Ședințe de judecată: Mai | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

Cerere de recuzare întemeiată pe dispozițiile art. 41 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Dezlegarea de către judecătorul recuzat a aceleași chestiuni deduse judecății și după trimiterea spre rejudecare, în al doilea ciclu procesual. Nelegala respingere a cererii de recuzare

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Dispoziții generale. Participanții la procesul civil. Judecătorul. Incompatibilitatea  

Index alfabetic: cerere de recuzare

  • incompatibilitate absolută

 

C. proc.civ., art. 41 alin. (1) teza ultimă, art. 42 alin. (1) pct. 2, pct. 10, pct. 13,

art. 48 alin. (4), art. 53 alin. (1), alin. (3) teza a II-a, art. 488 alin. (1) pct. 5

CEDO, art. 6 parag. 1

Potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (1) C. proc. civ., judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare, cu excepţia cazului în care este chemat să se pronunţe asupra altor chestiuni decât cele dezlegate de instanţa de apel sau, după caz, de recurs.

Astfel, în cazul în care judecătorul împotriva căruia s-a formulat cerere de recuzare a dezlegat în primul ciclu procesual chestiunea legată de calitatea procesuală activă a reclamantei, dar a dezlegat aceeaşi chestiune şi după trimiterea spre rejudecare, în al doilea ciclu procesual, sunt încălcate dispoziţiile art. 41 alin. (1) teza ultimă C. proc. civ., fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

 

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 1741 din 16 septembrie 2021

 

A.I. Obiectul cererii introductive

1.Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Argeş la 09.09.2020, reclamanta A. SA - în faliment, prin reprezentant legal, lichidatorul judiciar B. Filiala Galaţi SPRL, în contradictoriu cu pârâtele C., reprezentată de preşedintele consiliului de administraţie D., şi E. SRL, reprezentată de administrator D., a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, suspendarea executării Hotărârii A.G.O.A. a societăţii C. SA nr. 107/04.08.2020 şi a Hotărârii A.G.E.A. a societăţii C. SA nr. 108/04.08.2020.

2.În motivarea cererii, se arată că prin sentinţa civilă nr. 132/2019, pronunţată de Tribunalul Galaţi, definitivă prin decizia civilă nr. 75/2020 a Curţii de Apel Constanţa, ca urmare a respingerii apelurilor, s-a statuat în mod definitiv că transferul unui număr de 16.000.000 acţiuni emise de pârâtul C. SA între reclamantul A. SA, în calitate de vânzător, şi F. SRL, în calitate de cumpărător, a fost nelegal şi s-a dispus anularea acestuia. Apreciază că în virtutea efectului nulităţii, retroactiv, acţiunile nu au părăsit niciodată patrimoniul reclamantului A. SA.

3.Adunările generale au avut loc după ce hotărârea a rămas definitivă, astfel că pârâţii nu cunoşteau faptul că transferul de acţiuni a fost anulat.

Mai arată reclamantul că despre soluția pronunțată și caracterul ei definitiv au fost notificate Depozitarul Central, emitentul C. și A.S.F.

4.Chiar dacă anularea transferului nu s-a operat încă de către Depozitarul Central, părțile din tranzacție (respectiv A. SA și E. SRL) cât și terții notificați (inclusiv emitentul C.), nu pot nega existența și efectele hotărârii judecătorești prin care cele 16.000.000 acțiuni emise de către C. au reintrat în patrimoniul A. S.A.

5.Atât la momentul ținerii Adunărilor Generale contestate (Ordinare a Acționarilor ("AGOA") nr. 107/04.08.2020 şi Extraordinare a Acționarilor ("AGEA") C. SA nr. 108/04.08.2020cât) cât și la acest moment, A. S.A. are în patrimoniu cele 16.000.000 acțiuni simbol C. (C. SA) - transferate inițial prin actul anulat către E. SRL.

6.Având în vedere reglementarea specifică a pieței de capital şi că Registrul Acționarilor este ținut şi operat, conform legii, de către Depozitarul Central SA, acesta a efectuat demersurile specifice înregistrării hotărârii privind nulitatea tranzacției.

7.Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 70 alin. (1) lit. g) din Regulamentul ASF 10/2017 şi ale art. 489 din Codul Depozitarului Central, prin adresa din data de 24.03.2020, s-a înregistrat la Depozitarul Central cererea privind efectuarea de urgență a transferului direct asupra unui număr de 16.000.000 acțiuni emise de C. SA (simbol C.) din contul societății E. SRL (fostă F. SRL) într-un cont distinct restricționat al societății A. S.A., cu menținerea înscrierii şi evidențierii sechestrului asigurător asupra acestor instrumente financiare, precum şi orice alte mențiuni și înregistrări necesare în vederea respectării și aducerii la îndeplinire a Sentinței Civile nr. 132 pronunțată în Dosarul nr. x/121/2017/a1* la 2.04.2019 de către Tribunalul Galați, Secția a II-a civilă; (anexat prezentei).

8.Cu toate acestea, nici până la data introducerii cererii de chemare în judecată, Depozitarul Central nu a repus părțile în situația anterioară și nu a efectuat transferul direct al celor 16.000.000 acțiuni emise de C. SA din contul E. SRL în contul reclamantei, conform hotărârii judecătorești. Această inacțiune are consecințe vătămătoare pentru calitatea de acționar a reclamantei.

9.Terțul dobânditor de rea credință, E. SRL, prin numitul D., în calitate de președinte al consiliului de administrație al C. SA, a efectuat, în mod repetat, în această perioadă, demersuri privind convocarea unor Adunări Generale a Acționarilor, vizând puncte pe ordinea de zi care să fie aprobate cu votul majoritar exercitat fraudulos de către pârâta E. SRL (mai exact exercitarea ilicită a dreptului de vot al celor 16.000.000 acțiuni proprietatea reclamantului).

