Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
A. Circumstanţele cauzei
I. Hotărârea instanţei disciplinare
1. Prin Hotărârea nr. 8J din 1 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a admis acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară şi, în baza art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 303/2004), a aplicat doamnelor A. - judecător în cadrul Judecătoriei Drăgăşani şi B. - judecător în cadrul Judecătoriei Drăgăşani, sancţiunea disciplinară constând în "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 20% pentru o perioadă de 6 luni" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) din aceeaşi lege, reţinând considerentele arătate în continuare.
2. În raport cu situaţia de fapt, sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza întâi din Legea nr. 303/2004. Sub aspect obiectiv, abaterea disciplinară constă în neîndeplinirea obligaţiei de a redacta hotărârile judecătoreşti în termenele prevăzute de lege, iar din punct de vedere al laturii subiective, se impune ca aceste fapte să fie imputabile judecătorului, fiind exclusă orice cauză care exonerează magistratul de răspundere disciplinară.
3. Sub aspectul laturii obiective a abaterii disciplinare, s-a reţinut că: (i) la 29 ianuarie 2020, pârâta judecător A. figura cu un număr total de 277 de hotărâri în privinţa cărora era depăşit termenul de redactare, în cazul a peste 200 hotărâri întârzierea fiind cuprinsă între 100 şi 911 zile; (ii) la 29 ianuarie 2020, pârâta judecător B. figura cu un număr total de 405 hotărâri în privinţa cărora era depăşit termenul de redactare, în cazul a peste 224 de hotărâri întârzierea fiind cuprinsă între 100 şi 935 zile întârziere, cea mai veche hotărâre fiind pronunţată la 6 iunie 2017; (iii) la termenul de judecată din 1 iulie 2020, pârâta A. a precizat că mai are de redactat peste 300 de hotărâri, dintre care două hotărâri din decembrie 2017, iar pârâta B. a arătat că mai are de redactat peste 380 de hotărâri, cea mai veche hotărâre fiind pronunţată în luna februarie 2018; (iv) referitor la hotărârile neredactate în termenul legal de doamna judecător A., peste 192 hotărâri au fost pronunţate anterior emiterii rezoluţiilor din 14 august 2018, 25 martie 2019 şi 23 mai 2019, prin care au fost respinse ori clasate sesizările referitoare la întârzierea în redactarea hotărârilor. Aceste hotărâri nu erau redactate nici la data iniţierii prezentei proceduri disciplinare, deşi termenul legal de redactare era depăşit în unele situaţii şi cu 911 zile; (v) peste 135 dintre hotărârile neredactate de pârâta judecător B., reţinute în prezentul dosar, au fost pronunţate anterior rezoluţiei din 21 februarie 2019 prin care a fost respinsă sesizarea vizând întârzierea în redactarea hotărârilor. Aceste hotărâri nu erau redactate nici la data iniţierii prezentei proceduri disciplinare, deşi termenul legal de redactare era depăşit în unele situaţii şi cu 935 zile.
4. Referitor la apărările pârâtelor în sensul că nu mai putea fi exercitată o nouă acţiune disciplinară pentru hotărâri neredactate care au făcut obiectul unor verificări disciplinare anterioare finalizate cu soluţii de clasare sau respingere, s-a reţinut că abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. r) teza întâi din Legea nr. 303/2004 se consumă în momentul realizării acţiunii sau inacţiunii prevăzute de norma legală şi al producerii rezultatului, respectiv în momentul în care intervine întârzierea efectuării lucrărilor, iar acest lucru este consecinţa conduitei culpabile a magistratului. Verificările disciplinare anterioare finalizate cu o soluţie de clasare sau respingere nu exclud însă analiza situaţiei hotărârilor care nu au fost încă redactate şi care se regăseau în acelaşi stadiu şi la momentul efectuării verificărilor în prezentul dosar, altfel s-ar ajunge în situaţia în care acestea să nu mai fie redactate, odată ce judecătorul a fost cercetat disciplinar anterior. Astfel, nu ar mai exista un mijloc de responsabilizare a magistratului, împrejurare ce ar afecta deosebit de grav drepturile procesuale ale părţilor. Prin urmare, pârâtele aveau obligaţia de a redacta hotărârile restante şi ulterior pronunţării soluţiilor de clasare/respingere anterioare.
5. În consecinţă, s-a apreciat că s-a făcut dovada încălcării, în mod repetat, de către pârâte a termenelor de redactare a hotărârilor judecătoreşti prevăzute de art. 426 alin. (5) din C. proc. civ. şi art. 406 alin. (1) din C. proc. pen.
6. În ceea ce priveşte caracterul imputabil al conduitei ilicite, prezintă relevanţă hotărârile pronunţate de pârâte pe parcursul anilor 2017-2019 şi neredactate în termenul prevăzut de lege, precum şi atitudinea pârâtelor raportat la îndeplinirea atribuţiilor profesionale.
