Ședințe de judecată: Noiembrie | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 4848/2020

Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1 Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 24.05.2017, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat să se aprecieze asupra calităţii de lucrător al securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A. Nicolae Dănuţ.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 3648 din 11 octombrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. Nicolae Dănuţ şi a constatat calitatea de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului.

1.3. Cererea de recurs:

Pârâtul A. Nicolae Dănuţ formulat recurs împotriva soluţiei instanţei de fond, criticând-o pentru motive de nelegalitate.

Sub un prim aspect, recurentul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., instanţa a încălcat regulile de procedură, a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Recurentul arată că cererea de chemare în judecată se îndreaptă împotriva unei persoane cu numele de B.. Numele de familie al recurentului este, şi a fost dintotdeauna, A., aşa cum rezultă din Certificatul de naştere şi din Cartea de identitate, pe care le depune în copie certificată.

Potrivit art. 194 lit. "a" din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre altele, numele şi prenumele părţilor, iar în art. 196 C. proc. civ. se prevede că "cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia din părţi, . . . . . . . . . .este nulă".

Întrucât motivul de nulitate nu vizează doar cererea de chemare în judecată, ci şi celelalte documente întocmite de C.N.S.A.S. (Nota de constatare redactată de Direcţia de investigaţii a C.N.S.A.S. nr. Dl/219/02.02.2017, înscrisul emis de Cabinet secretar nr. 290/13.04.2017, prin care a fost aprobată Nota de constatare şi s-a dispus sesizarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal de către Direcţia juridică a C.N.S.A.S., în legătură cu persoana numitului B., avizul Direcţiei juridice nr. 71/24.03.2017 ş.a.), apreciază că, în cauză, nu se poate dispune remedierea tuturor actelor întocmite de C.N.S.A.S., întrucât acestea au fost emise de organe colegiale, în urma unor analize efectuate de mai multe persoane, întrunite în şedinţe profesionale şi nu este vorba de o greşeală materială din cererea de chemare în judecată.

Consideră că se impune constatarea nulităţii absolute a tuturor acestor acte la care a tăcut referire, indicarea greşită a numelui recurentului echivalează, în opinia sa, cu neindicarea numelui unei părţi, întrucât este vorba de o problemă de interes general, activitatea de înfăptuire a justiţiei fiind imposibilă în condiţiile date.

Recurentul mai arată că, din Sentinţa recurată, a aflat că C.N.S.A.S. a depus la Compartimentul de informaţii Clasificate al Curţii de Apel Bucureşti o adresă din care rezultă că B. şi A. sunt una şi aceeaşi persoană. Instanţa nu a găsit de cuviinţă să-i comunice această "probă" că se numeşte A., deşi unul din principiile desfăşurării procesului este contradictorialitatea.

Susţine că nu se poate înţelege împotriva cui a fost pronunţată hotărârea, întrucât, deşi în dispozitivul acesteia se menţionează numele A., contrar tuturor documentelor interne ale C.N.S.A.S., pe care oricum nu avea dreptul să le modifice, în mod surprinzător comunicarea s-a făcut unei persoane cu numele B..

Deşi a solicitat instanţei să constatate nulitatea, atât a cererii de chemare în judecată, cât şi a tuturor documentelor întocmite de C.N.S.A.S., instanţa a pus în discuţie numai partea referitoare la cererea de chemare în judecată, lăsând impresia că a înţeles că este vorba de o simplă eroare materială în redactarea acesteia, care, strict procedural, ar fi putut fi îndreptată la solicitarea reclamantului, ceea ce evident nu este cazul.

Un al doilea motiv de casare invocat este prev. de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Recurentul susţine că raportul cu propuneri de luare în atenţie a numitului C. întocmit de lt. D., nu este aprobat de el, ci de şeful serviciului, col. E., potrivit competenţelor funcţionale ale acestuia. Arată că a semnat acel raport, cu menţiunea "de acord", astfel cum rezultă din conţinutul acelui raport, astfel încât cererea de chemare în judecată prezintă în mod denaturat, în mod intenţionat activitatea pentru care C.N.S.A.S. a solicitat constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, iar instanţa a ţinut seama de această afirmaţie.