10.Apreciază că numitul D. refuză să pună în executare hotărârea judecătorească în scopul menţinerii în continuare a avantajului şi controlului ilicit asupra societății C. SA, prin exercitarea abuzivă a dreptului de vot aferent celor 16.000.000 acțiuni proprietatea reclamantului.

11.Susţine că este îndeplinită condiţia urgenţei deoarece societatea E. SRL a exercitat în mod fraudulos, cu rea credinţă, în cadrul ambelor AGA, din data de 04.08.2020, dreptul de vot aferent acţiunilor proprietatea reclamantului, drept de vot fără de care hotărârile nu ar fi fost adoptate în interesul acestuia, fiind incident în cauză principiul „fraus omnia corrumpit”.

12.Or, nerespectarea legii şi frauda evidente, în sine, în opinia reclamantului, ar trebui să constituie un prejudiciu suficient pentru suspendarea hotărârilor AGA C. SA din data de 04.08.2020, la aceasta adăugându-se şi riscurile pentru circuitul civil de punere în aplicare a unei hotărâri asupra căreia planează un dubiu serios cu privire la legalitatea sa, precum şi riscul devalizării ireversibile a patrimoniului emitentului, sub aparenta legalitate pe care o oferă în mod artificial aceste hotărâri.

13.Apreciază ca reclamanta nu trebuie să-şi demonstreze prejudiciul iminent pe care l-ar avea de suferit, cum trebuie să o facă în cadrul unei cereri ordinare întemeiată pe Codul de procedură civilă, deoarece se pune în discuţie modul în care legea a fost respectată şi dacă şi cum a fost afectată subscrisa. De aceea, în cadrul acţiunii în anularea Hotărârii AGA, interesul reclamantului decurge automat din calitatea sa de acţionar, iar ceea ce se încearcă a se proteja este societatea însăși. Aceasta este logica pentru care Legea nr. 31/1990 nici nu prevede posibilitatea respingerii cererii de suspendare, lăsând judecătorului doar opţiunea de a pretinde sau nu o cauţiune.

14.În ceea ce priveşte existenţa unor cazuri grabnice, arată că, prin încălcarea efectelor sentinţei civile nr. 132/02.04.2019 pronunţate de Tribunalul Galaţi s-ar produce pagube iminente în patrimoniul reclamantului, întrucât, în condițiile în care, prin exercitarea dreptului de vot de către pârâta E. SRL, corespunzător unui nr. de 16.000.000 acțiuni, s-a schimbat puterea de decizie în adunările generale ale acționarilor şi s-a creat o majoritate artificială pe care a deţinut-o E. SRL.

15.Mai arată că prin adoptarea respectivelor hotărâri se afectează respectiv interesele şi drepturile acestuia, se spoliază patrimoniul emitentului şi al acţionarilor în folosul numitului D.

16.Cu privire la ratificarea unor hotărâri ale consiliului de administraţie, arată că acestea au ca efect transferul ilicit al unor sume importante de bani cu titlu de prime, indemnizaţii din patrimoniul emitentului C. SA în patrimoniul numitului D. (indirect prin societăţile deţinute de aceste membre în C.A. C., cu consecinţa imediată a vătămării drepturilor şi patrimoniului emitentului şi al reclamantei, în calitate de acţionar al acestuia.

17.În concret, arată, spre exemplu, că prin Hotărârea CA nr. 227/26.02.2019 căreia i-a fost acordat în mod abuziv o aparenţă de legalitate prin AGOA din 04.08.2020, a fost acordată suma de 1.320.000 lei către 3 administratori (societăţi deţinute şi controlate de D.) cu titlu de „prime„. Suma acordată nu este cuprinsă în Bugetul de venituri și cheltuieli aprobat de AGOA din 25.04.2019.

18.De asemenea, prin Hotărârea nr. 234/28.12.2019 a Consiliului de Administraţie a C., la Art. 5 a fost aprobată „repartizarea remunerațiilor suplimentare pentru 3 membri ai Consiliului de Administrație pentru anul 2020 în valoare de 104.500 lei/lună, respectiv 1.254.000 lei/anul 2020”, în situația în care nu erau cunoscute rezultatele financiare ale anului 2019, iar Bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2020 urmează să fie discutat abia în AGOA de aprobare a rezultatelor anului 2019. Această sumă se adaugă indemnizației lunare aprobate de AGOA în valoare de 50.762 lei/lună, respectiv 609.144 lei/an. Deci, numai indemnizațiile și remunerațiile cunoscute pentru 2020 reprezintă 1.863.144 lei, aproape cât profitul net al anului 2019 în valoare de 2.036.989 lei.

19.Aceste aspecte rezultă şi din solicitarea de convocare a unei adunări generale formulată de unul dintre acţionarii societăţii cu deţineri semnificative.

Contractarea unei facilităţi de credit în valoare de 47.160.422 lei şi garantarea acesteia cu ipoteca asupra conturilor curente, stocului de materie primă, universalităţii creanţelor, imobilelor societăţii, s.a.

Arată că potrivit bilanţului publicat de societate pentru anul financiar 2019 societatea C. înregistrează deja datorii semnificative în valoare de 80.443.163 lei (aproximativ 16.500.000 Euro).

20.Executarea acestui punct ar avea mai multe consecinţe vătămătoare imediate cum ar fi creşterea gradului de îndatorare al societăţii, ipotecarea celor mai importante active, asigurarea de lichidități la dispoziţia numitului D. garantate cu active din patrimoniul societăţii şi implicit al acţionarilor s.a.