7. Deşi volumul de muncă a fost unul considerabil, situaţie identificată şi la ceilalţi judecători din cadrul Judecătoriei Drăgăşani, această împrejurare nu poate înlătura culpa magistratului în condiţiile în care pârâtele înregistrează cele mai multe restanţe în redactare la nivelul instanţei, figurând şi cu cele mai mari depăşiri ale termenului legal de redactare. Astfel, la 15 noiembrie 2019, la Judecătoria Drăgăşani erau în total 683 hotărâri neredactate în termenul prevăzut de lege, dintre care 304 hotărâri neredactate de pârâta judecător A., 25 hotărâri neredactate de domnul judecător C., 314 hotărâri neredactate de doamna judecător B. şi 40 hotărâri neredactate de doamna judecător D..
8. În ceea ce priveşte atitudinea pârâtelor faţă de situaţia de fapt constatată, este relevant că, deşi anterior au mai fost cercetate pentru săvârşirea aceleiaşi abateri disciplinare, verificările anterioare nu au reprezentat un semnal eficient în sensul de a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu într-un mod corespunzător şi pentru a înlătura consecinţele negative ale faptelor reţinute prin rezoluţiile menţionate.
9. În consecinţă, s-a reţinut că pârâtele judecător înregistrează în mod constant şi progresiv întârzieri în redactarea hotărârilor judecătoreşti, intervalele de timp cu care este depăşit termenul de redactare fiind deosebit de mari, ceea ce reflectă o gestionare necorespunzătoare a activităţii de redactare a hotărârilor, un mod defectuos de gestionare a timpului de lucru. Deşi întârzierile înregistrate de către pârâte sunt disproporţionate sub aspectul duratei acestora, dar şi al numărului, prin raportare la ceilalţi judecători, acestea nu s-au mobilizat şi au avut un ritm de redactare foarte de lent.
10. Volumul mare de activitate, fluctuaţia de personal, pregătirea necorespunzătoare a personalului auxiliar, îndeplinirea atribuţiilor stabilite prin ordinele de serviciu, probleme personale şi de sănătate invocate nu sunt de natură a înlătura răspunderea disciplinară şi nu justifică în mod real situaţia de fapt reţinută şi necontestată de către pârâte. Aceste împrejurări pot fi avute în vedere în circumstanţiere la momentul analizării situaţiei pârâtelor judecător din această perspectivă.
11. Mai mult, deşi la nivelul conducerii instanţei s-au dispus măsuri pentru a facilita redactarea hotărârilor restante în sensul că pentru perioada mai- august 2019 au fost preschimbate termenele de judecată, pârâtele judecător nu au luat toate măsurile necesare diminuării stocului foarte mare de hotărâri restante. Apărarea pârâtei judecător A. în sensul că, în perioada mai- august 2019, nu a reuşit să finalizeze motivarea hotărârilor restante deoarece s-a preocupat să asimileze materia penală şi de procedură penală nu poate fi primită în condiţiile în care a judecat în materie penală începând cu luna aprilie 2017. Astfel, nu se poate susţine, în mod pertinent, că nu a avut timp să se familiarizeze cu materia penală în care judeca deja de 2 ani. În acelaşi sens, apărarea pârâtei judecător B. în sensul că, deşi în perioada mai- august 2019, au fost preschimbate termenele de judecată, totuşi a trebuit să soluţioneze cauze cu caracter urgent şi, în calitate de judecător delegat la Biroul executări penale, a sesizat instanţa în 9 cauze nu constituie o împrejurare obiectivă care să justifice numărul foarte mare de hotărâri restante în redactare. În plus, desfiinţarea unor completuri de judecată în anul 2016 nu poate justifica depăşirea termenelor de redactare a hotărârilor judecătoreşti cu durate excesive (în unele situaţii, existând întârzieri de peste 2 ani şi 6 luni) în condiţiile în care dosarele au fost repartizate tuturor judecătorilor din cadrul instanţei.
