Din examinarea lucrărilor aflate la dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1123 din 25 februarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 5755 din 20 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017.
În motivarea acestei decizii, s-a arătat că hotărârile pronunţate în litigiile anterioare nu încalcă autoritatea de lucru judecat, astfel încât nu este posibilă supunerea lor analizei specifice date de procedura revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, nefiind îndeplinită nici condiţia identităţii de obiect.
Împotriva acestei soluţii, a declarat recurs A., solicitând admiterea acestuia, constatarea admisibilităţii în principiu a revizuirii şi desfiinţarea celei de a doua hotărâri definitive.
În susţinerea căii de atac exercitate, s-a făcut referire la o serie de acte normative, solicitând să se dea prevalenţă garanţiilor constituţionale, precum şi faptul că instanţa de revizuire a reţinut, în mod eronat şi contrar probatoriului administrat în cauză, că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale revizuirii.
Examinând decizia recurată, în raport cu actele dosarului, cu critica formulată de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor următoare.
Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă (…) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
Dispoziţiile legale citate, invocate de recurente drept temei al cererii formulate în faţa instanţei de revizuire, reglementează posibilitatea revizuirii dacă există hotărâri potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
În speţă, însă, se constată că decizia a cărei anulare se cere prin cererea de revizuire nu încalcă autoritatea lucrului judecat, în raport cu hotărârile judecătoreşti invocate de recurent ca fiind potrivnice celei ce face obiectul revizuirii.
Privite comparativ, cum în mod judicios a analizat instanţa de revizuire, litigiile existente între părţi au obiect şi cauză diferite, prin aceasta din urmă înţelegându-se scopul urmărit de reclamant la momentul sesizării instanţelor de judecată.
Nefiind îndeplinită condiţia identităţii de obiect şi cauză între litigiile în care au fost pronunţate hotărârile în discuţie, în mod corect a reţinut instanţa de revizuire că cele două decizii nu pot fi considerate potrivnice şi nu este încălcată autoritatea de lucru judecat a celei din urmă, în sensul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Împrejurarea că litigiile au urmărit, în esenţă, acelaşi scop, anume obţinerea certificatului de luptător remarcat prin fapte deosebite, nu reprezintă o condiţie suficientă pentru a se putea tranşa asupra îndeplinirii condiţiei identităţii de obiect şi cauză între cele două litigii, necesară pentru a se reţine autoritatea de lucru judecat, şi deci a dispoziţiilor art. 509 pct. 8 din C. proc. civ.
Toate aceste argumente, pentru care cererea de revizuire a fost respinsă, se regăsesc, expuse amplu, în considerentele deciziei atacate, instanţa de revizuire analizând temeinic condiţiile de admisibilitate a cererii şi prezentând pe larg, în mod clar şi detaliat motivele pentru care acestea nu sunt îndeplinite în cauză. De aceea, instanţa de recurs constată că nu pot fi primite criticile recurentului nici sub aspectul interpretării eronate a argumentelor expuse în susţinerea cererii de revizuire.
Considerentele unei hotărâri prin care instanţa interpretează texte de lege la modul general sau efectuează analize teoretice ale stărilor de fapt, fără a lămuri direct drepturile părţilor în cauză nu intră în puterea de lucru judecat.
În considerarea celor expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate şi întrucât susţinerile recurentului formulate prin motivele de recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecăţii în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 1123 din 25 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică din 12 aprilie 2021.