Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român - Ministerul Finanţelor Publice - FNGCIMM şi Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii anularea deciziei nr. 55702/10.10.2014 emisă la data de 09.10.2014 de către FNGCIMM, prin care a fost respinsă cererea de plată nr. x/01.10.2014 privind plata garanţiei în valoare de 77.280,00 RON către A. S.A. şi implicit aprobarea cererii de plată formulată de bancă, cu cheltuieli de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 2691 din 20 octombrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea ca neîntemeiată.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei nr. 2691 din data de 20 octombrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.A., fără a indica motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
4. Întâmpinările formulate în cauză
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, a invocat excepţia nulităţii recursului, arătând că demersul recurentei este eliptic de orice motivare, aceasta indicând ca şi temei de drept dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A.- IFN a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând recursul, a priori sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. sub sancţiunea nulităţii, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiei imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar în conformitate cu prevederile art. 488 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute.
În ceea ce priveşte cererea de recurs depusă de reclamanta A. S.A., se constată că aceasta nu conţine precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate, recurenta reluând ad litteram argumentele expuse în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.
Recursul este o cale extraordinară de atac de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii.
Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.
În aceste condiţii, având în vedere dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează a constata nulitatea căii de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de A. S.A. împotriva sentinţei nr. 2691 din 20 octombrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-VIII- a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 februarie 2019.