12. Sub aspectul laturii subiective, modul în care pârâtele au înţeles să gestioneze întreaga lor activitate şi să facă aplicarea dispoziţiilor legale ce se impuneau pentru redactarea în termen a hotărârilor pronunţate, reflectă atitudinea psihică de prevedere a rezultatelor faptelor pe care, chiar dacă nu le-au urmărit, au acceptat producerea lor. Faptele săvârşite de pârâte au avut consecinţe grave, fiind încălcate drepturile procesuale ale persoanelor care aveau calitatea de părţi în cauzele evidenţiate mai sus, aducându-se atingere şi prestigiului justiţiei prin nerespectarea cadrului legal de soluţionare a acestora. Întrucât, în calculul termenului rezonabil, se are în vedere durata judecăţii, atât în primă instanţă, cât şi în cursul căilor de atac, prin inactivitatea pârâtelor părţile au fost lipsite de elementul esenţial al aducerii la cunoştinţă a conţinutului şi considerentelor hotărârilor judecătoreşti, indispensabile în aprecierea argumentelor pentru exercitarea unei căi de atac, situaţie care s-a perpetuat pe o perioadă de mai multe luni de zile, chiar peste 2 ani în anumite situaţii, creându-se premisele încălcării cerinţei derulării procedurilor judiciare într-o perioadă rezonabilă, în sensul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
13. În consecinţă, nerespectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 426 alin. (5) din C. proc. civ. şi art. 406 alin. (1) din C. proc. pen. are un caracter imputabil pârâtelor, nefiind justificată de cauze obiective care să o circumscrie unei culpe scuzabile.
14. La individualizarea sancţiunii, instanţa disciplinară a avut în vedere că pârâtele au mai fost anterior verificate disciplinar pentru nerespectarea termenului de redactare a hotărârilor judecătoreşti, situaţie care ar fi trebuit să constituie un factor de conştientizare în sensul de a lua toate măsurile pentru eficientizarea activităţii şi respectarea termenelor prevăzute de lege pentru efectuarea lucrărilor. S-a avut în vedere şi faptul că, în perioada de referinţă, pârâtele au înregistrat un volum de muncă considerabil, relevat de datele statistice, şi au avut o serie de probleme de natură personală şi de sănătate, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar. Ţinând cont de toate aceste împrejurări, de gravitatea concretă a faptelor astfel cum au fost reţinute anterior şi de vinovăţia pârâtelor, se justifică aplicarea unei sancţiuni care să îndeplinească atât scopul sancţionator, dar şi scopul de remediu, respectiv sancţiunea prevăzută de art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004, constând în "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 20% pentru o perioadă de 6 luni".
II. Recursurile exercitate împotriva hotărârii instanţei disciplinare
15. Împotriva hotărârii menţionate la pct. I au declarat recurs pârâtele B. şi A., în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004.
A. Recursul declarat de pârâta B.
16. Pârâta B. solicită casarea hotărârii şi, pe fond, în principal, respingerea acţiunii disciplinare, iar, în subsidiar, înlocuirea sancţiunii aplicate cu o sancţiune mai uşoară.
17. În esenţă, recurenta critică hotărârea atacată pentru nelegalitate şi netemeinice, susţinând că în mod neîntemeiat s-a reţinut că îi este imputabilă neredactarea hotărârilor judecătoreşti, formulând criticile arătate în continuare.
18. Instanţa disciplinară nu a avut în vedere faptul că, în perioada 2007-2017, a judecat numai cauze penale şi de contencios administrativ şi fiscal şi o perioadă, până în anul 2011, şi litigii cu profesioniştii. Începând cu luna ianuarie 2017, ca urmare a pensionării unui judecător, a preluat 17 dosare în materiile "minori şi familie, contencios administrativ şi fiscal, litigii cu profesioniştii", iar, în luna aprilie 2017, ca urmare transferului unui judecător la o altă instanţă, a preluat 101 dosare în materiile "civil, minori şi familie, contencios administrativ şi fiscal, litigii cu profesioniştii". În acest context şi în condiţiile în care s-au modificat C. civ. şi C. proc. civ., a alocat un timp mult mai mare pentru a se pregăti în aceste materii noi, pentru a fi la curent cu practica instanţei şi a instanţei de control judiciar, ceea ce a determinat apariţia întârzierilor în redactare.
19. Recurenta invocă volumul de activitate din perioada de referinţă, arătând următoarele: (i) în anul 2017, încărcătura de dosare a fost de 1.396,2 dosare/judecător, a pronunţat 891 de hotărâri, dintre care numai 112 au fost încheieri de încuviinţare a executării silite, revenindu-i spre redactare 779 de hotărâri; (ii) în anul 2018, încărcătura de dosare a fost de 1.115,6 dosare/judecător, iar în schema judecătoriei au funcţionat 6 judecători în primele 5 luni ale anului, iar, începând cu 1 iunie 2018, numai 5 judecători; a pronunţat 643 de hotărâri, dintre care numai 104 au fost încheieri de încuviinţare a executării silite, revenindu-i spre redactare 539 de hotărâri judecătoreşti; (iii) în anul 2019, încărcătura de dosare a fost de 1.559,1 dosare/judecător şi în cadrul instanţei au funcţionat 5 judecători în primele 3 luni, iar, începând cu 1 aprilie 2019, numai 4 judecători. În perioada 01.01 - 31.12.2019, a pronunţat 1.112 hotărâri, dintre care numai 250 au fost încheieri de încuviinţare a executării silite, revenindu-i spre redactare 862 de hotărâri, cu precizarea că 368 de dosare au fost pronunţate în perioada septembrie - decembrie 2019, acesta fiind motivul pentru care, la 20 ianuarie 2020, figura cu 405 hotărâri neredactate în termen; (iv) în perioada 1 - 29 ianuarie 2020, a pronunţat 100 de hotărâri, dintre care 43 au fost încheieri de încuviinţare a executării silite.