21.Mai susţine că prin prezenta cerere nu se cer măsuri care să prejudicieze litigiul în fond, pentru că astfel de măsuri nici nu ar mai putea fi luate, litigiul în fond a fost deja soluţionat, respectiv s-a constatat nulitatea absolută a tranzacției, cu consecinţa reîntoarcerii acţiunilor în patrimoniul reclamantului.

22.Arată că, în situaţia expusă, aparenţa dreptului operează în favoarea reclamantei, în raport cu sentința civilă nr. 132/02.04.2019 pronunțată de Tribunalul Galaţi, Secţia a II-a civilă în dosarul asociat nr. x/121/2017/al*, hotărâre care se impune cu putere lucru judecat şi ale cărei efecte nu pot fi ignorate.

23.Se mai invocă existența unei aparențe de drept în favoarea reclamantului întrucât în cadrul ședințelor AGOA, respectiv AGEA C. SA din data 04.08.2020, dreptul de vot aferent unui număr de 16.000.000 acţiuni simbol C. proprietatea reclamantului, a fost exercitat în mod fraudulos şi cu rea credinţă.

24.Această conduită frauduloasă a avut ca efect vicierea rezultatului votului în cadrul şedinţelor AGEA şi AGOA C. SA din data de 04.08.2020, încălcarea şi vătămarea drepturilor acţionarilor şi a societăţii.

25.Consideră că instanța poate cerceta sumar, să verifice aparenţa dreptului prin analiza celor două hotărâri judecătoreşti (fond şi apel) prin care s-a anulat în mod definitiv tranzacţia cu privire la cele 16.000.000 acţiuni C. SA.

În dovedirea celor arătate solicită administrarea probei cu înscrisuri

În drept, s-au invocat prevederile art. 1254 alin.(1) C. civ., art. 133 alin. (1) din Legea Societăților nr. 31/1990, art. 997 alin. (1) C. proc. civ.

II. Apărarea formulată de pârâți

26. La data de 27.09.2020 a fost depusă întâmpinare de către pârâta SC C. S.A. („C.”) prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, cu titlu prealabil, s-a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a reclamantului de către avocatul semnatar al cererii, iar în subsidiar, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a reclamantului de către avocatul semnatar al cererii, pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 80 C.proc.civ. şi ale art. 2016 C.civ. De asemenea, s-a mai invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului E. SRL, potrivit dispoziţiilor art. 36 C.proc.civ. şi ale art. 132 alin.(5) din Legea societăților comerciale nr. 31/1990. În plus, s-a mai solicitat obligarea reclamantului la plata unei cauțiuni, în raport de art. 133 alin (2) C.civ., ca urmare a  faptului că în caz de admitere a cererii există riscul ca pârâta să piardă un ajutor de stat în sumă de 27.741.425 lei, având în vedere că prin Hotărârea AGEA s-au aprobat garanţiile necesare accesării ajutorului de stat, iar prin Hotărârea AGOA s-a aprobat împuternicirea CA de a modifica programul de investiţii în măsura în care ajutorul de stat va fi accesat.

27. Se mai arată de către pârâtă că reclamanta, deşi se pretinde acţionar, nu este înscrisă în evidenţele Depozitarului Central, iar C. S.A. are obligaţia legală (art. 98 alin. 2 şi art. 177 alin. I din Legea nr. 31/1990) de a permite votul doar acelor persoane înscrise în evidenţele Depozitarului Central S.A. - inexistenţa unei aparenţe de drept în favoarea reclamantei. Prin urmare, se consideră că aparența de drept este în favoarea pârâtei E. SRL, care este acţionară a C. SA şi are dreptul de a vota faţă de această calitate.

28. În ceea ce priveşte condiţia urgenţei, pârâtul apreciază că simpla afirmare a eventualității producerii unor prejudicii, chiar de natură financiară, fără ca acestea să fie individualizate în conținutul lor, doar ca o formulare generală, nu satisface exigenţele condiției urgenței din textul art. 133 din Legea nr. 31/1990, legiuitorul instituind prin acest text posibilitatea luării unor măsuri concrete, pentru situații şi împrejurări concrete şi care, în desfăşurarea lor, produc, în mod efectiv, prejudiciile a căror înlăturare nu poate aştepta.

29. În ceea ce priveşte neprejudecarea fondului şi caracterul vremelnic, se apreciază că, dacă se va dispune măsura suspendării AGOA şi AGEA, C. va pierde în mod ireversibil ajutorul de stat aprobat pentru suma de 27.741.425 lei, datorită faptului că garanţiile solicitate de MFP pot fi constituite doar dacă, în prealabil, exista aprobarea AGEA şi AGOA, urmând ca termenul de 4 luni să nu poată să fie respectat, dacă cererea se va admite.

30. În drept, s-au invocat prevederile dispoziţiile art. 146 alin. 5 şi 6, art. 147 din Legea nr. 297/2004, art. 177 alin. (1) din Legea Societăților nr. 31/1990, art. 120 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, art. 997 C. proc. civ.

31. La data de 28.09.2020 s-a depus întâmpinare de către pârâtul E. SRL prin care s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, cu titlu prealabil, se invocă excepţia lipsei calităţii de reprezentant al reclamantului de către avocatul semnatar al cererii, în subsidiar, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al reclamantului de către avocatul semnatar al cererii pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 80 C. proc .civ. şi ale art. 2016 C.civ. De asemenea, se mai invocă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, raportat la faptul că Sentința civilă nr. 132/02.04.2019 a Tribunalului Galați nu conferă reclamantei un drept de proprietate asupra celor 16.000.000 de acțiuni emise de C. S.A., ci doar dă naștere unei obligații de a face în sarcina pârâtei E. S.R.L., aspect confirmat prin chiar demersurile întreprinse de A. S.A. împotriva Depozitarului Central S.A.

