Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 24.02.2015, reclamanţii A. - în nume propriu şi în calitate de consilier al Parohiei Hudum şi B. - în nume propriu şi în calitate de epitrop al Parohieri Hudum, au formulat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia pentru Protecţia Mediului Botoşani şi Primăria Curteşti, în temeiul prevederilor art. 1 raportat la art. (7) şi (8) din Legea nr. 544/2004, contestaţie împotriva Deciziei etapei de încadrare nr. 10 din 25.11.2014 emisă de Agenţia Protecţia Mediului Botoşani pentru proiectul "Modernizare staţie Peco - şi repoziţionare cuva carburanţi în localitatea Hudum, comuna Curtesti" judeţul Botoşani, precum şi a Autorizaţiei de construcţie nr. x din 11.12.2014 emisă de Primaria Curteşti în baza acestei decizii, pentru titularul S.C. C. S.R.L. Botoşani, solicitând să se dispună anularea acestor acte administrative date cu încălcarea prevederilor legale.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 822 din 16 septembrie 2015, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a anulat acţiunea formulată de către reclamanţii A. şi B. în numele enoriaşilor Parohiei Hudum, pentru lipsa calităţii de reprezentant şi a respins acţiunea formulată de către reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia pentru Protecţia Mediului Botoşani şi Primăria Curteşti, judeţul Botoşani, conform art. 78 alin. (2) C. proc. civ.
Prin decizia nr. 3 din data de 17 februarie 2016, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins apelul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei nr. 822 din 16 septembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, intimate fiind Agenţia pentru Protecţia Mediului Botoşan, şi Primăria Comunei Curteşti, ca inadmisibil.
3. Cererea de recurs
Împotriva deciziei nr. 3 din dara de 17 februarie 2016 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamanţii A. şi B., solicitând instanţei de control judiciar admiterea recursului, desfiinţarea hotărârii recurate şi recalificând calea de atac ca fiind recurs, să treacă la judecarea acestuia.
În motivarea căii de atac exercitate, recurenţii au arătat, în esenţă, că în faţa Curţii de Apel Suceava au solicitat respingerea execepţiei inadmisibilităţii apelului, invocând dispoziţiile art. 457 alin. (4) din C. proc. civ., şi recalificarea căii de atac din apel în recurs.
Recurenţii au susţinut că soluţia recalificării căii de atac gândită la nivel sectorial ar trebui extinsă în detrimentul soluţiei comunicării hotărârii de respingere ca inadmisibilă a căii de atac cu consecinţa curgerii unui nou termen şi ar suplini unele carenţe, cum ar fi: a) s-ar imprima celeritate procesului civil şi b) s-ar evita parcurgerea unei proceduri formaliste cu un deznodământ prognozabil.
4. Întâmpinarea formulată în cauză
Intimata Agenţia pentru Protecţia Mediului Botoşani a formulat întâmpinare şi concluzii scrise, prin care a invocat excepţia inadmsiibilităţii recursului, excepţia nulităţii recursului pentru lispa motivării şi pentru lipsa semnăturii tuturor părţilor şi excepţia lipsei de obiect a recursului.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin decizia recurată, Curtea de Apel Suceava a respins ca inadmisibil apelul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei nr. 822 din 16 septembrie 2015, reţinând că în dispozitivul hotărârii atacate a fost indicată greşit calea de atac a apelului, iar partea a declarat apel în considerarea acestei menţiuni eronate. Totodată, a constatat că devin aplicabile dispoziţiile art. 457 alin. (3) din C. proc. civ., decizia urmând a fi comunicată din oficiu tuturor părţilor, pentru a se exercita calea de atac prevăzută de lege, respectiv recursul.
Art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. consacră principiul legalităţii căii de atac, reţinând că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prvăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
De asemenea, dispoziţiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ. prevăd că hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
Prin decizia atacată în cauză, recurenţilor le-a fost recunoscută calea de atac a recursului împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Botoşani, secţia a II -a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, fiindu-le garantată exercitarea drepturilor procedurale recunoscute de lege.
Însă, în cauză, Înalta Curte trebuie să analizeze admisibilitatea căii de atac exercitate, ţinând seama de natura litigiului dedus judecăţii şi de faptul că Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin art. 28 alin. (1), se completează cu prevederile C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte, precum şi cu procedura reglementată prin prezenta lege.
Una dintre aceste incompatibilităţi este prevăzută de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit căruia:
"(1) Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare."
În acest sens, prin soluţia de principiu a judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 28 octombrie 2013 s-a statuat că apelul este incompatibil cu specificul materiei contenciosului administrativ.
De asemenea, prin Decizia nr. 17/2017 din 18.09.2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că:
"în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor legale privind calea de atac în materia contenciosului administrativ, împotriva hotărârilor pronunţate în această materie poate fi exercitată numai calea de atac a recursului, cu excepţia cazului prevăzut de dispoziţiile art. 25 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ..".
Faţă de dispoziţiile legale sus-menţionate, recursul declarat de reclamanţi este inadmisibil, hotărârea pronunţată de instanţa de apel fiind una definitivă în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Văzând conţinutul dispoziţiilor art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinse în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare", având în vedere că inadmisibilitatea căii de atac reprezintă o excepţie procesuală de procedură, absolută şi peremptorie care împiedică analiza oricăror alte chestiuni, inclusiv excepţii, Înalta Curte constată că atât motivele de nelegalitate invocate prin cererea de recurs, cât şi celelalte excepţii invocate de intimata Agenţia pentru Protecţia Mediului Botoşani, nu mai pot fi supuse controlului judecătoresc de către instanţa de recurs.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va repsinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. şi B. împotriva deciziei nr. 3 din 17 februarie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. şi B. împotriva deciziei nr. 3 din 17 februarie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 februarie 2019.