20. Instanţa disciplinară nu a ţinut cont că, în perioada 2017-2020, a îndeplinit următoarele atribuţii suplimentare: judecător responsabil cu repartizarea aleatorie a cauzelor până la 02.12.2019; judecător delegat cu executarea hotărârilor penale până la 02.09.2019 şi, ulterior, începând cu 02.12.2019; judecător delegat pentru activitatea de înregistrare şi evidenţă a persoanelor juridice; judecător desemnat la organul financiar local. Aceste atribuţii suplimentare au presupus, mai ales în primele două cazuri, alocarea zilnică din timpul de lucru pentru rezolvarea problemelor ce vizează aceste compartimente. De asemenea, nu a fost avute în vedere faptul că a lucrat aproape în fiecare zi peste programul normal de lucru, precum şi duminica, şi nu şi-a efectuat integral concediile de odihnă din anii 2017-2019.
21. În condiţiile în care schema de personal nu a fost completă în toţi aceşti ani, lipsa de judecători a dus la acumularea unui volum atât de mare de hotărâri restante, astfel că nu sunt întrunite condiţiile laturii subiective a abaterii disciplinare analizate.
2.2. Recursul declarat de A.
22. Recurenta A. critică hotărârea atacată pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând casarea acesteia, iar, pe fond, în principal, respingerea acţiunii disciplinare exercitate împotriva sa de Inspecţia Judiciară, iar, în subsidiar, înlocuirea sancţiunii aplicate cu o sancţiune mai uşoară.
23. Sub un prim aspect, se susţine că, în procesul-verbal de sesizare formulat de preşedintele Curţii de Apel Piteşti se afirmă în mod eronat că, la 4 ianuarie 2017, Judecătoria Drăgăşani beneficia de o schemă aproape completă de 6 judecători activi din 7 posturi prevăzute în schemă. Totodată, referitor la afirmaţia preşedintelui Curţii de Apel Piteşti potrivit căreia ar fi avut restanţe în redactarea hotărârilor încă din 04.01.2017, recurenta arată că această situaţie a fost determinată de preluarea a 55 de dosare civile şi 9 plângeri contravenţionale, redistribuire în urma desfiinţării completurilor a 2 judecători care nu mai funcţionau în cadrul instanţei.
24. Potrivit datelor statistice, volumul de activitate în anul 2017 a fost exagerat, încărcătura medie/judecător fiind de 1.396 de cauze, comparativ cu media naţională de 1.119 cauze/judecător, iar încărcătura medie/schemă a fost de 838 de cauze, spre deosebire de media naţională de 869 cauze/schemă. Din punct de vedere al dosarelor nou intrate, în anul 2017 încărcătura a fost de 1.012,9 dosare/judecător.
25. În hotărârea atacată nu se face referire la faptul că, în anul 2017, în urma desfiinţării a două completuri de judecată, din cauza pensionării, respectiv transferului a doi judecători, a preluat un număr total de 65 de dosare.
26. Având în vedere că, începând cu 13 martie 2017, a primit dosare în toate materiile şi, întrucât nu mai judecase în materie penală de la sfârşitul anului 2004, a făcut eforturi suplimentare pentru a asimila noua materie penală şi de procedură penală, pentru fiecare tip de cauză fiind nevoită să studieze reglementările, doctrina, jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
27. În perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2017, recurenta arată că a pronunţat 1.121 de hotărâri, dintre care numai 420 sunt încheieri de încuviinţare a executării silite, ceea ce înseamnă că i-au revenit spre redactare 701 hotărâri. În aceeaşi perioadă arată că a îndeplinit şi atribuţii suplimentare, respectiv judecător de drepturi şi libertăţi, soluţionând 14 dosare.
