Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin decizia penală nr. 51 din data de 25 februarie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2018 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de condamnatul A., de sesizare a Curţii Constituţionale României, cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 428 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 426 lit. d) din C. proc. pen.
Totodată, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de condamnatul A., împotriva deciziei penale nr. 94 din 08 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2017.
Asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 428 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa a reţinut că, în speţă, excepţia a fost ridicată în faţa instanţei de judecată (fiind iniţial învestită cu soluţionarea cauzei în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare formulată împotriva deciziei penale nr. 94 din data de 8 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2017), de către o parte şi vizează dispoziţii dintr-o lege aflată în vigoare [respectiv art. 428 alin. (1) din C. proc. pen..] şi pe care instanţa de contencios constituţional nu le-a declarat anterior neconstituţionale, nefiind îndeplinită cerinţa legăturii excepţiei invocate cu soluţionarea cauzei, deoarece instanţa a examinat existenţa căii de atac în sensul prevederii acesteia în legea penală şi nu a examinat termenul de exercitare a căii de atac.
Pe de altă parte, instanţa a reţinut că în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a statuat că "o excepţie de neconstituţionalitate ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia. (...) Aceasta, deoarece indiferent de soluţia pronunţată de Curtea Constituţională referitor la excepţia de neconstituţionalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză." (Decizia nr. 203 din 6 martie 2012; Decizia nr. 324 din 14 mai 2012; Decizia nr. 715 din 6 decembrie 2016).
II. Împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 428 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 426 lit. d) din C. proc. pen., cuprinsă în decizia penală nr. 51 din data de 25 februarie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2018, în termen legal contestatorul A. a formulat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Penal 3 - 2019 la data de 18 iulie 2019, sub nr. x/2019, fiind fixat aleatoriu primul termen de judecată la data de 15 octombrie 2019.
La data de 14 octombrie 2019 recurentul a transmis la dosarul cauzei o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 alin. (1) lit. a), c)-h) din C. proc. pen.
Prin decizia penală nr. 217 din 15 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, printre altele, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de contestatorul inculpat A., de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 alin. (1) lit. a), c)-h) din C. proc. pen.
Cu privite la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 alin. (1) lit. a), c)-h) din C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, a reţinut că excepţia a fost invocată în dosarul nr. x/2019, având ca obiect recursul declarat de contestator împotriva unei hotărâri prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o altă excepţie de neconstituţionalitate, respectiv a dispoziţiilor art. 428 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 426 lit. d) din C. proc. pen., excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. a), c)-h) din C. proc. pen., respectiv sintagma " în apel".
În ceea ce priveşte legătura normei ce face obiectul excepţiei cu soluţionarea cauzei, instanţa a reţinut că, pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra situaţiei juridice a părţii din proces.
Din această perspectivă, instanţa a reţinut că sintagma "legătura cu soluţionarea cauzei", a cărei neconstituţionalitate s-a invocat, priveşte incidenţa dispoziţiei legale a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată, în privinţa soluţiei ce se va pronunţa în procesul aflat pe rolul instanţei de judecată.
Or, având în vedere cadrul procesual în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, recurs împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 428 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 426 lit. d) din C. proc. pen., s-a apreciat că soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate cu referire la cazurile în care se poate formula contestaţie în anulare, nu poate avea o înrâurire/influenţă directă cu privire la soluţia ce s-a pronunţat deja în cauză.
Totodată, instanţa de control judiciar a constatat şi că recurentul nu a formulat o critică propriu-zisă de neconstituţionalitate a dispoziţiilor normative indicate.
III. Împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 alin. (1) lit. a), c)-h) din C. proc. pen., cuprinse în decizia penală nr. 217 din data de 15 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2019, în termen procedural a declarat recurs petentul A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători la data de 08 iulie 2020 sub nr. x/2019/a1, fiind stabilit prim termen la data de 19 octombrie 2020.
În cuprinsul motivelor de recurs trimise la data de 19 octombrie 2020 recurentul a arătat, în esenţă, că excepţia invocată se referă la sintagma în apel din cuprinsul dispoziţiilor art. 426 lit. a), c)-h) din C. proc. pen., opinând că are legătură cu soluţionarea cauzei, învederând şi faptul că instanţa de contencios constituţional, în marea majoritate a cazurilor, în solicitări similare, a constatat neconstituţionalitatea sintagmelor care vizează excluderea unor categorii de decizii.
