Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la 29.11.2016, sub nr. x/2016, reclamanta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva prin Direcţia Silvică Vâlcea, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi A. S.R.L. prin administrator judiciar B., a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să constate nulitatea absolută parţială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x/6.06.2002, C., în ceea ce priveşte suprafaţa de 3.435 mp, din totalul de 13.320,43 mp, respectiv suprafaţa aferentă D. şi a actelor de înstrăinare privind această suprafaţă. S-au solicitat şi cheltuieli de judecată.
S-a solicitat totodată ca în temeiul art. 68 C. proc. civ., coroborat cu art. 858 şi art. 865 alin. (1) şi alin. (2) din Codul silvic, să fie introdus în cauză Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de proprietar al terenului ce face obiectul prezentei cauze (art. 3 alin. (1) pct. 81, H.G. nr. 34/2009), în calitate de reclamant.
Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a formulat întâmpinare, invocând excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei, excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, întrucât nu este succesoarea fostului Minister al Turismului, inadmisibilităţii cererii.
S-a invocat excepţia tardivităţii formulării acţiunii faţă de dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Pârâta societatea A. S.R.L. (fostă E.) societate în faliment, reprezentată legal prin lichidator judiciar Cabinet Individual de insolvenţă F., a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, solicitând trimiterea cauzei spre judecare instanţei competente, faţă de împrejurarea că Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria x, nr. 1095/6.06.2002, a cărui nulitate parţială se solicită, este un act administrativ.
Prin sentinţa civilă nr. 1610/22.03.2017, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Piteşti.
Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin sentinţa nr. 147 din 8 august 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, s-a respins cererea formulată de reclamanta REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA prin DIRECŢIA SILVICĂ VÂLCEA, în contradictoriu cu MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE şi ADMINISTRAŢIEI PUBLICE, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, s-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamanta REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA prin DIRECŢIA SILVICĂ VÂLCEA, în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL TURIMSULUI şi A. S.R.L. prin administrator judiciar B..
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş şi Regia Naţională a Pădurilor Romsilva prin Direcţia Silvică Vâlcea, care au formulat critici de nelegalitate.
Prin recursul său Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş a solicitat admiterea recursului formulat, constatarea faptului că Ministerul Finanţelor Publice în calitate de reprezentant al Statului Român nu a fost citat în conformitate cu dispoziţiile legale, iar pe fond admiterea acţiunii formulate, susţinând în esenţă că hotărârea atacată este dată cu încălcarea normelor de drept material, în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În dezvoltarea acestui motiv de nelegalitate recurentul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş a susţinut următoarele:
Ministerul Finanţelor Publice în calitate de reprezentant al Statului Român a fost citat pentru prima dată în această cauză de către Curtea de Apel Piteşti, pentru termenul de judecată din data de 8.08.2017, însă citarea nu s-a realizat în conformitate cu dispoziţiile art. 69 din C. proc. civ., fiind comunicată citaţia fără niciun document anexat.
Precizează recurentul că întrucât se afla în imposibilitate de a formula apărări în cauză, a transmis o cerere Curţii de Apel Piteşti prin care a solicitat amânarea judecării cauzei pentru un alt termen de judecată, motivat de faptul că nu a fost citat cu copie acţiune şi documentele anexate.
Instanţa a respins cererea formulată, menţionând totodată că prioritar introducerii în cauză a Statului Român prin reprezentant, în procedura chemării în judecată a altor persoane, faţă de conţinutul cererii, este soluţionarea excepţiilor invocate prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei.
Prin urmare, instanţa nu s-a pronunţat cu privire la cererea de introducere în cauză a Statului Român, considerând prioritar soluţionarea excepţiilor invocate.
Prin recursul său Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva prin Direcţia Silvică Vâlcea a solicitat admiterea recursului casarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, susţinând în esenţă că hotărârea atacată este dată cu încălcarea normelor de drept material, în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În opinia recurentei, procedura prevăzută de Legea contenciosului administrativ în art. 7, nu se poate aplica reclamantei, care este persoană juridică de drept public asimilată autorităţilor publice prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.
Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
În ceea ce priveşte recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, va fi respins pentru lipsa calităţii procesuale active, în considerarea următoarelor argumente.
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei, reiese că în speţa de faţă, cu ocazia soluţionării pe fond a litigiului, s-a solicitat ca, în temeiul art. 68 din C. proc. civ., coroborat cu art. 858 şi 865 alin. (1) şi alin. (2) din Codul Silvic să fie introdus ca parte Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de proprietar al terenului în discuţie, în calitate de reclamant.