32. În ceea ce priveşte admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială, se arată, în esenţă, că afirmațiile reclamantei nu pot fi primite, deoarece presupusa pagubă iminentă care s-ar produce în patrimoniul său prin neluarea măsurii solicitate nu a fost dovedită și, cu atât mai puțin, nu poate fi apreciată doar prin prisma unei viitoare conduite prezumtiv frauduloase, știut fiind faptul că buna-credință se prezumă.

33. Având în vedere că urgența măsurii solicitate se apreciază prin raportare la scopul luării acesteia, respectiv prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara altfel, în jurisprudența națională s-a stabilit că realizarea acestei cerințe se impune a fi analizată prin prisma existenței unui prejudiciu cert, iar nu și în cazul unor posibile pagube.

34. În ceea ce priveşte vremelnicia măsurii, nu rezultă și nu se analizează doar prin raportare la invocarea unei perioade de timp, ci și prin raportare la natura măsurii solicitate, astfel încât instanța va fi ținută să analizeze și faptul dacă s-au epuizat sau nu efectele hotărârilor adunărilor generale a căror suspendare a executării se solicită.

35. În acest sens se apreciază de către pârâtă că nu mai poate fi dispusă măsura suspendării executării H.A.G.O.A. nr. 107/04.08.2020 în ceea ce privește punctele de pe ordinea de zi ce vizau aprobarea situațiilor financiare aferente anului 2019, descărcarea de gestiune a administratorilor, aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli și a programului de investiții pentru anul 2020 (în contextul în care au trecut 9 luni din acest an), ratificarea unor hotărâri ale consiliului de administrație care au fost deja executate. În mod similar se consideră că nu poate fi dispusă nici suspendarea executării H.A.G.E.A. nr. 108/04.08.2020 cu privire la completarea obiectelor secundare de activitate ale societății C. S.A., deschiderea unui punct de lucru al acestei societăți, fiind efectuate deja demersurile în acest sens la Registrul Comerțului.

36. În ceea ce priveşte aparenţa de drept şi neprejudecarea fondului, se arată că analiza motivelor de nulitate de care se prevalează reclamanta impune o antamare a fondului cauzei, iar nu doar o simplă pipăire a acestuia, aspect incompatibil cu procedura ordonanței președințiale. Cu alte cuvinte, măsura suspendării executării H.A.G.O.A. nr. 107/04.08.2020 și H.A.G.E.A. nr. 108/04.08.2020 este de natură să prejudece fondul, deoarece presupune analizarea legalității intrinseci a celor două hotărâri, neexistând motive de nulitate extrinseci celor două acte.

B. Hotărârea primei instanțe în primul ciclu procesual

37. Prin sentinţa nr. 593/07.10.2020, Tribunalul Specializat Argeş a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a respins cererea ca fiind introdusă de către o persoană fără calitate procesuală activă. Totodată, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, ca rămasă fără obiect.

38. Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, formal, certificatul de acţionar sau cel puţin un extras din registrul acţionarilor este documentul care face dovada calităţii de acţionar, or, reclamanta A. SA - în faliment nu deţine un astfel de document.

C.Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe în primul ciclu procesual.

39. Împotriva acestei sentinţe reclamanta a formulat apel.

D.Hotărârea instanţei de apel în primul ciclu procesual.

40. Prin decizia nr. 505/A-cont/18.11.2020, Curtea de Apel Piteşti a admis calea de atac, a anulat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal, reţinând că apelul este fondat sub aspectul soluţiei date excepţiei lipsei calităţii procesuale active, care se impunea a fi respinsă.

41. Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut, printre altele, că, în susţinerea calităţii procesuale active, reclamanta s-a prevalat de sentinţa civilă nr. 132/2019 pronunţată de Tribunalul Galaţi, definitivă prin decizia civilă nr. 75/2020 a Curţii de Apel Constanţa, hotărârea prin care s-a anulat operaţiunea de vânzare-cumpărare a unui număr de 16.000.000 acţiuni emise de pârâta C. SA, astfel că această hotărâre produce efecte depline între părţi, pârâta E. nu se poate prevala de faptul neînscrierii în Registrul Acţionarilor a reclamantei.

E. Hotărârea primei instanţe în al doilea ciclu procesual

42. În rejudecare, prin sentinţa nr. 3/20.01.2021, Tribunalul Specializat Argeş a admis excepţia lipsei de interes; a respins cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta A. SA ca lipsită de interes; a respins cererea pârâtei E. SRL, privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată şi a luat act de declaraţia pârâtei C. SA, privind solicitarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.

43. În motivarea sentinței s-a reținut că deși la momentul formulării cererii de chemare în judecată, reclamantul justifica interes în promovarea ordonanței președințiale, în prezent, interesul acestuia nu mai subzistă, întrucât prin sentința nr. 223/C-C/16.12.2020 a fost soluționată, în fond, cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. x/1259/2020 aflat pe rolul Tribunalului Specializat Argeș, moment până la care s-a solicitat, prin prezenta ordonanță președințială, suspendarea executării Hotărârii A.G.O.A. a societăţii C. SA nr. 107/04.08.2020 şi a Hotărârii A.G.E.A. a societăţii C. SA nr. 108/04.08.2020.

44. S-a mai arătat că împrejurarea că sentința pronunțată în dosarul nr. x/1259/2020 nu este una executorie nu conduce la o altă interpretare, câtă vreme interesul reclamantului se apreciază în concret, în funcție de limitele trasate prin cererea de chemare în judecată.

