Asupra recursului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin încheierea din data de 13 octombrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de contestatorul A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.
Pentru a dispune astfel, instanţa fondului a reţinut că acesta a formulat o contestaţia la executare împotriva Deciziei penale nr. 33/RC din data de 07 februarie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, cererea fiind înregistrată pe rolul instanţei supreme la data de 26 iunie 2020, sub nr. x/2020.
Împreună cu contestaţia la executare, contestatorul A. a depus şi o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., înregistrată sub nr. x/2020/a1.
Procedând la analizarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., Înalta Curte a reţinut că pentru a fi admisibilă o astfel de cerere, din perspectiva dispoziţiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, aceasta este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a celor patru cerinţe stipulate expres de textul legislativ.
Prealabil, s-a arătat că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 126/2016 (publicată în Monitorul Oficial nr. 185/11.03.2016), s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, este neconstituţională.
Ulterior pronunţării acestei decizii, art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a fost modificat prin O.U.G. nr. 18/2016, în prezent având următorul conţinut: "(1) Revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: (...) f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate."
În continuare, în analiza condiţiilor de admisibilitate enumerate anterior, instanţa a constatat că excepţia a fost invocată de contestatorul A. într-un dosar aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, (Dosarul nr. x/2020), aceasta vizează neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., iar aceste prevederi nu au fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, ulterior modificării aduse acestor prevederi prin O.U.G. nr. 18/2016.
În continuare, s-a arătat că pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, aceasta trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal şi, implicit, asupra situaţiei juridice a părţii din proces.
Totodată, s-a reţinut că, în aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, judecătorul realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită. Astfel, în mod constant, instanţele judecătoreşti au statuat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare şi aplicare a legii sau atunci când nu are legătură cu cauza.
Din această perspectivă, în speţă, s-a constatat că, prin excepţia de neconstituţionalitate formulată, contestatorul A. a apreciat că dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. sunt neconstituţionale întrucât contravin prevederilor art. 1 alin. (5), art. 2, art. 124 alin. (1) din Constituţia României.
Înalta Curte a constatat că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare formulată împotriva Deciziei penale nr. 33/RC din data de 07 februarie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016 (prin decizia împotriva căreia a fost formulată contestaţia la executare a fost respins, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 623/Ap din 7 iulie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2016).
Înalta Curte a constatat că prevederile criticate din perspectiva neconformităţii cu legea fundamentală [art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., care reglementează un caz de revizuire] nu au o înrâurire asupra soluţionării cauzei.
Astfel, instanţa a reţinut că A. a invocat neconstituţionalitatea unor dispoziţii care reglementează un caz de revizuire într-o cauză ce are ca obiect o contestaţie la executare, pentru promovarea căreia există cazuri expres prevăzute de dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. a) - d) din C. proc. pen.
II. Împotriva încheierii din data de 13 octombrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020 a formulat recurs A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, la data de 24 noiembrie 2020 sub nr. x/2020, fiind stabilit termen la data de 25 ianuarie 2021, dată la care au avut loc şi dezbaterile.
Examinând recursul declarat de recurentul A., precum şi actele dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, constată următoarele:
Prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale s-a susţinut că dispoziţiile 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. sunt în conflict cu dispoziţii constituţionale
Instanţa supremă reţine că dispoziţiile 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. prevăd că împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală se poate face revizuire în cazul în care "hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate".
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Aşadar, cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, se observă că trebuie îndeplinite, cumulativ, cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, şi anume:
- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;
- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;
- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;
- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.
În analiza condiţiilor enumerate anterior, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că excepţia a fost invocată de contestator într-un dosar aflat pe rolul secţiei penale a instanţei supreme, are în vedere neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., iar textul criticat nu a fost declarat neconstituţional printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale a României.
Legiuitorul nu impune limite referitor la cadrul procesual, prevăzând doar condiţia ca excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei indiferent de obiectul acesteia.
Aşadar, ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.
Din perspectivă teoretică, referitor la condiţia privind legătura normelor legale ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte reţine că, pentru a trimite cererea de sesizare la Curtea Constituţională, dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate se cere a fi constatată, trebuie să fie de natură să producă un efect real, concret, asupra soluţiei ce urmează a se pronunţa în cauză.
În esenţă, recurentul a formulat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. motivând că dispoziţiile menţionate sunt neconstituţionale deoarece nu sunt clare şi previzibile, putând exista situaţii în care puterea judecătorească să nu respecte deciziile Curţii Constituţionale a României, chiar dacă acestea sunt motivate. Contestatorul a susţinut şi că hotărârea prin care a fost condamnat nu a respectat Decizia nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale, cu privire la interceptările efectuate în Dosarul nr. x/2016.
Însă, dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. prevăd unul din cazurile în care se poate formula cerere de revizuire.
Astfel, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a fost invocată într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare formulată împotriva Deciziei penale nr. 33/RC din data de 07 februarie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016 (prin decizia împotriva căreia a fost formulată contestaţia la executare a fost respins, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 623/Ap din 7 iulie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2016).
Prin urmare, în acord cu instanţa de fond, se constată că excepţia de neconstituţionalitate invocată nu are legătură cu soluţionarea cauzei, iar un eventual examen de constituţionalitate nu poate influenţa soluţia în cauza în care a fost invocată, în raport de obiectul dosarului aflat pe rolul instanţei supreme.
Condiţia relevanţei excepţiei care presupune ca textul criticat să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei impune o analiză a interesului procesual prin prisma cadrului procesual şi a stadiului concret în care se află pricina, deoarece aspectele invocate nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competenţa jurisdicţiei constituţionale sub forma unei excepţii de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 13 octombrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul petent A., în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 13 octombrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul petent A., în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 ianuarie 2021.
GGC - GV