Aşa cum rezultă din încheierile de la dosarul de fond al cauzei, Ministerul Finanţelor Publice în calitate de reprezentant al Statului Român a fost citat pentru termenul de judecată din data de 8.08.2017, însă citarea nu s-a realizat în conformitate cu dispoziţiile art. 69 din C. proc. civ., fiind comunicată citaţia fără niciun document anexat.
Fiind în imposibilitate de a formula apărări în cauză, recurentul Statul Român a transmis o cerere Curţii de Apel Piteşti prin care a solicitat amânarea judecării cauzei pentru un alt termen de judecată, motivat de faptul că nu a fost citat cu copie acţiune şi documentele anexate.
Instanţa a respins cererea formulată, menţionând că prioritar introducerii în cauză a Statului Român prin reprezentant, în procedura chemării în judecată a altor persoane, faţă de conţinutul cererii, este soluţionarea excepţiilor invocate prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei.
Astfel, instanţa de control judiciar observă că instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la cererea de introducere în cauză a Statului Român.
Pe de altă parte, instanţa de control judiciar trebuie să stabilească, în privinţa calităţii procesuale a părţilor, că acestea au participat la judecată în primă instanţă.
Or, în cauza de faţă Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice nu a avut calitatea de parte în cadrul litigiului de fond.
Prin urmare, instanţa de control judiciar va respinge recursul formulat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş pentru lipsa calităţii procesuale active.
Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că recursul formulat de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva prin Direcţia Silvică Vâlcea este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.
În ceea ce priveşte soluţia recurată, prin care cauza a fost soluţionată pe excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, aceasta este pronunţată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 109 alin. 2 C. proc. civ.
Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurentă şi constatând că sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică o va menţine având în vedere considerentele ce urmează:
Obiectul cererii deduse judecăţii îl reprezintă anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x/6.06.2002, C., în ceea ce priveşte suprafaţa de 3.435 mp, din totalul de 13.320,43 mp, respectiv suprafaţa aferentă D. şi a actelor de înstrăinare privind această suprafaţă. Certificatul a cărui anulare se solicită reprezintă un act administrativ deoarece este emis în aplicarea legii, de o autoritate publică - Ministerul Turismului, în regim de putere publică.
Astfel, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
De asemenea, potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7). Acest alineat prevede că plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie.
Într-adevăr, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 797/2007 s-a reţinut neconstituţionalitatea textului în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, întrucât nu se poate aplica acest regim terţului care nu are posibilitatea de a cunoaşte actul.
Ca atare, este necesară cunoaşterea actului administrativ, care se poate realiza prin procedura de comunicare sau într-un sistem de publicitate care asigura posibilitatea de cunoaştere a actului administrativ.
Astfel, într-un sistem de publicitate care asigură obiectiv posibilitatea de cunoaştere a actului administrativ de către terţi, aceştia trebuie să urmeze procedura prealabilă şi termenele prevăzute în art. 7 din Legea nr. 554/2004, neputându-se prevala de necunoaşterea actului, cu consecinţa curgerii termenului de atacare numai de la data comunicării actului.
Prevederile legii contenciosului administrativ prin care se instituie procedura prealabilă sesizării instanţei de judecată nu încalcă dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, nefiind de natură să contravină dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci dimpotrivă constituie o normă de protecţie şi de asigurare a judecării cu celeritate, astfel că nu se poate vorbi de o limitare a accesului la justiţie.
De aceea, se constată că instanţa de fond, a admis corect excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile.
Prin urmare, având în vedere că Legea nr. 554/2004 stabileşte obligaţia îndeplinirii procedurii prealabile formulării cererii în instanţă, Înalta Curte constată că procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune în contenciosul administrativ, a cărei neîndeplinire în termenele şi condiţiile prevăzute de lege conduce la inadmisibilitatea acţiunii.
Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs
Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
Instanţa de control judiciar, în temeiul art. 451 din C. proc. civ., va dispune obligarea recurenţilor la plata sumei de 3750 reprezentând cheltuieli de judecată către intimata societatea A. S.R.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş împotriva sentinţei nr. 147 din 8 august 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal pentru lipsa calităţii procesuale active.
Respinge recursul formulat de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva prin Direcţia Silvică Vâlcea împotriva sentinţei nr. 147 din 8 august 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenţii la plata sumei de 3570 RON cheltuieli de judecată către intimata S.C. A. S.R.L..
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 februarie 2020.