Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 22 decembrie 2003, reclamanta S.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș, anularea hotărârii nr. 8047 din 1 septembrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia, să-i recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului său soț.
În motivare, reclamanta a arătat că soțul său, S.O., în prezent decedat, a efectuat stagiul militar în perioada și condițiile prevăzute de Legea nr. 309/2002, ceea ce o îndreptățește la acordarea compensațiilor legale, în calitate de soție supraviețuitoare.
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 53 din 23 februarie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, la emiterea unei noi hotărâri, care să constate că în perioada 23 februarie 1955 - 25 februarie 1957, soțul reclamantei, S.O., decedat, s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 al Legii nr. 309/2002, fiind îndreptățită reclamanta, la drepturile specifice, conform dispozițiilor prevăzute de art. 2, 3, 4 și 5 ale Legii nr. 309/2002, începând cu data de 1 martie 2003.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin probele administrate, reclamanta a dovedit că soțul său a efectuat stagiul militar, în perioada 23 august 1955 - 25 februarie 1957, la U.M. 04782, în funcția de constructor, ceea ce reprezintă temeiuri pentru admiterea acțiunii.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș.
Recurenta a susținut, în esență, că prima instanță a admis în mod eronat acțiunea, deoarece soțul reclamantei, S.O. și-a satisfăcut stagiul militar, în unitate militară care nu face parte din fosta Direcție Generală a Serviciului Muncii. Că, în realitate, numai unitățile care au aparținut Ministerului de Interne - Direcția Generală a Serviciului Muncii, intră sub incidența normelor legale invocate de intimata-reclamantă.
Critica este neîntemeiată.
Din copia livretului militar, prezentat de reclamantă, în sprijinul cererii sale, rezultă că soțul său, predecedat, a prestat muncă în construcții, în cadrul U.M. 04782, în perioada 23 februarie 1955 - 25 februarie 1957.
După lăsarea la vatră, el a fost inclus în categoria soldaților neinstruiți.
Din moment ce nu se contestă prestarea muncii, pe durata stagiului militar, în detașamente de muncă organizate în acest scop, nu se justifică măsura exceptării reclamantei, în calitatea ei de soție supraviețuitoare a lui S.O., de la acordarea drepturilor solicitate. În caz contrar, s-ar ajunge la situații inechitabile, de recompensare parțială doar a unor persoane care au efectuat stagiul militar, în condiții identice cu altele și care, datorită unor împrejurări formale, ce țin exclusiv de subordonarea ierarhică a unității militare, beneficiază de un tratament diferit și, evident, discriminatoriu.
Apreciind, deci, că prima instanță a stabilit o corectă stare de fapt în cauză și că sunt întrunite cerințele de admisibilitate a cererii, prevăzute de art. 1, art. 3 și art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002, Curtea urmează să respingă recursul pârâtei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile nr. 53 din 23 februarie 2004 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2004.