Deşi în Raportul cu propuneri de luare în atenţie a lui Z.A. se face referire la unele măsuri care ar putea fi interpretate ca fiind de natură să aducă atingere dreptului la viaţă privată, cum ar fi interceptarea corespondenţei şi a convorbirilor telefonice, în fapt aceste măsuri NU au fost întreprinse, astfel încât în mod evident simpla lor propunere, nu este de natură să-i încalce dreptul la viaţă, privată cum în mod greşit a considerat instanţa. De fapt, aşa cum rezultă din menţiunile din Raportul cu propuneri de luare în atenţie, din cele cinci măsuri propuse, au fost realizate doar cele de la punctele 1 şi 3 care, în opinia sa, nu pot fi catalogate că au afectat viaţa privată a lui C..

După cum se poate observa, din analiza înscrisurilor depuse de C.N.S.A.S., Raportul cu propuneri de luare în atenţie a lui C. a fost întocmit la 27.03.1989, aprobat la 28.03.1989, iar măsurile propriu-zise, apreciate de reclamant, ca aducând atingere vieţii private, au constat într-o Notă raport, întocmită de lt. D.. la 28.03.1989 şi o Notă informativă de cunoaştere din 18.04.1989. Perioada scurtă de timp în care au fost luate măsuri, constituie un element pe baza căruia C.E.D.O. a respins cererile ce i-au fost adresate de diverse persoane, care au pretins încălcări ale vieţii private.

După cum a mai arătat, în mod incorect C.N.S.A.S. nu a menţionat faptul că la C. au fost găsite cartuşe în stare de funcţionare, faptă ce constituie infracţiune de natură să încalce ordinea şi siguranţa publică, situaţie în care C.E.D.O. a apreciat ca admisibile măsurile luate de organele în drept, pentru prevenirea unor acţiuni antisociale, chiar dacă ar putea aduce atingere vieţii private a celui în cauză, aspecte ignorate şi de instanţă.

1.4. Apărările formulate în cauză:

Cu privire la primul motiv de recurs, se arată că instanţa fondului a confirmat prin hotărârea pronunţată, ca fiind îndeplinite condiţiile legale prin documentele întocmite de către pârât şi identificate în dosarul anterior citat.

În opinia intimatului, sunt îndeplinite condiţiile stabilirii calităţii de lucrător al securităţii, prin participarea recurentulu -pârât A. Nicolae Dănuţ la instrumentarea dosarului nr. x, prin faptul că propune împotriva persoanei urmărite - C., fost condamnat pentru că "împreună cu un grup de 19 persoane au tipărit şi difuzat înscrisuri cu conţinut necorespunzător, ulterior, în am I 1986, acesta este urmărit prin dosar de urmărire informativă, urmând ca în 1989, în urma verificărilor se stabileşte că, deşi nu au rezultat aspecte pe linie de înscrisuri cu caracter necorespunzător, iar percheziţiile efectuate la domiciliu şi locul de muncă n-au confirmat existenţa unor materiale cu conţinut ostil, se propune totuşi luarea sa în atenţie", măsuri informativ-operative; dirijarea surselor < F.>, < G.>, < H.> cu sarcini complete pe lângă ce/în cauză - stabilirea legăturilor de la locul de muncă, preocupări în vederea confecţionării unor matriţe, manifestări ostile; interceptarea convorbirilor telefonice pentru stabilirea, identificarea şi verificarea legăturilor.

Faţă de susţinerile recurentului - pârât, judecătorul fondului a apreciat corect că "aceste apărări nu pot conduce la respingerea acţiuni atâta vreme cât măsurile cu care paratul a fost de acord au fost puse în aplicare, chiar dacă parţial, iar prin desfăşurarea activităţilor de urmărire informativă, încadrarea cu sursi, verificările la locul de muncă şi la domiciliul persoanei urmărite, pârâtul a avut reprezentarea clară că se produce îngrădirea drepturilor şi libertăţilor persoanei urmărite."

Or, analizând conţinutul Raportului cu propuneri de luare în atenţie a lui ZA, din data de 27.03.1989 citat supra şi Nota raport din data de 28.03.1989, reiese în mod peremptoriu, că încadrarea informativă a domnului 2. A. cu surse, verificările la locul de muncă şi la domiciliul persoanei urmărite, genera încălcarea dreptului la viaţă privată.

