive din partea celor care au deținut puterea politică, fiind urmărit de organele fostei securități, timp de un an, începând cu data de 30 iunie 1962, până la 27 iunie 1963, pentru „agitație cu caracter dușmănos împotriva sectorului socialist din agricultură” și a fost scos din cadrele armatei, unde era ofițer într-o unitate militară de aviație.
Recursul este fondat, în baza considerentelor ce se vor arăta:
Prin O.U.G. nr. 214/1999, se recunoaște calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, precum și persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive.
Art. 2 prevede: „Constituie infracțiuni săvârșite din motive politice, infracțiunile care au avut drept scop, acțiunile menționate la lit. a) - e)”, iar prin măsuri administrative abuzive, se înțelege conform art. 3, „orice măsuri luate de organele fostei miliții sau securității ori de alte organe, ca urmare a săvârșirii unor fapte în scopurile menționate la lit. a) - e)”, în baza cărora s-a dispus privarea de libertate în locuri de deținere sau pentru efectuarea de cercetări, internarea în spitale de psihiatrie, stabilirea de domiciliu obligatoriu, strămutarea într-o altă localitate, deportarea în străinătate, după data de 23 august 1944, din motive politice.
Cererea făcută de reclamant, pentru acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, a fost respinsă prin decizia nr. 236 din 12 octombrie 2000, reținându-se că acesta nu a fost condamnat sau supus unei măsuri administrative abuzive, din motive politice.
Din actele de la dosar, rezultă cert că tatăl reclamantului, C.M., a fost arestat de la 15 iulie 1961, până la 19 aprilie 1962, pentru activitate de propagandă dușmănoasă împotriva regimului democrat din R.P.R. și împotriva sectorului socialist din agricultură și că reclamantul a făcut diligențe, pentru eliberarea acestuia, la conducerea de partid, fiind și el în preocuparea organelor de securitate, din 30 iunie 1962, până la 27 iunie 1963, pentru verificare „suspiciuni de agitație cu caracter dușmănos împotriva sectorului socialist al agriculturii”.
Reclamantul, ofițer activ aviație, a fost trecut în rezervă la 18 mai 1963.
În condițiile date, instanța, în baza rolului activ prevăzut de art. 129 C. proc. civ., trebuia să dispună completarea probatoriului, pentru a verifica, dacă măsurile respective administrative sunt abuzive, în acest sens trebuiau solicitate relații de la S.R.I., dacă în perioada 30 iunie 1962 - 27 iunie 1963, reclamantul a fost privat de libertate, pentru efectuarea de cercetări sau, verificarea suspiciunilor de „agitație cu caracter dușmănos împotriva sectorului socialist al agriculturii”, s-a făcut în libertate.
Pentru verificarea susținerii reclamantului, că a fost scos din armată, pe considerent politic, de asemeni trebuiau solicitate relații la Ministerul Apărării Naționale.
Urmează a se admite recursul, în baza art. 313 C. proc. civ. și a se casa sentința, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C.T. împotriva sentinței civile nr. 961 din 14 noiembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată, cu trimitere, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2004.