Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 07.04.2015 şi completată (extinsă) la data de 23.04.2015, reclamanta Federaţia Naţională pentru Protecţia Animalelor a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Colegiul Medicilor Veterinari din România - Comisia superioară de deontologie şi litigii, Colegiul Medicilor Veterinari Argeş - Comisia judeţeană de deontologie şi litigii Argeş, A.: - anularea Hotărârii nr. 64/25.06.2014 emisă de pârâtul Colegiul Medicilor Veterinari din România - Comisia superioară de deontologie şi litigii; - anularea Hotărârii nr. 3/20.05.2013 emisă de pârâtul Colegiul Medicilor Veterinari - Comisia judeţeană de deontologie şi litigii Argeş; - obligarea pârâtului de rând 1 la a proceda la sancţionarea domnului doctor A. pentru săvârşirea unor abateri grave, respectiv nesocotirea dispoziţiilor Codului de Deontologie Medicală Veterinară (astfel cum prevăd dispoziţiile art. 41 lit. d) şi e) din Legea nr. 160/1998).
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 834 din 11 martie 2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiate excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes, dar şi cererea de chemare în judecată modificată formulată de reclamanta Federaţia Naţională pentru Protecţia Animalelor în contradictoriu cu pârâţii Colegiul Medicilor Veterinari din România - Comisia superioară de deontologie şi litigii, A. şi Colegiul Medicilor Veterinari Argeş - Comisia judeţeană de deontologie şi litigii Argeş.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei a declarant recurs reclamanta Federaţia Naţională pentru Protecţia Animalelor criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond.
În motivarea căii de atac, recurenta a arătat că motivele/considerentele sentinţei nu susţin soluţia pronunţată, ele fiind într-o vădită contradicţie, iar motivarea asupra fondului cauzei lipseşte, câtă vreme instanţa a apreciat că nu poate cenzura hotărârile emise de pârâţi.
Hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât, deşi reclamanta a învederat atât vătămarea suferită şi interesul în promovarea cererii de chemare în judecată (interes constatat prin chiar respingerea excepţiei lipsei de interes invocată de pârâţi), dar şi natura de act administrativ a celor două hotărâri contestate, instanţa a respins acţiunea fără o motivare în acest sens.
De asemenea, deşi a evocat dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa nu a arătat care sunt condiţiile neîndeplinite/neprobate de reclamantă care i-au format convingerea că acţiunea este neîntemeiată.
4. Apărările formulate de intimaţi
Intimaţii-pârâţi Colegiul Medicilor Veterinari din România - Comisia superioară de deontologie şi litigii şi A. au depus fiecare întâmpinare, solicitând, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a sentinţei instanţei de fond.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
Reclamanta Federaţia Naţională pentru Protecţia Animalelor a învestit instanţa de contencios administrativ cu verificarea legalităţii Hotărârii nr. 64/25.06.2014 emisă de pârâtul Colegiul Medicilor Veterinari din România - Comisia superioară de deontologie şi litigii şi a Hotărârii nr. 3/20.05.2013 emisă de pârâtul Colegiul Medicilor Veterinari - Comisia judeţeană de deontologie şi litigii Argeş, dar şi cu solicitarea de obligare a pârâtului de rând 1 la sancţionarea pârâtului A. pentru nesocotirea dispoziţiilor Codului de Deontologie Medicală Veterinară.
Prin Hotărârea nr. 3/20.05.2013 Colegiul Medicilor Veterinari - Comisia judeţeană de deontologie şi litigii Argeş a clasat sesizarea formulată de reclamantă referitoare la activitatea medicului veterinar A. desfăşurată cu ocazia executării contractului de prestări servicii de ecarisaj încheiat la data de 14.02.2012 cu S.C. Salubritate Publică Curtea de Argeş S.R.L..
Apelul declarat împotriva acestei prime hotărâri a fost examinat şi respins de către Comisia Superioară de Deontologie şi Litigii din cadrul Colegiului Medicilor Veterinari din România prin Hotărârea nr. 64/25.06.2014, în urma audierii reclamantului şi a apelantei, pe baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei (CD, fotografii, scrisori medicale, declaraţii ale martorilor), constatatându-se că nu se confirmă acuzaţia de malpraxis la adresa medicului A..
În acord cu cele reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 40-45 din Legea nr. 160/1998, pârâtele din prezenta cauză sunt autorităţile competente să judece eventualele încălcări şi nerespectări ale legislaţiei şi reglementărilor specifice privind exercitarea profesiei de medic veterinar, precum şi abaterile deontologice şi disciplinare ale medicilor veterinari.
Textele de lege anterior menţionate reglementează în mod explicit procedura de constatare a abaterilor şi de aplicare a sancţiunilor disciplinare, iar Regulamentul de ordine interioară al Comisiei superioare de deontologie şi litigii şi comisiilor judeţene de deontologie şi litigii, respectiv a municipiului Bucureşti, statuează că hotărârea Comisiei superioare de deontologie şi litigii este definitivă şi executorie (art. 10 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Regulament).
În acest context, în care finalitatea evidentă a demersului judiciar al reclamantei este sancţionarea unui medic veterinar, iar pretenţiile sunt circumscrise domeniului răspunderii disciplinare, Înalta Curte constată temeinicia argumentelor instanţei de fond, conform cărora instanţa de contencios administrativ nu poate efectua cercetarea disciplinară solicitată şi nici reanaliza soluţiile dispuse de cele două comisii pârâte.
Astfel, în cauză nu se poate vorbi despre o încălcare a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât acestea nu au fost menţionate în hotărâre pentru a motiva în drept soluţia, ci pentru a descrie natura juridică a cererii introductive, din perspectiva temeiurilor generale ale acţiunii în contencios administrativ, astfel încât motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat de recurentă nu este fondat.
Recurenta a mai invocat şi cazul de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., iar Înalta Curte constată că argumentele prezentate nu dovedesc ipotezele prevăzute de această normă procedurală.
Sentinţa atacată îndeplineşte exigenţele impuse de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., iar judecătorul fondului a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale.
În acelaşi timp, nu există o contradicţie între considerente şi soluţia pronunţată, în mod corect instanţa de fond reţinând că, deşi admisibilă, cererea reclamantei este neîntemeiată câtă vreme pretenţiile sale se circumscriu unui domeniu de competenţă exclusivă a Comisiei superioare de deontologie şi litigii din cadrul Colegiului Medicilor Veterinari şi a Comisiei judeţene de deontologie şi litigii Argeş.
Nu în ultimul rând, în mod corect, instanţa de fond a menţionat şi dispoziţiile art. 44 din Legea nr. 160/1998, conform cărora "răspunderea disciplinară a membrilor Colegiului Medicilor Veterinari nu exclude răspunderea penală, contravenţională, civilă sau materială, potrivit prezentei legi, conform prevederilor legale", acest text de lege conferind remedii judiciare alternative pentru posibila vătămare a drepturilor şi intereselor reclamantei prin activitatea desfăşurată de medicul veterinar pârât.
Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa atacată nu este afectată de nelegalitate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul promovat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Federaţia Naţională pentru Protecţia Animalelor împotriva sentinţei nr. 834 din 11 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2019.