Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 17 ianuarie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul pentru Mediul de Afaceri Comerţ şi Antreprenoriat - Direcţia de Antreprenoriat şi Programe pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Agenţia pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii Atragerea de Investiţii şi Promovarea Exportului Timişoara, anularea deciziei de respingere a dosarului de finanţare nr. x/29.08.2017 privind planul de investiţii depus în conformitate cu Programul de dezvoltare a activităţilor de comercializare a produselor şi serviciilor de piaţa 2017; anularea deciziei de respingere a contestaţiei nr. 124/15.11.2017 formulată împotriva soluţiei de respingere a planului de investiţii nr. RUE 260/29.08.2017; admiterea dosarului de finanţare nr. x/29.08.2017 privind planul de investiţii depus în conformitate cu Programul de dezvoltare a activităţilor de comercializare a produselor şi serviciilor de piaţa 2017; obligarea pârâtelor la plata cheltuitelor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 122 din 8 mai 2018, Curtea de Apel Timişoara a hotărât următoarele:
- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii, Atragerea de Investiţii şi Promovarea Exportului Timişoara şi a respins acţiunea reclamantei S.C. A. S.R.L. împotriva acestei pârâte, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesual pasivă;
- a respins excepţiile invocate de pârâtul Ministerul pentru Mediul de Afaceri Comerţ şi Antreprenoriat, privind inadmisibilitatea petitului 2 al acţiunii şi neîndeplinirea procedurii prealabile;
- a respins acţiunea reclamantei S.C. A. S.R.L. împotriva pârâtului Ministerul pentru Mediul de Afaceri Comerţ şi Antreprenoriat, ca nefondată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 1228 din 8 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.
A susţinut recurenta-reclamantă că hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor pct. 4.3 din Procedura de implementare aprobată prin OMMACA nr. 894/2017, precum şi a prevederilor cuprinse în H.G. nr. 2139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe. A arătat recurenta A. S.R.L., în acest sens, că singurul argument reţinut de către instanţă în vederea confirmării soluţiei de respingere a dosarului de finanţare pe care aceasta l-a depus, cu nr. RUE 260/29.08.2017, se raportează strict la condiţia atingerii procentajului de 60% din valoarea investiţiilor propuse în planul de afaceri, în mijloacele fixe prevăzute de pct. 2.1, 2.2 (inclusiv echipamente IT-tehnică de calcul) şi 2.3.6.8.1 (electro şi motostivuitoare) din catalogul mijloacelor fixe prevăzute de H.G. nr. 2139/2004.
Susţine recurenta-reclamantă că prima instanţă a interpretat eronat că dispoziţiile pct. 4.3 din Procedura aprobată prin OMMACA nr. 894/2017 nu ar putea fi interpretate decât prin coroborarea acestora cu prevederile pct. 4.8 din Anexa nr. 3 la procedură, indicând, tot în mod eronat, modalitatea în care cele două texte ar trebui coroborate, astfel încât să poată fi justificată măsura de respingere a dosarului de finanţare întocmit de Societatea A. S.R.L..
Afirmă recurenta că motivul iniţial de respingere a cererii de finanţare a fost acela că receptoarele de telefonie mobilă nu ar avea legătură cu fluxul activităţilor pe care le implica codul CAEN al societăţii-4729 "Comerţ cu amănuntul al altor produse alimentare, în magazinele specializate (inclusiv produse naturiste)", fără a fi avut în vedere motivul neîncadrării echipamentelor de telefonie mobilă în grupa/subgrupele ori categoriile corecte din Catalogul mijloacelor fixe, sau că grupele/subgrupele în care acestea se încadrează nu ar avea legătură cu codul CAEN al societăţii.
În opinia recurentei-reclamante, rezultă din lipsa oricăror critici din partea intimatei cu privire la modul de încadrare a echipamentelor de telefonie mobilă în Catalogul mijloacelor fixe că, la momentul respingerii dosarului de finanţare, intimata a considerat că telefoanele mobile au fost încadrate de Societatea A. S.R.L. în mod corect, conform prevederilor H.G. nr. 2139/2004.
Critică recurenta-reclamantă soluţia primei instanţe, susţinând că, deşi se arată în cuprinsul sentinţei atacate că telefoanele mobile sunt utile din mai multe puncte de vedere activităţii de comerţ a societăţii, totuşi soluţia respingerii cererii de finanţare ar fi legală, urmare împrejurării că grupele/subgrupele din Catalogul mijloacelor fixe în care societatea a încadrat aceste echipamente nu ar avea legătură cu activitatea societăţii.
