Asupra contestaţiei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 3 februarie 2020 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei sub nr. x/2020, petentul A. a formulat plângere împotriva soluţiei de clasare a cauzei dispusă prin ordonanţa din data de 17 ianuarie 2020 în dosarul de urmărire penală nr. 1082/P/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, direct la instanţă, situaţie care atrage incidenţa art. 341 alin. (1) teza a II-a din C. proc. pen.
Prin încheierea din data de 27 februarie 2020, pronunţată de Judecătoria Vatra Dornei, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 341 alin. (1) teza a II-a din C. proc. pen., s-a trimis plângerea formulată de petentul A. împotriva soluţiilor procurorului, spre competentă soluţionare, prim procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei.
Împotriva încheierii din data de 27 februarie 2020, pronunţate de Judecătoria Vatra Dornei, în Dosarul nr. x/2020, petentul A. a formulat contestaţie.
Prin Încheierea nr. 268 din data de 13 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 27 februarie 2020, pronunţate de Judecătoria Vatra Dornei, în Dosarul nr. x/2020.
Împotriva Încheierii nr. 268 din data de 13 iulie 2020, pronunţate de Tribunalul Suceava, în Dosarul nr. x/2020, petentul A. a formulat contestaţie.
Prin Încheierea penală nr. 91 din data de 11 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 268 din data de 13 iulie 2020, pronunţate de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. x/2020.
Împotriva soluţiei pronunţate în Dosarul nr. x/2020, petentul A. a formulat cerere de revizuire.
La termenul de judecată din data de 14 octombrie 2020, s-a dispus emiterea unei adrese către A., pentru a preciza împotriva cărei hotărâri judecătoreşti a formulat cererea de revizuire, iar la termenul de judecată din data de 13 noiembrie 2020, s-a dispus revenirea cu adresă către acesta, fără însă a primi vreun răspuns. În atare condiţii, instanţa a apreciat că petentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva Încheierii nr. 91 din data de 11 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.
Prin Încheierea nr. 3 din data de 4 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Încheierii penale nr. 91 din data de 11 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.
Împotriva Încheierii nr. 3 din data de 4 ianuarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, revizuentul A. a exercitat calea de atac a plângerii.
Prin Decizia penală nr. 230 din data de 12 martie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 3 din data de 4 ianuarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Pentru a dispune astfel, secţia penală, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 459 alin. (7) din C. proc. pen., sentinţa prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilităţii în principiu, este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea.
Astfel, s-a constatat că revizuentul A. a exercitat calea de atac împotriva Încheierii nr. 3 din data de 4 ianuarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care, în procedura admisibilităţii în principiu, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată împotriva Încheierii penale nr. 91 din data de 11 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2020.
Totodată, s-a reţinut şi faptul că hotărârea la care se referă revizuirea este Încheierea penală nr. 91 din data de 11 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 268 din data de 13 iulie 2020, pronunţate de Tribunalul Suceava, hotărâre care este definitivă.
În aceste condiţii, s-a apreciat că A. a învestit Înalta Curte cu soluţionarea unei căi de atac neprevăzute de legea procesual penală, ceea ce încalcă principiul legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Împotriva Deciziei penale nr. 230 din data de 12 martie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, l A. a formulat contestaţie, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 10 mai 2021, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de contestator, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestaţiei este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 4251 din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispoziţiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
Raportând dispoziţiile legale incidente la cauza dedusă judecăţii, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia penală nr. 230 din data de 12 martie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 3 din data de 4 ianuarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Prin urmare, în cauză, contestatorul A. a formulat contestaţie împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, a principiului unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, şi din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 230 din data de 12 martie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 230 din data de 12 martie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 mai 2021.
GGC - GV