Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
I. Prin decizia penală nr. 341/A din 12 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020 a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 301/A din data de 08 octombrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte a apreciat contestaţia la executare ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută.
Regimul juridic al contestaţiei la executare este acela al unui mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare şi executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziţii de drept penal şi drept procesual penal care se referă exclusiv la executarea unei condamnări penale.
Aşadar, prin contestaţia la executare nu se poate analiza legalitatea sau temeinicia hotărârii penale, ci doar aspectele de nelegalitate constatate în procedura punerii în executare a hotărârii penale definitive.
Totodată, Înalta Curte a reţinut că, inclusiv din perspectiva dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se impune respectarea principiului securităţii raporturilor juridice, potrivit căruia niciuna dintre părţi nu este abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive şi executorii cu unicul scop de a obţine o reanalizare a cauzei şi o nouă hotărâre în privinţa sa (Cauza Brumărescu împotriva României).
Înalta Curte, analizând susţinerile contestatorului a reţinut că nelămurirea cu privire la hotărârea care se execută antamează fondul cauzei, astfel că nu poate fi circumscrisă vreunei nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută, în înţelesul dat acestei sintagme prin dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen.
În esenţă, a reţinut instanţa de fond, susţinerile contestatorului vizează modul în care prin decizia contestată se individualiză anumite elemente ce vizează starea de fapt reţinută în ceea ce îl priveşte. Toate aceste circumstanţe faptice sunt intrate în puterea de lucru judecat, nefiind susceptibile a fi modificate prin intermediul contestaţiei la executare.
În consecinţă, instanţa a constatat că prin contestaţia la executare promovată nu sunt relevate nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută, astfel că solicitarea condamnatului A. nu poate fi tranşată pe calea unei contestaţii la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. şi ca atare, în baza art. 597 alin. (4) din C. proc. pen., se va dispune respingerea acesteia ca nefondată.
II. Împotriva deciziei penale nr. 341/A din 12 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, contestatorul A. a formulat contestaţie, cauza fiind înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Penal 1 - 2021, sub nr. x/2020, fiind fixat aleatoriu primul termen de judecată la data de 1 februarie 2021, termen la care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac formulată.
Concluziile apărătorului contestatorului, ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi ultimul cuvânt al contestatorului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de contestator, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul V, Capitolul IV din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestaţiei este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor art. 597 alin. (7) din C. proc. pen. "hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării, potrivit prezentului titlu, pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare."
Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că în prezenta cauză este învestită cu soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei prin care a fost respinsă ca nefondată contestaţia la executare formulată în temeiul art. 598 lit. c) teza I C. proc. pen., respectiv pentru lămurirea unei hotărâri judecătoreşti, în speţă decizia penală nr. 301/A din data de 08 octombrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, hotărâre definitivă, pronunţată în calea ordinară de atac a apelului.
Prin urmare, se constată că hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia la executare formulată de contestator şi întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., nu este supusă vreunei căi de atac, instanţa supremă statuând cu caracter definitiv asupra soluţiei de respingere pronunţate în cauză.
Aşadar, contestatorului nu îi este recunoscuta calea de atac a contestaţiei împotriva deciziei penale nr. 341/A din 12 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, a principiului unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, şi din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept. În atare condiţii, nu se mai impune analizarea criticilor contestatorului invocate în cauza pendinte.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 341/A din 12 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A., în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 341/A din 12 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A., în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 februarie 2021.