Menţionează recurenta-reclamantă că procedura de implementare prevăzută la Anexa 3 pct. 4.8 impune solicitantului ca procentul de 60% din investiţii să fie constituit din mijloace fixe cuprinse în catalogul de clasificare la pct. 2.1, 2.2 ori 2.2.6.8.1.
Prin urmare, dat fiind faptul că echipamentele de telefonie mobilă se regăsesc la punctele 2.1.22.6.4 din Catalogul mijloacelor fixe, susţine recurenta-reclamantă că a respectat condiţia de la pct. 4.8 din Anexa 3 la procedură. Mai susţine recurenta-reclamant că aceste echipamente au legătură cu obiectul de activitate al societăţii, iar în referire la faptul că echipamentele tehnologice din categoria 2.1.22.6.4 "Receptoare telefonie mobilă" nu ar avea legătură cu codul CAEN al societăţii, se afirmă de către recurentă că investiţiile care ar trebui să aibă legătură cu obiectul de activitate al societăţii sunt strict echipamentele pe care societatea intenţionează să le achiziţioneze (în speţă telefoanele mobile), privite în individualitatea lor, iar nu prin raportare la denumirea categoriei din care acestea fac parte.
Interpretând altfel, opinează recurenta-reclamantă că s-ar restrânge covârşitor numărul IMM-urilor care ar avea acces la ajutorul de minimis şi cel ala solicitanţilor ale căror dosare de finanţare au fost admise în sesiunea din august 2017.
Totodată, dacă s-ar accepta punctul de vedere al primei instanţe, privind faptul că telefoanele mobile fac parte dintr-o categorie care nu este destinată activităţii societăţii în sensul strict al codului CAEN al acesteia, susţine recurenta-reclamantă că ar trebui înlăturate, pe aceste considerente, mai multe dintre echipamentele enumerate în planul de investiţii, cum ar fi multifuncţionala care se regăseşte în planul de investiţii al societăţii la Anexa 3 pct. 4.7 şi care se încadrează în categoria 2.1.5.6, ce a fost considerată ca fiind o cheltuială eligibilă.
Concluzia recurentei-reclamante a fost aceea că nu este necesar ca denumirea generică a grupei/subgrupei/categoriei din care fac parte mijloacele fixe să constituie însăşi activitatea solicitantului, ci numai mijloacele fixe, în individualitatea lor, pe care solicitantul intenţionează să le achiziţioneze, trebuie să aibă legătură cu obiectul de activitate prevăzut de codul CAEN al societăţii.
Se mai critică de către recurenta-reclamantă faptul că prima instanţă ar fi reţinut eronat că echipamentele de telefonie mobilă s-ar regăsi în grupa 3 din Catalogul mijloacelor fixe, respectiv în subgrupa 3.2 "Aparatură birotică" şi categoria 3.2.2 intitulată "Aparate de telecomunicaţii pentru birou: aparate telefonice, aparate telefax, aparate telex, instalaţii de comandă prin radio, aparate de căutat persoane", întrucât această grupă/subgrupă/categorie are în vedere aparate telefonice fixe, iar nu telefoane mobile.
Această diferenţă între cele două tipuri de aparate telefonice rezultă, potrivit susţinerilor recurentei-reclamante, inclusiv din cuantumul perioadei stabilite pentru amortizarea lor, astfel cum este stabilit prin H.G. nr. 2139/2004.
În consecinţă, arată recurenta-reclamantă că au fost greşit înlăturate din planul de investiţii echipamentele de telefonie mobilă, astfel că ponderea investiţiilor în mijloacele fixe prevăzute la pct. 2.1 şi 2.1 din H.G. nr. 2139/2004 atinge pragul de 60% din valoarea cheltuielilor eligibile, fiind, astfel, îndeplinită condiţia de la pct. 4.8 din Anexa 3 la procedura de implementare.
4. Apărările formulate în cauză
4.1. Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat (în prezent Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului, conform art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 212/2020) a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Afirmă intimatul-pârât că motivul respingerii solicitării de finanţare formulate de Societatea A. S.R.L. a fost legat de faptul că ponderea investiţiilor în mijloace fixe şi obiecte de inventar asimilate acestora, prevăzute la pct. 2.1, 2.2 (inclusiv echipamente IT-tehnică de calcul), 2.3.6.8.1 (electro şi motostivuitoare) din H.G. nr. 2139/2004 şi software-uri necesare desfăşurării activităţii, nu reprezintă mai mult de 60% din valoarea cheltuielilor eligibile, nefiind respectat pragul instituit la pct. 4.8 din OMMACA nr. 894/2017.