28. În 2017-2018, a îndeplinit următoarele atribuţii suplimentare: l-a înlocuit pe judecătorul responsabil cu repartizarea aleatorie a cauzelor; a îndeplinit atribuţiile prevăzute de art. 86 din H.G. nr. 585/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate; a fost judecător desemnat cu atribuţii privind activitatea de notificare sau comunicare în statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială; în lipsa titularului, a îndeplinit atribuţiile conducătorului Biroului de informare şi relaţii publice şi purtătorului de cuvânt al instanţei; a fost judecător delegat la compartimentele arhivă şi registratură; a coordonat persoana responsabilă pentru a lua act de renunţarea la calea de atac, în condiţiile art. 404 alin. (2) din C. proc. civ.. De asemenea, în anul 2017, a mai îndeplinit următoarele atribuţii: funcţia de vicepreşedinte şi, ulterior, funcţia de preşedinte al instanţei în perioada 14.07.2017 - 14.04.2018; a întocmit şi bilanţul Judecătoriei Drăgăşani pe anul 2016 şi l-a susţinut la 27 ianuarie 2017; a întocmit ordinul de serviciu pe instanţă şi decizii ale preşedintelui ori de câte ori a fost necesar. În perioada în care a îndeplinit aceste funcţii de conducere nu a beneficiat de reducerea complexităţii completurilor din care făcea parte. Demersurile pe care le-a efectuat în luna martie 2017 în calitate de vicepreşedinte al instanţei, pentru rearondarea localităţilor ce intră în competenţa teritorială a Judecătoriei Drăgăşani, în condiţiile numărului redus de judecători, nu au primit o rezolvare. În Rezoluţia nr. 465/B/10.02.2020 a Inspecţiei Judiciare se menţionează că, pentru activitatea desfăşurată în funcţia de conducere, a fost remunerată, însă nu a fost avut în vedere că timpul consumat pentru aceste activităţile nu a putut fi folosit la redactarea hotărârilor judecătoreşti.
29. În ceea ce priveşte volumul de activitate, recurenta arată următoarele: (i) în anul 2018: încărcătura de dosare a fost de 1.115,6 dosare pe judecător; la nivelul instanţei au funcţionat 6 judecători în primele 5 luni, iar, începând cu 1 iunie 2018, numai 5 judecători; a pronunţat 678 de hotărâri, dintre care numai 164 au fost încheieri de încuviinţare a executării silite, revenindu-i spre redactare 514 hotărâri; a funcţionat ca judecător de drepturi şi libertăţi, soluţionând 3 dosare; (ii) în anul 2019: încărcătura de dosare a fost de 1.559,1 dosare/judecător; numărul mediu de judecători a fost de 4,3; în urma desfiinţării unor completuri începând cu 1 martie 2019, prin redistribuirea dosarelor aflate pe rolul acestora, a preluat 73 de dosare; a pronunţat 888 de hotărâri judecătoreşti, dintre care 271 au fost încheieri de încuviinţare a executării silite, rezultând, astfel, că i-au revenit spre redactare 617 hotărâri; (iii) a îndeplinit următoarele atribuţii suplimentare: a funcţionat ca judecător de drepturi şi libertăţi, soluţionând 7 dosare; a fost judecător desemnat cu atribuţii privind activitatea de executare civilă, activitatea de executare în materia contenciosului administrativ, evidenţă transferuri proprietate; l-a înlocuit, alternativ cu un alt judecător, pe judecătorul responsabil cu repartizarea aleatorie a cauzelor; începând cu 7 octombrie 2019, a exercitat atribuţiile de coordonare şi control în ceea ce priveşte arhiva şi registratura; a fost preşedinte al Comisiei permanente de selecţionare a fondului arhivistic; (iv) în anul 2020: în perioada 1 - 29 ianuarie 2020, a pronunţat 45 de hotărâri, dintre care 17 au fost încheieri de încuviinţare a executării silite; a funcţionat ca judecător de drepturi si libertăţi, soluţionând 6 dosare.
30. Instanţa disciplinară nu a avut în vedere afecţiunile medicale de care suferă, care au împiedicat-o efectiv să îşi desfăşoare activitatea în mod normal o perioadă îndelungată de timp.
31. Mai arată recurenta că, în toamna anului 2019, i-au fost repartizate 3 dosare cu inculpaţi pentru care s-au dispus măsuri preventive, în care a efectuat, periodic, 3-4 verificări privind legalitatea şi temeinicia măsurii preventive. De asemenea, la 12 februarie 2020, i-a fost repartizat un alt dosar cu 2 inculpaţi arestaţi, pentru care a efectuat 4 verificări ale legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive.
32. Nu au fost avute în vedere nici următoarele: faptul că dosarele de drepturi şi libertăţi presupun un timp mai mare de muncă; nu a efectuat concediile de odihnă din anii 2018 şi 2019; în perioada 5 martie - 29 noiembrie 2019 a redactat 285 de dosare, iar, în perioada 05.03 - 31.12.2019, a redactat 356 de dosare, iar, în perioada 1 - 30.01.2020, a redactat 38 de dosare; după terminarea cercetării disciplinare la instanţă, în perioada 31.01 - 30.06.2020, a mai redactat 169 de dosare.
33. Întrucât a mai fost cercetată disciplinar de două ori pentru neredactarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în perioada 2017 - 2019, sesizările fiind respinse cu motivarea că întârzierile în redactare nu îi sunt imputabile, ci se datorează unui cumul de cauze de natură obiectivă, recurenta susţine că aceleaşi hotărâri nu mai pot forma obiectul cercetării disciplinare în prezenta cauză.
