Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul S.R. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând instanței, ca în contradictoriu cu pârâta și pe calea contenciosului administrativ, să dispună anularea hotărârii nr. 11449 din 15 octombrie 2003, emisă de aceasta din urmă, în sensul de a fi obligată să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de refugiat.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 62 din 15 ianuarie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii nr. 11449/2003 și obligând pârâta, să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat pe perioada 8 ianuarie 1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 august 2003.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu, minorilor, refugiați împreună cu părinții sau născuți în refugiu, statul având îndatorirea de protecție și sprijin în mod egal tuturor cetățenilor săi.
Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj.
Recurenta a susținut în esență că reclamantul s-a născut la data de 8 ianuarie 1944, în localitatea de refugiu, deci nu și-a schimbat domiciliul și nu a suferit persecuții din motive etnice, fiind născut pe un teritoriu aparținând Statului Român.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c), a fost strămutat în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobată prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate le-au fost asimilate, și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică, ce durează pe toată perioada strămutării, în mod legal, instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost refugiați, are același statut cu aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui, la data retrocedării pământului românesc.
Împrejurarea că reclamantul nu era născut la data refugiului și că nu avea domiciliu de unde să fie refugiat, nu este relevantă, atâta vreme, cât și refugierea părinților l-a lipsit de dreptul de a avea un domiciliu legal.
De precizat că, potrivit art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, drepturile copilului se recunosc de la concepție, dacă se naște viu.
Perioada de concepție legală are relevanță numai la stabilirea filiației, și nu la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În consecință, soluția instanței de fond fiind legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 62 din 15 ianuarie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2004.