A menţionat intimatul-pârât că au fost aplicate prevederile pct. 6.2 lit. b) paragraf 5 din schema de minimis aprobată prin OMMACA nr. 894/2017, potrivit cărora:
"Dacă în urma analizei planului de investiţii integral completat se constată neconcordanţe sau că informaţiile declarate de solicitant în planul de investiţii on-line nu sunt corecte/reale/coerente sau nu sunt în concordanţă cu cerinţele solicitate la toate secţiunile din Planul de investiţii, ele generând sau nu un punctaj diferit de cel generat de aplicaţie, solicitantul va primi scrisoare de înştiinţare a respingerii planului de investiţii.".
Se mai arată în întâmpinare că, prin scrisoarea de înştiinţare privind contestaţia nr. 260/16.11.2017, recurentei-reclamante i-a fost adus la cunoştinţă, în mod expres şi neechivoc, faptul că telefoanele mobile solicitate în planul de investiţii nu se încadrează în categoria cheltuielilor eligibile, deoarece nu sunt în legătură cu fluxul activităţilor/subactivităţilor care sunt necesare desfăşurării activităţilor codului CEAN 4729 pentru care s-a solicitat finanţare.
A mai susţinut intimatul-pârât că recurenta A. S.R.L. a prezentat argumente ale primei instanţe scoase din context, cum ar fi cel referitor la faptul că echipamentele de telefonie mobilă au legătură cu obiectul de activitate al societăţii, în condiţiile în care judecătorul fondului a făcut o afirmaţie generală despre utilitatea telefoanelor mobile, după care a concluzionat că acest fapt nu înseamnă că ele sunt necesare desfăşurării activităţii solicitantului în sensul strict al codului CAEN pentru care s-a formulat cererea de finanţare.
A susţinut intimatul-pârât că judecătorul fondului a încadrat corect telefonul mobil în cadrul grupei 3 a catalogului, cu clasificarea de aparatură birotică, cod clasificare 3.2.2, iar nu în cadrul subgrupei 2.1, aşa cum susţine recurenta.
În privinţa alegaţiilor Societăţii A. S.R.L. referitoare la alte mijloace fixe ce au fost acceptate de furnizorul de ajutor de minimis, susţine intimatul MMACA că acestea nu au legătură cu obiectul cauzei, fiind important de reţinut doar faptul că, în lipsa considerării achiziţiei celor 6 telefoane mobile drept cheltuieli eligibile conform programului, reclamanta nu atinge pragul de peste 60% din valoarea cheltuielilor eligibile, conform cerinţei prevăzute la pct. 4.8 din Anexa nr. 3 a procedurii aprobate prin OMMACA nr. 894/2017, rămânând o sumă totală eligibilă de 314.476,54 RON, din care valoarea totală a echipamentelor de 235.857,39 RON, astfel că ponderea investiţiilor în planul de afaceri a fost de doar 58,52%.
4.2. Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenţia pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Atragere de Investiţii şi Promovare a exportului Timişoara a reiterat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, arătând, totodată, că, prin recursul formulat nu se aduc critici faţă de soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, astfel că această soluţie a devenit definitivă.
5. Procedura de soluţionare a recursului
Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului de faţă, la data de 17.02.2021.
6. Aspecte procedurale
La termenul de judecată din 17 februarie 2021, Înalta Curte a constatat că, în cauză, are calitate de intimat-pârât numai Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului, conform prevederilor art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 212/2020, luând act de transmiterea calităţii procesuale de la Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat la Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând recursul în raport de criticile formulate, motivul de casare invocat, precum şi prin prisma probelor administrate în cauză, Înalta Curte reţine caracterul său nefondat pentru considerentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurenta-reclamantă A. S.R.L. a susţinut, prin criticile din calea de atac formulată în cauză, că au fost aplicate greşit, de către prima instanţă, normele de drept material, respectiv prevederile pct. 4.3 din procedura de implementare aprobată prin OMMACA nr. 894/2017 şi dispoziţiile din H.G. nr. 2139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe.
În fapt, recurentei-reclamante i-a fost respins dosarul de finanţare nr. x/29.08.2017 privind planul de investiţii depus în conformitate cu programul de dezvoltare a activităţilor de comercializare a produselor şi serviciilor pe piaţă 2017, temeiul respingerii acestei cereri fiind acela că "telefoanele mobile solicitate în planul de investiţii nu se încadrează în categoria cheltuielilor eligibile, deoarece nu sunt în legătură cu fluxul activităţilor/subactivităţilor care sunt necesare desfăşurării activităţilor codului CAEN 4729 pentru care se solicită finanţare, astfel cum sunt detaliate activităţile codului CAEN în "Clasificarea activităţilor din economia naţională- CAEN Rev 2", conform punctului 4.3 din procedura de implementare a programului de dezvoltare a activităţilor de comercializare a produselor şi serviciilor de piaţă".