III. Întâmpinarea formulată de intimata Inspecţia Judiciară
34. Intimata Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului formulat şi menţinerea hotărârii instanţei disciplinare, argumentând că în mod corect, în raport cu probatoriul administrat, a fost reţinută îndeplinirea elementelor constitutive ale abaterii disciplinare.
B. Considerentele Înaltei Curţi
35. Analizând hotărârea instanţei disciplinare, atât din perspectiva legalităţii, cât şi sub aspectul temeiniciei, prin prisma criticilor formulate de cele două recurente, care vor analizate centralizat, având în vedere că se vizează, în esenţă, aceleaşi aspecte, Înalta Curte va respinge recursurile pentru considerentele arătate în continuare.
36. Prin hotărârea atacată, instanţa de disciplină a reţinut în privinţa pârâtelor B. şi A. îndeplinirea condiţiilor cumulative ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) din Legea nr. 303/2004, constând în "neredactarea [...] hotărârilor judecătoreşti [...], din motive imputabile, în termenele prevăzute de lege".
37. Sub aspectul laturii obiective a abaterii disciplinare, criticile din cele două recursuri şi înscrisurile depuse în recurs nu demonstrează o altă situaţie decât cea reţinută de instanţa disciplinară în sensul celor arătate la pct. 3 din prezenta decizie, care reflectă, în esenţă, următoarea realitate faptică: (i) la 29 ianuarie 2020, pârâta judecător A. avea 277 de hotărâri neredactate cu depăşirea termenului de redactare prevăzut de lege, fiind constatate, în cazul a peste 200 hotărâri, întârzieri cuprinse între 100 şi 911 zile; (ii) la 29 ianuarie 2020, pârâta judecător B. avea 405 hotărâri neredactate cu depăşirea termenului de redactare prevăzut de lege, fiind constatate, în cazul a peste 224 de hotărâri, întârzieri cuprinse între 100 şi 935 zile întârziere; (iii); la 1 iulie 2020, pârâta A. mai avea de redactat peste 300 de hotărâri, două dintre acestea fiind pronunţate în decembrie 2017, iar pârâta B. mai avea de redactat peste 380 de hotărâri, cea mai veche fiind pronunţată în februarie 2018; (iv) dintre hotărârile neredactate de pârâta judecător A., peste 192 hotărâri au fost pronunţate anterior emiterii rezoluţiilor din 14 august 2018, 25 martie 2019 şi 23 mai 2019, prin care au fost respinse ori clasate sesizări anterioare referitoare la întârzierea în redactare, iar aceste hotărâri nu erau redactate nici la data iniţierii prezentei proceduri disciplinare; (v) dintre hotărârile neredactate de pârâta judecător B., peste 135 de hotărârile au fost pronunţate anterior rezoluţiei din 21 februarie 2019 prin care a fost respinsă sesizarea vizând întârzierea în redactare, iar aceste hotărâri nu erau redactate nici la data iniţierii prezentei proceduri disciplinare.
38. În acest context factual, nu poate fi contestat că, în privinţa hotărârilor supuse C. proc. civ., s-a făcut dovada încălcării de către pârâtele judecător, în mod repetat şi pentru intervale de timp foarte lungi, atât a termenului de redactare prevăzut de art. 426 alin. (5) din C. proc. civ. - atât termenul de 30 de zile, în forma anterioară modificării textului prin Legea nr. 310/2018, cât şi eventualul termen prelungit la 90 de zile, în forma ulterioară modificării textului prin Legea nr. 310/2018. Aceeaşi concluzie se impune şi în privinţa hotărârilor în materie penală în raport cu termenul de redactare de 30 de zile prevăzut de art. 406 alin. (1) din C. proc. pen.
39. Apărările referitoare la faptul că hotărârile neredactate care au format obiectul verificărilor disciplinare anterioare, în care au fost emise rezoluţii de clasare/respingere, nu mai pot forma obiectul unei noi proceduri disciplinare, nu pot fi primite. Sub acest aspect, instanţa disciplinară a reţinut întemeiat că abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. r) teza întâi din Legea nr. 303/2004 se epuizează, în ipoteza dedusă judecăţii, prin redactarea hotărârilor judecătoreşti restante, întrucât, conform interpretării propuse de recurentele-pârâte, s-ar ajunge la situaţia inacceptabilă ca hotărârile judecătoreşti neredactate, care au făcut obiectul unor verificări anterioare, să rămână neredactate, situaţie incompatibilă cu finalitatea actului de justiţie. Susţinerile formulate din această perspectivă nu pot fundamenta inadmisibilitatea acţiunii disciplinare, susţinută de recurenta B..
