Asupra cererii de revizuire;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Acţiunea disciplinară
Prin acţiunea disciplinară înregistrată sub n.1/P/2017 pe rolul secţiei pentru procurori în materie disciplinară, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "Legea nr. 303/2004"), pârâtului A. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni, pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzută de art. 99 lit. m), k), h) şi t) teza a doua din Legea nr. 303/2004.
2. Soluţia instanţei de disciplină
Prin Hotărârea nr. 4P din 26 aprilie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori în materie disciplinară a admis în parte acţiunea disciplinară şi, în baza art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004, a aplicat pârâtului A. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni, sancţiunea disciplinară constând în "avertisment", pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) şi k) din aceeaşi lege.
3. Hotărârea pronunţată în recurs de Completul de 5 judecători
Prin Decizia nr. 31 din 19 februarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva hotărârii menţionate la pct. 2.
4. Cererea de revizuire
Împotriva deciziei menţionate la pct. 3, recurentul A. a formulat cerere de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1021 din 29 noiembrie 2018, formulând criticile arătate în continuare.
Prin Decizia nr. 685/2018, Curtea Constituţională a reţinut că a fost constituit nelegal completul de cinci judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a pronunţat inclusiv decizia civilă nr. 31/2018. În considerentele deciziei (pct. 190-191), se menţionează că, odată cu transformarea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dintr-o entitate administrativă într-una jurisdicţională (începând cu Hotărârea nr. 3/2014), prin aceea că a decis legala compunere a instanţei, a fost afectat dreptul la un proces echitabil, în componentele sale referitoare la imparţialitatea instanţei şi tribunal stabilit prin lege.
Revizuentul susţine că, în raport de considerentele menţionate, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a săvârşit abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) cu referire la art. 991 din Legea nr. 303/2004
Cu referire la buna desfăşurare a activităţii de judecată şi a realizării actului de justiţie, se invocă dispoziţiile art. 124 alin. (1)-(3) din Constituţie, art. 2 alin. (3) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 304/2004, art. 3 alin. (1)-(3), art. 7 şi art. 9 alin. (1)-(2) din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328/2005, art. 6 alin. (1) teza întâi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 47 alin. (2) Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, iar, în ceea ce priveşte limitele răspunderii disciplinare, sunt invocate dispoziţiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, precum şi dispoziţiile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.
Concluzionează revizuentul că, atâta vreme cât o cauză nu a fost soluţionată definitiv, nu se poate aprecia asupra caracterului grav al încălcării normelor de drept material sau procesual, eventualele consecinţe asupra drepturilor părţilor putând fi constatate doar după epuizarea căilor de atac. În caz contrar, s-ar aduce atingere dispoziţiilor constituţionale care consacră principiul independenţei judecătorului, precum şi cel care prevede că hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai controlului judiciar, în condiţiile legii.
În cadrul procedurii disciplinare pot fi supuse verificării doar aspectele asupra cărora instanţa nu s-a pronunţat în nici un mod, cum ar fi aplicarea eronată a textelor de lege în raport cu situaţia de fapt, nerespectarea normelor de competenţă etc., iar nu şi modul cum au fost administrate probele în condiţii de contradictorialitate ori motivarea hotărârii, care fac obiectul căilor de atac puse la dispoziţie de legiuitor şi exercitate de părţile în litigiu.
Referitor la urmarea imediată a faptei magistratului, legiuitorul nu condiţionează existenţa abaterii disciplinare de producerea rezultatului, şi anume vătămarea unei persoane, care ar putea consta din cauzarea unui prejudiciu de natură patrimonială sau nepatrimonială unei persoane, ci doar de posibilitatea producerii unui asemenea rezultat.
În ceea ce priveşte latura subiectivă, intenţia cu care magistratul încalcă normele de drept material sau procesual poate fi atât directă, cât şi indirectă, iar culpa poate fi simplă sau cu prevedere.
Elementul material al abaterii disciplinare este conturat de considerentele de la pct. 145-148, 156, 157-158, 161, 166-171, 173-175, 177-178, 187-193 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 685/2018.