Pornind de la acest motiv de respingere a dosarului de finanţare depus de recurenta-reclamantă, observă Înalta Curte că, potrivit prevederilor pct. 4.3 din Procedura de implementare a schemei de ajutor de minimis prevăzută în cadrul Programului de dezvoltare a activităţilor de comercializare a produselor şi serviciilor de piaţă, din 31.07.2017, "Cheltuielile efectuate de către operatorul economic trebuie să fie în legătură cu fluxul activităţilor/subactivităţilor (ex: aprovizionare/promovare, activitatea codului CAEN, distribuţie/vânzare), care sunt necesare desfăşurării activităţilor codului CAEN pentru care se solicită finanţare, aşa cum sunt detaliate activităţile codului CAEN în "Clasificarea activităţilor din economia naţională- CAEN Rev 2. Cheltuielile menţionate la art. 4.2 (1) lit. d).), g.), h.), j.), k.), l.), m.), n.), o.), p.) sunt eligibile pentru toate codurile CAEN eligibile în cadrul programului.".
Condiţia pe care trebuia să o îndeplinească recurenta-reclamantă în alcătuirea planului său de investiţii era cea prevăzută la pct. 4.8 din Anexa la Procedura aprobată prin Ordinul MMACA nr. 894/2017, privind ponderea investiţiilor în mijloace fixe şi obiecte de inventar asimilate acestora, prevăzute la pct. 2.1, 2.2 (inclusiv echipamente IT- tehnică de calcul), 2.3.6.8.1 (electro si motostivuitoare) din H.G. nr. 2139/2004 şi software-uri necesare desfăşurării activităţii, care să reprezinte mai mult de 60% din valoarea cheltuielilor eligibile.
A criticat recurenta-reclamantă faptul că prima instanţă, confirmând legalitatea actelor administrative contestate în cauză, a reţinut că este necesar a fi coroborate cele două prevederi legale la care s-a făcut trimitere anterior, nearătând, însă, de ce ar considera că nu se impune o astfel de coroborare.
În analiza eligibilităţii cheltuielilor propuse de A. S.R.L. au fost înlăturate cele considerate neeligibile, urmând a fi reevaluat planul de investiţii depus în raport de acele cheltuieli pentru care s-a menţinut caracterul eligibil, în scopul de a fi acordat punctajul corespunzător proiectului propus. Prin urmare, au devenit incidente prevederile art. 6.2 lit. b) teza ultimă din OMMACA nr. 894/2017, potrivit cărora "(D)acă în urma analizei planului de investiţii integral completat se constată neconcordanţe sau că informaţiile declarate de solicitant în planul de investiţii on-line nu sunt corecte/reale/coerente sau nu sunt în concordanţă cu cerinţele solicitate la toate secţiunile din Planul de Investiţii ele generând sau nu un punctaj diferit de cel generat de aplicaţie, solicitantul va primi scrisoare de înştiinţare a respingerii planului de investiţii."
Cele două dispoziţii legale, avute în vedere de judecătorul fondului, nu pot fi disociate, ele urmând a fi interpretate în mod coroborat, în sensul că sunt eligibile acele cheltuieli în legătură cu activitatea societăţii, iar dintre acestea, trebuie să se înregistreze o pondere a investiţiilor de 60%, 50% sau 40%, conform opţiunii solicitantului, urmând ca punctajul să se calculeze şi în funcţie de această opţiune privind planul de investiţii.
Însăşi recurenta-reclamantă a bifat în planul de investiţii propus varianta de realizare a ponderii investiţiilor în procent de peste 60% din valoarea cheltuielilor eligibile, iar autoritatea contractantă, verificând lista bunurilor pentru care s-a solicitat finanţarea, a înlăturat telefoanele mobile (6 bucăţi) din rândul acelor echipamente IT tehnică de calcul pe care societatea le-a indicat ca fiind necesare activităţii sale, în raport de clasificarea din Catalogul aprobat prin H.G. nr. 2139/2004.