F. Calea de atac exercitată împotriva hotărârii primei instanţe în al doilea ciclu procesual

45. Reclamanta A. SA a formulat apel împotriva sentinţei nr. 3/20.01.2021, solicitând schimbarea acesteia, în sensul suspendării executării actelor Hotărârii AGOA C. SA nr. 107/04.08.2020 şi a Hotărârii AGEA C. SA nr. 108/04.08.2020, până la soluţionarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/1259/2020.

46. La 09.02.2021, apelanta a depus la dosar motivele de nelegalitate a hotărârii nr. 3/20.01.2021, însă în ședința publică din data de 22.02.2021 a fost admisă excepția de nulitate cu privire la motivele de apel depuse în data de 9.02.2021.

G. Recuzarea completului de judecată din calea de atac a apelului în al doilea ciclu procesual

47. La data de 23 februarie 2021, petentele E. SRL şi C. SA au depus, prin arhiva instanţei, cereri de recuzare a magistraţilor G. şi H., cereri care, aşa cum reiese din cuprinsul încheierii de şedinţă din 22 februarie 2021, au fost formulate şi oral, în şedinţă publică.

48. Ambele petente şi-au întemeiat cererea de recuzare a dlui judecător G. pe dispoziţiile art. 42 alin. 1 pct. 2, 10 şi 13 C. proc.civ, iar a dlui judecător H. pe dispoziţiile art. 41 şi art. 42 alin. (1) pct. 1, pct. 2 şi 13 C. proc. civ., în esenţă pentru aceleaşi argumente de fapt.

49. Astfel, în privinţa dlui judecător G. s-a apreciat că, prin faptul că a formulat declaraţie de abţinere, magistratul a recunoscut, implicit, că în privinţa sa nu sunt eliminate orice dubii cu privire la imparţialitate.

50. În al doilea rând, fiind invocate prevederile art. 42 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a arătat că, potrivit doctrinei, interesul poate fi atât material, cât şi moral, legea vizând atât interesul personal, direct al judecătorului, cât şi pe cel indirect, pe care îl poate avea soţul său, spre exemplu, iar  în speţă, ca urmare a sesizării Inspecţiei Judiciare cu privire la doamna judecător I., poate fi imaginat un interes moral pe care dumneaei şi/sau soţul domniei sale l-ar avea în legătură cu soluţionarea acestei cauze, interes a cărui realizare ar depinde de soluţia pe care completul de judecată, în a cărui compunere intră domnul judecător G., ar lua-o cu privire la apelul declarat de A. S.A.

51. În al treilea rând, s-a invocat incompatibilitatea  prevăzută de  art. 42 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ., arătându-se că doamna judecător I. a pronunţat Decizia civilă nr. 505/18.11.2020, ocazie cu care, reţinând calitatea procesuală activă a societăţii reclamante, a antamat şi aspecte ce ţin de aparenţa de drept, ca şi condiţie de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale, în situaţia în care completul de judecată ar admite calea de atac declarată de A. S.A. şi ar evoca fondul cauzei, domnul judecător G. ar fi în situaţia în care ar trebui să confirme sau, după caz, să infirme opinia soţiei domniei sale, aspect ce nu poate fi acceptat.

52. În al patrulea rând, invocând art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. petentele susţin că poate fi pusă sub semnul întrebării imparţialitatea domnului judecător G. în condiţiile în care, pe de o parte, faţă de soţia domniei sale a fost depusă o sesizare la Inspecţia Judiciară, iar, pe de altă parte, ca efect al unei eventuale soluţii de admitere a apelului, domnul judecător ar fi în situaţia de a infirma/confirma opinia soţiei domniei sale exprimată într-un ciclu procesual anterior.

53. Consideră că în viziunea unui observator independent aceste aspecte pot fi suficiente pentru a da naştere unei îndoieli cu privire la imparţialitatea domnului judecător G., în plus, inclusiv cererea de faţă ar putea fi percepută de domnia sa ca pe un afront, nemaifiindu-le oferite toate garanţiile suficiente pentru a exclude, în persoana domniei sale, orice bănuială legitimă.

54. Prin urmare, pentru a elimina orice dubiu cu privire părtinirea judecătorilor ce intră în compunerea completului de apel, apreciem că se impune admiterea prezentei cereri de recuzare.

55. În ceea ce priveşte cererea de recuzare a domnului judecător H., s-au invocat dispoziţiile art. 41, art. 42 alin. (1) pct. 2 şi 13 C. proc. civ.

56. Astfel, sub aspectul prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 2 şi 13 C. proc. civ., consideră că ar exista un interes direct al magistratului, câtă vreme sesizarea depusă la Inspecţia Judiciară îl vizează în mod direct pe domnul judecător, iar acesta din urmă a avut aceeaşi opinie cu cea a doamnei judecător I. cu privire la chestiunile ce vizau aparenţa de drept.

57. De asemenea, tot în legătură cu acest aspect consideră că, fiind unul dintre membrii completului de judecată care a pronunţat Decizia civilă nr. 505/18.11.2020, domnia sa şi-a exprimat deja opinia cu privire la cel puţin una dintre condiţiile de admisibilitate ale cererii de ordonanţă președințială - aparenţa de drept, fiind, prin urmare, incidente în cauză prevederile art. 41 alin. (1) C. proc. civ. sau, după caz, cele ale art. 42 alin. (1) pct. 1 din acelaşi cod.

H. Soluţia pronunţată în cererea de recuzare

58. Analizând cererile de recuzare a celor doi magistraţi, membri ai completului de apel, completul învestit cu soluţionarea acestora, prin prisma argumentelor de fapt şi de drept invocate, prin încheierea din 23 februarie 2021, a respins aceste cereri, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 42 (1), pct. 2, 10 şi 13 C.proc.civ.: „Judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca în următoarele situaţii: „(…); 2. când există împrejurări care fac justificată temerea că el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor sau afinii lor, după caz, au un interes în legătură cu pricina care se judecă; (…); 10. dacă, atunci când este învestit cu soluţionarea unei căi de atac, soţul sau o rudă a sa până la gradul al patrulea inclusiv a participat, ca judecător sau procuror, la judecarea aceleiaşi pricini înaintea altei instanţe; (…) 13. atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.”