Analizând motivele pentru care titularul dosarului a fost supravegheat informativ de Securitate, este evident că acestea erau unele de natură politică, respectiv "împreună cu un grup de 19 persoane au tipărit şi difuzat înscrisuri cu conţinut necorespunzător, ulterior, în anii 1986, acesta este urmărit prin dosar de urmărire informativă, urmând ca în 1989, în urma verificărilor se stabileşte că, deşi nu au rezultat aspecte pe linie de înscrisuri cu caracter necorespunzător, iar percheziţiile efectuate la domiciliu şi locul de muncă n-au confirmat existenţa unor materiale cu conţinut ostil."

Aspectul grav al implicării recurentului pârât în supravegherea informativă a lui Z.A. este faptul că propune să se ia măsuri corespunzătoare împotriva acestei persoane, urmărită informativ, şi condamnată la 3 ani de închisoare în perioada 1981-1986, iar recurentul propune în anul 1989 măsurile citate mai sus.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Criticile invocate de recurent privitoare la încălcarea regulile de procedură, a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, prev. de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., nu pot fi primite.

Astfel, se susţine că la dosarul de fond a fost depusă o cerere de nulitate a tuturor actelor de procedură, atât a cererii de chemare în judecată cât şi a tuturor actelor de sesizare cum ar fi Nota de constatare redactată de Direcţia de investigaţii a C.N.S.A.S. nr. Dl/219/02.02.2017, înscrisul emis de Cabinet secretar nr. 290/13.04.2017, prin care a fost aprobată Nota de constatare şi s-a dispus sesizarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal de către Direcţia juridică a C.N.S.A.S., avizul Direcţiei juridice nr. 71/24.03.2017, întrucât toate au fost formulate în persoana numitului B., iar numele corect al recurentului este A..

În această privinţă, se constată că din documentele clasificate aflate la dosarul cauze, consultate de instanţa de control judiciar, rezultă că la solicitarea reclamantului a fost efectuată o cercetare ce s-a finalizat cu constatarea că persoana vizată de actele de sesizare şi de înscrisurile pe care se bazează sesizarea CNSAS este aceiaşi cu recurentul din prezenta cauză, anumite documente cuprinzând o eroare materială între numele B. şi A..

Aşadar, fiind identitate de persoane între recurent şi cel vizat de documentele CNSAS, aspect ce rezultă cu certitudine şi din celelalte date de identificare cum ar fi data naşterii, locul naşterii şi numele părinţilor, Înalta Curte constată că primul motiv de recurs este nefondat.

Nemulţumirea recurentului că nu i-au fost comunicate documentele secrete, nu poate avea ca efect casarea hotărârii, întrucât în condiţiile în care nu s-a solicitat declasificarea acestora, iar recurentul nu deţine certificat ORNISS pentru acces la astfel de documente, comunicare nu este posibilă.

Următoarele motive de recurs invocate de recurent pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv când au fost interpretate sau aplicate greşit normele de drept material.

Succint, recurentul apreciază că nu este îndeplinită în sarcina sa condiţia de a fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Concret, se arată că raportul cu propuneri de luare în atenţie a numitului C. întocmit de lt. D., nu a fost aprobat de el, ci de şeful serviciului, col. E., potrivit competenţelor funcţionale ale acestuia, iar recurentul a semnat acel raport, cu menţiunea "de acord".

Acest fapt nu este de natură să atragă o altă interpretare a condiţiilor prev. de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 în privinţa reclamantului, întrucât a fi de acord cu anumite propuneri, în logica sensului acestei expresii, înseamnă a aproba acele măsuri, aspect corect interpretat de prima instanţă.

Pe de altă parte, nici împrejurarea că din toate măsurile propuse nu au fost aduse la îndeplinire decât două, nu poate justifica o altă soluţie, având în vedere că prin desfăşurarea activităţilor de urmărire informativă, încadrarea cu surse, verificările la locul de muncă si la domiciliul persoanei urmărite, recurentul pârât a avut reprezentarea clară că se produce îngrădirea drepturilor şi libertăţilor persoanei urmărite.

Totodată, scopul urmăririi a fost acela al supoziţiei că persoana vizată, împreună cu un grup de 19 persoane au tipărit şi difuzat înscrisuri cu conţinut necorespunzător,deci unul motivat de considerente pur politice, iar nu pentru constatarea unei infracţiune de natură să încalce ordinea şi siguranţa publică, aşa cum a susţinut recurentul.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea 554/2004 se va dispune respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii hotărârii recurate ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul A. Nicolae împotriva sentinţei civile nr. 3648 din 11 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2020.