La termenul din data de 19 octombrie 2020, reprezentantul Ministerului Public a formulat concluzii de respingere a recursului, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.
Examinând recursul declarat de petentul A., prin raportare la dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea 47/1992, faţă de criticile formulate, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată că acesta este nefondat.
Se reţine că, reglementând condiţiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, prevede că aceasta trebuie să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţă ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia, condiţie cu privire la care se reţine că "legătura cu soluţionarea cauzei" poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităţilor speţei, prin evaluarea atât a "aplicabilităţii textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi a necesităţii invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (mutatis mutandis, decizia nr. 591/21.10.2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M.Of. nr. 916/16.12.2014);
În speţă, se constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 alin. (1) lit. a), c)-h) din C. proc. pen. a fost invocată în faţa completului de judecată învestit cu soluţionarea recursului formulat de contestatorul A. împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 428 alin. (1) din C. proc. pen., cu referire la art. 426 lit. d) din C. proc. pen., iar textul de lege criticat este în vigoare şi nu a fost declarat neconstituţional printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale deşi a fost supus de mai multe ori controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici similare, fiind pronunţate decizii de respingere ca neîntemeiate a excepţiilor de neconstituţionalitate invocate (Decizia nr. 515 din 07.07.2015, Decizia nr. 203 din 06.03.2012, Decizia nr. 715 din 06.12.2016 şi Decizia nr. 503/30.06.2020).
Referitor la examenul legăturii cu cauza, instanţa supremă apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţia legală considerată neconstituţională o are în speţă. Stabilirea existenţei interesului se face pe calea verificării pertinenţei excepţiei în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei să fie de natură a produce un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal.
Aşadar, cerinţa relevanţei este expresia utilităţii pe care soluţionarea excepţiei invocate o are în cadrul rezolvării litigiului în care a fost invocată.
În acest context este de menţionat că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 alin. (1) lit. a), c)-h) din C. proc. pen. solicitată de petent nu are legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost invocată, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sens în care se reţine că prin Decizia nr. 203 din 06.03.2012 şi Decizia nr. 244 din 06.04.2017, Curtea Constituţională a statuat că "în măsura în care sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină soluţia de inadmisibilitate în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia, aceasta are legătură cu soluţionarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 astfel încât instanţa de contencios constituţional îşi poate exercita controlul de constituţionalitate. Aşa fiind, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că legătura cu soluţionarea cauzei a excepţiei de neconstituţionalitate este circumstanţiată de incidenţa dispoziţiilor criticate în pronunţarea soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii în justiţie. Cu alte cuvinte, atât timp cât dispoziţia criticată este temeiul respingerii, ca inadmisibile, a cererii formulate de petent în faţa instanţelor de drept comun, excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă, aceste dispoziţii având legătură cu soluţionarea cauzei".
Însă, se reţine că, aşa cum s-a arătat anterior, prin încheierea recurată, în mod legal şi temeinic, recursul formulat de contestatorul A. a fost respins, ca nefondat, din perspectiva faptului că neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 428 alin. (1) cu referire la art. 426 lit. d) din C. proc. pen. nu avea legătură cu situaţia juridică a petentului, acesta urmărind modificarea unui cadru legislativ.
De asemenea, Completul de 5 Judecători al instanţei supreme apreciază că, în mod judicios instanţa de fond a reţinut că soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 426 alin. (1) lit. a), c)-h) din C. proc. pen. nu poate avea înrâurire cu privire la soluţia ce s-a pronunţat în cauza în care a fost invocată, recurentul criticând prevederile legale antemenţionate din perspectiva limitării exercitării contestaţiei în anulare numai cu privire la hotărârile penale definitive prin care instanţa s-a pronunţat cu privire la acţiunea penală/civilă (indiferent dacă soluţia este de admitere sau de respingere a apelului).
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători constată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 426 alin. (1) lit. a), c)-h) din C. proc. pen. este lipsită de pertinenţă în raport cu procesul principal în care a fost invocată astfel încât va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 alin. (1) lit. a), c)-h) din C. proc. pen., cuprinse în decizia penală nr. 217 din data de 15 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2019.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 alin. (1) lit. a), c)-h) din C. proc. pen., cuprinse în decizia penală nr. 217 din data de 15 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2019.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2020.