40. În esenţă, prin criticile din recurs, subsumat laturii subiective a abaterii disciplinare, recurentele tind să demonstreze existenţa unei culpe scuzabile justificată de cauze obiective - volumul de activitate, numărul insuficient de judecători în cadrul instanţei, modificările intervenite în schema de personal, atribuţiile suplimentare activităţii de judecată şi de redactare a hotărârilor pronunţate - ori cauze de ordin personal - afecţiuni medicale. Apărările recurentelor nu demonstrează, însă, contrariul aspectelor reţinute de instanţa de disciplină în privinţa caracterului imputabil al deficienţelor constatate în exercitarea funcţiei.
41. În raport cu situaţia de fapt, instanţa de disciplină întemeiat a apreciat că amploarea restanţelor în redactarea hotărârilor şi durata întârzierilor în redactare (ajungând până la peste 900 de zile de întârziere) este de natură a produce grave consecinţe în privinţa drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor litigante, cu consecinţa încălcării duratei rezonabile a procedurilor judiciare, componentă a dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenţie, iar faptele analizate, săvârşite cu intenţie indirectă, sunt imputabile pârâtelor, în contextul în care modul defectuos de desfăşurare a activităţii de redactare a hotărârilor s-a perpetuat în timp pe perioade foarte îndelungate.
42. Înalta Curte reţine că îndatorirea ce incumbă judecătorului de a asigura supremaţia legii, inclusiv sub aspectul respectării termenelor legale ori, finalmente, a termenului rezonabil, presupune asigurarea unui just echilibru între calitatea actului de justiţie şi gradul de încărcare a activităţii apt să garanteze satisfacerea interesului public preeminent de înfăptuire a justiţiei, ca element definitoriu al statului de drept.
43. Or, în speţă, acest just echilibru a fost perturbat semnificativ prin conduita imputabilă pârâtelor constând în nerespectarea termenului legal/rezonabil de redactare a hotărârilor judecătoreşti în privinţa unui număr foarte mare de hotărâri şi pentru perioade îndelungate de timp, cu consecinţele negative amintite anterior.
44. În analiza răspunderii disciplinare, susţinerile recurentelor vizând existenţa unor cauze obiective şi subiective care, în opinia lor, ar înlătura caracterul imputabil al întârzierile în redactare nu pot primi relevanţa exclusivă pe care le-o acordă pârâtele, fiind necesar ca acestea să fie examinate prin raportare la scopul actului de justiţie şi din perspectiva respectării drepturilor legitime ale părţilor oricărui litigiu, şi anume de a cunoaşte în termenul legal sau, în ultimă instanţă, într-un termen rezonabil considerentele care fundamentează soluţia pronunţată în cauză pentru a fi în măsură să decidă cu privire la exercitarea căilor de atac, precum şi din perspectiva interesului legitim prezumat de soluţionare cu celeritate a litigiului dedus instanţei spre soluţionare.
45. Volumul mare de activitate corelat cu subdimensionarea numărului de judecători în funcţie la nivelul instanţei pot constitui cauze care să determine întârzieri în soluţionarea şi redactarea hotărârilor, însă, în circumstanţele cauzei, nu înlătură caracterul imputabil având în vedere volumul restanţelor şi amploarea întârzierilor în redactare, în condiţiile în care, în aceleaşi condiţii de muncă, ceilalţi judecători înregistrează un volum de restanţe şi o întârziere în redactare - aşa cum rezultă din datele menţionate la pct. 7 şi 9 din prezenta decizie - mult inferioare celor constatate în privinţa pârâtelor. Pentru aceste considerente nu pot fi primite nici apărările întemeiate pe declaraţiile martorilor care confirmă volumul mare de activitate şi fluctuaţia personalului.
46. De asemenea, nici apărările întemeiate pe preluarea în anul 2017 a dosarelor de la completurile desfiinţate - 118 dosare preluate de recurenta B., respectiv 65 de dosare preluate de recurenta A. - nu sunt apte să înlăture caracterul imputabil al deficienţelor reţinute. Este de observat că dosarele preluate reprezintă circa 8%, respectiv 5% din încărcătura de dosare/judecător în anul 2017 (1.396 dosare/judecător), neavând potenţialul de a înlătura caracterul imputabil prin raportare la situaţia de fapt constatată. Pentru aceleaşi considerente, sunt neîntemeiate şi apărările recurentei A. referitoare la cele 55 de dosare civile şi 9 plângeri contravenţionale preluate în anul 2016 în urma pensionării uni judecător. De asemenea, pentru identitate de raţiune, în raport cu volumul restanţelor şi amploarea întârzierilor, nu pot primi relevanţa propusă nici apărările recurentei A. referitoare la dosarele cu inculpaţi ce i-au fost repartizate în 2019 (3 dosare) şi în 2020 (1 dosar).