59. În ceea ce priveşte cererea de recuzare a domnului magistrat G.,  Curtea constată că nu s-au arătat împrejurările care să justifice temerea că imparţialitatea magistratului este îndoielnică.

Sublinierea că sesizarea Inspecţiei Judiciare faţă de soţia domnului judecător G. ar putea constitui un motiv de abţinere/recuzare nu este un element suficient care să dovedească prin el însuşi lipsa imparţialităţii.

60. Nici ipoteza art. 42 alin. 1 pct. 10 C. proc. civ.  nu poate fi reţinută, sentinţa nr. 3/20.01.2021, împotriva căreia s-a declarat apelul cu soluţionarea căruia a fost învestit completul din care face parte dl judecător G., nu a fost pronunţată de doamna judecător I., ci de  judecătorul sindic.

61. Referitor la cererea de recuzare a domnului judecător H., Curtea observă că acesta a pronunţat decizia nr. 505/18.11.2020 prin care a anulat sentinţa judecătorului sindic şi a trimis cauza spre rejudecare, reţinând că reclamanta A. SA justifică calitatea procesuală activă.

62. Prin declaraţia de apel cu care a fost învestit completul de apel compus din domnii judecători G. şi H. se contestă sentinţa nr. 3/20.01.2021 pronunţată de judecătorul sindic ca urmare a rejudecării, soluţia fiind de respingere a cererii de ordonanţă preşedinţială ca lipsită de interes.

63. Drept urmare, domnul judecător H. este chemat să dezlege aspecte noi care nu au mai fost sesizate anterior şi nu au făcut obiectul judecăţii, doar în această situaţie devine incidentă condiţia aplicării art. 41 alin. 1 C. proc. civ., respectiv de a fi pus în situaţia să judece „aceeaşi pricină”.

64. Nici ipoteza art. 42 alin. 1 pct. 1 C. proc.civ. nu poate fi reţinută câtă vreme, aşa cum s-a arătat anterior, magistratul a fost învestit să soluţioneze apelul împotriva unei alte sentinţe, nr. 3/20.01.2021 pronunţată de judecătorul sindic, care pune în discuţie alte aspecte.

65. De asemenea, faptul că a fost sesizată Inspecţia Judiciară cu privire la dl judecător H. nu poate fi un argument suficient pentru a fi pusă la îndoială imparţialitatea sa.

66. În privinţa unui pretins interes al magistratului în soluţionarea cauzei este de remarcat jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia „imparţialitatea personală a unui judecător trebuie presupusă până când apar dovezi în sens contrar” (cauza Wettstein împotriva Elveţiei, nr. 33958/96, pct.43), or, în speţă, nu s-a arătat vreo împrejurare care să susţină această supoziţie, că magistratul ar avea un interes în soluţionarea cauzei.

I. Hotărârea instanţei de apel pronunţată în al doilea ciclu procesual

67. Prin decizia nr. 101/A-C din 24 februarie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis apelul formulat de reclamanta A. SA - în faliment, reprezentată prin lichidator judiciar J. SPRL, împotriva sentinţei nr. 3 din 20 ianuarie 2021, pronunţată de Tribunalul Specializat Argeş, în dosarul nr. x/1259/2020*, intimaţi fiind C. SA, reprezentată convenţional prin SCA K. şi Asociaţii şi de SCA L. şi E. SRL reprezentată de SCA M. şi Asociaţii în Bucureşti.

A fost anulată sentinţa apelată, şi, rejudecând:

A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei-pârâte E. SRL şi a fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu această pârâtă.

A fost admisă, în parte, cererea de ordonanţă preşedinţială şi a fost dispusă suspendarea executării Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor C. SA nr. 107/04.08.2020, doar în ceea ce priveşte pct. 4 şi pct. 13 din hotărâre, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/1259/2020.

 A fost respinsă, în rest, cererea de ordonanţă preşedinţială.

A fost obligată reclamanta A. SA să achite pârâtei E. SRL cheltuieli de judecată în cuantum de 4.165 lei, reprezentând onorariu achitat de pârâtă către propriul avocat.

68. Pentru a se pronunţa astfel, în rejudecarea apelului, s-a reţinut, printre altele că reclamanta are calitate procesuală activă, deoarece aceasta s-a prevalat de sentinţa civilă nr. 132/2019 pronunţată de Tribunalul Galaţi, în dosarul nr. x/121/2017/a1*, definitivă prin decizia civilă nr. 75/18.03.2020 a Curţii de Apel Constanţa, prin care s-a anulat operaţiunea de vânzare-cumpărare a unui număr de 16.000.000 de acţiuni emise de pârâta C. SA, între reclamanta A. SA, în calitate de vânzător şi F. SRL, în calitate de cumpărător, fiind obligată aceasta din urmă să restituie reclamantei acţiunile respective.

69. S-a mai reţinut că o asemenea dezlegare are autoritate de lucru judecat în raport cu părţile din litigiu şi este opozabilă pârâtei C. SA, arătându-se că acest raţionament se poate regăsi şi în cuprinsul deciziei civile nr. 505/18.11.2020 a Curţii de Apel Piteşti.    

J. Calea de atac împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare formulate în al doilea ciclu procesual, în apel.

