Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 424, pronunțată la data de 17 decembrie 2003, în dosarul nr. 6598/2003, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamantul D.T., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Alba, pentru anularea hotărârii nr. 12 din 22 august 2003, adoptată de Comisia de specialitate din cadrul autorității administrative pârâte.
Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:
Prin hotărârea nr. 12 din 22 august 2003, Comisia de specialitate din cadrul Casei Județene de Pensii Alba a constatat că reclamantul îndeplinește condițiile cerute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, pentru perioada 8 iunie 1951 - 26 august 1951, revizuind hotărârea nr. 12 din 10 octombrie 2002, prin care i se luase în calcul o perioadă mai mare, din eroare.
În acțiunea formulată, reclamantul a susținut că ultima hotărâre este nelegală și netemeinică, autoritatea administrativă neluând în cadrul toate perioadele de stagiu militar, în care a prestat munci fizice, în condițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
În motivarea soluției pronunțate, instanța de fond a reținut că celelalte perioade consemnate în livretul militar, au fost efectuate în două unități militare și, respectiv, o școală de cadre.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs, reclamantul, susținând că sentința pronunțată este nelegală și netemeinică, instanța de fond ignorând că din livretul militar rezultă că școala de normatori a făcut parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii și că, după absolvirea acestei școli, a prestat munci în cadrul unor detașamente de muncă.
Recursul este nefondat.
Instanța de fond a reținut în mod judicios că cererea recurentului-reclamant nu îndeplinește condițiile cerute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, pentru perioadele 26 august 1951 - 19 aprilie 1952, efectuată la Școala de cadre București, 19 aprilie 1952 - 1 martie 1954, efectuată în cadrul U.M. 010700 Vasile Roaită și, respectiv, 25 iulie 1955 - 9 noiembrie 1955, efectuată în cadrul U.M. 03119 Boteni.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Or, în cauza de față, în cazul perioadelor în discuție, în care recurentul-reclamant a efectuat stagiul militar, urmând cursurile Școlii de cadre București și, respectiv, în cadrul a două unități militare din sistemul fostului Minister al Forțelor Armate, cerințele art. 1 din Legea nr. 309/2002 nu sunt îndeplinite.
Astfel, chiar dacă din copia diplomei rezultă că acele cursuri de normatori au fost organizate pe lângă Direcția Generală a Serviciului Muncii, acea formă de organizare nu a avut statutul unui detașament de muncă, în sensul art. 1 din Legea nr. 309/2002.
În ceea ce privește celelalte două perioade, rezultă în mod neechivoc faptul că recurentul-reclamant a efectuat stagiul militar în cadrul unor unități militare din fostul Minister al Forțelor Armate, deci în afara sistemului Direcției Generale a Serviciului Muncii.
În concluzie, soluția instanței de fond, ca și actul administrativ atacat, este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.T. împotriva sentinței civile nr. 424 din 17 decembrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2004.