47. Este adevărat că familiarizarea cu instituţiile de drept specifice cauzelor noi repartizate începând cu anul 2017, invocată în apărare de ambele recurente, presupune, în mod necesar, un efort suplimentar şi o perioadă de timp pentru acomodare cu noua materie juridică, însă nu poate justifica amploarea restanţelor şi întârzierilor în redactare. Se cuvine a fi remarcat şi faptul că apărările respective se referă la o situaţie ivită în anul 2017, iar cercetarea disciplinară în prezentul litigiu a fost efectuată în luna ianuarie 2020, după un interval de timp care se consideră în mod rezonabil că permite atât familiarizarea cu instituţiile juridice specifice cauzelor repartizate, cât şi remedierea eventualelor deficienţe în redactare cauzate de împrejurarea invocată.
48. Apărările referitoare la erorile din procesul-verbal de sesizare al preşedintelui Curţii de Apel Piteşti nu determină o reapreciere a situaţiei de fapt de o manieră care să conducă la o altă concluzie decât cea împărtăşită de instanţa disciplinară.
49. Nici apărările întemeiate pe activităţile aferente atribuţiilor specifice funcţiilor de conducere exercitate în intervalul de referinţă nu au valenţa de a justifica volumul restanţelor şi amploarea întârzierilor în redactare. De altfel, asumarea exercitării unei funcţii de conducere nu reprezintă per se o cauză exoneratoare de obligaţia respectării termenului de redactare a hotărârilor judecătoreşti, cu atât mai mult cu cât situaţia de fapt în cauza de faţă reflectă deficienţe majore sub aspectul volumului restanţelor şi întârzierilor în redactare.
50. Mai mult decât atât, din perspectiva caracterului imputabil al abaterii disciplinare analizate, relevant este că, nici după ce au fost verificate anterior din perspectiva aceleiaşi abateri disciplinare şi nici după începerea prezentei proceduri disciplinare, pârâtele nu au conştientizat consecinţele produse de deficienţele în redactare şi nu au înţeles să îşi adapteze modul de lucru de o manieră care să conducă la remedierea aspectelor imputate.
51. Este de observat că volumul de activitate considerabil, problemele personale şi afecţiunile medicale invocate în apărare reprezintă elemente de circumstanţiere, care au fost avut în vedere de instanţa disciplinară la individualizarea sancţiunii aplicate.
52. În consecinţă, în acord cu instanţa disciplinară, se reţine că, sub aspectul laturii subiective, din modul în care au înţeles să gestioneze activitatea de redactare a hotărârilor, rezultă că atitudinea psihică a recurentelor-pârâtelor a fost de prevedere a rezultatelor faptelor lor pe care, chiar dacă nu le-au urmărit, au acceptat producerea lor, ceea ce fundamentează caracterul imputabil al faptelor analizate.
53. La individualizarea sancţiunii disciplinare, realizând o corectă aplicare a principiului proporţionalităţii sancţiunii cu gravitatea abaterii analizate, instanţa de disciplină cu just temei a avut în vedere faptul că cercetările disciplinare anterioare nu şi-au atins scopul, întrucât recurentele-pârâte nu au înţeles să îşi adapteze modul de lucru la condiţiile şi volumul de muncă şi să remedieze deficienţele în desfăşurarea activităţii, ci, dimpotrivă, nu au redactat nici hotărârile care au format obiectul analizei din perspectiva angajării răspunderii disciplinare. Mai mult decât atât, aceeaşi conduită deficitară în redactarea hotărârilor s-a perpetuat şi ulterior, generând un volum foarte mare de restanţe şi depăşind nejustificat de mult termenul legal şi rezonabil de redactare a hotărârilor.
54. Contrar susţinerilor recurentelor, instanţa disciplinară a avut în vedere circumstanţele obiective şi cele personale invocate în apărare, aspecte reliefate şi în considerentele prezentei decizii, care nu sunt de natură nici să înlăture caracterul imputabil al faptei analizate şi nici să justifice aplicarea unei sancţiuni mai uşoare în contextul gravităţii abaterii conturată de amploarea restanţelor şi durata întârzierilor.
55. În acord cu aprecierea instanţei de disciplină, Înalta Curte reţine că este justificată aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004, constând în "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 20% pentru o perioadă de 6 luni", considerată a avea potenţialul adecvat de sancţionare a deficienţelor reţinute şi de a le determina pe recurentele-pârâte să conştientizeze conduita culpabilă şi să adopte remediile necesare.
56. Pentru considerentele arătate, Completul de 5 judecători constată că hotărârea secţiei pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul criticilor invocate de recurente, astfel că, în temeiul art. 51 din Legea nr. 317/2004, vor fi respinse, ca nefondate, recursurile declarat de pârâtele B. şi A., judecători în cadrul Judecătoriei Drăgăşani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentele B. şi A. împotriva Hotărârii nr. 8J din 1 iulie 2020, pronunţată de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr. x/2020.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2021.