Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor aflate la dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 119 din 22.01.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a declinat în favoarea Curţii de Apel Craiova competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2681 din 15.10.2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă; prin aceeaşi decizie, instanţa supremă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată de acelaşi revizuent împotriva aceleiaşi decizii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de judecată a reţinut, în esenţă, că în speţă hotărârea a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată de Curtea de Apel Craiova, instanţă căreia, în conformitate cu art. 510 alin. (1) din C. proc. civ., îi aparţine competenţa materială de soluţionare a cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod.
De asemenea, instanţa de revizuire a constatat că cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. a fost formulată cu depăşirea termenului legal, de o lună, prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii atacate.
Împotriva deciziei nr. 119 din 22.01.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a declarat recurs revizuentul, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 - 8 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac formulate, recurentul face referire la argumente de fond, invocate în fazele procesuale anterioare şi la o serie de acte normative, solicitând să se dea prevalenţă garanţiilor constituţionale, precum şi să se constate că, potrivit C.E.D.O., prezenta cerere reprezintă singura cale procedurală prevăzută de legea internă pentru anularea hotărârii atacate.
De asemenea, recurentul îşi manifestă nemulţumirea faţă de împrejurarea că decizia a cărei revizuire a solicitat-o, nr. 2681 din 15.10.2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, nu i-a fost comunicată în "termenul de 30 de zile prevăzut de art. 426 CPC".
Examinând decizia recurată, în raport cu actele dosarului, cu critica formulată de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Prin decizia nr. 2681/15.10.2019, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant A.; împotriva acestei decizii, A. a formulat o cerere de revizuire.
Conform art. 510 alin. (1) din C. proc. civ., "cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere." Acest articol cuprinde o normă de competenţă materială imperativă, de la care nu se poate deroga.
Contrar celor susţinute de către autorul recursului, cum, în speţă, hotărârea a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată de Curtea de Apel Craiova, competenţa materială a soluţionării cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 5 revine acesteia, se constată că dezlegarea dată cererii de revizuire de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă este conformă dispoziţiilor procedurale incidente.
Cu privire la criticile privind respingerea ca tardivă a cererii de revizuire, instanţa supremă reţine că această cale extraordinară de atac, astfel cum este reglementată de art. 509 şi următoarele din C. proc. civ., trebuie să fie formulată în termenul prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de atac, după distincţiile prevăzute în art. 511 din C. proc. civ.
În speţă, cererea de revizuire este formulată în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., caz în care, potrivit art. 511 alin (1) pct. 8 din actul normativ menţionat, revizuirea se poate exercita în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, în speţa dedusă judecăţii de la data pronunţării deciziei nr. 2681/15.10.2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 coroborat cu alin. (2) teza finală din C. proc. civ.
Cererea de revizuire a fost formulată la 10 decembrie 2019 şi, având în vedere natura imperativă a termenului prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că, în mod legal, în raport cu dispoziţiile art. 185 alin. (1) teza 1 din C. proc. civ., instanţa de revizuire a sancţionat nerespectarea acestuia cu decăderea.
Raportat la prevederile exprese ale art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care leagă momentul curgerii termenului de revizuire de data rămânerii definitive a ultimei hotărârii care, în speţă, este reprezentat de data pronunţării acestei hotărâri sunt nerelevante motivele de recurs prin care se susţine necomunicarea hotărârii într-un anume interval de timp.
De asemenea, motivele invocate de recurent nu dovedesc că întârzierea s-a datorat unor motive temeinic justificate, cu atât mai mult cu cât nu s-a formulat cerere de repunere în termen.
În considerarea celor expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate şi întrucât susţinerile recurentului formulate prin motivele de recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecăţii în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 119 din 22 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2019, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică din 12 aprilie 2021.