5. Întâmpinarea formulată de intimat
Intimatul Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia tardivităţii cererii de revizuire şi excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire.
În susţinerea excepţiei tardivităţii, intimatul argumentează că cererea de revizuire, depusă la 5 noiembrie 2020, a fost introdusă cu nerespectarea termenului de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., calculat de la 29 noiembrie 2018, când Decizia Curţii Constituţionale nr. 685/2018 a fost publicată în Monitorul Oficial al României.
Cu referire la excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, se arată că judecătorii care au pronunţat decizia atacată nu au fost sancţionaţi disciplinar pentru a fi incident motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.
6. Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale
În dosarul nr. x/2020, la termenul de judecată din 7 decembrie 2020, revizuentul A. a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.
Prin încheierea din 18 ianuarie 2021, pronunţată în dosarul asociat nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de revizuentul A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2004 privind C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curţi
În temeiul art. 248 alin. (2), în circumstanţele cauzei deduse judecăţii, Înalta Curte va analiza cu prioritate admisibilitatea cererii de revizuire.
1. Asupra admisibilităţii cererii de revizuire
În temeiul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., analizând cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., în raport de criticile formulate de revizuent şi argumentele intimatului în susţinerea inadmisibilităţii revizuirii, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii pentru considerentele arătate în continuare.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, fără a presupune o analiză în privinţa temeiniciei soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii.
În cauză, cererea de revizuire este formulată în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., conform cărora:
"Art. 509. - Obiectul şi motivele revizuirii
(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: […]
4. un judecător a fost sancţionat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, dacă aceste împrejurări au influenţat soluţia pronunţată în cauză."
Din economia dispoziţiilor citate, rezultă că prima dintre cerinţele de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiate pe acest motiv rezidă în existenţa unei sancţiuni disciplinare definitive aplicate judecătorului care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În absenţa îndeplinirii acestei prime condiţii nu se poate trece la analiza condiţiilor subsecvente referitoare la aplicarea sancţiunii numai pentru abaterea constând în exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă şi la relaţia de dependenţă dintre abaterea săvârşită şi soluţia materializată în hotărârea a cărei revizuire se cere.
Or, în speţă, prin cererea de revizuire nu este invocată ipoteza vizată de motivul de revizuire, nefiind indicată existenţa unei sancţiuni disciplinare definitive aplicate vreunuia dintre judecătorii care au făcut parte din Completul de 5 judecători care a pronunţat decizia atacată.
Opiniile exprimate de revizuentul cu privire la săvârşirea de către judecători a unei abateri disciplinare, opinii întemeiate pe Decizia Curţii Constituţionale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, nu fac dovada îndeplinirii condiţiei de admisibilitate a cererii de revizuire vizând existenţa unei sancţiuni disciplinare definitive aplicate judecătorului care a pronunţat hotărârea atacată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 513 alin. (3) raportat la 509 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A..
2. Asupra excepţiei tardivităţii cererii de revizuire
Prin întâmpinare, intimatul a invocat excepţia tardivităţii cererii de revizuire în raport cu termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., calculat de la publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 685/2018.
Conform art. 511 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.:
"Art. 511. - (1) Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti:
4. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 4, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea prin care a fost sancţionat disciplinar definitiv judecătorul, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii de sancţionare disciplinară."
În speţă, însă, pentru considerentele arătate la pct. II.1, s-a reţinut că nu există o hotărâre prin care să fi fost sancţionat disciplinar definitiv vreunul dintre judecătorii care au făcut parte din completul care a pronunţat decizia atacată.
Or, în absenţa hotărârii de sancţionare disciplinară, nu există un reper temporal pentru a se putea proceda la verificarea respectării termenului de revizuire prevăzut de dispoziţiile citate.
Pe cale de consecinţă, nu se poate aprecia cu privire la excepţia tardivităţii invocată de intimat prin raportare la Decizia Curţii Constituţionale nr. 685/2018, indicată de revizuent în susţinerea motivului de revizuire, dar care nu reprezintă actul de la care se calculează termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 31 din 19 februarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2021.