70. Prin cererea înregistrată la data de 10 martie 2021, pârâta-intimată recurentă, C. S.A., a formulat recurs, în temeiul art. 53 alin. 1 teza a II-a, raportat la art. 488 C. proc. civ., împotriva încheierii din 23 februarie 2021, prin care a fost respinsă cererea de recuzare, formulată împotriva judecătorilor ce au soluţionat cererea de apel în al doilea ciclu procesual, solicitând totodată casarea deciziei nr. 101/A-C din 24 februarie 2021 şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.

S-au invocat următoarele motive de recurs:

71.În primul ciclu procesual, prin decizia nr. 505/A-CONT/18.11.2020, s-a reţinut de către completul de apel compus din judecătorii H. şi I. că s-ar fi admis în mod greşit excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei A. SA, instanţa de apel pronunţându-se implicit şi pe chestiunea aparenţei de drept a cererii formulate, cât timp s-a reţinut că reclamanta ar fi dovedit calitatea de acţionar al C. S.A., pe această chestiune fiind invocată aparenţa de drept.

În al doilea ciclu procesual dosarul a fost atribuit completului din care au făcut parte judecătorii H. şi G., ultimul fiind soţul doamnei I.

Aceştia au formulat cerere de abţinere, care a fost respinsă, fără a se arăta vreun motiv pentru care s-a dispus această măsură.

72. Completul care a soluţionat cererea de abţinere a judecătorilor a soluţionat şi cererea de recuzare, deşi, în opinia recurentei, acest complet era incompatibil absolut, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 5 raportat la art. 42 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ.

S-a susţinut că acest complet era incompatibil, deoarece unele dintre motivele invocate în cele două cereri erau identice, susţinându-se că respectivul complet de judecată şi-ar fi exprimat anterior părerea cu privire la incompatibilitatea judecătorilor recuzaţi.

73. Cererea de recuzare formulată nu a fost soluţionată în raport de motivele invocate în cuprinsul acesteia, astfel că încheierea este nemotivată sub acest aspect, fiind încălcate dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 5 şi 6 , raportat la art. 51 alin. 2 C. proc. civ.

Astfel, a fost invocat motivul de recuzare prevăzut de art. 42 alin. 1 pct. 13 C. proc. civ., raportat la împrejurarea că ambii judecători s-au considerat a nu fi complet imparţiali, prin formularea cererilor de abţinere, aspect care ar determina existenţa unei incompatibilităţi, în temeiul dispoziţiilor art. 6 alin. 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale (CADOLF), însă, completul care a soluţionat cererea de recuzare nu s-a pronunţat asupra acestui motiv.

74. În mod greşit s-a reţinut că nu este întemeiat motivul de recuzare prevăzut de art. 41 alin. 1 C. proc. civ., vizând pe judecătorul H., deşi acesta era incompatibil absolut să judece pricina, în rejudecarea apelului, deoarece a dezlegat chestiunea litigioasă privind dovedirea calităţii de acţionar de către reclamantă în primul ciclu procesual.

Este greşită susţinerea potrivit căreia acest magistrat a fost chemat, în rejudecarea apelului, să dezlege aspecte noi care nu au mai fost sesizate anterior, şi nu au făcut obiectul judecăţii, cât timp acesta, în primul ciclu procesual s-a pronunţat pe chestiunea aparenţei de drept a cererii formulate, din moment ce   s-a reţinut, prin decizia pronunţată în apel în primul ciclu procesual, că reclamanta ar fi dobândit calitatea de acţionar al C. S.A.

Ulterior, s-a dovedit că această situaţie este incidentă, faţă de considerentele deciziei nr. 101/A-C/24.02.2021, prin care s-a admis apelul, s-a anulat sentinţa apelată şi în rejudecare, s-a admis în parte cererea de ordonanţă preşedinţială, completul pronunţându-se în mod expres, ca şi în primul ciclu procesual cu privire la faptul că reclamanta ar fi dobândit calitatea de proprietar asupra acţiunilor C., fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 41 alin. 1 C. proc. civ.

În acelaşi sens, au fost aduse argumente cu privire la analiza efectelor juridice ale sentinţe civile nr. 132 din 2 aprilie 2019, analiză care a fost efectuată atât în primul ciclu procesual, în apel, când s-a pronunţat decizia nr. 505/A-CONT/18.11.2020, cât şi în al doilea ciclu procesual, când s-a pronunţat decizia civilă nr. 101/A-C/24.02.2021.

75. A fost ignorată jurisprudenţa CEDO, care confirmă că nu există imparţialitatea judecătorului, dacă acesta şi-a exprimat anterior opinia asupra unor aspecte de drept care urmează a fi soluţionate în a doua procedură.

Cum jurisprudenţa CEDO în materia imparţialităţii este obligatoriu a fi aplicată în cauză, cu prioritate faţă de dispoziţiile naţionale, instanţa ce a soluţionat cererea de recuzare era obligată să interpreteze dispoziţiile şi cazurile de recuzare în conformitate cu această jurisprudenţă.

76. Instanţa ce a soluţionat cererea de recuzare, a interpretat greşit prevederile art. 42 alin. 1 pct. 2, după caz pct. 13 C. proc. civ., faţă de împrejurarea că una dintre părţile din dosar a formulat sesizare disciplinară la Inspecţia Judiciară în legătură cu soluţionarea apelului în primul ciclu procesual, aceste persoane având interes personal în cauză, neputând a fi considerate ca fiind complet imparţiale.

Faţă de faptul că s-a formulat respectiva plângere, recurenta susţine că există temerea justificată ca judecătorii respectivi să aibă un interes în a soluţiona într-un anumit fel apelul în cel de-al doilea ciclu procesual, în cel priveşte pe judecătorul H., acesta avea interesul de a menţine dezlegările date în primul ciclu procesual, iar judecătorul G., avea interesul de a confirma soluţia soţiei sale, I., cea care soluţionase apelul în primul ciclu procesual.

