Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor aflate la dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1165 din 25.06.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins cererea de revizuire formulată de A. S.A. împotriva deciziei nr. 55/A-com. din 27 ianuarie 2020, pronunţată de către Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de revizuire a reţinut, în esenţă, că cerinţele art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu sunt îndeplinite, întrucât între cele două hotărâri indicate ca fiind contradictorii nu există o similitudine juridică sub aspectul identităţii de obiect.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs revizuenta, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac formulate, se arată că au fost încălcate dispoziţiile legale referitoare la autoritatea de lucru judecat, cărora li s-a dat o interpretare eronată, în opinia recurentei, contrară interpretărilor existente în doctrină şi jurisprudenţă, pe care le evocă în cuprinsul cererii de recurs.
De asemenea, se susţine că, în privinţa deciziei nr. 83/A-C din 04.04.2014 a Curţii de Apel Piteşti, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 430 alin. (3) şi art. 1002 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât dreptul recunoscut recurentei prin această hotărâre este "acela de a nu fi parte într-un litigiu în care se pune în discuţie legalitatea tranzacţiilor de tip sell-out cu acţiuni BVB încheiate în data de 14.11.2013, în care calitatea de vânzător a avut-o B., iar cea de cumpărător, cei trei clienţi ai societăţii noastre"; această chestiune litigioasă s-a tranşat în mod definitiv prin decizia menţionată, iar circumstanţele care au stat la baza soluţiei nu s-au schimbat.
Concluzionează recurenta că, în condiţiile arătate, decizia a cărei revizuire a solicitat-o a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al deciziei nr. 83/A-C/04.04.2014 a Curţii de Apel Piteşti, pe care a contrazis-o în ceea ce priveşte aspectul care stabilea lipsa calităţii procesuale pasive a recurentei în raportul juridic litigios dedus judecăţii, respectiv inexistenţa transferului patrimonial de 113.000 de acţiuni din patrimoniul debitoarei S.C. HARINVEST S.A. în patrimoniul societăţii recurente.
Intimata S.C. HARINVEST S.A., prin administrator special C., a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea, ca nefondat, a recursului.
Intimata D.. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului, susţinând că, deşi îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenta formulează critici care nu pot fi încadrate în această ipoteză legală, şi anume încălcarea de către instanţa de revizuire a autorităţii de lucru judecat; în subsidiar, solicită respingerea, ca nefondat, a recursului.
Prin încheierea din 15 martie 2021 s-au respins excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului şi s-a admis în principiu recursul declarat de A. S.A.
Examinând decizia recurată, în raport cu actele dosarului, cu critica formulată de recurenta, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă (…) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
Dispoziţiile legale citate, invocate de recurentă drept temei al cererii formulate în faţa instanţei de revizuire, reglementează posibilitatea revizuirii dacă există hotărâri potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
În speţă, însă, se constată că decizia a cărei anulare se cere prin cererea de revizuire nu încalcă autoritatea lucrului judecat, în raport cu hotărârea judecătorească invocată ca fiind potrivnică celei ce face obiectul revizuirii.
Astfel, în cadrul primului dosarului nr. x/2013 în care s-a pronunţat decizia nr. 83 din 4 aprilie 2014, s-a solicitat pe calea ordonanţei preşedinţiale suspendarea dreptului de dispoziţie asupra celor 113.000 de acţiuni.
În cel de al doilea litigiu - soluţionat prin decizia civilă 55 din 27.01.2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014, a cărei retractare se solicită, obiectul litigiului l-a constituit acţiunea în anularea transferului patrimonial a celor 113.000 acţiuni BVB aflate în patrimoniul Harinvest S.A..
Conform art. 1002 din C. proc. civ., "(1) Ordonanţa preşedinţială are autoritate de lucru judecat faţă de o altă cerere de ordonanţă preşedinţială, numai dacă nu s-au modificat împrejurările de fapt care au justificat-o. (2) Ordonanţa preşedinţială nu are autoritate de lucru judecat asupra cererii privind fondul dreptului. (3) Hotărârea asupra fondului dreptului are autoritate de lucru judecat asupra unei cereri ulterioare de ordonanţă preşedinţială".
În aceste condiţii, instanţa nu era ţinută de soluţia pronunţată în cadrul ordonanţei, relativitatea autorităţii de lucru judecat a acesteia permiţând ca ulterior să fie redicutate inclusiv aspectele stabilite prin această procedură specială.
Totodată, privite comparativ, contrar susţinerilor recurentei, cele două litigii au obiect şi cauză diferite, prin aceasta din urmă înţelegându-se scopul urmărit de reclamant la momentul sesizării instanţelor de judecată.
Nefiind îndeplinită condiţia identităţii de obiect şi cauză între litigiile în care au fost pronunţate hotărârile în discuţie, în mod corect a reţinut instanţa de revizuire că cele două decizii nu pot fi considerate potrivnice şi nu este încălcată autoritatea de lucru judecat a celei din urmă, în sensul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Împrejurarea că litigiile au privit, în esenţă, regimul juridic al aceloraşi acţiuni nu reprezintă o condiţie suficientă pentru a se putea tranşa asupra îndeplinirii condiţiei identităţii de obiect şi cauză între cele două litigii, necesară pentru a se reţine autoritatea de lucru judecat, şi deci a dispoziţiilor art. 509 pct. 8 din C. proc. civ.
Toate aceste argumente, pentru care cererea de revizuire a fost respinsă, se regăsesc, expuse amplu, în considerentele deciziei atacate, instanţa de revizuire analizând temeinic condiţiile de admisibilitate a cererii şi prezentând pe larg, în mod clar şi detaliat motivele pentru care acestea nu sunt îndeplinite în cauză. De aceea, instanţa de recurs constată că nu pot fi primite criticile recurentei nici sub aspectul interpretării eronate a argumentelor expuse în susţinerea cererii de revizuire.
Considerentele unei hotărâri prin care instanţa interpretează texte de lege la modul general sau efectuează analize teoretice ale stărilor de fapt, fără a lămuri direct drepturile părţilor în cauză nu intră în puterea de lucru judecat.
În considerarea celor expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate şi întrucât susţinerile recurentei formulate prin motivele de recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecăţii în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. S.A. împotriva deciziei nr. 1165 din 25 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2020, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică din 12 aprilie 2021.