Pornind de la prevederile din pct. 4.8 din Anexa la procedura aprobată prin Ordinul MMACA nr. 894/2017, se observă că ponderea investiţiilor trebuie să fie asigurată din mijloace fixe şi obiecte de inventar prevăzute la pct. 2.1, 2.2 (inclusiv echipamente IT- tehnică de calcul), 2.3.6.8.1 (electro şi motostivuitoare) din H.G. nr. 2139/2004, recurenta-reclamantă susţinând că telefoanele mobile se încadrează la pct. 2.1.22.6.4 din cadrul subgrupei 2.1, fiind, astfel, respectată cerinţa de încadrare a investiţiei propuse în cadrul subgrupelor 2.1 şi 2.2 şi în cadrul familiei 2.3.6.8.1.
Potrivit Catalogului aprobat prin H.G. nr. 2139/2004, la subgrupa 2.1, echipamente tehnologice, maşini utilaje şi instalaţii de lucru sunt evidenţiate mai multe clase de produse, cele de la clasa 2.1.22 fiind maşini, utilaje şi instalaţii pentru transporturi şi telecomunicaţii, iar în subclasa 2.1.22.6 sunt evidenţiate maşini, aparate şi instalaţii pentru radio, televiziune şi telecomunicaţii prin sateliţi, telefonie mobilă, în afară de:(...) receptoare telefonie mobilă-2.1.22.6.4.
Investiţiile în mijloace fixe şi obiecte de inventar asimilate acestora, prevăzute la art. 4.8 din Anexa 3 la OMMACA nr. 894/2017, nu includ în cadrul acestora şi aparatele de telefonie mobilă, acestea făcând parte, astfel cum corect a stabilit şi judecătorul fondului, din cadrul grupei 3, subgrupei 3.2, aparatură birotică, din clasificarea cuprinsă în H.G. nr. 2139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe.
Este neîndoielnic faptul că aceste produse, evidenţiate în dosarul de finanţare depus de Societatea A. S.R.L. sub titulatura de receptoare de telefonie mobilă, nu sunt în legătură cu activitatea societăţii, potrivit codului CAEN al acesteia, "Comerţ cu amănuntul al altor produse alimentare, în magazinele specializate (inclusiv produse naturiste)", artificiul încercat de recurentă fiind acela de a propune încadrarea aparatelor de telefonie mobilă în cadrul capitolului destinat ponderii investiţiilor în mijloace fixe şi obiecte de inventar asimilate acestora, dintre cele prevăzute la pct. 2.1 din H.G. nr. 2139/2004, în condiţiile în care norma de la punctul 4.3 din procedura aprobată prin OMMACA nr. 894/2017 recunoştea caracterul eligibil al cheltuielilor menţionate la pct. 4.2 alin. (1) lit. h) din aceeaşi procedură (aparatură birotică, în care se includ şi aparate de telefonie), indiferent de codul CAEN al solicitantului, dacă acest cod era eligibil în cadrul programului.
Prin urmare, includerea în planul de investiţii propus de recurenta-reclamantă a unui număr de 6 telefoane mobile nu respectă cerinţele de eligibilitate atât pentru faptul că aceste obiecte de inventar nu sunt în legătură cu fluxul activităţilor/subactivităţilor necesare pentru obiectul de activitate al Societăţii A. S.R.L., cerinţa specifică în sensul normei legale de la art. 4.3 din OMMACA nr. 894/2017 fiind aceea ca respectivele bunuri să conducă implicit la realizarea activităţii evidenţiate în CAEN, să fie apte să justifice utilitatea lor în derularea anumitor activităţi ce contribuie la realizarea obiectului de activitate pe care îl are solicitantul finanţării, iar nu în sensul unei utilizări uzuale, la care apelează orice operator economic, indiferent de obiectul său de activitate, cât şi pentru faptul că ele au fost evidenţiate greşit ca făcând parte dintre cele precizate la pct. 4.8 din Anexa 3 la OMMACA nr. 894/2017, în realitate, subgrupa la care sunt înscrise în H.G. nr. 2139/2004 nefiind printre cele care au fost cuprinse în condiţia referitoare la ponderea investiţiilor (pct. 4.8 din Anexa 3 la OMMACA nr. 894/2017).
În atare condiţii, criticile recurentei-reclamante nu sunt apte să conducă la o reformare a soluţiei pronunţate de prima instanţă, prin care s-a confirmat legalitatea actelor administrative de declarare ca neeligibil a dosarului de finanţare nr. x, pentru neîntrunirea cerinţelor legale referitoare la planul de investiţii depus de către Societatea A. S.R.L..
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele arătate anterior, în aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 122 din 8 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, urmând a fi menţinută sentinţa primei instanţe, ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 122 din 8 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 februarie 2021.