77. În mod greşit s-a respins motivul de recuzare prevăzut de art. 42 alin. 1 pct. 10, după caz pct. 13 C. proc. civ., vizând pe judecătorul G., deşi soţia acestuia participase ca judecător la judecarea pricini în apel în primul ciclu procesual.

78. Această împrejurare se circumscrie şi motivului prevăzut de art. 42 alin. 1 pct. 13 C. proc. civ., existând îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorului G., mai ales că acest motiv de recuzare a fost invocat şi în cererea de abţinere.

K. Soluţia instanţei de recurs

79. Analizând încheierea recurată, Înalta Curte a constatat că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

80. Preliminar, trebuie arătat că instanţa de recurs are în vedere prevederile art. 53 alin. 1 C. proc. civ.

81.Totodată, Înalta Curte constată că unele critici formulate nu sunt fondate.

 Astfel, recurenta a arătat că era incompatibil să soluţioneze cererea de recuzare completul care a soluţionat şi cererea de abţinere a judecătorilor, pe motiv că unele dintre motivele invocate în cele două cereri erau identice.

82. Această critică nu poate fi reţinută, deoarece chiar dispoziţiile art. 48 alin. 4 C. proc. civ. permit ca acelaşi complet care a analizat cererea de abţinere să se pronunţe şi asupra cererii de recuzare.

83. Nu poate fi reţinut nici motivul referitor la faptul că judecătorii care au soluţionat cererea de apel în al doilea ciclu procesual au devenit incompatibili prin simplul fapt al formulării cererii de abţinere, cât timp dispoziţiile art. 48 alin. 4 permit soluţia de respingere a cererii de abţinere, această situaţie neputând determina existenţa unei incompatibilităţi în temeiul dispoziţiilor art. 6 alin. 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale (CADOLF).

84. Nu se poate reţine nici motivul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. 1 pct. 2, după caz pct. 13 C. proc. civ., referitor la faptul că una dintre părţile din dosar a formulat sesizare disciplinară la Inspecţia Judiciară, iar, în acest fel, judecătorii cauzei ar avea un interes personal în cauză, deoarece, dacă s-ar accepta această interpretare, ar însemna că orice parte din orice dosar, dacă ar dori să îndepărteze pe un judecător din compunerea completului de judecată, ar formula plângere la Inspecţia Judiciară şi ar motiva că, în acest fel, judecătorul respectiv ar deveni incompatibil.

85. Pe de altă parte, celelalte motive de recurs sunt fondate.

86. Astfel, în ce-l priveşte pe judecătorul H., acesta a participat la soluţionarea cauzei în apel, în primul ciclu procesual, participând la pronunţarea deciziei nr. 505/A-CONT/18.11.2020, iar motivul pentru care a fost admis apelul a fost cel legat de greşita reţinere a lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, motivat de faptul că sentinţa civilă nr. 132/2019 pronunţată de Tribunalul Galaţi, în dosarul nr. x/121/2017/a1*, definitivă prin decizia civilă nr. 75/18.03.2020 a Curţii de Apel Constanţa, este opozabilă părţilor din dosar, chiar dacă nu au fost efectuate menţiunile corespunzătoare în Registrul Acţionarilor.

87. Aceeaşi analiză a situaţiei de fapt şi de drept a fost efectuată şi în cel de-al doilea ciclu procesual, când s-a pronunţat decizia civilă nr. 101/A-C/24.02.2021, reţinându-se, în mod expres, că respectiva analiză s-a făcut şi în decizia nr. 505/A-CONT/18.11.2020.

88. Ca atare, respectivul judecător a dezlegat o chestiune dedusă judecăţii, în primul ciclu procesual, legată de calitatea procesuală activă a reclamantei, dar a dezlegat aceeaşi chestiune şi după trimiterea spre rejudecare, în al doilea ciclu procesual, dar cu încălcarea dispoziţiilor art. 41 alin. 1 teza ultimă C. proc. civ., astfel că sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ.

89. Totodată, în ceea ce-l priveşte pe judecătorul G., acesta a participat la soluţionarea cauzei, în apel, în al doilea ciclu procesual, participând la pronunţarea deciziei nr. 101/A-C/24.02.2021, deşi soţia sa, I., participase la soluţionarea aceleiaşi pricini, într-un ciclu procesual anterior, participând la pronunţarea deciziei nr. 505/A-CONT/18.11.2020, ocazie cu care au fost dezlegate aceleaşi probleme de drept arătate în cazul judecătorului H., situaţie care se încadrează în prevederile art. 42 alin. 1 pct. 10 C. proc. civ., astfel încât devin incidente dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ.

90. De asemenea, încheierea de respingere a recuzării este nemotivată tocmai sub aspectul dezlegării de către judecătorul H. a unor chestiuni de drept, în primul ciclu procesual, legat de calitatea procesuală activă a reclamantei, dezlegare care l-ar face incompatibil în soluţionarea căii de atac a apelului în cel de-al doilea ciclu procesual, aspect ce s-a dovedit a fi real, după respingerea cererii de recuzare, completul de judecată ce a soluţionat cererea de apel în al doilea ciclu procesual, din care a făcut parte şi respectivul judecător, reţinând aceeaşi dezlegare a problemei de drept respective, ca şi în primul ciclu procesual, aspect ce se încadrează în prevederile art. 488 alin. 1 pct. 6, teza I C. proc. civ.

91. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 53 alin. 1 şi 3, teza a II, raportat la art. 496 alin. 1 şi 2 C. proc. civ., Înalta Curte a admis recursul, a casat decizia recurată şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel.