Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată cu nr. 205/E din 6 ianuarie 2004, la Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta H.E. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Botoșani, anularea hotărârii nr. 1054 din 7 noiembrie 2003, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, din cadrul pârâtei, prin care i s-a respins cererea privind acordarea drepturilor prevăzute de lege, pentru persoanele persecutate pe motive etnice.
Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, verificându-și competența materială de soluționare a cauzei, în raport cu dispozițiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 367/2001, a constatat că această competență revine Curții de Apel Suceava și prin sentința nr. 79 din 27 ianuarie 2004, a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea acestei instanțe.
Soluționând cauza în fond, Curtea de Apel Suceava a pronunțat sentința nr. 82 din 14 aprilie 2004, prin care a respins ca nefondată, acțiunea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin hotărârea contestată, comisia a respins cererea reclamantei, cu motivarea că nu s-a dovedit că strămutarea a avut loc ca urmare a persecuției din motive etnice.
Prin O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, s-a prevăzut acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate pe motive etnice, de către regimurile instaurate în România, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945; recurenta însă, a fost strămutată cu familia sa, ca urmare a unor evenimente de război, legate de pătrunderea trupelor sovietice, pe teritoriul țării, instanța reținând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamanta, criticând pentru nelegalitate soluția instanței și invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 4, 7, 9 și 10 C. proc. civ.
Astfel, reclamanta a învederat că noțiunea de persoană strămutată din motive etnice, conform art. 2 din Norme, include și categoria de persoane care au avut de suferit consecințele ocupării teritoriului, de către trupele militare, cum este cazul strămutării sale, împreună cu familia, din județul Botoșani, ocupat de trupele sovietice și având regim de ocupație militară, astfel cum rezultă din adresa eliberată de Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”.
Examinând cauza, în raport cu motivele de recurs, Curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legii, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.
În cauză, strămutarea reclamantei și a familiei sale nu a fost determinată de persecuții etnice, ci s-a datorat înaintării trupelor sovietice de ocupație.
Așadar, în raport cu dispozițiile legale menționate, care prevăd expres situațiile pentru care se face aplicarea legii, rezultă că voința legiuitorului este aceea ca numai persoanele prevăzute la art. 1 din lege, să fie considerate persecutate etnic și în consecință, să beneficieze de drepturile prevăzute de această lege.
Față de cele ce preced, Curtea constată că sentința atacată este legală, urmând ca prezentul recurs să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de H.E. împotriva sentinței civile nr. 82 din 14 aprilie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2004.